Conditiile in care angajatorii au posibilitatea de recuperare a sumelor platite in plus fata de contributiile de asigurari sociale datorate potrivit legii in cazul concediilor medicale dovedite cu certificate medicale
(Decizie nr. 3507R din data de 23.05.2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Conditiile in care angajatorii au posibilitatea de recuperare a sumelor platite in plus fata de contributiile de asigurari sociale datorate potrivit legii in cazul concediilor medicale dovedite cu certificate medicale
- art.40 din OUG nr.158/2005
Termenul de 90 de zile prevazut de art.40 din OUG nr.158/2005, vizeaza perioada in care beneficiarii indemniza?iilor trebuie sa solicite acordarea acestora, pe baza certificatelor medicale doveditoare. Ca atare, textul se aplica exclusiv asigura?ilor, deoarece numai acestia pot fi beneficiarii indemniza?iilor pentru concediu medical, nu si angajatorilor care doresc sa isi recupereze sumele platite in plus fata de contribu?iile de asigurari sociale datorate potrivit legii.
Oricat de extensiv am interpreta termenul de beneficiar, avand in vedere intreaga legislatie referitoare la sistemul de asigurari sociale de sanatate, aceasta calitate nu o poate avea niciodata angajatorul, deoarece in baza contributiilor de asigurari sociale platite acesta nu poate dobandi niciunul dintre drepturile prevazute de lege pentru asigurati. Beneficiari in intelesul legii sunt doar asiguratii, iar in cazul persoanelor care presteaza activitate in baza unui contract individual de munca, singurii beneficiari ai drepturilor de asigurari sociale sunt angajatii, angajatorii fiind doar debitori ai obligatiilor de calculare, retinere si plata a contributiilor de asigurari sociale de sanatate.
(Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca, Decizia civila nr. 3507R din 23.05.2014)
Prin sentinta civila nr.11551/20.12.2013 pronuntata in dosarul nr.4268/3/2013, Tribunalul Bucuresti – Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis actiunea precizata privind pe contestatoarea SC L.G. SRL in contradictoriu cu intimata Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiuluji Bucuresti. A obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 7.106 lei, reprezentand indemnizatii platite de catre angajator, care au depasit contributia datorata pentru lunile iunie 2010, septembrie 2010, octombrie 2010, noiembrie 2010. De asemenea, a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 1000 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Recurenta solicita instante admiterea recursului asa cum a fost formulat si modificarea in tot a sentintei atacate.
Analizand actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor formulate, cat si a dispozitiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea gaseste recursul formulat ca nefiind fondat, considerentele avute in vedere fiind urmatoarele:
Prin cererile inregistrate sub nr.xxx-xxx/1.11.2010, intimata-reclamanta a solicitat recurentei-parate restituirea diferen?ei dintre indemniza?iile pentru concediile medicale platite si contribu?iile datorate de angajator pentru perioada iulie-septembrie 2010. La data de 11.07.2012, intimata a revenit asupra cererilor anterioare, solicitand totodata recurentei sa vireze si diferen?a dintre indemniza?iile pentru concediile medicale platite si contribu?iile datorate de angajator pentru perioada octombrie-noiembrie 2010.
Asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar coroborate cu raportul de expertiza si sustinerile recurentei, sumele cu titlu de diferen?a dintre indemniza?iile pentru concediile medicale platite si contribu?iile datorate de angajator pentru perioada iunie –noiembrie 2010 au fost de 11.491 lei, din care recurenta a achitat reclamantei suma de 4.385 lei reprezentand diferentele aferente lunilor iulie - august 2010, cu Ordinele de plata nr.3237 si nr.3254, ramanand neachitata suma de 7.106 lei.
Recurenta-parata a refuzat plata diferentelor aferente lunilor iunie 2010, septembrie-noiembrie 2010, motivand ca acestea nu pot fi acordate deoarece intimata nu si-ar fi exercitat dreptul in termenul de 90 de zile prevazut de art.40 alin.1 din OUG nr.158/2005 asa cum a fost modificat prin OUG nr.36/2010.
Analizand dispozitiile legale invocate si probele administrate in cauza, Curtea constata ca in mod corect prima instanta a considerat ca termenul de 90 de zile prevazut de art.40 alin.1 din OUG nr.158/2005 nu este aplicabil si in cazul cererilor de restituire formulate de angajator in baza art.38 din respectivul act normativ, in speta nefiind incident motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Termenul de 90 de zile prevazut de art.40 din OUG nr.158/2005, vizeaza perioada in care beneficiarii indemniza?iilor trebuie sa solicite acordarea acestora, pe baza certificatelor medicale doveditoare. Ca atare, textul se aplica exclusiv asigura?ilor, deoarece numai acestia pot fi beneficiarii indemniza?iilor pentru concediu medical, nu si angajatorilor care doresc sa isi recupereze sumele platite in plus fata de contribu?iile de asigurari sociale datorate potrivit legii.
Oricat de extensiv am interpreta termenul de beneficiar, avand in vedere intreaga legislatie referitoare la sistemul de asigurari sociale de sanatate, aceasta calitate nu o poate avea niciodata angajatorul, deoarece in baza contributiilor de asigurari sociale platite acesta nu poate dobandi niciunul dintre drepturile prevazute de lege pentru asigurati. Beneficiari in intelesul legii sunt doar asiguratii, iar in cazul persoanelor care presteaza activitate in baza unui contract individual de munca, singurii beneficiari ai drepturilor de asigurari sociale sunt angajatii, angajatorii fiind doar debitori ai obligatiilor de calculare, retinere si plata a contributiilor de asigurari sociale de sanatate.
Beneficiari sunt asiguratii, asa cum acestia sunt prevazuti de art. 1 din OUG 158/2005, deoarece legea stabileste ca ei au dreptul, in conditiile prezentei ordonante de urgenta, pe perioada in care au domiciliul sau resedinta pe teritoriul Romaniei, la concedii medicale si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, daca: A. desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca sau in baza raportului de serviciu, precum si orice alte activitati dependente; B. desfasoara activitati in functii elective sau sunt numite in cadrul autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului, precum si membrii cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugaresti, ale caror drepturi si obligatii sunt asimilate, in conditiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevazute la lit. A; C. beneficiaza de drepturi banesti lunare ce se suporta din bugetul asigurarilor pentru somaj, in conditiile legii. De aceleasi drepturi beneficiaza si persoanele care nu se afla in una dintre situatiile prevazute la alin. (1), dar sunt: a) asociati, comanditari sau actionari; c) membri ai asociatiei familiale; d) autorizate sa desfasoare activitati independente; e) persoane care incheie un contract de asigurari sociale pentru concedii si indemnizatii pentru maternitate si concedii si indemnizatii pentru ingrijirea copilului bolnav, in conditiile in care au inceput stagiul de cotizare pana la data de 1 ianuarie 2006.
Niciunde in cuprinsul legii angajatorul nu este prevazut ca beneficiar de concedii medicale si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, ci doar debitor al obligatiilor prevazute de art.5, 6, 36 din ordonanta sau al altor obligatii.
In sensul celor aratate este si art.39 din OUG nr.158/2005, potrivit caruia indemnizatiile se achita beneficiarului, reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procura de catre acesta. Indemnizatiile cuvenite si neachitate asiguratului decedat se platesc sotului supravietuitor, copiilor, parintilor. Din cuprinsul acestui text de lege rezulta clar ca beneficiar nu poate fi decat asiguratul care are dreptul la concedii medicale si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, fara ca angajatorul sa aiba calitatea de beneficiar.
Aceeasi interpretare rezulta si din succesiunea textelor de lege, deoarece obligatia recurentei de restituire a sumelor achitate de angajator cu titlu de indemnizatii catre asigurati si care se suporta potrivit legii din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, sume ce depasesc cuantumul contributiilor datorate de acesta in luna respectiva este prevazuta de art.38 din OUG nr.158/2005.
Potrivit acestui articol, sumele reprezentand indemnizatii, care se platesc asiguratilor si care, potrivit prevederilor prezentei ordonante de urgenta, se suporta din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, se retin de catre platitor din contributiile pentru concedii si indemnizatii datorate pentru luna respectiva.
Sumele reprezentand indemnizatii platite de catre angajatori asiguratilor, care depasesc suma contributiilor datorate de acestia in luna respectiva, se recupereaza din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate din creditele bugetare prevazute cu aceasta destinatie, in conditiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonante de urgenta. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentand contributii de asigurari sociale de sanatate.
Dar, termenul de 90 de zile invocat de recurenta este prevazut abia la art.40, in conditiile in care intre cele doua texte de lege se intercaleaza art.39 care stabileste cui se achita efectiv indemnizatiile de concedii de odihna.
In aceste conditii nu poate fi retinuta sustinerea recurentei in sensul ca termenul prevazut de art.40 este aplicabil situatiei reglementate de art.38, deoarece art. 40 prevede un alt destinatar (beneficiarul) si o alta situatie, respectiv solicitarea de plata a indemnizatiei, in baza actelor justificative, plata care se face potrivit art.39 doar beneficiarului sau persoanelor prevazute de lege.
Angajatorul nu solicita, in temeiul art.38, in calitate de beneficiar, plata indemnizatiei, deoarece plata indemnizatiei o poate solicita doar asiguratul, iar textul respectiv prevede doar dreptul angajatorului sa i se restituie din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate sumele platite de el cu acest titlu salariatilor –beneficiari, care depasesc suma contributiilor datorate de acestia in luna respectiva.
In aceste conditii nu se poate retine ca termenul prevazut de art.40 ar fi aplicabil acestei cereri de restituire, cand textul se refera expres la o alta situatie, respectiv la dreptul beneficiarul de a solicita indemnizatiile de la debitorul obligatiei de plata.
Recurenta a facut trimitere in dezvoltarea motivelor de recurs si la termenul de 90 de zile prevazut de art.II din OUG nr.36/2010, dar acesta este o norma tranzitorie aplicabila doar in cazul obligatiei de depunere la casele de asigurari de sanatate a certificatelor medicale eliberate pana la data intrarii in vigoare a OUG nr.36/2010, adica pana in data de 26.04.2010. Or, in speta este vorba de certificate medicale din iunie 2010, septembrie-noiembrie 2010, in cazul carora nu mai este aplicabila norma tranzitorie prevazuta de art.II din OUG nr.36/2010.
In plus, textul respectiv reglementeaza un termen imperativ pana la care angajatorii au obligatia sa depuna la casele de asigurari de sanatate certificatele medicale eliberate pana la data intrarii in vigoare a OUG Nr.36/2010, fara ca acesta sa se aplice cererii de recuperare a formulate in baza art.38 din OUG nr.158/2005.
In cazul dreptului angajatorului de a solicita recuperarea sumelor reprezentand indemnizatii platite asiguratilor, care depasesc suma contributiilor datorate de acestia in luna respectiva, OUG nr.158/2005 sau Ordinul nr.60/32/2006 emis de Ministrul sanatatii si de presedintele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nu prevad nici un termen special de prescriptie extinctiva, motiv pentru care dreptul la actiune cu acest obiect este supus termenului general de prescriptie de 3 ani prevazut de dreptul comun, termen care este respectat in speta.
Ca atare, niciunul din argumentele invocate de recurenta-parata nu este legal, refuzul de plata a sumelor solicitate fiind nejustificat.
Angajatorul a depus certificatele medicale in baza carora a facut plata indemnizatiilor catre beneficiari, iar recurenta nu a contestat sumele solicitate, invocand doar nerespectarea termenului de 90 de zile, prevazut de art.40 din OUG nr.158/2005, care, asa cum am aratat, nu este aplicabil in cauza.
In consecinta, Curtea constata ca pretentiile reclamantei pentru recuperarea sumei de 7106 lei, reprezentand diferenta dintre suma indemnizatiilor platite de aceasta asiguratilor si contributiilor de asigurari sociale de sanatate datorate pentru iunie 2010, septembrie 2010, octombrie 2010, noiembrie 2010 sunt intemeiate, in baza art.38 din OUG nr.158/2005.
Fata de aceste considerente de fapt si de drept, avand in vedere si dispozitiile art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
In baza art.274 Cod procedura civila, constatand culpa procesuala a recurentei, parte care a cazut in pretentii, aceasta va fi obligata si la plata cheltuielilor de judecata efectuate de intimata in calea de atac, dovedite cu chitanta depusa la dosar.
- art.40 din OUG nr.158/2005
Termenul de 90 de zile prevazut de art.40 din OUG nr.158/2005, vizeaza perioada in care beneficiarii indemniza?iilor trebuie sa solicite acordarea acestora, pe baza certificatelor medicale doveditoare. Ca atare, textul se aplica exclusiv asigura?ilor, deoarece numai acestia pot fi beneficiarii indemniza?iilor pentru concediu medical, nu si angajatorilor care doresc sa isi recupereze sumele platite in plus fata de contribu?iile de asigurari sociale datorate potrivit legii.
Oricat de extensiv am interpreta termenul de beneficiar, avand in vedere intreaga legislatie referitoare la sistemul de asigurari sociale de sanatate, aceasta calitate nu o poate avea niciodata angajatorul, deoarece in baza contributiilor de asigurari sociale platite acesta nu poate dobandi niciunul dintre drepturile prevazute de lege pentru asigurati. Beneficiari in intelesul legii sunt doar asiguratii, iar in cazul persoanelor care presteaza activitate in baza unui contract individual de munca, singurii beneficiari ai drepturilor de asigurari sociale sunt angajatii, angajatorii fiind doar debitori ai obligatiilor de calculare, retinere si plata a contributiilor de asigurari sociale de sanatate.
(Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca, Decizia civila nr. 3507R din 23.05.2014)
Prin sentinta civila nr.11551/20.12.2013 pronuntata in dosarul nr.4268/3/2013, Tribunalul Bucuresti – Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis actiunea precizata privind pe contestatoarea SC L.G. SRL in contradictoriu cu intimata Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiuluji Bucuresti. A obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 7.106 lei, reprezentand indemnizatii platite de catre angajator, care au depasit contributia datorata pentru lunile iunie 2010, septembrie 2010, octombrie 2010, noiembrie 2010. De asemenea, a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 1000 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Recurenta solicita instante admiterea recursului asa cum a fost formulat si modificarea in tot a sentintei atacate.
Analizand actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor formulate, cat si a dispozitiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea gaseste recursul formulat ca nefiind fondat, considerentele avute in vedere fiind urmatoarele:
Prin cererile inregistrate sub nr.xxx-xxx/1.11.2010, intimata-reclamanta a solicitat recurentei-parate restituirea diferen?ei dintre indemniza?iile pentru concediile medicale platite si contribu?iile datorate de angajator pentru perioada iulie-septembrie 2010. La data de 11.07.2012, intimata a revenit asupra cererilor anterioare, solicitand totodata recurentei sa vireze si diferen?a dintre indemniza?iile pentru concediile medicale platite si contribu?iile datorate de angajator pentru perioada octombrie-noiembrie 2010.
Asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar coroborate cu raportul de expertiza si sustinerile recurentei, sumele cu titlu de diferen?a dintre indemniza?iile pentru concediile medicale platite si contribu?iile datorate de angajator pentru perioada iunie –noiembrie 2010 au fost de 11.491 lei, din care recurenta a achitat reclamantei suma de 4.385 lei reprezentand diferentele aferente lunilor iulie - august 2010, cu Ordinele de plata nr.3237 si nr.3254, ramanand neachitata suma de 7.106 lei.
Recurenta-parata a refuzat plata diferentelor aferente lunilor iunie 2010, septembrie-noiembrie 2010, motivand ca acestea nu pot fi acordate deoarece intimata nu si-ar fi exercitat dreptul in termenul de 90 de zile prevazut de art.40 alin.1 din OUG nr.158/2005 asa cum a fost modificat prin OUG nr.36/2010.
Analizand dispozitiile legale invocate si probele administrate in cauza, Curtea constata ca in mod corect prima instanta a considerat ca termenul de 90 de zile prevazut de art.40 alin.1 din OUG nr.158/2005 nu este aplicabil si in cazul cererilor de restituire formulate de angajator in baza art.38 din respectivul act normativ, in speta nefiind incident motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Termenul de 90 de zile prevazut de art.40 din OUG nr.158/2005, vizeaza perioada in care beneficiarii indemniza?iilor trebuie sa solicite acordarea acestora, pe baza certificatelor medicale doveditoare. Ca atare, textul se aplica exclusiv asigura?ilor, deoarece numai acestia pot fi beneficiarii indemniza?iilor pentru concediu medical, nu si angajatorilor care doresc sa isi recupereze sumele platite in plus fata de contribu?iile de asigurari sociale datorate potrivit legii.
Oricat de extensiv am interpreta termenul de beneficiar, avand in vedere intreaga legislatie referitoare la sistemul de asigurari sociale de sanatate, aceasta calitate nu o poate avea niciodata angajatorul, deoarece in baza contributiilor de asigurari sociale platite acesta nu poate dobandi niciunul dintre drepturile prevazute de lege pentru asigurati. Beneficiari in intelesul legii sunt doar asiguratii, iar in cazul persoanelor care presteaza activitate in baza unui contract individual de munca, singurii beneficiari ai drepturilor de asigurari sociale sunt angajatii, angajatorii fiind doar debitori ai obligatiilor de calculare, retinere si plata a contributiilor de asigurari sociale de sanatate.
Beneficiari sunt asiguratii, asa cum acestia sunt prevazuti de art. 1 din OUG 158/2005, deoarece legea stabileste ca ei au dreptul, in conditiile prezentei ordonante de urgenta, pe perioada in care au domiciliul sau resedinta pe teritoriul Romaniei, la concedii medicale si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, daca: A. desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca sau in baza raportului de serviciu, precum si orice alte activitati dependente; B. desfasoara activitati in functii elective sau sunt numite in cadrul autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului, precum si membrii cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugaresti, ale caror drepturi si obligatii sunt asimilate, in conditiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevazute la lit. A; C. beneficiaza de drepturi banesti lunare ce se suporta din bugetul asigurarilor pentru somaj, in conditiile legii. De aceleasi drepturi beneficiaza si persoanele care nu se afla in una dintre situatiile prevazute la alin. (1), dar sunt: a) asociati, comanditari sau actionari; c) membri ai asociatiei familiale; d) autorizate sa desfasoare activitati independente; e) persoane care incheie un contract de asigurari sociale pentru concedii si indemnizatii pentru maternitate si concedii si indemnizatii pentru ingrijirea copilului bolnav, in conditiile in care au inceput stagiul de cotizare pana la data de 1 ianuarie 2006.
Niciunde in cuprinsul legii angajatorul nu este prevazut ca beneficiar de concedii medicale si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, ci doar debitor al obligatiilor prevazute de art.5, 6, 36 din ordonanta sau al altor obligatii.
In sensul celor aratate este si art.39 din OUG nr.158/2005, potrivit caruia indemnizatiile se achita beneficiarului, reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procura de catre acesta. Indemnizatiile cuvenite si neachitate asiguratului decedat se platesc sotului supravietuitor, copiilor, parintilor. Din cuprinsul acestui text de lege rezulta clar ca beneficiar nu poate fi decat asiguratul care are dreptul la concedii medicale si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, fara ca angajatorul sa aiba calitatea de beneficiar.
Aceeasi interpretare rezulta si din succesiunea textelor de lege, deoarece obligatia recurentei de restituire a sumelor achitate de angajator cu titlu de indemnizatii catre asigurati si care se suporta potrivit legii din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, sume ce depasesc cuantumul contributiilor datorate de acesta in luna respectiva este prevazuta de art.38 din OUG nr.158/2005.
Potrivit acestui articol, sumele reprezentand indemnizatii, care se platesc asiguratilor si care, potrivit prevederilor prezentei ordonante de urgenta, se suporta din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, se retin de catre platitor din contributiile pentru concedii si indemnizatii datorate pentru luna respectiva.
Sumele reprezentand indemnizatii platite de catre angajatori asiguratilor, care depasesc suma contributiilor datorate de acestia in luna respectiva, se recupereaza din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate din creditele bugetare prevazute cu aceasta destinatie, in conditiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonante de urgenta. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentand contributii de asigurari sociale de sanatate.
Dar, termenul de 90 de zile invocat de recurenta este prevazut abia la art.40, in conditiile in care intre cele doua texte de lege se intercaleaza art.39 care stabileste cui se achita efectiv indemnizatiile de concedii de odihna.
In aceste conditii nu poate fi retinuta sustinerea recurentei in sensul ca termenul prevazut de art.40 este aplicabil situatiei reglementate de art.38, deoarece art. 40 prevede un alt destinatar (beneficiarul) si o alta situatie, respectiv solicitarea de plata a indemnizatiei, in baza actelor justificative, plata care se face potrivit art.39 doar beneficiarului sau persoanelor prevazute de lege.
Angajatorul nu solicita, in temeiul art.38, in calitate de beneficiar, plata indemnizatiei, deoarece plata indemnizatiei o poate solicita doar asiguratul, iar textul respectiv prevede doar dreptul angajatorului sa i se restituie din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate sumele platite de el cu acest titlu salariatilor –beneficiari, care depasesc suma contributiilor datorate de acestia in luna respectiva.
In aceste conditii nu se poate retine ca termenul prevazut de art.40 ar fi aplicabil acestei cereri de restituire, cand textul se refera expres la o alta situatie, respectiv la dreptul beneficiarul de a solicita indemnizatiile de la debitorul obligatiei de plata.
Recurenta a facut trimitere in dezvoltarea motivelor de recurs si la termenul de 90 de zile prevazut de art.II din OUG nr.36/2010, dar acesta este o norma tranzitorie aplicabila doar in cazul obligatiei de depunere la casele de asigurari de sanatate a certificatelor medicale eliberate pana la data intrarii in vigoare a OUG nr.36/2010, adica pana in data de 26.04.2010. Or, in speta este vorba de certificate medicale din iunie 2010, septembrie-noiembrie 2010, in cazul carora nu mai este aplicabila norma tranzitorie prevazuta de art.II din OUG nr.36/2010.
In plus, textul respectiv reglementeaza un termen imperativ pana la care angajatorii au obligatia sa depuna la casele de asigurari de sanatate certificatele medicale eliberate pana la data intrarii in vigoare a OUG Nr.36/2010, fara ca acesta sa se aplice cererii de recuperare a formulate in baza art.38 din OUG nr.158/2005.
In cazul dreptului angajatorului de a solicita recuperarea sumelor reprezentand indemnizatii platite asiguratilor, care depasesc suma contributiilor datorate de acestia in luna respectiva, OUG nr.158/2005 sau Ordinul nr.60/32/2006 emis de Ministrul sanatatii si de presedintele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nu prevad nici un termen special de prescriptie extinctiva, motiv pentru care dreptul la actiune cu acest obiect este supus termenului general de prescriptie de 3 ani prevazut de dreptul comun, termen care este respectat in speta.
Ca atare, niciunul din argumentele invocate de recurenta-parata nu este legal, refuzul de plata a sumelor solicitate fiind nejustificat.
Angajatorul a depus certificatele medicale in baza carora a facut plata indemnizatiilor catre beneficiari, iar recurenta nu a contestat sumele solicitate, invocand doar nerespectarea termenului de 90 de zile, prevazut de art.40 din OUG nr.158/2005, care, asa cum am aratat, nu este aplicabil in cauza.
In consecinta, Curtea constata ca pretentiile reclamantei pentru recuperarea sumei de 7106 lei, reprezentand diferenta dintre suma indemnizatiilor platite de aceasta asiguratilor si contributiilor de asigurari sociale de sanatate datorate pentru iunie 2010, septembrie 2010, octombrie 2010, noiembrie 2010 sunt intemeiate, in baza art.38 din OUG nr.158/2005.
Fata de aceste considerente de fapt si de drept, avand in vedere si dispozitiile art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
In baza art.274 Cod procedura civila, constatand culpa procesuala a recurentei, parte care a cazut in pretentii, aceasta va fi obligata si la plata cheltuielilor de judecata efectuate de intimata in calea de atac, dovedite cu chitanta depusa la dosar.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Asistenta si asigurari sociale
Nulitate act - Sentinta civila nr. 777 din data de 04.10.2017Obligatia de a face - Sentinta civila nr. 775 din data de 04.10.2017
EXCEPTIA PREMATURITATII ACTIUNII. ADMISIBILITATE. - Sentinta civila nr. 32/LM/2010 din data de 12.05.2010
Conflict de drepturi avand ca obiect eliberarea unei adevereinte cu sporurile de gestiune si de stres de care a beneficiat fostul salariat in perioada 1976-1986 - Sentinta civila nr. 1128/lm/2008 din data de 17.02.2009
Contestatie decizie de pensionare. Recalculare cuantum pensie. Legalitatea deciziei - Sentinta civila nr. 1027/lm/2008 din data de 17.02.2009
Contestatie decizie de pensionare. Recalculare cuantum pensie. Legalitatea deciziei. - Sentinta civila nr. 530/lm/2007 din data de 17.02.2009
Asigurari sociale. Pensie invaliditate. Temeinicia deciziei - Sentinta civila nr. 242/lm/2008 din data de 17.02.2009
1.Recurs nou cod procedura civila, anulare decizie CASJ, prescriptia dreptului de stabilire a creantei fiscale, efecte necomunicare decizie debit principal, putere de lucru judecat, accesorii. - Decizie nr. 1114/R din data de 01.04.2014
Neintreruperea termenului de prescriptie a stabilirii contributiei de asigurari de sanatate. Emiterea succesiva de decizii de impunere anulate de instanta de judecata. - Decizie nr. 344/R din data de 31.01.2014
Salarizare personal - Sentinta civila nr. 5536/CA din data de 17.10.2012
Plata cheltuieli medicale - Decizie nr. 541/R din data de 28.06.2012
Actiune intemeiata pe dispozitiile art. 1073 si 1077 din Codul civil. Calitate procesuala activa. Modificarea unilaterala a clauzelor antecontrctului. Admisibilitate. - Sentinta civila nr. 181 din data de 21.10.2008
SOLUTIONAREA CONFLICTELOR DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE - Hotarare nr. 236/M din data de 31.01.2008
Stagiul complet de cotizare in raport de care se calculeaza drepturile de pensie pentru persoanele ce au desfasurat activitate in grupa superioara de munca . - Decizie nr. 2046 din data de 18.12.2008
Inadmisibilitatea stabilirii modului de calcul al pensie anterior depunerii cererii de pensionare ca si a restituirii a contributiilor de asigurari sociale anterior valorificarii acestora prin pensionare . - Decizie nr. 460/M din data de 10.03.2009
Acordarea drepturilor de pensie in raport cu data depunerii cererii - Decizie nr. 357/M din data de 20.03.2007
Luarea in calcul la stabilirea dreptrurilor de pensiei a veniturilor realizate cu titlu de aacord global . Activitate desfasurtaa in coditii de grupa superioara de munca naterior intrarii in vigoare a Legii 19/2000 dovedita cu adeverinta emisa de ang... - Decizie nr. 1033/M din data de 11.06.2009
Utilizarea stagiului complet de cotizare la calcularea pensiei pentru persoanele cu handicap prevazut de art.77 alin.2 raportat la art.47 alin.1 lit. c din Legea 19/2001 si nu a celui rezultat din anexa 3 a acestei legi . - Decizie nr. 596/M din data de 17.05.2007
Neindeplinirea obligatiilor legale privind predarea Carnetului de munca atrage raspunderea patrimoniala a angajatorului potrivit art. 169 alin.1 din L.53/2003 Codul Muncii. Prezumtia incheierii contractului individual de munca cu durata nedete... - Decizie nr. 1430 din data de 25.09.2009
Neindeplinirea obligatiilor legale privind predarea Carnetului de munca atrage raspunderea patrimoniala a angajatorului potrivit art. 169 alin.1 din L.53/2003 Codul Muncii. Prezumtia incheierii contractului individual de munca cu durata nedete... - Decizie nr. 642/M din data de 31.05.2007