RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare decizie de suspendare a solutionarii contestatiei administrativ fiscale pana la pronuntarea unei solutii definitive pe latura penala
(Decizie nr. 2202 din data de 23.06.2014 pronuntata de Curtea de Apel Oradea)SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare decizie de suspendare a solutionarii contestatiei administrativ fiscale pana la pronuntarea unei solutii definitive pe latura penala
Art. 214 alin. 1 Cod de procedura fiscala
In perioada 16.01.2013 - 28.01.2013 recurenta a fost supusa unui control fiscal inopinat efectuat de Oficiul de inspectie fiscala din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice B., in urma caruia s-a incheiat procesul-verbal nr.116/28.01.2013 (f.16-19 dosar fond) contestat la organul fiscal care, prin decizia nr.3.209/11.04.2013 (f. 10-11 dosar fond), a dispus suspendarea solutionarii contestatiei pana la pronuntarea unei solutii definitive pe latura penala.
Curtea a constatat ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica.
Astfel, instanta de control judiciar a retinut ca in speta sunt indeplinite conditiile cumulative cerute de lege pentru a se putea dispune suspendarea solutionarii contestatiei administrative de catre organele fiscale.
Instanta de recurs a constatat ca, faptul ca nu organul fiscal este cel care a sesizat organele de cercetare penala ci acestea s-au sesizat printr-un alt mod, solicitand organelor fiscale stabilirea cuantumului pretinsului prejudiciu, nu echivaleaza cu neindeplinirea conditiilor prevazute de art. 214 alin.1 Cod de procedura fiscala, modalitatea de sesizare a organelor de cercetare penala nefiind o conditie propriu-zisa pentru suspendarea contestatiei. Instanta de control judiciar a retinut ca pentru ca o astfel de solutie sa poata fi adoptata de organele fiscale este necesar doar ca pretinsa infractiune sa aiba o influenta decisiva asupra solutiei ce urmeaza a fi pronuntata de catre organul fiscal si ca acesta sa aprecieze ca, raportat la situatia concreta, se impune suspendarea solutionarii contestatiei.
Pe de alta parte, Curtea a constatat ca nu este intemeiat nici motivul de recurs conform caruia modul de solutionare a cauzei penale depinde de solutionarea contestatiei fiscale. Sub acest aspect, instanta de control judiciar a apreciat ca trebuie pornit de la natura juridica a procesului verbal contestat. Astfel, instanta a constatat ca in chiar cuprinsul acestuia se precizeaza ca nu reprezinta in act emis in urma unei inspectii fiscale ci doar un act prin care se calculeaza un prejudiciu ipotetic.
Curtea a observat ca la capitolul concluzii din procesul verbal contestat se stabileste ca "in ipoteza in care se va stabili de catre organele de cercetare penala ca facturile inregistrate nu au la baza operatiuni reale" cuantumul obligatiilor fiscale datorate de recurenta este de 73776 lei si respectiv 110663 lei.
Prin urmare, organele fiscale nu au stabilit printr-o decizie de impunere sau printr-un raport de inspectie fiscala existenta unor obligatii fiscale ale recurentei ci au facut un simplu calcul al unui prejudiciu care ar putea exista in masura in care se va stabili ca a fost savarsita o anumita infractiune. Or, fata de aceasta stare de fapt, nu se poate sustine ca organele de cercetare penala sunt cele care ar trebui sa astepte modul de solutionare a contestatiei fiscale atat timp cat din punct de vedere fiscal in sarcina recurentei nu s-a stabilit nicio obligatie fiscala, o eventuala astfel de obligatie putand fi stabilita numai dupa ce pe latura penala se va stabili daca s-a savarsit sau nu o infractiune.
Decizia nr. 2202/CA/23.06.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal
Dosar 5197/111/CA/2013
Prin sentinta nr. 6717 /CA/12.12.2013 Tribunalul Bihor a respins actiunea formulata de reclamant SC T.C. SRL impotriva paratei Directia Generala Regionala a Finantelor Publice C.-N. - prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice B. si a paratei Directia Generala Regionala a Finantelor Publice C.-N., avand ca obiect anulare act administrativ, ca fiind neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta reclamanta SC T.C. SRL solicitand admiterea recursului, casarea sentintei atacate si in urma rejudecarii cauzei, admiterea cererii de chemare in judecata.
In motivare, recurenta sustine, in esenta, ca nu se afla in nici una dintre situatiile in care OG 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala prevede posibilitatea suspendarii solutionarii unei contestatii de catre organul competent, fiind in situatia inversa celei prevazute la art. 214 alin (1) lit. a) din OG 92/2003, respectiv nu organul de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa, ci organele de cercetare penala au solicitat paratei sa procedeze la efectuarea calculului pretinsului prejudiciu pe care recurenta l-ar fi cauzat bugetului de stat, calcul care este necesar tocmai in vederea finalizarii cercetarii penale.
Recurenta arata ca referitor la relatiile comerciale cu SC C. SRL, a fost efectuata, in cursul anului 2011, o inspectie fiscala, iar, astfel cum rezulta din cuprinsul Procesului-verbal nr. 1791/15.12.2011, cu aceasta ocazie nu au fost constatate incalcari ale dispozitiilor legale in materie fiscala.
Pe de alta parte, recurenta afirma ca alin. (3) al art. 214 din OG 92/2003, mentionat de instanta de fond in motivarea sentintei atacate, este absolut irelevant in cauza, cat timp solutia de suspendare a solutionarii contestatiei recurentei pana la finalizarea dosarului penal nu a fost dispusa in mod legal, neexistand vreun temei care sa o justifice, cu atat mai mult cu cat organele de cercetare penala au solicitat efectuarea calculului respectiv in vederea finalizarii cercetarilor.
Recurenta apreciaza ca parata nu poate dispune suspendarea solutionarii contestatiei subscrisei pana la finalizarea cercetarilor de catre organele de cercetare penala, cat timp calculul acestui prejudiciu este necesar pentru finalizarea cercetarilor.
Or, sustine recurenta, avand in vedere faptul ca insasi solutia ce urmeaza a fi pronuntata in cadrul procesului penal depinde de prejudiciul cauzat bugetului de stat de catre recurenta, a carui existenta sau inexistenta, si al carui cuantum pot fi stabilite doar de catre organele de inspectie fiscala, nu numai ca solutionarea contestatiei recurentei ar trebui sa preceada solutia ce urmeaza a fi pronuntata in procesul penal, dar chiar se impune acest lucru, cu atat mai mult cu cat, in procesul penal, luarea unor eventuale masuri asiguratorii asupra bunurilor mobile si imobile aflate in proprietatea invinuitilor, se dispune pana la concurenta valorii probabile a prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului, care, astfel cum am mai aratat, trebuie calculat in mod corect de catre intimata.
In drept, recurenta a invocat dispozitiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct.8 Cod de procedura civila.
Intimatii legal citati nu au formulat intampinare.
Examinand sentinta atacata, curtea a constatat urmatoarele:
In perioada 16.01.2013 - 28.01.2013 recurenta a fost supusa unui control fiscal inopinat efectuat de Oficiul de inspectie fiscala din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice B., in urma caruia s-a incheiat procesul-verbal nr.116/28.01.2013 (f.16-19 dosar fond) contestat la organul fiscal care, prin decizia nr.3.209/11.04.2013 (f. 10-11 dosar fond), a dispus suspendarea solutionarii contestatiei pana la pronuntarea unei solutii definitive pe latura penala.
Curtea a constatat ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica.
Astfel, instanta de control judiciar a retinut ca in speta sunt indeplinite conditiile cumulative cerute de lege pentru a se putea dispune suspendarea solutionarii contestatiei administrative de catre organele fiscale.
Instanta de recurs a constatat ca, faptul ca nu organul fiscal este cel care a sesizat organele de cercetare penala ci acestea s-au sesizat printr-un alt mod, solicitand organelor fiscale stabilirea cuantumului pretinsului prejudiciu, nu echivaleaza cu neindeplinirea conditiilor prevazute de art. 214 alin.1 Cod de procedura fiscala, modalitatea de sesizare a organelor de cercetare penala nefiind o conditie propriu-zisa pentru suspendarea contestatiei. Instanta de control judiciar a retinut ca pentru ca o astfel de solutie sa poata fi adoptata de organele fiscale este necesar doar ca pretinsa infractiune sa aiba o influenta decisiva asupra solutiei ce urmeaza a fi pronuntata de catre organul fiscal si ca acesta sa aprecieze ca, raportat la situatia concreta, se impune suspendarea solutionarii contestatiei.
Pe de alta parte, Curtea a constatat ca nu este intemeiat nici motivul de recurs conform caruia modul de solutionare a cauzei penale depinde de solutionarea contestatiei fiscale. Sub acest aspect, instanta de control judiciar a apreciat ca trebuie pornit de la natura juridica a procesului verbal contestat. Astfel, instanta a constatat ca in chiar cuprinsul acestuia se precizeaza ca nu reprezinta in act emis in urma unei inspectii fiscale ci doar un act prin care se calculeaza un prejudiciu ipotetic.
Curtea a observat ca la capitolul concluzii din procesul verbal contestat se stabileste ca "in ipoteza in care se va stabili de catre organele de cercetare penala ca facturile inregistrate nu au la baza operatiuni reale" cuantumul obligatiilor fiscale datorate de recurenta este de 73776 lei si respectiv 110663 lei.
Prin urmare, organele fiscale nu au stabilit printr-o decizie de impunere sau printr-un raport de inspectie fiscala existenta unor obligatii fiscale ale recurentei ci au facut un simplu calcul al unui prejudiciu care ar putea exista in masura in care se va stabili ca a fost savarsita o anumita infractiune. Or, fata de aceasta stare de fapt, nu se poate sustine ca organele de cercetare penala sunt cele care ar trebui sa astepte modul de solutionare a contestatiei fiscale atat timp cat din punct de vedere fiscal in sarcina recurentei nu s-a stabilit nicio obligatie fiscala, o eventuala astfel de obligatie putand fi stabilita numai dupa ce pe latura penala se va stabili daca s-a savarsit sau nu o infractiune.
Pe cale de consecinta, instanta de control judiciar a constatat ca motivele de recurs sunt neintemeiate, urmand a respinge ca nefondat recursul.
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare decizie de suspendare a solutionarii contestatiei administrativ fiscale pana la pronuntarea unei solutii definitive pe latura penala
Art. 214 alin. 1 Cod de procedura fiscala
In perioada 16.01.2013 - 28.01.2013 recurenta a fost supusa unui control fiscal inopinat efectuat de Oficiul de inspectie fiscala din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice B., in urma caruia s-a incheiat procesul-verbal nr.116/28.01.2013 (f.16-19 dosar fond) contestat la organul fiscal care, prin decizia nr.3.209/11.04.2013 (f. 10-11 dosar fond), a dispus suspendarea solutionarii contestatiei pana la pronuntarea unei solutii definitive pe latura penala.
Curtea a constatat ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica.
Astfel, instanta de control judiciar a retinut ca in speta sunt indeplinite conditiile cumulative cerute de lege pentru a se putea dispune suspendarea solutionarii contestatiei administrative de catre organele fiscale.
Instanta de recurs a constatat ca, faptul ca nu organul fiscal este cel care a sesizat organele de cercetare penala ci acestea s-au sesizat printr-un alt mod, solicitand organelor fiscale stabilirea cuantumului pretinsului prejudiciu, nu echivaleaza cu neindeplinirea conditiilor prevazute de art. 214 alin.1 Cod de procedura fiscala, modalitatea de sesizare a organelor de cercetare penala nefiind o conditie propriu-zisa pentru suspendarea contestatiei. Instanta de control judiciar a retinut ca pentru ca o astfel de solutie sa poata fi adoptata de organele fiscale este necesar doar ca pretinsa infractiune sa aiba o influenta decisiva asupra solutiei ce urmeaza a fi pronuntata de catre organul fiscal si ca acesta sa aprecieze ca, raportat la situatia concreta, se impune suspendarea solutionarii contestatiei.
Pe de alta parte, Curtea a constatat ca nu este intemeiat nici motivul de recurs conform caruia modul de solutionare a cauzei penale depinde de solutionarea contestatiei fiscale. Sub acest aspect, instanta de control judiciar a apreciat ca trebuie pornit de la natura juridica a procesului verbal contestat. Astfel, instanta a constatat ca in chiar cuprinsul acestuia se precizeaza ca nu reprezinta in act emis in urma unei inspectii fiscale ci doar un act prin care se calculeaza un prejudiciu ipotetic.
Curtea a observat ca la capitolul concluzii din procesul verbal contestat se stabileste ca "in ipoteza in care se va stabili de catre organele de cercetare penala ca facturile inregistrate nu au la baza operatiuni reale" cuantumul obligatiilor fiscale datorate de recurenta este de 73776 lei si respectiv 110663 lei.
Prin urmare, organele fiscale nu au stabilit printr-o decizie de impunere sau printr-un raport de inspectie fiscala existenta unor obligatii fiscale ale recurentei ci au facut un simplu calcul al unui prejudiciu care ar putea exista in masura in care se va stabili ca a fost savarsita o anumita infractiune. Or, fata de aceasta stare de fapt, nu se poate sustine ca organele de cercetare penala sunt cele care ar trebui sa astepte modul de solutionare a contestatiei fiscale atat timp cat din punct de vedere fiscal in sarcina recurentei nu s-a stabilit nicio obligatie fiscala, o eventuala astfel de obligatie putand fi stabilita numai dupa ce pe latura penala se va stabili daca s-a savarsit sau nu o infractiune.
Decizia nr. 2202/CA/23.06.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal
Dosar 5197/111/CA/2013
Prin sentinta nr. 6717 /CA/12.12.2013 Tribunalul Bihor a respins actiunea formulata de reclamant SC T.C. SRL impotriva paratei Directia Generala Regionala a Finantelor Publice C.-N. - prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice B. si a paratei Directia Generala Regionala a Finantelor Publice C.-N., avand ca obiect anulare act administrativ, ca fiind neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta reclamanta SC T.C. SRL solicitand admiterea recursului, casarea sentintei atacate si in urma rejudecarii cauzei, admiterea cererii de chemare in judecata.
In motivare, recurenta sustine, in esenta, ca nu se afla in nici una dintre situatiile in care OG 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala prevede posibilitatea suspendarii solutionarii unei contestatii de catre organul competent, fiind in situatia inversa celei prevazute la art. 214 alin (1) lit. a) din OG 92/2003, respectiv nu organul de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa, ci organele de cercetare penala au solicitat paratei sa procedeze la efectuarea calculului pretinsului prejudiciu pe care recurenta l-ar fi cauzat bugetului de stat, calcul care este necesar tocmai in vederea finalizarii cercetarii penale.
Recurenta arata ca referitor la relatiile comerciale cu SC C. SRL, a fost efectuata, in cursul anului 2011, o inspectie fiscala, iar, astfel cum rezulta din cuprinsul Procesului-verbal nr. 1791/15.12.2011, cu aceasta ocazie nu au fost constatate incalcari ale dispozitiilor legale in materie fiscala.
Pe de alta parte, recurenta afirma ca alin. (3) al art. 214 din OG 92/2003, mentionat de instanta de fond in motivarea sentintei atacate, este absolut irelevant in cauza, cat timp solutia de suspendare a solutionarii contestatiei recurentei pana la finalizarea dosarului penal nu a fost dispusa in mod legal, neexistand vreun temei care sa o justifice, cu atat mai mult cu cat organele de cercetare penala au solicitat efectuarea calculului respectiv in vederea finalizarii cercetarilor.
Recurenta apreciaza ca parata nu poate dispune suspendarea solutionarii contestatiei subscrisei pana la finalizarea cercetarilor de catre organele de cercetare penala, cat timp calculul acestui prejudiciu este necesar pentru finalizarea cercetarilor.
Or, sustine recurenta, avand in vedere faptul ca insasi solutia ce urmeaza a fi pronuntata in cadrul procesului penal depinde de prejudiciul cauzat bugetului de stat de catre recurenta, a carui existenta sau inexistenta, si al carui cuantum pot fi stabilite doar de catre organele de inspectie fiscala, nu numai ca solutionarea contestatiei recurentei ar trebui sa preceada solutia ce urmeaza a fi pronuntata in procesul penal, dar chiar se impune acest lucru, cu atat mai mult cu cat, in procesul penal, luarea unor eventuale masuri asiguratorii asupra bunurilor mobile si imobile aflate in proprietatea invinuitilor, se dispune pana la concurenta valorii probabile a prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului, care, astfel cum am mai aratat, trebuie calculat in mod corect de catre intimata.
In drept, recurenta a invocat dispozitiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct.8 Cod de procedura civila.
Intimatii legal citati nu au formulat intampinare.
Examinand sentinta atacata, curtea a constatat urmatoarele:
In perioada 16.01.2013 - 28.01.2013 recurenta a fost supusa unui control fiscal inopinat efectuat de Oficiul de inspectie fiscala din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice B., in urma caruia s-a incheiat procesul-verbal nr.116/28.01.2013 (f.16-19 dosar fond) contestat la organul fiscal care, prin decizia nr.3.209/11.04.2013 (f. 10-11 dosar fond), a dispus suspendarea solutionarii contestatiei pana la pronuntarea unei solutii definitive pe latura penala.
Curtea a constatat ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica.
Astfel, instanta de control judiciar a retinut ca in speta sunt indeplinite conditiile cumulative cerute de lege pentru a se putea dispune suspendarea solutionarii contestatiei administrative de catre organele fiscale.
Instanta de recurs a constatat ca, faptul ca nu organul fiscal este cel care a sesizat organele de cercetare penala ci acestea s-au sesizat printr-un alt mod, solicitand organelor fiscale stabilirea cuantumului pretinsului prejudiciu, nu echivaleaza cu neindeplinirea conditiilor prevazute de art. 214 alin.1 Cod de procedura fiscala, modalitatea de sesizare a organelor de cercetare penala nefiind o conditie propriu-zisa pentru suspendarea contestatiei. Instanta de control judiciar a retinut ca pentru ca o astfel de solutie sa poata fi adoptata de organele fiscale este necesar doar ca pretinsa infractiune sa aiba o influenta decisiva asupra solutiei ce urmeaza a fi pronuntata de catre organul fiscal si ca acesta sa aprecieze ca, raportat la situatia concreta, se impune suspendarea solutionarii contestatiei.
Pe de alta parte, Curtea a constatat ca nu este intemeiat nici motivul de recurs conform caruia modul de solutionare a cauzei penale depinde de solutionarea contestatiei fiscale. Sub acest aspect, instanta de control judiciar a apreciat ca trebuie pornit de la natura juridica a procesului verbal contestat. Astfel, instanta a constatat ca in chiar cuprinsul acestuia se precizeaza ca nu reprezinta in act emis in urma unei inspectii fiscale ci doar un act prin care se calculeaza un prejudiciu ipotetic.
Curtea a observat ca la capitolul concluzii din procesul verbal contestat se stabileste ca "in ipoteza in care se va stabili de catre organele de cercetare penala ca facturile inregistrate nu au la baza operatiuni reale" cuantumul obligatiilor fiscale datorate de recurenta este de 73776 lei si respectiv 110663 lei.
Prin urmare, organele fiscale nu au stabilit printr-o decizie de impunere sau printr-un raport de inspectie fiscala existenta unor obligatii fiscale ale recurentei ci au facut un simplu calcul al unui prejudiciu care ar putea exista in masura in care se va stabili ca a fost savarsita o anumita infractiune. Or, fata de aceasta stare de fapt, nu se poate sustine ca organele de cercetare penala sunt cele care ar trebui sa astepte modul de solutionare a contestatiei fiscale atat timp cat din punct de vedere fiscal in sarcina recurentei nu s-a stabilit nicio obligatie fiscala, o eventuala astfel de obligatie putand fi stabilita numai dupa ce pe latura penala se va stabili daca s-a savarsit sau nu o infractiune.
Pe cale de consecinta, instanta de control judiciar a constatat ca motivele de recurs sunt neintemeiate, urmand a respinge ca nefondat recursul.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc.; Procedura civila si penala (cai de atac, co
Actiune succesorala. Calitate procesuala pasiva. Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice - Decizie nr. 1617 din data de 20.11.2013124 - Decizie nr. 124 din data de 23.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Actiune introdusa de debitoare, prin administrator special, in cadrul procedurii de insolventa, impotriva uneia din creditoare, prin care solicita deblocarea accesului la bunurile sale, retinute in spatiile creditoarei. Compet - Decizie nr. 123 din data de 23.04.2015
LITIGII CU PROFESIONISTI. Apel. Actiune in anularea certificatului de inmatriculare al societatii parate, intemeiata pe schimbarea destinatiei imobilului in care isi desfasoara activitatea, fara acordul vecinilor, deranjul fonic produs de activitate si pe - Decizie nr. 116 din data de 21.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar. Obligatia judecatorului-sindic de a determina cuantumul creantei contestate, neputand lasa in sarcina administratorului judiciar determinarea cuantumului, cata vreme acesta si-a spus parerea - Decizie nr. 112 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Procedura insolventei. Inscriere provizorie a creantei. Necesitatea administrarii de probe. Momentul in care trebuie incuviintata administrarea de probe, de catre judecatorul sindic. - Decizie nr. 111 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Procedura insolventei. Cerere de sesizare din oficiu a judecatorului sindic privind inlocuirea administratorului judiciar. Posibilitatea creditorilor de a obtine schimbarea administratorului judiciar doar in conditiile prevazu - Decizie nr. 108 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Contestatie la tabel preliminar. Necercetarea fondului cauzei. Obligatia judecatorului sindic de a analiza fondul pretentiilor in cazul in care intre debitoare si creditoare a existat un litigiu, suspendat in baza art. 36 di - Decizie nr. 83 din data de 30.04.2015
LITIGII CU PROFESIONISTI. Recurs. Dizolvare societate comerciala. Cerere de repunere in termenul de declarare a recursului, intemeiata pe necomunicarea legala a sentintei atacate cu recurenta parata. Momentul inceperii termenului de recurs. Recurs tardiv - Decizie nr. 77 din data de 24.04.2015
Apel. Procedura insolventei. Confirmare plan de reorganizare. Aprecierea ca si vot pozitiv a votului unui creditor in sensul votarii planului, cu conditia ca toate obligatiile nascute dupa data intrarii in insolventa (necuprinse in graficul de rambursare) - Decizie nr. 152 din data de 21.05.2015
Apel. Actiune in constatarea inexistentei dreptului unei persoane fizice de a reprezenta o societate comerciala, in conditiile in care acest drept i-a fost conferit printr-un contract de munca, contrar prevederilor Actului constitutiv al societatii. Admis - Decizie nr. 150 din data de 20.05.2015
Apel. Actiune in constatarea nulitatii absolute a unor clauze din contractele de credit, introdusa de mai multi reclamanti cu domicilii sau sedii in diferite localitati din tara, impotriva aceleasi banci parate, in temeiul unor contracte de credit diferit - Decizie nr. 146 din data de 14.05.2015
Apel. Procedura insolventei. Contestatie la tabelul preliminar de creante si la tabelul preliminar modificat de creante. Imposibilitatea analizarii, pe calea contestatiei la tabelul preliminar de creante, a incidentei prevederilor art. 117-118 din Legea n - Decizie nr. 142 din data de 07.05.2015
Recurs. Procedura insolventei. Contestatie la planul de distribuire a fondurilor obtinute din vanzarea bunului garantat, formulata de creditori salariati. Distribuirea sumelor obtinute in functie de categoria din care fac parte creditorii contestatori, si - Decizie nr. 94/C din data de 12.05.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de protectie a creantei formulata de creditorul garantat, intemeiata pe prevederile art. 39 alin. 1 lit. B din Legea nr. 85/ 2006. Inadmisibilitatea cererii. Posibilitatea formularii doar a unei cereri de ridicare a sus - Decizie nr. 91/C din data de 25.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabel. Creanta tardiva. Valabilitatea notificarii deschiderii procedurii,comunicata la sediul organului fiscal care administreaza creanta bugetara, chiar daca acesta nu are personalitate juridica. - Decizie nr. 83/C din data de 24.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar de creante formulata impotriva creantei organului fiscal, constatata prin decizie de impunere, contestata pe calea contestatiei administrative, care a fost suspendata pana la solutionarea plan - Decizie nr. 79/C din data de 12.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de deschidere a procedurii formulata de un creditor impotriva unei societati dintr-un grup. Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 183 si urmatoarele din Legea nr. 85/ 2014 - Decizie nr. 67/C din data de 10.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de deschidere a procedurii formulata de un creditor si de conexare la cererea similara formulata anterior de debitor, in temeiul Legii nr. 85/ 2014. Judecarea cererii debitorului, la care s-a conexat cererea creditorulu - Decizie nr. 65/C din data de 04.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Contestatie impotriva hotararii adunarii creditorilor. Calculul cvorumului si al majoritatii creantelor facut de administratorul judiciar, raportat la un tabel definitiv rectificat, intocmit si neafisat la usa instantei. Con - Decizie nr. 59/C din data de 31.03.2015