Inchiderea procedurii insolventei in baza art.131 din Legea insolventei.

Inchiderea procedurii insolventei in baza art.131 din Legea insolventei.

  Daca sunt indeplinite cerintele prevazute de art.131 alin. 1 din Legea nr.85/2006, in orice stadiu al procedurii, judecatorul - sindic trebuie sa pronunte o sentinta de inchidere a procedurii, fara a exista o alta conditionalitate. 

  -Art.131 din Legea nr.85/2006

  Din interpretarea prevederilor art.131 si art.142 din Legea nr.85/2006, rezulta ca inchiderea procedurii insolventei nu este conditionata de formularea de catre administratorul judiciar/lichidator/creditori a unei cereri de atragere a raspunderii patrimoniale, de declararea unei eventuale cai de atac impotriva hotararii pronuntate de prima instanta pe acest aspect sau de solutionarea irevocabila a unei astfel de cereri.





(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR. 2331 din 05.12. 2013)


  Prin sentinta civila nr. 24 din 29.01.2013, pronuntata de Tribunalul  Giurgiu, s-a aprobat raportul final intocmit de lichidatorul judiciar P. L. IPURL, in baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a inchis procedura insolventei in contra debitorului SC  S. T. F. SRL, s-a dispus radierea debitorului din registrul ORC G., s-a descarcat lichidatorul judiciar de orice indatoriri si responsabilitati, s-a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar privind angajarea raspunderii personale a fostului administrator, parata E. C. I. si a fost obligata aceasta la plata sumei de 23.060 lei catre creditorul AFP G., 739,22 lei catre creditorul AVAS, 1.154 lei catre creditorul DITL G. si 7233,77 lei catre creditorul E. E. M. SA, in baza art. 4 pct. 4 din Legea 85/2006, s-a dispus plata onorariului de lichidare in suma de 1000 lei, fara TVA, catre lichidatorul judiciar P. L. IPURL  cu sediul in Giurgiu, din fondul de lichidare.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin incheierea din 05.06.2012 a T. G. s-a dispus trecerea debitorului SC S. T. F. SRL  in procedura simplificata a insolventei, fiind desemnat in calitate de lichidator judiciar P. L. IPURL.
Dupa preluarea functiei, lichidatorul judiciar a procedat la efectuarea operatiunilor specifice lichidarii, intocmind raport final si bilantul general al lichidarii.
Adunarea creditorilor a aprobat propunerea lichidatorului judiciar de inchidere a procedurii insolventei deschise in contra debitorului SC S. T.  F. SRL cu descarcarea participantilor la procedura de indatoriri si responsabilitati.
Raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului identifica drept cauze ale insolventei netinerea contabilitatii in conformitate cu legea de catre organele de conducere ale debitorului.
De asemenea, au fost identificate persoane din organele de conducere ale societatii debitoare carora le este imputabila starea de insolventa si in privinta carora se poate angaja raspunderea patrimoniala pentru  pasivul neacoperit.
In consecinta, lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a raspunderii personale patrimoniale a organelor de conducere in persoana numitei E. C. I. in calitate de administrator.
In motivarea cererii sale de atragere a raspunderii patrimoniale pentru pasivul neacoperit al debitorului, lichidatorul arata ca SC S. T. F. SRL, prin reprezentantul sau legal, in urma notificarilor transmise, nu a depus la dosarul cauzei actele prevazute de art. 28 din legea nr. 85/2006 si nu a predat documentele contabile, asa cum prevede in mod expres legea, desi administratorul actual al societatii a fost notificat la sediul social al debitoarei.
Lichidatorul judiciar a mentionat in raportul privind cauzele si imprejurarile care au dus la aparitia insolventei debitoarei ca din informatiile detinute privind istoricul activitatii debitoarei, de aparitia starii de insolventa a debitoarei se face vinovat fostul administrator al debitoarei, datorita faptului ca fostul administrator nu a raspuns notificarilor privind depunerea arhivei contabile a societatii, fiind incidente prevederile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
In drept, au fost invocate prevederile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Analizand probele dosarului, tribunalul a constatat urmatoarele: 
1. Prin raportul final intocmit de catre lichidatorul judiciar P. L. IPURL s-a solicitat inchiderea procedurii insolventei in contra debitorului SC S. T. F. SRL .
Raportul final a fost supus discutiei Adunarii creditorilor, care l-a aprobat, astfel cum a fost intocmit.
In cuprinsul sau au fost mentionate toate activitatile si operatiunile desfasurate de lichidator pe parcursul procedurii insolventei in scopul realizarii creantelor creditorilor mentionati in tabelul definitiv.
Creantele creditorilor mentionati in tabelul definitiv nu au putut fi acoperite in cursul procedurii de insolventa urmate, pentru ca nu au fost identificate bunuri in patrimoniul debitorului care sa poata fi valorificate in vederea acoperirii creantelor creditorilor inregistrati la masa credala inregistrandu-se un pasiv in suma de 32.186,99 lei.
Astfel, se constata ca in conformitate cu prevederile art. 131 din Legea 85/2006, se impune inchiderea procedurii de insolventa, descarcarea participantilor de indatoriri si radierea debitorului din evidentele de la registrul comertului, fiind indeplinite toate cerintele legale.
2. In ceea ce priveste cererea lichidatorului judiciar de atragere a raspunderii patrimoniale a paratei E. C. I., in calitate de administrator al debitorului pentru pasivul social in suma de 32.186,99  lei, tribunalul a constatat-o intemeiata si a admis-o in consecinta.
Drept temei juridic de atragere a raspunderii patrimoniale a paratului, lichidatorul a invocat existenta cazului de raspundere prevazut de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Raportat la probatoriul cauzei tribunalul a constatat ca paratul se face vinovat de comiterea faptelor retinute in sarcina sa de catre lichidatorul judiciar.
SC  S. T.  F. SRL a fost infiintata in anul 1999, parata E. C.I. avand calitatea de asociat majoritar (99,50% din capitalul social) si administrator, firma avand ca principal obiect de activitate comertul cu amanuntul al carburantilor pentru autovehicule.
Desi a fost notificata in mod legal de catre practicianul in insolventa desemnat, parata, fara motive temeinice, nu si-a indeplinit obligatia legala de a preda documentele de evidenta contabila mentionate expres de lege (art. 28 din Legea nr. 85/2006).
In ceea ce priveste afirmatiile paratei cuprinse in documentele depuse prin intermediul mamei sale, in  sensul ca ar fi detinut doar scriptic calitatea de asociat majoritar si administrator al firmei si ca in realitate, societatea ar fi apartinut si ar fi fost controlata de numitul S. S. G., instanta, in lipsa oricaror dovezi care sa ateste aceasta situatie de fapt, le-a tratat ca simple afirmatii nedovedite.
Impotriva sentintei civile sus mentionate, la 11.06.2013, a formulat recurs parata E.C. I., iar la 14.06.2013, a declarat recurs si creditoarea A.A.A.S..
Recursurile au fost inregistrate pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a V - a Civila, la 28.06.2013.
In motivarea recursului, recurenta E. C. I. a sustinut, in principal, urmatoarele aspecte:
In fapt, a avut calitatea de administrator in cadrul societatii SC S. T. F. SRL, insa in anul 2007 si-a dat demisia si a plecat din aceasta societate, ramanand celalalt actionar, care probabil a continuat sa conduca societatea.
Intrucat a plecat din societate, de la acel moment, dar si inainte de acest fapt, niciodata nu a avut acces la actele sociatatii, practic ea a figurat fictiv ca administrator in cadrul acestei societati, societate care in realitate a fost a d-lui S. S. G..
In drept, recurenta parata a invocat prevederile art. 299 C.pr. civ..
In dovedire, a solicitat incuviintarea  probei cu inscrisuri.
In motivarea recursului sau, recurenta A.A.A.S. a aratat ca nu poate fi de acord cu inchiderea procedurii, avand in vedere neachitarea catre AAAS a creantei tinand seama ca a formulat o cerere prin care solicita inscrierea in tabelul creditorilor debitoarei cu o creanta in cuantum de 739,22 lei reprezentand creanta preluata de la Casa de Asigurari de Sanatate Giurgiu.
Inchiderea procedurii de faliment a debitoarei, fara ca, mai intai, sa fie solutionata irevocabil cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a administratorilor statutari al falitei iar apoi executarea acesteia, este o solutie nu numai gresita, ci si nelegala, intrucat, in conformitate cu dispozitiile art. 136 din Legea nr. 85/2005, prin inchiderea procedurii, judecatorul-sindic, lichidatorul si toate persoanele care l-au asistat sunt descarcati de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui.
In drept, recurenta creditoare a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 si ale art. 304 ind. 1 din C. proc. civ., dispozitiile mentionate din Legea nr. 85/2006, precum si art. 18 din OUG nr. 96/2012.
Recurenta creditoare A.A.A.S. a formulat intampinare la recursul recurentei parate, solicitand respingerea acestuia ca nefondat, respectiv anularea ca netimbrat, invocand si exceptia tardivitatii recursului.
In recurs s-a administrat proba cu inscrisuri, acestea fiind atasate la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului sub aspectul exceptiei netimbrarii recursului formulat de recurenta parata E. C. I. instanta a constatat ca, potrivit dispozitiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat. Totodata, in conformitate cu prevederile art. 9, alin. 1 din OG nr. 32/1997, cererile pentru care se datoreaza timbru judiciar nu vor fi primite si inregistrate, daca nu sunt timbrate corespunzator.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului impotriva hotararilor judecatoresti se taxeaza cu 50% din taxa datorata pentru cererea sau actiunea neevaluabila in bani, solutionata de prima instanta, respectiv din taxa datorata la suma contestata, in cazul cererilor si actiunilor evaluabile in bani.
Retine instanta ca la data inregistrarii recursului i s-a pus in vedere recurentei E. C. I. sa achite taxa judiciara de timbru in cuantum de 60 lei si timbrul judiciar in cuantum de 0,15 lei, fiind citata cu aceasta mentiune. Intrucat recurenta mentionata, legal citata, nu a achitat taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar, Curtea constata ca exceptia invocata este intemeiata, urmand sa anuleze ca netimbrat recursul, in conformitate cu dispozitiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
In ceea ce priveste recursul declarat de recurenta A.A.A.S., Curtea l-a respins ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Trebuie observat ca, potrivit dispozitiilor art. 131 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, in orice stadiu al procedurii, judecatorul sindic va da o sentinta de inchidere a procedurii, daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si niciun creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare.
Prin urmare, pentru a se inchide procedura insolventei, trebuie indeplinite doua conditii cumulative:
- in averea societatii debitoare nu exista bunuri sau bunurile existente in averea debitoarei sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative,
- niciun creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare.
Mai trebuie observat ca, daca sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 131 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, in orice stadiu al procedurii, judecatorul - sindic trebuie sa pronunte o sentinta de inchidere a procedurii, fara a exista o alta conditionalitate, astfel incat critica recurentei privind faptul ca s-a dispus in mod gresit inchiderea procedurii fara a se lua in considerare faptul ca nu au fost achitate creantele inscrise la masa credala nu este fondata.
In plus, recurenta – creditoare nu adus vreo dovada din care sa rezulte ca in averea debitorului ar exista bunuri care sa poata fi valorificate si nici nu si-a exprimat disponibilitatea de a avansa sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor administrative.
Se mai apreciaza ca, din interpretarea prevederilor art. 131 si art. 142 din Legea nr. 85/2006, rezulta ca inchiderea procedurii insolventei nu este conditionata de formularea de catre administratorul judiciar/lichidator/creditori a unei cereri de atragere a raspunderii patrimoniale, de declararea unei eventuale cai de atac impotriva hotararii pronuntate de prima instanta pe acest aspect sau de solutionarea irevocabila a unei astfel de cereri.
Astfel, art. 131 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 dispune ca in orice stadiu al procedurii, judecatorul sindic va da o sentinta de inchidere a procedurii, daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si niciun creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare.
Ca atare, procedura insolventei trebuie inchisa atunci cand nu exista bunuri in averea debitorului si niciun creditor nu se ofera sa avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative.
Conform prevederilor art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silita impotriva persoanelor prevazute la art. 138 alin. 1 se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila, iar dupa inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de catre executorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile prezentei legi, in temeiul tabelului definitiv consolidat de creante.
Prin urmare, chiar dispozitiile legale prevad posibilitatea inchiderii procedurii insolventei inainte de solutionarea cererii intemeiate pe art. 138 din lege, recuperarea si distribuirea catre creditori a sumelor obtinute ca urmare a formularii unei cereri de atragere a raspunderii patrimoniale urmand a fi efectuate, potrivit Legii nr. 85/2006, de catre executorul judecatoresc si nu de catre lichidator, tocmai datorita faptului ca, dupa inchiderea procedurii, practicianul in insolventa este descarcat de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea sa, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati, asa cum se statueaza in art. 136 din Legea nr. 85/2006.
Pentru aceste considerente, intrucat nu exista in cauza niciunul dintre motivele prevazute de art. 304 coroborat cu art. 3041 Cpc si nici vreo incalcare a principiului rolului activ al judecatorului, Curtea a constatat ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica, motiv pentru care, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cpc, a respins recursul declarat de catre recurenta – creditoare A.A.A.S, ca nefondat.