Recurs litigii cu profesionisti. Raspunderea asiguratorului in baza contractului de asigurare nu poate fi extinsa la raspunderea contractuala a tertelor persoane fata de cocontractantii lor.

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

Recurs litigii cu profesionisti. Raspunderea asiguratorului in baza contractului de asigurare nu poate fi extinsa la raspunderea contractuala a tertelor persoane fata de cocontractantii lor.

- art. 49 si 50 din Legea nr. 136/ 1995
- art. 1 (1) Normele de Supraveghere a Asigurarilor nr. 11/ 2007

Decizia nr. 269/ C/ 23. 09. 2014 a Sectiei a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Oradea.
Dosar 16352/ 271/ 2012

Prin DECIZIA nr.585/A/2014, Tribunalul B. a respins ca nefondat apelul introdus de apelanta S. M-F. in contradictoriu cu intimatii SC A. R. - A. V. SA B., SC A. R. - A. V. SA - Sucursala B. si  N. I. impotriva sentintei civile nr. 5814/25.04.2013 pronuntata de Judecatoria O., care a fost mentinuta in totalitate.
Fara cheltuieli de judecata.
Examinand apelul prin prisma motivelor invocate instanta a retinut ca reclamanta solicita obligarea paratelor la plata de despagubiri materiale si daune materiale reprezentand sumele achitate de catre reclamanta si sot catre institutiile de la care a contractat creditele necesare efectuarii interventiilor chirurgicale si tratamentelor fiului lor in urma accidentului de circulatie din 01.05.2008.
 Asa cum rezulta din continutul sentintei penale nr.1322/2011 a Judecatoriei O., modificata prin decizia penala nr.1045/R/2011 a Curtii de Apel Oradea, victima accidentului de circulatie in calitate de parte civila,  fiul reclamantei S. S. a beneficiat ca si echivalent a prejudiciului suferit de daune materiale in suma de 37.453 lei si daune morale in suma de 64.500 lei .
      In conf. cu art.41 din Legea 136/1995 in asigurarea de raspundere civila asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde in baza legii fata de tertele persoane pagubite si pentru cheltuielile facute de asigurat in procesele civile .
      Prin urmare raspunderea asiguratorului de raspundere civila delictuala este limitata la obligatie de acoperire a daunelor cauzate in patrimoniul unei terte persoane ca urmare raspunderii civile delictuale si aceasta raspundere nu poate fi extinsa la raspunderea contractuala incheiata de terti, conform contractelor de credit invocate de catre reclamanta, nu in ultimul rand instanta de apel retinand ca, persoana pagubita prin accidentul de circulatie si-a valorificat pretentiile civile in cadrul procesului penal si prin urmare apare inadmisibila cererea tertului de valorificare a pretentiilor in cadrul unui proces civil separat iar creditele contractate de catre reclamanta nu au nici o legatura de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta comisa considerente, fata de care in baza art. 296 din Vechiul Cod de procedura civila instanta de apel a respins apelul ca nefondat si a pastrat in totalitate sentinta.
Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs reclamanta S. M-F., solicitand modificarea acesteia, in sensul admiterii apelului, cu consecinta modificarii sentintei si a admiterii cererii sale de chemare in judecata, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea recursului sau, reclamanta arata ca hotararea instantei de apel si a instantei de fond au fost pronuntate cu gresita interpretare a dispozitiilor art.49 din Legea nr.  135/1996, preluat si de art.2223 cod civil, respectiv  de art.1 alin.1 din Normele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr.11/2007, dispozitii care confera dreptul oricarei persoane pagubite ca urmare a unui accident de circulatie (fara a face vreo distinctie) de a obtine repararea prejudiciului de catre asiguratorul de raspundere civila al persoanei vinovate de producerea accidentului.
Recurenta mai arata ca are calitatea de terta persoana pagubita, prejudiciul suferit in urma accidentului de circulatie din data de 1.05.2008, produs din culpa asiguratului intimatei, constand in modificarile fundamentale survenite in viata ei ulterior acestei date.
Creditele la care a facut referire in actiune au fost contractate pentru ca nu avea posibilitatea de a suporta costurile ridicate cu spitalizarile repetate, interventiile chirurgicale, medicamentele, tratamentele de recuperare, respectiv toate demersurile necesare inlaturarii consecintelor pe care accidentul rutier le-a avut asupra sanatatii fiului ei, destinatia acestor sume fiind confirmata de martorii audiati in cauza, fiind evident ca aceste imprumuturi, a caror restituire i-a pus in pericolul de a-si pierde locuinta sunt in legatura directa cu accidentul care a distrus viata fiului sau.
Cu privire la valorificarea pretentiilor civile in procesul penal de catre fiul sau, arata ca acele despagubiri au vizat cu totul alte cheltuieli, sumele solicitate cu titlu de despagubiri in prezenta cauza vizand prejudiciul material cauzat ei, in calitate de terta persoana.
Referitor la daunele morale solicitate, arata ca in urma accidentului ea a suferit un important prejudiciu moral, constand in faptul ca trebuie sa-si vada fiul distrus, ca din anul 2008 a fost la limita subzistentei si, si-a pierdut sotul.
In drept au fost invocate prev.art.304 pct.9 si art.49 din Legea nr.  135/1996 preluat de art.2223  noul cod civil, respectiv de art.1 alin.1 din Normele de Supraveghere a Asigurarilor nr.11/2007.
Intimata SC A. R. - A. V. I. G. SA B. prin Sucursala B. prin intampinarea depusa la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele detaliate in motivare.
 Verificand decizia recurata prin prisma motivelor de recurs invocate si din oficiu conform art.304 rap.la art.304 ind.1 si art.306 Cod procedura civila, pe baza actelor si lucrarilor dosarului s-a constatat ca aceasta este temeinica si legala.
Potrivit art.49 din Legea nr.  136/1995, raportat la art.1(1) din Normele de Supraveghere a Asigurarilor nr.11/2007, asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil.
Despagubirile se acorda potrivit art.50(1) din aceeasi lege, pentru sumele pe care asiguratorul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea sau distrugerea de bunuri.
Din continutul acestor texte de lege rezulta cu certitudine faptul ca despagubirile pentru prejudiciile de care asiguratii  raspund fata de terte persoane in baza contractului de asigurare se acorda tertelor persoane care sunt pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea sau distrugerea de bunuri, prin accidente de vehicule, conditie neindeplinita de reclamanta.
Raspunderea asiguratorului in baza contractului de asigurare nu poate fi extinsa la raspunderea contractuala a tertelor persoane fata de cocontractantii lor, cum este cazul in speta, cu atat mai mult cu cat fiul reclamantei, victima accidentului de circulatie a fost despagubit in cadrul procesului penal, care s-a derulat in paralel cu contractele de credit incheiate de reclamanta.
In consecinta critica recurentei in sensul ca cele doua instante au interpretat gresit prevederile art.49 din Legea nr.  135/1996 si respectiv ale art.1 alin.1 din Normele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor este neintemeiata.
Cum reclamanta nu a fost pagubita prin vatamare corporala, avariere sau distrugere de bunuri, curtea a apreciat ca asiguratorul nu poate fi obligat sa o despagubeasca pe ea material cu contravaloarea creditelor contractate dupa accidentul de circulatie al fiului, si nici moral, fiind despagubit fiul sau victima a accidentului, atat material cat si moral.
Fata de toate aceste considerente, in baza art.312(1) raportat la art.316 Cod procedura civila, curtea a respins ca nefondat recursul.