RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare decizie de impunere emisa de A.F.M.

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL. RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare decizie de impunere emisa de A.F.M.

-Art. 16 din H.G. nr. 621/ 2005
-Ordinul nr. 578/ 2006

Instanta de fond a apreciat ca societatea reclamanta si-a indeplinit obligatiile ce ii revin pentru anii 2005-2007 aratand ca obiectivele anuale au fost atinse chiar daca procesul de valorificare si reciclare a deseurilor nu a fost realizat in mod direct de reclamanta.
In acest sens, instanta de recurs a retinut insa, contrar celor retinute de instanta de fond (pe baza expertizei efectuate de expertul M.I.) ca normele incidente in cauza prevad obligatii exprese operatorilor economici responsabili cu privire la valorificarea si reciclarea deseurilor, care in speta nu au fost corect aplicate si interpretate.
Potrivit art. 16 din HG nr. 621/2005: " (1) Operatorii economici, persoane juridice romane, sunt responsabili pentru intreaga cantitate de deseuri generate de ambalajele pe care le introduc pe piata nationala, dupa cum urmeaza:[_]
    (2) Responsabilitatile operatorilor economici prevazute la alin. (1) se pot realiza:
    a) individual, pentru deseurile de ambalaje rezultate de la propriile produse pe care le introduc pe piata nationala;
    b) prin intermediul unui operator economic autorizat de catre o comisie constituita la nivelul autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
Responsabilitatea societatii exista pe intreaga perioada ce curge de la preluarea ambalajelor pana la reciclarea acestora, chiar daca in acest proces intervin si alti operatori.
In speta, pentru perioada supusa inspectiei (3.10.2003 - 31.12.2007) s-au stabilit in sarcina societatii recurente obligatii de plata la fondul de mediu imputandu-i-se neindeplinirea obiectivului de valorificare si reciclare a deseurilor de ambalaje de sticla si plastic introduse pe piata.
Cat priveste predarea deseurilor de sticla catre U. SA, organul de inspectie a retinut in actul de control ca in anul 2005 aceasta din urma societate nu a raportat A. P. M. preluarea vreunei cantitati de deseuri ambalaje sticla, iar in anii 2006-2007 singura cantitate raportata  a fost cea preluata de la o alta societate decat intimata reclamanta, respectiv de la E. R. A. SA.
Cu privire la deseurile de plastic predate catre G. SA si A. SA, acestea nu au fost luate in considerare ca fiind reciclate in vederea indeplinirii obiectivului, intrucat predarea/valorificarea catre acestia nu echivaleaza cu incredintarea lor in scopul si in conditiile exprese ale HG 621/2005 cu preluarea obligatiei exprese de la titular.
Nu pot fi retinute afirmatiile intimatei in sensul ca o astfel de interpretare contravine principiului liberei circulatii a bunurilor sau libertatii contractuale, intrucat sub aspectul analizat este evident ca, din ratiuni de interes public, legiuitorul a inteles sa instituie un cadru legal care sa permita gestionarea deseurilor  prin impunerea unor responsabilitati sporite in sarcina operatorilor economici, avand in vedere impactul asupra mediului.
Prin urmare, instanta de recurs constata ca, in mod gresit s-a retinut de catre prima instanta ca intimata reclamanta si-a indeplinit obiectivele anuale de reciclare a deseurilor, cand in realitate aceasta a dovedit simpla predare a lor catre alte societati.
In mod pertinent s-a sustinut de catre recurenta ca respectarea prevederilor legale cu privire la mentiunile din documentele de insotire a deseurilor de ambalaje si existenta contractelor anterior emiterii acestor documente se impun pentru a dovedi scopul prestabilit al tranzactiilor si a faptului ca agentul economic valorificator isi asuma obligatia de predare a deseurilor in numele operatorului responsabil.
In acelasi sens este si practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie care, sub aspectul chestiunii deduse judecatii a retinut, prin raportare la prevederile art. 16, 17 din HG nr. 621/2005 si ale Ordinului nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul a contributiilor si taxelor datorate la Fondul de mediu, ca predarea cantitatilor de deseuri in baza unor contracte de vanzare - cumparare  catre operatori economici nu echivaleaza cu incredintarea lor spre valorificare in scopul indeplinirii obiectivului anual. S-a stabilit ca, opinia potrivit careia nerespectarea unor cerinte formale nu poate duce la neluarea in calcul a cantitatilor predate de reclamanta operatorilor economici si nu poate justifica opinia organelor de control ca nu au fost realizate obiectivele anuale de valorificare, este lipsita de temei legal (Decizia nr. 7862/ 18.12.2013).

Decizia nr. 3064/CA/15.10.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal
Dosar 6790/83/CA/2010*

Prin Sentinta nr. 1251/CA din 03.04.2014 Tribunalul S. M. a admis actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta S.C. I. S.R.L., in reorganizare, prin administrator special S. M. M. in contradictoriu cu parata A.F.M. Bucuresti, a anulat Decizia nr. 89/07.10.2009 emisa de parata, privind modul de solutionare a contestatiei nr. 25510/ 28.08.2009 formulata de parata, a admis contestatia reclamantei si, in consecinta, a anulat in parte Decizia de impunere nr. 158/ 03.08.2009 si Raportul de inspectie fiscala nr. 183/ 03.08.2009 emise de parata, privitor la obligatiile fiscale in suma de 412.073 lei. A obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 8201 lei cheltuieli de judecata si a obligat reclamanta sa plateasca in contul expertului judiciar A.O.E. suma de 850 lei, reprezentand diferenta onorariu neachitata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca organele de control din cadrul institutiei publice parate au efectuat la societatea reclamanta inspectia fiscala pentru perioada 2003-2007 privind modul de evidentiere, de calcul si virare a obligatiilor fata de bugetul fondului pentru mediu, constatarile fiind inserate in Raportul de inspectie fiscala nr. 183/ 03.08.2009, in baza caruia a fost emisa Decizia de impunere nr. 158/ 03.08.2009, prin care, in sarcina societatii reclamante s-au stabilit obligatii fiscale in suma de 433.159 lei.
Impotriva Raportului de inspectie fiscala si a Deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestatie ce a fost respinsa ca neintemeiata prin Decizia nr. 89/07.10.2009 emisa de parata.
In vederea clarificarii aspectului daca reclamanta datoreaza sau nu taxele pentru mediu, raportat la documentele din evidenta primara si contabila a reclamantei si la legislatia aplicabila cauzei, in speta a fost incuviintata proba cu expertiza judiciara, fiind intocmite atat o expertiza contabila cat si una fiscala.
Conform raportului de expertiza fiscala intocmit de catre consultant fiscal judiciar M.I. (filele nr. 104-112 de la dosar), in perioada verificata, reclamanta a recuperat si reciclat materiale, realizand obiectivele anuale de valorificare si reciclare a deseurilor de ambalaje in anii 2005-2007, iar pentru perioada octombrie 2003 - decembrie 2004 datoreaza taxele de mediu aferente.
S-a stabilit de catre expertul fiscal ca in mod gresit pentru anii 2005, 2006, 2007 organul de control nu a luat in calcul ca si reciclate, cu scutire de la plata taxei, deseurile predate de reclamanta la SC U. SRL, SC G. SRL si SC A. SRL, in baza contractelor incheiate cu aceste societati comerciale avand ca obiect preluarea in vederea reciclarii a cantitatilor de deseuri.
 Analizand aspectul verificarii indeplinirii atat a obiectivului de valorificare, cat si a celui de reciclare, care, prin natura lor, sunt doua obligatii distincte ce trebuie indeplinite cumulativ si nu alternativ (decizia nr. 1421/09.03.2011 pronuntata de ICCJ - Sectia Contencios administrativ si Fiscal), Tribunalul a retinut ca prin incheierea contractelor cu persoanele juridice autorizate de AFM sa desfasoare activitati in domeniul deseurilor, reclamanta si-a indeplinit obligatiile legale, in conditiile in care deseurile (de sticla, plastic, folie) au fost reciclate in final. Aspectul indeplinirii obiectivului de reciclare rezulta si din sustinerea paratei A.F.M. (obiectiuni - filele nr. 68-69), in sensul ca, desi SC A. SRL nu este autorizata in desfasurarea activitatilor de reciclare a deseurilor, ci doar in cea a desfasurarii activitatilor de colectare, stocare temporara si valorificare a deseurilor, din documentele prezentate de reclamanta reiese ca in final acestea au fost reciclate de catre SC A. SRL. Ba mai mult, parata nu contesta aspectul indeplinirii reciclarii de catre firme autorizate, in schimb apreciaza ca reclamanta a ignorat faptul ca firmele cu care aceasta a contractat nu erau autorizate in vederea reciclarii deseurilor. Raportat la acest aspect, Tribunalul a retinut ca scopul legal final a fost atins, chiar prin transmiterea obligatiilor catre firme autorizate in activitatea de reciclare a deseurilor de catre firmele cu care reclamanta a contractat.
De asemenea, Tribunalul a retinut ca, potrivit art. 14 din HG nr. 349/2002: "(1) Agentii economici sunt obligati sa organizeze recuperarea si reciclarea deseurilor de ambalaje pentru realizarea obiectivelor prevazute la art. 13, in una dintre urmatoarele modalitati:
a) individual, utilizand propriile resurse;
b) prin transferarea acestei responsabilitati, pe baza de contract, catre un agent economic legal constituit.
(2) Prevederile alin. (1) se refera la ambalajele primare, secundare si tertiare."
Ca atare, Tribunalul a apreciat ca, chiar daca procesul de valorificare si reciclare a deseurilor nu a fost realizat in mod direct de reclamanta, au fost realizate obiectivele anuale prevazute de HG 621/2005 in anii 2005-2007.
Totodata, prin expertiza s-a determinat ca in mod gresit au fost considerate "ambalaje introduse pe piata", cantitatile de 416.537, respectiv 347.748 bucati de sticle uzate achizitionate de reclamanta in anii 2006 si 2007, pentru care s-a calculat taxa de mediu.
Prin completarea la raportul de expertiza fiscala (fila 130), consultantul fiscal a stabilit obligatiile principale de plata datorate de reclamanta pentru perioada 2003 - 2004 ca fiind in suma de 8.137 lei, la care se adauga majorari de intarziere si penalitati de 12.949 lei.
In baza art. 274 Cod de procedura civila, a obligat parata, ca parte cazuta in pretentii, la plata sumei de 8.201 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariu expert, plata onorariului avocatial nefiind dovedita. De asemenea, a fost obligata reclamanta la plata diferentei de onorariu in suma de 850 lei, neachitata in contul expertului judiciar A.O.E.
 Impotriva acestei sentinte, in termen si scutit de plata taxelor de timbru, a  declarat recurs recurenta-parata A.F.M., solicitand admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei in sensul respingerii actiunii intimatei-reclamante.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a aratat ca intelege sa critice hotararea instantei de fond sub aspectul interpretarii corecte a dispozitiilor legale in raport de care au fost stabilite in sarcina intimatei-reclamante obligatii de plata la Fondul pentru mediu.
La situatia de fapt retinuta, necontestata in cauza, instanta de fond nu a identificat corect normele legale incidente si nu a facut o corecta aplicare in timp a acestora.
A accepta rationamentul instantei de fond conform caruia chiar daca procesul de valorificare si reciclare a deseurilor nu a fost realizat in mod direct de reclamanta, au fost realizate obiectivele anuale prevazute de HG nr. 621/2005 in anii 2005 - 2007, inseamna, a adauga la legea interna sau a ignora norme imperative aplicabile in speta. Pe de alta parte, acceptand acest rationament, ar insemna a se extinde un anumit comportament al operatorilor economici responsabili in sensul in care, oricand si oricum, pot fi formulate pretentii ignorand reguli imperative ale dreptului intern.
Desi prin Decizia de casare nr. 712/CA/2013-R Curtea de Apel Oradea a dispus ca, in rejudecare, sa fie supus cercetarii judecatoresti fondul litigiului prin verificarea aspectelor legate de indeplinirea obiectivelor de valorificare cat si a celor de reciclare, precum si a aspectului daca simpla predare a deseurilor catre alte societati comerciale face dovada indeplinirii acestor obiective, instanta fondului a analizat superficial aceste aspecte, neconformandu-se dispozitiilor obligatorii trasate de instanta de recurs. Astfel:
1. Considera neintemeiate alegatiile instantei de fond potrivit carora intimata si-ar fi indeplinit obiectivul de reciclare prin predarea deseurilor catre firme terte valorificatoare, ignorand faptul ca la randul lor, aceste firme, care nu erau autorizate in vederea reciclarii, au predat altor firme autorizate deseurile pentru efectuarea operatiunilor specifice de reciclare.
Obligatia intimatei de a dovedi indeplinirea obiectivelor anuale este instituita prin norme imperative, iar in lipsa acestor dovezi norma juridica este golita de continut, fiind lipsita de efectul pe care legea il urmareste.
Astfel, in lipsa documentelor care sa ateste chiar indeplinirea obiectivelor de valorificare si reciclare, nu doar simpla predare a deseurilor, nu se poate sustine ca legea si-a atins scopul si ca fondul, substanta normei, s-ar fi realizat.
In acelasi sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 7862/18.12.2013, prin care a retinut ca: "Astfel fiind, instanta de recurs retine ca societatea comerciala reclamanta a predat/valorificat, pe baza unor contracte de vanzare-cumparare, cu clauze specifice, cantitatile respective de deseuri de ambalaje, in loc sa le "incredinteze", in scopul si in conditiile exprese ale dispozitiilor HG nr. 621/2005 si a Ordinului nr. 578/2006, astfel incat, in mod legal, organele fiscal nu le-au luat in calcul la indeplinirea obiectivului anual".
Indeplinirea prevederilor legale referitoare la mentiunile din documentele de insotire a deseurilor de ambalaje precum si existenta contractelor anterior emiterii acestor documente sunt absolut necesare pentru a dovedi:
a) Scopul prestabilit al acestor tranzactii
b) Dovada ca agentul economic valorificator isi asuma sarcina pentru predarea deseurilor colectate strict in contul intimatei.
Concluzionand, agentii economici valorificatori nu au obligatia de a preda pentru valorificare aceste deseuri de ambalaje in contul operatorului economic responsabil (in cauza, intimata) decat in ipoteza in care aceasta obligatie este asumata in mod expres in cadrul contractului, cumulativ cu existenta mentiunilor din documentele de insotire - procedura ce nu a fost indeplinita de reclamanta.
Prin urmare, intimata, in calitate de operator economic responsabil, optand pentru realizarea obiectivelor anuale in mod individual, pentru a-si indeplini obiectivul de valorificare si reciclare a deseurilor de ambalaje, trebuia sa contracteze predarea deseurilor de ambalaje, introduse pe piata, direct catre un agent economic autorizat in reciclarea acestora, in calitate de operator economic reciclator, iar ulterior, tot intimata are obligatia de a face dovada indeplinirii obiectivelor anuale.
2. Art. 16 alin. (2) din H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje prevede ca: "Obiectivele anuale de valorificare, respectiv de reciclare, a deseurilor de ambalaje se pot realiza:
a) individual, de catre operatorii economici prevazuti la alin. (1) lit. a) - c), prin gestionarea deseurilor de ambalaje generate si a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piata;
b) prin transferarea responsabilitatii catre un operator economic autorizat de Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor".
De asemenea, art. 33 alin. (1) din Ordinul nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contributiilor si taxelor datorate la Fondul pentru mediu prevede urmatoarele: "(1)Obiectivul anual de valorificare a deseurilor de ambalaje se realizeaza in mod individual, conform prevederilor art. 16 alin. (2) lit. a) din Hotararea Guvernului nr. 621/2005. prin:
a) valorificarea de catre operatorii economici responsabili a deseurilor de ambalaje generate si a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piata;
b) incredintarea de catre operatorii economici responsabili a deseurilor de ambalaje generate si a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piata, in baza unui contract, unui operator economic valorificator ".
In considerarea prevederilor legale anterior mentionate, este evident, arata recurenta, ca, daca intimata ar fi optat pentru realizarea in mod individual a obiectivului anual de valorificare a deseurilor de ambalaje ar fi trebuit sa procedeze fie la valorificarea deseurilor de ambalaje generate, fie la incredintarea acestora, in baza unui contract, unui operator economic specializat, autorizat in valorificare sau reciclare.
In sprijinul sustinerilor sale, a invocat prevederile art. 91 alin. 6 din OG. nr. 78/2000 privind regimul deseurilor potrivit carora "Persoanele fizice autorizate/persoanele juridice care asigura, cu titlu profesional, colectarea sau transportul deseurilor, precum si cele care intermediaza eliminarea sau valorificarea deseurilor pentru terti se supun procedurii de autorizare conform legislatiei in vigoare".
Fata de argumentele de fapt si de drept expuse anterior, arata ca intimata-reclamanta nu s-a conformat prevederilor HG nr. 621/2005, OMMGA nr. 578/2006 in sensul de a incredinta in mod valabil catre un operator economic valorificator a responsabilitatii indeplinirii obiectivului anual de valorificare a deseurilor de ambalaje generate si a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piata, obligatiile la Fondul pentru mediu fiind determinate in mod corect de catre organul fiscal.
3. Critica, de asemenea, solutia primei instante cu privire la capatul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata pentru urmatoarele considerente:
Fundamentul juridic al acordarii cheltuielilor de judecata este reprezentat de culpa procesuala a partii "care cade in pretentii".
Asa cum s-a exemplificat in doctrina, reclamantul este in culpa procesuala daca cererea de chemare in judecata a fost anulata ca netimbrata, ori calea de atac exercitata a fost anulata ca netimbrata sau ca fiind depusa la instanta care solutioneaza calea de atac (art. 288 alin. 2 si art. 302 Cod de procedura civila ; daca cererea s-a perimat; daca a chemat in judecata o persoana straina de raportul juridic dedus judecatii; daca renunta la judecata sau la dreptul subiectiv; daca pretentiile sale nu sunt intemeiate, in tot sau in parte (caz in care culpa procesuala priveste partea de pretentii considerate neintemeiate).
Or, in speta, intimata a formulat actiune in contencios administrativ prin care a solicitat anularea actelor de impunere fiscala emise de recurenta, respectiv: Raportul de inspectie fiscala nr. 183/22664/ 03.08.2009 si Decizia de impunere nr. 158/22665/ 03.08.2009 prin care s-a stabilit in sarcina societatii o obligatie in cuantum total de 433.159 lei, compusa din:
- obligatii la Fondul pentru mediu in cuantum de 259.849 lei;
- majorari de intarziere in cuantum de 173.310 lei.
Prin Sentinta nr. 1251/CA/2014 instanta de fond a admis in parte actiunea si a anulat in parte Decizia de impunere nr. 158/22665/ 03.08.2009 cu privire la suma de 412.073 lei.
Chiar daca solutia instantei de fond este eronata cu privire la cuantumul sumei pentru care s-a dispus anularea actelor de impunere, intrucat pretentiile care formeaza obiectul actiunii au fost admise partial, instanta trebuia sa acorde numai partea din cheltuielile de judecata corespunzatoare pretentiilor admise, aceasta fiind si opinia exprimata in jurisprudenta instantelor. Admiterea in parte a retentiilor intimatei nu poate legitima dreptul acesteia la acordarea in integralitate a cheltuielilor de judecata in cauza pendinte.
In considerarea celor ce preced, a solicitat admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul respingerii in totalitate a actiunii.
In drept a invocat dispozitiile art. 299 si urm. Cod de procedura civila.
Intimata, prin intampinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotararii pronuntate de instanta de fond ca temeinica si legala.
In aparare, se arata ca, recurenta-parata invoca nelegalitatea si netemeinicia sentintei pronuntate de instanta de fond, sustinand in cadrul primelor doua motive de recurs ca intimata-reclamanta, optand pentru realizarea obiectivelor anuale de valorificare si reciclare a deseurilor de ambalaje in mod individual, trebuia sa procedeze, fie la valorificarea deseurilor de ambalaje generate, fie la incredintarea acestora, in baza unui contract, unui operator economic specializat, autorizat in valorificare sau reciclare, fara a putea sa apeleze la intermediari.
In cadrul celui de-al treilea motiv, recurenta-parata critica solutia primei instante cu privire la capatul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata, invocand faptul ca actiunea ar fi fost admisa in parte, astfel incat cheltuielile de judecata trebuiau a fi limitate.
Tribunalul S. M., prin Sentinta civila nr. 1251/CA/ 03.04.2014, a raspuns in mod temeinic si legal la toate obiectivele stabilite de Curtea de Apel Oradea, astfel: au fost stabilite dispozitiile legale aplicabile in speta; s-a verificat indeplinirea celor doua obiective, iar Tribunalul S. M. a constatat ca acestea au fost atinse; s-a stabilit ca predarea deseurilor catre societatile in cauza face dovada indeplinirii acestor obiective.
Sustinerea recurentei-parate in sensul ca societatea I. S.R.L. S. M. este obligata sa indeplineasca personal obiectivele anuale sau sa le predea direct unor firme autorizate (nu prin intermediari, care nu sunt firme autorizate) este nefondata si este rodul unui mod de interpretare a legii rigid, formalist si nereal, apreciaza intimata.
Astfel, dispozitiile art. 14 din H.G. nr. 349/2002 reglementeaza modalitatea de recuperare si reciclare a deseurilor de ambalaje, dispunand in sensul urmator: "Agentii economici sunt obligati sa organizeze recuperarea si reciclarea deseurilor de ambalaje pentru realizarea obiectivelor prevazute in una dintre urmatoarele modalitati:
a)individual, utilizand propriile resurse;
b)prin transferarea acestei responsabilitati, pe baza de contract, catre un agent economic legal constituit"
Legislatia specifica in materie, respectiv H.G. nr. 349/2002, nu exclude apelarea la societati intermediare, in cazurile de valorificare si reciclare a deseurilor. Mai mult decat atat, participarea unor societati intermediare in circuitul civil al deseurilor este permisa de lege implicit: principiul libertatii actelor juridice civile, principiul libertatii comertului, principiul liberei circulatii a bunurilor. Legea nu prevede obligatia ca participantul la circuitul civil al deseurilor sa detina autorizatie decat in cazul valorificarii si reciclarii deseurilor, adica in etapa finala a circulatiei deseurilor, conditie care s-a indeplinit in cazul nostru. In acest sens, exista si prevederea din art. 14 alin. (4) din H.G. nr. 349/2002 modificata prin H.G. nr. 899/2004 (echivalentul art. 16 alin. 6 din H.G. nr. 621/2005): " Valorificarea si reciclarea deseurilor de ambalaje trebuie sa fie astfel organizate incat sa nu introduca bariere in calea comertului. "
Societatea A. SRL este o companie autorizata (legal) sa desfasoare activitatile de colectare, stocare temporara si valorificare a deseurilor (unul din obiectivele finale), desi nu este autorizata sa desfasoare activitati de reciclare a deseurilor (al doilea obiectiv final).
Acest obiectiv de reciclare s-a indeplinit, prin predarea deseurilor de catre societatea A. SRL catre A. SRL, care este autorizata sa desfasoare astfel de activitati.
Indeplinirea acestor obligatii de catre reclamanta I. SRL au fost retinute de catre instanta de fond in considerentele Sentintei civile nr. 1251/CA/03.04.2014 (pag.10), astfel:
-chiar daca procesul de valorificare si reciclare a deseurilor nu a fost realizat in mod direct de reclamanta, au fost realizate obiectivele anuale prevazute de HG 621/2006 in anii 2005-2007;
-scopul legal al acestor obligatii a fost atins, chiar prin transmiterea obligatiilor catre firme autorizate in activitatea de reciclare a deseurilor de catre firmele cu care reclamanta a contractat;
-aspectul indeplinirii obiectivului de reciclare rezulta si din sustinerea paratei A.F.M. in sensul ca, desi societatea A. SRL nu este autorizata in desfasurarea activitatilor de reciclare a deseurilor, din documentele prezentate de reclamanta reiese ca, in final, acestea au fost reciclate de catre societatea A. SRL.
In concluzie, obligatiile legale ale societatii I. SRL privind recuperarea si reciclarea deseurilor de ambalaje au fost respectate prin transmiterea acestor obligatii catre societati autorizate in activitatea de reciclare a deseurilor, fiind astfel realizate obiectivele anuale de reciclare si valorificare prevazute de art. 13 din H.G. nr. 349/2002, astfel cum a fost modificata prin H.G. nr. 899/2004 (art. 14 din H.G. nr. 621/2005).
In ceea ce priveste sustinerea recurentei referitoare la faptul ca agentii economici valorificatori, respectiv partenerii contractuali ai intimatei-reclamante, nu au obligatia de a preda pentru valorificare deseurile decat daca aceasta obligatie este asumata in mod expres in cadrul contractului incheiat cu intimata-reclamanta, apreciaza ca aceasta este neintemeiata avand in vedere urmatoarele argumente:
-Obligatia de predare a deseurilor de ambalaje are natura unei obligatii legale iar nu doar contractuala, fiind reglementata de legislatia specifica in materie, respectiv H.G. nr. 621/2005. Deseurile, in speta de ambalaje, nu pot fi pur si simplu abandonate, ci acestea trebuie predate spre reciclare si valorificare, in conditiile impuse de prevederile legale in materie.
-Deseurile de ambalaje sunt reciclate datorita intregului traseu pe care il parcurg, de la societatile care le genereaza, la cele care le colecteaza si prelucreaza primar, pana la cele care le prelucreaza in forma finala.
-H.G. nr. 621/2005 nu instituie obligatia ca procesul de reciclare sa se efectueze de catre un singur operator economic, ci, din contra, legiuitorul prevede posibilitatea ca societatile care genereaza deseuri in cadrul procesului de productie sa poata incheia contracte cu operatori economici autorizati in preluarea acestora (conform art. 14 alin. 1) din H.G. nr. 349/2002 si art. 16 alin.2, lit. b) din H.G. nr. 621/2005).
Mai mult decat atat, nerespectarea acestei obligatii legale constituie contraventie, conform reglementarilor din capitolul XV al OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului.
In concluzie, apreciaza ca aceasta sustinere este total nefondata, societatea I. SRL respectandu-si obligatia de predare spre reciclare a deseurilor de ambalaje rezultate in cadrul procesului de productie.
Cu privire la cel de al treilea motiv de recurs invocat, conform caruia instanta de fond trebuia sa acorde numai partea din cheltuielile de judecata corespunzatoare pretentiilor admise, avand in vedere ca pretentiile care formeaza obiectul actiunii au fost admise partial, arata ca, prin cererea de chemare in judecata formulata a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 158/ 03.08.2009, anularea Raportului de inspectie fiscala nr. 183/ 03.08.2009 si anularea Deciziei 89/ 07.10.2009 emise de A.F.M., iar prin sentinta atacata, Tribunalul S. M. a dispus urmatoarele: anularea Deciziei 89/ 07.10.2009, anularea in parte a Deciziei de impunere nr. 158/ 03.08.2009 si a Raportului de inspectie fiscala nr. 183/ 03.08.2009 cu privire la obligatiile fiscale in suma de 412.073 lei. 
In cadrul dezbaterilor din primul ciclu procesual, cererea de chemare in judecata a fost precizata in sensul anularii partiale a actelor administrative contestate, astfel ca, avand in vedere precizarea de actiune, apreciaza ca prin sintagma "anuleaza in parte", instanta de fond se refera la faptul ca "admite actiunea astfel cum a fost formulata si precizata". Oricum s-ar interpreta, dispozitia instantei este clara, in sensul ca se refera la cuantumul obligatiilor administrative pe care le inlatura, respectiv suma de 412.073 lei.
In consecinta, apreciaza ca instanta de fond in mod intemeiat a dispus obligarea paratei, care a cazut in pretentii, la plata cheltuielilor de judecata efectuate in cauza de catre reclamanta.
Pentru considerentele expuse, a solicitat respingerea recursului.
In drept a invocat prevederile art. 115, 274 Cod de procedura civila din 1865, H.G. nr. 349/2002, H.G. nr. 621/2005.
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publica, instanta de recurs, a retinut ca este fondat si l-a admis pentru urmatoarele considerente:
Criticile aduse hotararii prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila 1865, sunt intemeiate.
Instanta de fond a apreciat ca societatea reclamanta si-a indeplinit obligatiile ce ii revin pentru anii 2005-2007 aratand ca obiectivele anuale au fost atinse chiar daca procesul de valorificare si reciclare a deseurilor nu a fost realizat in mod direct de reclamanta.
In acest sens, instanta de recurs a retinut insa, contrar celor retinute de instanta de fond (pe baza expertizei efectuate de expertul M.I.) ca normele incidente in cauza prevad obligatii exprese operatorilor economici responsabili cu privire la valorificarea si reciclarea deseurilor, care in speta nu au fost corect aplicate si interpretate.
Potrivit art. 16 din HG nr. 621/2005: " (1) Operatorii economici, persoane juridice romane, sunt responsabili pentru intreaga cantitate de deseuri generate de ambalajele pe care le introduc pe piata nationala, dupa cum urmeaza:[_]
   (2) Responsabilitatile operatorilor economici prevazute la alin. (1) se pot realiza:
    a) individual, pentru deseurile de ambalaje rezultate de la propriile produse pe care le introduc pe piata nationala;
    b) prin intermediul unui operator economic autorizat de catre o comisie constituita la nivelul autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
Responsabilitatea societatii exista pe intreaga perioada ce curge de la preluarea ambalajelor pana la reciclarea acestora, chiar daca in acest proces intervin si alti operatori.
In speta, pentru perioada supusa inspectiei (3.10.2003 - 31.12.2007) s-au stabilit in sarcina societatii recurente obligatii de plata la fondul de mediu imputandu-i-se neindeplinirea obiectivului de valorificare si reciclare a deseurilor de ambalaje de sticla si plastic introduse pe piata.
Cat priveste predarea deseurilor de sticla catre U. SA, organul de inspectie a retinut in actul de control ca in anul 2005 aceasta din urma societate nu a raportat A. P. M. preluarea vreunei cantitati de deseuri ambalaje sticla, iar in anii 2006-2007 singura cantitate raportata  a fost cea preluata de la o alta societate decat intimata reclamanta, respectiv de la E. R. A. SA.
Cu privire la deseurile de plastic predate catre G. SA si A. SA, acestea nu au fost luate in considerare ca fiind reciclate in vederea indeplinirii obiectivului, intrucat predarea/valorificarea catre acestia nu echivaleaza cu incredintarea lor in scopul si in conditiile exprese ale HG 621/2005 cu preluarea obligatiei exprese de la titular.
Nu pot fi retinute afirmatiile intimatei in sensul ca o astfel de interpretare contravine principiului liberei circulatii a bunurilor sau libertatii contractuale, intrucat sub aspectul analizat este evident ca, din ratiuni de interes public, legiuitorul a inteles sa instituie un cadru legal care sa permita gestionarea deseurilor  prin impunerea unor responsabilitati sporite in sarcina operatorilor economici, avand in vedere impactul asupra mediului.
Prin urmare, instanta de recurs constata ca, in mod gresit s-a retinut de catre prima instanta ca intimata reclamanta si-a indeplinit obiectivele anuale de reciclare a deseurilor, cand in realitate aceasta a dovedit simpla predare a lor catre alte societati.
In mod pertinent s-a sustinut de catre recurenta ca respectarea prevederilor legale cu privire la mentiunile din documentele de insotire a deseurilor de ambalaje si existenta contractelor anterior emiterii acestor documente se impun pentru a dovedi scopul prestabilit al tranzactiilor si a faptului ca agentul economic valorificator isi asuma obligatia de predare a deseurilor in numele operatorului responsabil.
In acelasi sens este si practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie care, sub aspectul chestiunii deduse judecatii a retinut, prin raportare la prevederile art. 16, 17 din HG nr. 621/2005 si ale Ordinului nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul a contributiilor si taxelor datorate la Fondul de mediu, ca predarea cantitatilor de deseuri in baza unor contracte de vanzare - cumparare  catre operatori economici nu echivaleaza cu incredintarea lor spre valorificare in scopul indeplinirii obiectivului anual. S-a stabilit ca, opinia potrivit careia nerespectarea unor cerinte formale nu poate duce la neluarea in calcul a cantitatilor predate de reclamanta operatorilor economici si nu poate justifica opinia organelor de control ca nu au fost realizate obiectivele anuale de valorificare, este lipsita de temei legal (Decizia nr. 7862/ 18.12.2013).
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, a admis recursul, a modificat in parte hotararea in sensul ca a respins actiunea ca nefondata. A mentinut dispozitia cu privire la onorariul expertului A. O. si a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata in recurs.