Actiune in anularea sentintei arbitrale.

Actiune in anularea sentintei arbitrale.

  Art.1270 alin. 1 Noul Cod Civil ce consacra principiul fortei obligatorii a contractului cuprinde doar o regula de drept privat potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune partilor intocmai ca legea, nefiind o norma juridica imperativa care sa cada sub incidenta dispozitiilor art.364 lit.i) Cod procedura civila intrucat intre lege si contract nu se poate pune semnul egalitatii.

- Articolul 364 lit.i) teza finala Cod procedura civila de la 1865.

Norma care se sustine ca ar fi fost incalcata de tribunalul arbitral, respectiv art.1270 alin.1 Noul Cod Civil, nu indeplineste caracterul imperativ al unei norme legale, menit a determina admisibilitatea actiunii in anulare.
Curtea a apreciat ca tribunalul arbitral, atunci cand a interpretat clauzele contractuale si materialul probator administrat in cauza, nu a facut altceva decat sa acorde forta obligatorie acestuia, potrivit dispozitiilor art.1270 alin.1 Noul Cod civil si nicidecum sa incalce principiul consacrat de mentionatul text.


(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
 SENTINTA CIVILA NR.118 din 02.12. 2013)


          Prin sentinta arbitrala nr.121 din 20.06.2013 pronuntata de C.A.C.I., tribunalul arbitral a respins actiunea formulata de reclamanta Municipiul Bucuresti impotriva paratei SC Mc D. R. SRL si a obligat reclamanta la plata sumei de 34.195,52 lei cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte arbitrale in temeiul dispozitiilor art. 364 lit „i” teza finala Cod procedura civila, reclamanta a formulat  actiune in anulare, pentru solutionarea careia la Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V a Civila la data de 3.09.2013 s-
In motivarea actiunii in anulare, petenta reclamanta considera ca sentinta arbitrala atacata este nelegala si netemeinica, deoarece, desi suma solicitata reprezinta suma minima garantata si dobanzile datorate pentru neplata la timp a debitului, calculate conform clauzelor contractului de asociere nr. 1941/C/25.09.1995, Curtea de  arbitraj ignorand dispozitiile art. 1538, 1530 si 1531 Cod civil precum si dispozitiile Legii nr. 10/2001 a respins totusi, nejustificat actiunea arbitrala, incalcand astfel principiului efectului obligatoriu al contractului de participatiune.
Se mai sustine si faptul ca, instanta de arbitraj ar fi ignorat clauzele contractuale, ar fi interpretat gresit conventia de asociere in participatiune care avea  drept obiect exploatarea restaurantelor nu si a terenurilor si ar fi retinut eronat ca suma minima garantata reprezinta o taxa de concesiune si nu un procent din incasarile lunare pe care asociatul le realizeaza.
In consecinta, petenta solicita admiterea actiunii in anulare, anularea sentintei arbitrale atacate, iar pe fond, admiterea cererii de chemare in judecata si obligarea paratei la plata sumelor de 898.974,67 lei, debit neachitat aferent perioadei 26.05.2009-30.06.2011 si 260.312,48 lei, majorari de intarziere aferente aceleiasi perioade.
Intimata-parata legal citata a depus la dosar intampinare, prin care argumentat in fapt si in drept a solicitat respingerea actiunii in anulare.
Curtea, verificand legalitatea lucrarilor tribunalului arbitral prin prisma dispozitiilor art. 364 lit i teza finala Cod procedura civila, a constatat ca actiunea in anulare este neintemeiata pentru urmatoarele motive:
Potrivit dispozitiilor art. 364 Cod procedura civila hotararea arbitrala poate fi desfiintata numai prin intermediul actiunii in anulare, in cazurile  expres si limitativ prevazute la lit a-i.
In cauza de fata petenta-reclamanta si-a intemeiat in drept actiunea in anulare, pe dispozitiile art. 364 lit i teza finala Cod procedura civila, in sensul ca hotararea arbitrala incalca dispozitiile imperative ale art. 1270 alin. 1 Noul Cod Civil, care se refera la puterea de lege intre partile contractante a contractului valabil incheiat si ale Legii nr. 10/2001.
Referitor la acest motiv de anulare, bazat pe sustinerea ca hotararea arbitrala incalca dispozitiile art. 1270 alin. 1 Noul Cod Civil care consacra principiul fortei obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), Curtea a considerat ca acest text de lege cuprinzand doar o regula de drept privat potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune partilor intocmai ca legea, acest lucru nu transforma respectivul text intr-o norma juridica imperativa care sa cada sub incidenta dispozitiilor art. 364 lit.i Cod procedura civila, intrucat intre lege si contract nu se poate pune semnul egalitatii.
Analizand din aceasta perspectiva dispozitiile art. 364 lit. i Cod procedura civila, Curtea a considerat ca, norma care se sustine ca ar fi fost incalcata de tribunalul arbitral, respectiv art. 1270 alin. 1 Noul Cod Civil, nu indeplineste caracterul imperativ al unei norme legale, menit, a determina admisibilitatea actiunii in anulare.
In acest sens, Curtea a apreciat ca ceea ce a facut tribunalul arbitral atunci cand a interpretat clauzele contractuale si materialul probator administrat in cauza nu a facut altceva  decat sa acorde forta obligatorie acestuia, potrivit dispozitiilor art. 1270 alin. 1 Noul Cod civil si nicidecum sa incalce principiul consacrat de mentionatul text.
Cum, art. 1270 alin. 1 Noul Cod civil nu are natura juridica a unei norme imperative, analizata din perspectiva incidentei dispozitiilor art. 364 lit. i Cod procedura civila, deoarece, asa cum s-a aratat, reglementeaza doar un principiu de drept referitor la forta obligatorie (iar nu facultativa) a contractului, ceea ce nu se confunda cu norma imperativa, care fie, prescrie o anumita conduita, incalcata de parti, dar acceptata de instanta, fie interzice o anumita conduita, pe care insa instanta ar fi permis-o, Curtea a considerat ca, in cauza, neavand loc o incalcare a unei norme imperative va respinge ca neintemeiata acest motiv al actiunii in anulare.
De altfel, intreaga doctrina este unanima in aprecierea potrivit careia actiunea in anulare putand fi exercitata doar pentru motivele expres si limitativ prevazute de lege, aceasta nu ar putea fi extinsa si la alte situatii, care privesc, in realitate temeinicia hotararii atacate, modul in care au fost interpretate, felul in care tribunalul arbitral a procedat la interpretarea clauzelor contractuale.
Cum, in cauza de fata petenta reclama tocmai netemeinicia hotararii arbitrale, fiind nemultumita de solutia pronuntata ca urmare a judecatii facuta pe fondul litigiului, pentru a nu se ajunge la situatia nepermisa ca actiunea in anulare sa se transforme intr-o cale de atac de reformare prin intermediul careia orice hotarare arbitrala contestata, in temeiul dispozitiilor art. 364 lit i Cod procedura civila ar putea fi anulata ca urmare a interpretarii diferite facuta de instanta a clauzelor contractuale, pe considerentul ca dispozitiile art. 1270 alin. 1 Noul Cod civil ar fi fost incalcate.
Pentru aceste considerente, Curtea a respins ca neintemeiata actiunea in anulare fundamentata pe incalcarea dispozitiilor art. 1270 alin. 1 Noul Cod civil.
Referitor la celelalte critici care vizeaza: modalitatea de interpretare a clauzelor contractuale, a clauzei penale, aplicarea notiunilor juridice si in general judecata cauzei, Curtea a considerat ca, toate aceste aspecte exced ipotezei prevazuta de dispozitiile art. 364 lit. i Cod procedura civila, petenta incercand prin intermediul acestei cai de atac sa repuna in discutia instantei de control judiciar, chestiuni care tin exclusiv de modalitatea in care tribunalul arbitral a analizat pe fond raporturile juridice dintre parti si  probele administrate precum si dezlegarile date litigiului de instanta arbitrala.
In acest context, Curtea a considerat ca, nemultumirea petentei reclamante de judecata facuta de instanta arbitrala, nu este un motiv  de admisibilitate a actiunii in anulare in temeiul dispozitiilor art. 364 lit.i Cod procedura civila, in conditiile in care modalitatea in care aceasta instanta a interpretat vointa partilor, sau raspunderea contractuala a acestora, nu se incadreaza in ipoteza reglementata de art. 364 lit.i teza finala, Cod procedura civila (a se vedea in acest sens si decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia Comerciala 3622/02.12.2008).
Curtea a considerat ca, interpretarea gresita a clauzelor contractuale si a dispozitiilor Legii nr. 10/2001 incidente in materie, nu poate fi considerate drept o incalcare a normelor de ordine publica, a bunelor moravuri sau cu dispozitiile imperative ale legii.
Din analiza dosarului arbitral, Curtea a constatat ca, tribunalul arbitral s-a limitat strict la solutionarea obiectului cererii, a analizat toate sustinerile, a incuviintat administrarea probatoriului solicitat de parti si a cerut clarificari atunci cand a considerat ca era cazul.
Faptul ca petenta-reclamanta nu este multumita de solutia pronuntata, nu are relevanta juridica din perspectiva aplicarii dispozitiilor art. 364 lit i Cod procedura civila, aceasta imprejurare neputand genera asa cum doreste petenta – o rejudecare in fapt a litigiului de catre o instanta superioara, pentru motive straine celor enumerate strict si limitativ in dispozitiile legale mentionate.
In consecinta, pentru toate argumentele  prezentate, Curtea a constatat ca tribunalul arbitral nu a incalcat dispozitiile legale imperative incidente in materie, in temeiul prevederilor art. 364 lit i Cod procedura civila si a respins actiunea in anulare ca neintemeiata.