Actiunea pauliana sau revocatorie este acea actiune prin care creditorul cere desfiintarea pe cale judecatoreasca a actelor juridice incheiate de debitor in frauda intereselor sale.

DREPT CIVIL. - ACTIUNE PAULIANA. ART. 975 COD CIVIL

Actiunea pauliana sau revocatorie este acea actiune prin care creditorul cere desfiintarea pe cale judecatoreasca a actelor juridice incheiate de debitor in frauda intereselor sale.

Decizia civila nr. 983 /983-R din 19.11.2014
(dosar nr. 16912/271/2012*)

Prin Sentinta civila nr. 4460 din 28.03.2013 pronuntata de Judecatoria Oradea s-a admis actiunea civila formulata de reclamanta SC A. SRL - societate in insolventa, prin lichidator judiciar B. G. in contradictoriu cu paratele P. M.V. si P. M., s-a dispus revocarea contractului de vanzare-cumparare incheiat intre cele doua parate si autentificat prin incheierea nr. 413/14.03.2011 emisa de BNP Ochis Lucia Doina si anularea incheierilor OCPI Bihor nr. 15405/2011 si nr. 15407/2011 si restabilirea situatiei anterioare de carte funciara, fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In fapt, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 413/14.03.2011 de BNP Ochis Lucia Doina, parata de randul 1 Popa Monica Vetuta a vandut mamei sale, parata de randul 2 P. M., doua imobile: imobilul situat in Oradea, str. I. G., nr. 1, bl. S 60, ap. 54, judetul Bihor, inscris in CF indiv. nr. 157638-C1-U2 Oradea, cu nr. topo. 621/6/54, in natura reprezentand apartament compus din 1 camera cu dependinte si teren aferent in suprafata de 8,3 m.p. si imobilul situat in Oradea, str. Academiei, nr. 12, ap. 1, Judetul Bihor, inscris in CF nr. 16663 Oradea, cu nr. topo. 838/I, in natura reprezentand apartament in casa colectiva (filele 21-23).
Potrivit prevederilor contractuale, pretul total al vanzarii a fost stabilit la suma de 33.500 lei, iar vanzatoarea a declarat ca l-a primit integral de la cumparatoare in chiar ziua autentificarii actului la notar. In contact, s-a mai stipulat ca parata cumparatoare va intra in stapanirea de fapt si de drept a imobilelor incepand cu ziua autentificarii actului la notar, data de la care va suporta toate taxele, impozitele si sarcinile publice aferente.
Prin Sentinta civila nr. 2338/F/13.10.2011, pronuntata de Tribunalul Bihor in Dosarul nr. 1554/111/2009, a fost admisa cererea formulata de lichidatorul judiciar B. G., pentru debitoarea SC A. SRL, in contradictoriu cu paratele SC V. SRL si parata de randul 1 P. M. V. si s-a dispus anularea actului de vanzare-cumparare concretizat in factura nr. 1060/02.10.2009, avand ca obiect autoturismul Peugeot 307, cu nr. de identificare WF33C9HYB84091233. Prin aceeasi hotarare, parata de randul 1 P. M. V. a fost obligata la restituirea autoturismului catre lichidatorul judiciar, in vederea valorificarii si acoperirii creantelor debitorului  SC A. SRL sau la achitarea contravalorii acestuia la pretul de piata de 28.200 lei (filele 9-10).
Sentinta civila nr. 2338/F/13.10.2011 a ramas irevocabila prin Decizia nr. 178/C/2012 - R din 08.03.2012 pronuntata de Curtea de Apel Oradea in acelasi dosar (filele 11-13).
Prin notificarea nr. 920/09.04.2012, lichidatorul judiciar a solicitat paratei de randul 1 predarea autoturismului (filele 7-8). Insa, in contextul in care parata de randul 1 nu s-a conformat hotararii judecatoresti antementionate, lichidatorul judiciar a solicitat executarea silita a acesteia, fiind deschis dosarul executional nr. 3/2012 al BEJ Moza Gheorghe Sorin.
In urma demersurilor efectuate de executorul judecatoresc, s-a constatat ca parata de randul 1 instrainase autoturismul Peugeot 307 cu doar o luna anterior pronuntarii Sentintei civile nr. 2338/F/13.10.2011, prin contractul de vanzare-cumparare incheiat in 15.09.2011 (fila 14). De mentionat ca instrainarea
autoturismului s-a efectuat catre SC M. F. SRL, societate al carei administrator si asociat unic era tocmai parata de randul 1, P. M.Vetuta (dupa cum chiar aceasta a declarat prin raspunsul la intrebarea 3 la interogatoriu - fila 64).
In acest context, s-a incercat executarea silita a altor bunuri ale paratei de randul 1, pentru recuperarea creantei de 28.200 lei, insa s-a constatat inexistenta unor astfel de bunuri, deoarece parata de randul 1 instrainase catre parata de randul 2 cele doua imobile aflate in proprietatea sa.
Actiunea pauliana (revocatorie) confera creditorului dreptul de a-l impiedica pe debitorul sau sa-l prejudicieze prin acte frauduloase incheiate cu tertii, indreptate impotriva interesului creditorului.
Constituind unul dintre mijloacele de protectie a creditorilor in vederea asigurarii posibilitatii realizarii integrale a dreptului lor de creanta, actiunea pauliana este admisibila in masura in care sunt intrunite mai multe conditii ce vizeaza dreptul de creanta al reclamantului, actul incheiat de catre debitor, frauda acestuia si complicitatea la frauda a tertului (art. 975 din Codul civil vechi, aplicabil in speta). Fiind vorba despre conditii distincte, ele urmeaza a fi analizate separat.
Referitor la prima conditie, trebuie precizat ca, avandu-si fundamentul in dreptul de gaj general conferit de art. 1718 Cod civil vechi, actiunea pauliana urmareste asigurarea integritatii patrimoniului debitorului din momentul in care creditorul este indreptatit sa-si valorifice creanta impotriva lui. Tocmai de aceea, in principiu, acesta trebuie sa detina o creanta certa, lichida, exigibila si anterioara actului juridic a carui revocare se solicita intrucat unul anterior nu este prejudiciabil sau fraudulos. In masura in care actul era deja incheiat si executat, valoarea economica a iesit in mod irevocabil din patrimoniul debitorului, astfel incat creditorul posterior stia sau putea sa afle ca respectiva valoare nu face parte din gajul lui general.
Cu toate acestea, in ipoteza in care, datorita specificului raporturilor juridice stabilite intre parti, exista certitudinea ca in viitor reclamantul va avea calitatea de titular al unei creante certe, lichide si exigibile fata de parat, conditia trebuie considerata ca fiind indeplinita. Admiterea solutiei contrare ar permite ca un debitor de rea-credinta si care cunoaste anterior incheierii actului juridic fraudulos ca va avea o obligatie fata de un creditor sa procedeze la diminuarea patrimoniului sau tocmai pentru a impiedica indestularea creditorilor.
Din aceasta perspectiva, reclamantul - creditor detine o creanta certa, lichida si exigibila, constatata prin titlul executoriu reprezentat de Sentinta civila nr. 2338/F/13.10.2011 pronuntata de Tribunalul Bihor in Dosarul nr. 1554/111/2009.
Pe de alta parte, instanta a retinut ca, desi Sentinta civila nr. 2338/F/13.10.2011 din Dosarul nr. 1554/111/2009 a fost pronuntata ulterior incheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 413/14.03.2011, actiunea care a facut obiectul dosarului mentionat a fost inregistrata de lichidatorul judiciar pe rolul Tribunalului Bihor pe data de 20.01.2011, prin urmare anterior instrainarii imobilelor. Astfel, in paragraful 1 al considerentelor Sentintei civile nr. 2338/F/13.10.2011 se precizeaza ca actiunea a fost inregistrata la instanta ,,la data de 20.01.2011 (intitulata ,,precizari la cererea de anulare din 09.11.2010 a unor transferuri patrimoniale efectuate de debitor in dauna creditorilor de catre subdobanditor P. M. V.a autoturismului Peugeot 307’’).
Asadar, la data incheierii contractului de vanzare-cumparare, parata de randul 1 fusese deja chemata in judecata de lichidatorul judiciar si aflase de pretentiile acestuia. Prin urmare, la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, parata P. M. V. cunostea ca in viitor lichidatorul judiciar poate avea calitatea de titular al unei creante certe, lichide si exigibile fata de ea.
Parata de randul 1 a avut cunostinta deci de rezultatul pagubitor al contractului de vanzare-cumparare fata de creditorul sau. Anticipand rezultatul procesului care a facut obiectul Dosarului nr. 1554/111/2009, parata de randul 1 a instrainat cele doua imobile catre mama sa, in varsta de 78 ani, pentru a preintampina si impiedica o eventuala executare silita.
In al doilea rand, in ceea ce priveste actul incheiat, instanta retine ca, desi art. 975 din Codul civil vechi nu impune vreo conditie expresa, ea se deduce din reglementarile particulare ale actiunii pauliene instituite de art. 562 si 699 din acelasi Cod civil. Legea nu impune, insa, ca actul atacat sa fi dus la o insaracire a debitorului si sa-i fi cauzat acestuia starea de insolvabilitate sau sa-i fi agravat insolvabilitatea existenta, fiind suficient sa se inscrie in complexul cauzal ce a dus la instalarea ei.
Nu este necesara retinerea unui raport de cauzalitate intre actul respectiv si starea de insolvabilitate, intrucat creditorul suporta efectele insolvabilitatii ulterior, cand incearca sa-si valorifice creanta prin urmarirea bunurilor care se mai afla in gajul sau general. Numai in acel moment, constatand ca debitorul se afla in stare de insolvabilitate datorita actului de insaracire pe care l-a incheiat cu o terta persoana, va fi nevoit sa atace actul respectiv cu actiune pauliana pentru a-i deveni inopozabil si a-si realiza pe aceasta cale creanta.
In ceea ce priveste ultimele doua conditii de exercitare a actiunii pauliene - si anume, frauda debitorului si complicitatea la frauda a tertului dobanditor - , analiza lor se impune impreuna, intrucat vizeaza elementul volitiv al celor doua parti. Frauda nu trebuie sa imbrace forma dolului, fiind suficient ca, in momentul incheierii actului juridic, debitorul sa cunoasca ca prin acest act isi provoaca sau isi agraveaza starea de insolvabilitate si, implicit, creeaza un prejudiciu creditorului sau. Frauda la care face trimitere art. 975 din Codul civil vechi nu presupune intentia speciala de a vatama, ci este una prin cunostinta prejudiciului. Raportat la pozitia tertului contractant, ea impune cunoasterea de catre el a respectivei imprejurari, fara a urmari in mod intentionat producerea efectului amintit.
Raportat la speta concreta dedusa judecatii, instanta a considerat ca, la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 413/14.03.2011 de BNP Ochis Lucia Doina, parata de randul 1 cunostea in mod neindoielnic situatia sa patrimoniala si faptul ca nu are posibilitatea reala sa stinga toate datoriile cu bunurile aflate in patrimoniul sau. Incheind contractul de vanzare-cumparare tocmai cu mama sa in varsta de 78 ani, se poate trage concluzia, pe calea unei prezumtii simple, ca a urmarit scoaterea din patrimoniu a unor bunuri importante, pentru a impiedica reclamantul sa-si realizeze creanta.
De altfel, in materia insolventei, art. 84 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 prevede in mod expres ca, in cazul in care bunul a fost dobandit de catre un sot, ruda sau afin pana la gradul al patrulea inclusiv al debitorului, se prezuma relativ ca dobanditorul a cunoscut ca transferul este susceptibil de a fi anulat. Ratiunile care au stat la baza instituirii acestei prezumtii subzista si in prezenta cauza, raportat la principiul ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet.
In ceea ce priveste complicitatea la frauda a tertului, in speta parata de randul 2, P. M., instanta apreciaza ca aceasta a fost dovedita. Astfel, parata de randul 2 este mama paratei de randul 1, ceea ce inseamna ca avea cunostinta de actiunea introdusa de lichidatorul judiciar impotriva fiicei sale.
Mai mult, raportand pretul total al imobilelor inserat in contract, in cuantum de 33.500 lei, la pretul de piata al autoturismului - care a fost stabilit la suma de 28.200 lei, prin dispozitivul Sentintei civile nr. 2338/F/13.10.2011 -, instanta va considera neserios pretul contractual al imobilelor. Astfel, este absurd ca doua apartamente sa valoreze putin peste valoarea unui autoturism la o distanta de doar 6 luni. Mai mult, instanta constata ca cele doua imobile au fost evaluate de notarul public, in vederea taxarii, conform expertizei Camerei Notarilor Publici Oradea, la suma de 133.790 lei, o valoare de 4 ori mai mare decat pretul care fost inserat in contract (penultimul paragraf din contractul de vanzare-cumparare, fila 22).
Raportand pretul contractului la creanta stabilita de judecatorul sindic in favoarea reclamantului, rezulta cu certitudine ca transferarea din patrimoniu de catre parata de randul 1 a celor doua imobile proprietatea sa a fost de natura sa contribuie la diminuarea semnificativa a activului sau patrimonial.
Pe de alta parte, nu exista nicio dovada certa ca parata de randul 2 a incasat efectiv pretul contractului - suma de 33.500 lei - de la fiica sa. Instanta nu va aprecia relevante nici sustinerile paratei de randul 2, care a raspuns la interogatoriu ca pretul contractului l-a dat fiicei sale, deoarece aceasta avea probleme financiare si, desi a ajutat-o cu diverse sume de bani de-a lungul timpului, mai avea si un fiu pe care nu vroia sa il nedreptateasca, pentru acest motiv fiind incheiat contractul de vanzare-cumparare (filele 66-67). Instanta nu va considera verosimil un astfel de motiv al incheierii contractului, deoarece, dat fiind relatiile stranse de rudenie, parata de randul 2 avea interes sa declare astfel.
Mai mult, desi partile au stipulat in contractul de vanzare-cumparare ca parata de randul 2 va intra in stapanirea de fapt si de drept a imobilelor incepand cu ziua autentificarii actului la notar, data de la care va suporta toate taxele, impozitele si sarcinile publice aferente, din interogatoriul luat paratelor reiese alta stare de fapt: parata de randul 1 a continuat sa locuiasca in imobilul de pe str. Academiei si dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare, unde, de altfel, locuieste si in prezent.
Asadar, este evidenta complicitatea la frauda a paratei de randul 2 la incheierea contractului de vanzare-cumparare, aceasta avand interes sa contribuie sau chiar sa provoace starea de insolvabilitate a fiicei ei, mai ales ca, dupa cum reiese din interogatoriile luate paratelor, parata de randul 1 nu mai detine in proprietate niciun imobil - prin urmare, nu mai exista alte bunuri care sa poata fi executate silite pentru recuperarea creantei pentru care s-a inceput executarea silita.
In atare situatie, se impune desfiintarea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 413/14.03.2011 de BNP Ochis Lucia Doina si repunerea partilor in situatia anterioara, in sensul reintrarii imobilelor in patrimoniul paratei de randul 1, pentru recuperarea debitului de catre reclamant si continuarea executarii silite in dosarul executional
Fata de toate aceste considerente si avand in vedere dispozitiile art. 975 din Codul civil vechi, instanta a admis actiunea, astfel cum a fost formulata.
Astfel, instanta a dispus revocarea contractului de vanzare-cumparare autentificat prin incheierea nr. 413/14.03.2011 emisa de BNP Ochis Lucia Doina.
          Instanta a mai dispus anularea incheierilor OCPI Bihor nr. 15405/2011 si nr. 15407/2011 - aceasta fiind incheierile in baza carora imobilele au fost trecute in cartea funciara pe numele paratei de randul 2 - si restabilirea situatiei anterioare de carte funciara.
Raportat la art. 274 Cod procedura civila, desi a constatat culpa procesuala a paratelor, instanta nu a acorda reclamantei cheltuieli de judecata, desi aceasta le-a solicitat, deoarece nu a depus niciun inscris justificativ la dosarul cauzei.
Impotriva acestei hotarari, la data de 2.07.2013, in termen legal, a declarat recurs, recalificat in apel fata de valoarea imobilelor ce fac obiectul contractului atacat, parata P. M. V. solicitand schimbarea in totalitate a sentintei apelate in sensul respingerii cererii de chemare In judecata, cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr. 120/A/14 aprilie 2014 pronuntata de Tribunalul Bihor s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta P. M. V., in contradictoriu cu intimatii P. M. si SC A. SRL ORADEA prin lichidator judiciar B.G., impotriva sentintei civile nr. 4460 din 28.03.2013 pronuntata de Judecatoria Oradea, care a fost pastrata in totalitate.
A fost obligata apelanta la cheltuieli de judecata in cuantum de 2.000 lei in favoarea intimatei SC A. SRL prin lichidator judiciar B.G..
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele considerente:
Situatia de fapt si de drept in cauza a fost in mod corect retinuta de catre instanta de fond, solutia de admitere a actiunii pauliene fiind corecta in raport de aceasta, fiind indeplinite toate conditiile cerute de lege.
Cu privire la solvabilitatea debitorului, criticile apelantei sunt nefondate. Aceasta si-a instrainat toate bunurile mobile si imobile, aceasta avea contract de munca la SC M. F. SRL, care dupa primirea adresei de poprire a comunicat executorului ca a incetat calitatea de salariat, fiind doar administrator fara remuneratie si nu are bunuri mobile sau imobile care sa poata fi executate silit. Societatea in cauza este o societate intuitu personae, cu raspundere limitata, iar majorarea de capital social a avut loc in timp ce se efectuau demersurile pentru executarea silita, partile sociale noi fiind obtinute prin compensarea unor creante ale asociatei - apelanta in speta fata de societate. Dividendele obtinute de un asociat din societate pot fi poprite, insa in speta acestea nu au existat, nefacandu-se nicio dovada ca s-au repartizat dividende sau ca firma ar fi avut profit, mai ales ca societatea comunicat la infiintarea popririi ca nu datoreaza debitoarei sume de bani si nu a infiintat poprirea. Ca atare, existenta partilor sociale nu face vreo dovada a solvabilitatii debitoarei. Oricum, aceasta, in conditiile in care afirma ca este de buna credinta, ar fi putut  restitui autoturismul sau achita contravaloarea acestuia de buna voie, daca ar fi incasat dividende.
Sustinerile apelantei privind inexistenta creantei certe, lichide si exigibile la data incheierii actului atacat nu pot fi avute in vedere, deoarece la momentul incheierii actului atacat creanta exista, chiar daca aceasta nu era constatata prin titlul executoriu, in speta hotararea judecatoreasca si, oricum, actiunea pauliana poate fi exercitata si atunci cand debitorul incheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor. In speta, instrainarea a avut loc pe parcursul procesului finalizat prin sentinta ce constituie titlul executoriu. Raportat la reaua credinta retinuta in sentinta respectiva in sarcina paratei la momentul dobandirii autoturismului, aceasta nu se poate apara sustinand ca nu a avut previziunea ca cererea va fi admisa, fiind evident ca a prevazut solutia ce urma a fi pronuntata, de vreme ce sub durata procesului si-a instrainat toate bunurile, iar faptul ca instrainarea imobilelor s-a facut inainte de instrainarea bunului litigios nu poate constitui un element de retinere a bunei credinte la momentul primei vanzari.
Nu poate fi primita nici apararea apelantei ca admiterea actiunii pauliene ar fi impiedicata de faptul ca obligatia de restituire a valorii de circulatie a autoturismului este doar una subsidiara, obligatia principala fiind de predare in natura a acestui autoturism. In speta, obligatia principala nu poate fi executata deoarece apelanta a instrainat autoturismul, deci nu mai este proprietara acestuia, instrainarea bunului litigios nefiind o dovada a bunei credinte, asa cum sustine apelanta, astfel ca titularul dreptului de creanta are dreptul de a trece la executarea obligatiei subsidiare. Atacarea cu actiune pauliana a noului act de instrainare a autoturismului ar constitui o cerinta excesiva pentru lichidator si o sarcina disproportionata suportata de creditorii societatii in lichidare, in conditiile in care pana la acest act, incepand cu anul 2009 au mai fost facute 3 instrainari frauduloase succesive care au fost atacate si anulate pe rand, astfel ca pana la o eventuala finalizare a anularii celei de-a 4-a instrainari succesive, bunul s-ar putea sa nu mai aiba nicio valoare sau valoarea sa fie mult diminuata, astfel ca readucerea acestuia in patrimoniul vanzatorului initial ar fi lipsita de interes si inutila pentru creditori.
Faptul ca societatea in lichidare ar fi instrainat si alte autoturisme iar lichidatorul nu ar fi solicitat revocarea acelor vanzari, este o imprejurare straina de prezenta cauza si nu poate duce la respingerea actiunii fata de materialul probator din prezentul dosar.
In ce priveste complicitatea la frauda a cumparatorului, criticile apelantei sunt de asemenea nefondate. Chiar daca cumparatoarea sustine si a declarat si in fata notarului ca a achitat pretul convenit, asa cum in mod corect a retinut prima instanta, in speta plata pretului nu este dovedita si, oricum, si daca pretul ar fi fost platit, actul tot este fraudulos, prin cuantumul pretului, de 4 ori mai mic decat valoarea de circulatie rezultata din expertiza Camerei Notarilor Publici Oradea. Faptul ca imobilele au fost vandute mamei vanzatoarei, in varsta de 78 de ani, care nu locuieste si nu a locuit niciodata in Oradea, ca dupa cumparare aceasta nu a intrat niciodata in posesia imobilelor, ca vanzatoarea a continuat sa locuiasca in unul dintre imobile si sa achite impozitele si cheltuielile de intretinere pentru imobile constituie elemente suficiente pentru retinerea complicitatii cumparatoarei, raporturile complexe de familie invocate de apelanta, nefiind nici credibile nici dovedite altfel decat prin sustinerile apelantei si ale mamei sale, care evident au interes comun. Un alt element relevant pentru retinerea complicitatii cumparatoarei il reprezinta si imprejurarea recunoscuta de catre parate la interogatoriu ca unul dintre imobilele in litigiu a si fost instrainat catre un tert inainte de Craciunul anului 2012, deci sub durata prezentului proces, astfel ca si in urma admiterii prezentei actiuni acesta nu s-ar mai intoarce in patrimoniul apelantei decat daca si actul subsecvent ar fi atacat si s-ar obtine anularea acestuia.
De altfel, cumparatoarea, care ar fi cea mai prejudiciata prin anularea contractului, intrucat ar pierde imobilele dobandite la un pret foarte mic raportat la valoarea acestora, nu a atacat hotararea pronuntata.
Fata de cele retinute, tribunalul, in baza art, 295 c.pr.civ., a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta P. M. V. in contradictoriu cu intimatele SC A. SRL - societate in insolventa, prin lichidator judiciar B. G. si P. M., impotriva sentintei civile nr. 4460 din 28.03.2013 a Judecatoriei Oradea, pastrand-o in totalitate.
In baza art. 274 c.pr.civ., a fost obligata apelanta la 2000 lei cheltuieli de judecata in apel in favoarea intimatei SC A. SRL - societate in insolventa, prin lichidator judiciar B. G., reprezentand onorariu avocatial, justificat cu chitanta nr. 138/1.02.2014, anexata la imputernicirea  avocatiala depusa de reprezentantul intimatei.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata - recurenta P. M.V., solicitand modificarea hotararii atacate, prin admiterea apelului si schimbarea sentintei apelate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca nefondata.
In cuprinsul cererii de recurs sunt formulate urmatoarele critici:
- in cauza nu sunt indeplinite niciuna din conditiile de admisibilitate ale actiunii pauliene: astfel, dupa cum rezulta din actul constitutiv actualizat al SC "M. F. "SRL, recurenta este asociat unic al societatii, care are un capital de 218.480 lei, ori, partile sociale pot fi executate silit prin poprire, creditorul avand posibilitatea sa-si valorifice creanta; instanta de apel face confuzie intre partile sociale si dividendele societatii; in speta, partile sociale se circumscriu capitalul de 218.480 lei si nicidecum profitului societatii, astfel incat pot fi executate silit; instanta de apel a apreciat ca de fapt creanta exista, desi nu era constatata printr-un titlu executoriu, reclamanta avand insa previziunea de a cunoaste ca va cadea in pretentii; aceasta interpretare nu poate fi insa sub nici o forma retinuta; astfel, in ipoteza in care creanta ar fi existat creditorul ar fi putut sa si-o valorifice la acel moment; pe de alta parte, in ceea ce priveste previzibilitatea pe care o putea avea, se arata ca, desi, conditia este indeplinita si in situatia in care creanta este ulterioara actului atacat, cu conditia certitudinii ca acesta se va produce, prin simplul fapt al receptiei unei citatii, petenta nu avea posibilitatea de a cunoaste ca va cadea in pretentii; in ceea ce priveste frauda debitorului, se apreciaza ca, atitudinea subiectiva trebuie raportata la momentul incheierii actului pretins fraudulos si nicidecum la un moment ulterior, in sens contrar s-ar ajunge la situatii total inechitabile, in care s-ar anula acte in baza unor datorii eventuale incerte; in fine, in ceea ce priveste complicitatea la frauda a tertului dobanditor, se arata ca, desi actul a fost incheiat cu mama petentei, acest lucru s-a realizat in conditii de legalitate in fata notarului public; intrucat petenta nu avea cunostinta despre faptul ca va cadea in pretentii, cu atat mai putin probabil era ca tertul sa fi avut cunostinta despre acest fapt; referitor la caracterul derizoriu al pretului, partile unui contract sunt libere sa-l stabileasca in cuantumul pe care il doresc; astfel ca actul, fiind autentic, acest aspect nu poate fi contestat.
In drept invoca dispozitiile art. 304 pct. 9  Cod procedura civila.
Prin intampinarea depusa la dosar, intimata SC "A."SRL Oradea a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecata, apreciind ca situatia de fapt si de drept in cauza a fost corect retinuta de instanta de fond, fiind indeplinite toate conditiile cerute de art. 975 din Vechiul Cod civil.
Examinand recursul, prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu, conform art. 306 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Criticile formulate de recurenta vizand neindeplinirea conditiilor de admisibilitate ale actiunii pauliene sunt nefondate.
Actiunea pauliana sau revocatorie este acea actiune prin care creditorul cere desfiintarea pe cale judecatoreasca a actelor juridice incheiate de debitor in frauda intereselor sale.
Referitor la conditiile de admisibilitate, una dintre acestea o constituie crearea unui prejudiciu creditorului prin actul atacat, prejudicierea concretizandu-se in faptul ca prin actele juridice incheiate, debitorul isi creeaza sau isi agraveaza starea de insolvabilitate.
In acest sens este gresita sustinerea recurentei potrivit careia reclamanta - creditoare avea posibilitatea sa-si valorifice creanta prin poprirea partilor sociale pe care parata - recurenta le detinea la SC "M. F."SRL.
Astfel, dispozitiile art. 66 din Legea nr. 31/1990 prevad ca pe durata societatii, creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra partii din beneficiile cuvenite asociatului dupa bilantul contabil, iar dupa dizolvarea societatii, asupra partii ce i s-ar cuveni prin lichidare.
Prin urmare, o eventuala poprire s-ar putea infiinta numai asupra partilor ce s-ar cuveni asociatilor  in urma lichidarii nu si asupra partilor sociale pe care acestia le detin, opinie consacrata si in doctrina, respectiv jurisprudenta.
O alta conditie de admisibilitate vizeaza existenta unei creante certe, lichide si exigibile din partea creditorului, anterioare actului atacat, precum si frauda debitorului.
Este adevarat ca, in principiu, un act juridic nu poate interesa decat pe creditorii prezenti nu si pe cei viitori.
Cu toate acestea, in doctrina si jurisprudenta, s-a decis ca atunci cand debitorul incheie un act fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, acesta poate ataca actul respectiv chiar daca este vorba despre un act incheiat anterior nasterii dreptului de creanta.
In cauza, instrainarea a avut loc pe parcursul procesului, finalizat prin hotararea judecatoreasca ce constituie titlu executoriu, fiind evident faptul ca debitoarea a prevazut solutia ce urma a fi pronuntata, cata vreme pe durata procesului si-a instrainat toate bunurile.
Mai mult de atat, in literatura de specialitate s-a exprimat  parerea ca pentru exercitarea actiunii pauliene nu este necesar nici macar ca respectivul creditor sa aiba un titlu executoriu prin care sa-i fie constatata creanta, deoarece o astfel de actiune nu este un act de executare, ci o revocare a unui act prin care se fraudeaza dreptul de gaj general al creditorilor chirografari si ea se intenteaza impotriva unui tert care a profitat de acest act.
In fine, in ceea ce priveste complicitatea la frauda a tertului dobanditor aceasta a fost pe deplin dovedita.
Faptul ca actul de instrainare a fost incheiat in fata unui notar nu inseamna ca acesta nu poate fi contestat sub aspectul seriozitatii pretului, respectiv al intentiei reale a partilor.
Nu poate fi retinuta nici apararea debitoarei, potrivit careia aceasta este in masura sa execute benevol obligatia de restituire a autoturismului stabilita ca obligatie principala prin titlu executoriu, cata vreme din actele dosarului rezulta ca recurenta a instrainat autoturismul (fila 14 dosar de fond), prin urmare nu mai este proprietara acestuia, fiind radiat din evidenta prin transfer de proprietate (fila 63 dosar de fond), astfel ca in aceste conditii debitorul este indreptatit sa procedeze la executarea obligatiei subsidiare.
Fata de considerentele ce preced, Curtea apreciaza ca nefondat recursul si, pe cale de consecinta urmeaza sa-l respinga in temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 si 296 Cod procedura civila.
In baza art. 274 Cod procedura civila, urmeaza a fi obligata recurenta sa-i plateasca intimatei SC "A." SRL Oradea, suma de 2000 lei cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand onorar avocatial.