CONSTATAREA NULITATII UNUI CONTRACT DE CREDIT INCHEIAT DE UNUL DIN SOTI, CARE APARE SINGUR PROPRIETAR IN CARTEA FUNCIARA. LIPSA CULPEI SI A RELEI CREDINTE A INSTITUTIEI BANCARE. - Art. 30 - 31 din Legea nr.7/ 1996 - art.32-33 Decretul-Lege 115/1938 - Art

DREPT CIVIL

CONSTATAREA NULITATII UNUI CONTRACT DE CREDIT INCHEIAT DE UNUL DIN SOTI, CARE APARE SINGUR PROPRIETAR IN CARTEA FUNCIARA. LIPSA CULPEI SI A RELEI CREDINTE A INSTITUTIEI BANCARE.
- Art. 30 - 31 din Legea nr.7/ 1996 - art.32-33 Decretul-Lege 115/1938
- Art. 55 alin 2 din Codul familiei Legea nr.4/ 1953
- Art. 1536 Cod civil
- Principiul "error communis facit Jus".

Conform art. 30 din Legea 7/ 1996 (art. 32 din Decretul Lege 115/ 1938) daca in cartea funciara s-a inscris un drept real in folosul unei persoane se prezuma ca dreptul exista in folosul ei, daca a fost dobandit sau constituit cu buna credinta, cat timp nu se face dovada contrara.
Conform art. 31 din Legea nr. 7/ 1996 (art. 33 Decretul-Lege 115/1938), cuprinsul cartii funciare se considera exact in folosul persoanei care prin act juridic cu titlu legal a dobandit cu buna-credinta un drept real inscris in cartea funciara, fiind considerat de buna credinta daca la data inregistrarii cererii nu a fost notata nici o actiune care contesta cuprinsul cartii funciare.
Art. 35 alin.2 din Codul familiei stipuleaza ca nici unul dintre soti nu poate instraina sau greva un teren sau constructie ce face parte din bunurile comune,fara consimtamantul expres al celuilalt sot.
"Error communis facit Jus" - eroarea generalizata - statorniceste ca acela care a actionat cu buna credinta pe o eroare general admisa ca adevar, trebuie juridiceste ocrotit.

Desi imobilul a fost achizitionat de soti sub durata casatoriei, inscrierea in cartea funciara s-a facut doar in favoarea unuia dintre soti - care a garantat cu imobilul un contract de credit.
Instanta a apreciat ca fondate argumentele bancii creditoare potrivit carora inscrierile in cartea funciara sun singurele care fac dovada proprietatii conform prevederilor Legii nr. 7/ 1996 si a Decretului-Lege 115/ 1938.
Intre dreptul de proprietate codevalmas si propria culpa in neevidentierea acestui drept in cartea funciara de catre reclamanti, contra principiului securitatii raporturilor juridice civile si aparentei de drept, "error communis facit Jus", invocata de banca parata, instanta a acordat eficacitate principiilor invocate de aceasta din urma, in sarcina careia nu se poate retine reaua credinta si nici culpa la incheierea contractului contestat, fata de cuprinsul cartii funciare care face dovada deplina a proprietatii in sistemul de carte funciara. 
 
Decizia civila nr. 665/ 20 mai 2014 -R
(dosar nr. 8907/271/2012)

Prin sentinta civila nr. 8994 pronuntata la data de 27.06.2013 de Judecatoria O. s-a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de parata S.C. B.P. S.A.
S-a respins ca neintemeiata cererea de chemare in judecata precizata formulata de reclamanta S. S.M., in contradictoriu cu paratii S.C. B.P. S.A., si S.C..
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin contractul de ipoteca nr. x/xx.xx.2007 incheiat intre B.P. SA si S.C. s-a instituit ipoteca de rang 1 asupra apartamentului nr. 8 din bl. C71, str. N., avand nr. cadastral 484/83/8 inscris in CF 10045 S., in vederea garantarii contractului de credit nr. x/xx.xx.2005 prin care SC M. SA a contractat un credit de 3.300.000 RON de la B.P. SA. Ipoteca a fost reinnoita prin contractul de ipoteca autentificat sub nr. xxxx/xx.xx.2007 de BNP B.C.B., incheiat intre aceleasi parti.
Imobilul ipotecat este inscris in CF 155700-C1-U1 (CF vechi 10045 S.) ca fiind proprietatea paratului S.C., in cota de 1/1.
Intre aceleasi parti s-a judecat dosarul nr. 21807/271/2009, avand ca obiect contestatie la executare, in care S.C., in calitate de contestator, a contestat, in contradictoriu cu S. S.M. si SC B.P. SA. Litigiul a fost solutionat de Judecatoria O. prin admiterea in parte a contestatiei la executare, solutie mentinuta prin decizia nr. 545/R/CA/2012 a Tribunalului B. In cadrul acestor hotarari instantele judecatoresti au retinut, cu putere de lucru judecat, ca S.C. si S. S.M. s-au casatorit la 14.11.1988, conform certificatului de casatorie nr. xxxxx.
Sotii S. au divortat in anul 2010, fapt necontestat de niciuna dintre parti.
Imobilul din str. N. a fost achizitionat prin contractul de vanzare cumparare nr. 608/04.11.1992 incheiat intre SC C.T.I. B. SA si paratul S.C. La data incheierii contractului paratul S. era casatorit de 4 ani cu reclamanta, astfel ca apartamentul din str. N. este bun comun, in speta nefacandu-se dovada contrarie pentru a rasturna prezumtia de comunitate instituita de art. 30 din Codul familiei.
Contractele de ipoteca nr. x/xx.xx.2007 si nr. xxxx/xx.xx.2007 au fost incheiate in timpul casatoriei si sunt semnate doar de paratul S., desi, fiind acte de dispozitie, era necesar acordul expres la reclamantei pentru grevarea bunului comun, in temeiul art. 35 alin. 2 Codul familiei.
Contractele deduse judecatii au fost incheiate in anul 2007, astfel ca instanta de fond a apreciat ca in speta este aplicabil Codul civil de la 1864, conform art. 3 din Legea 71/2011.
Actele de dispozitie incheiate de catre unul dintre coproprietari asupra intregului bun comun, singur, sunt considerate a fi afectate de conditia rezolutorie negativa ca, in urma partajului, bunul sa nu cada in lotul celuilalt coproprietar. Partajul, avand efect declarativ sub vechea legislatie, consolideaza cu efect retroactiv dreptul de proprietate al coproprietarului in lotul caruia a cazut bunul. In situatia in care aceasta revine in lotul coproprietarului ce a dispus singur, actul de dispozitie se consolideaza, iar daca a cazut in lotul celuilalt coproprietar, actul de dispozitie este lovit de nulitate absoluta ca fiind incheiat de o alta persoana decat proprietarul. Asadar, problema cauzei ilicite si a lipsei consimtamantului nu pot fi ridicate in lipsa unui partaj, care poate fi solicitat oricand de catre unul dintre fostii soti, casatoria acestora fiind desfacuta. Sanctiunea care se poate pune in discutie ulterior este nulitatea absoluta, imprescriptibila, astfel ca exceptia invocata de parata B.P. SA va fi respinsa.
Instanta de fond apreciind ca nu s-a indeplinit conditia rezolutorie negativa ce afecteaza contractele de ipoteca deduse judecatii, acestea fiind valabile, a respins cererea precizata a reclamantei ca neintemeiata.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta apelanta S. S.M., timbrat legal cu 2105 lei taxa judiciara de timbru, solicitand modificarea hotararii in sensul constatarii nulitatii absolute a contractului de ipoteca nr. x/3 mai 2007, autentificat sub nr. xxxx/4 mai 2007 de BNP B.B., iar in subsidiar anularea acestui contract de ipoteca.
In motivarea apelului se invedereaza ca nulitatea absoluta a contractului de ipoteca opereaza pentru lipsa consimtamantului sotului la grevarea unui bun comun, lipsa mandatului special dat in forma autentica, cauza ilicita, iar nulitatea relativa opereaza in temeiul disp. art. 35 alin.2 Codul familiei.
In drept se invoca disp. art. 296 Cod procedura civila.
Intimata a solicitat respingerea apelului.
Prin decizia civila nr. 359/A din 12 noiembrie 2013 pronuntata de Tribunalul B., in dosar nr. 8907/271/2012, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta S. S.M. cu domiciliul in O., str. C. N., nr.x bloc. Xx ap.x jud. B. in contradictoriu cu intimatii B. S.A. cu sediul in B., B-dul D.P., nr. Xx, sector x si S.C. L. cu domiciliul B., str. C.S., nr. x, sector x, impotriva Sentintei civile nr. 8994 din 27.06.2013 pronuntata de Judecatoria O. pe care a pastrat-o in totalitate, fara cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta in acest mod, tribunalul a retinut urmatoarele:
Intre B. SA si SC M. SA s-a incheiat un contract de credit nr. x/xx decembrie 2005, iar prin actul aditional nr. x/ xx aprilie 2007 la acest contract, sotul reclamantei S.C. L. a devenit garant, garantand obligatiile contractuale asumate de M. SA cu imobilul situat in O., str. N., Bl. Xxx, apt. x, jud. B., imobil care desi in cartea funciara era notat ca fiind in proprietatea exclusiva a debitorului S.C. L., acesta se bucura de prezumtia calitatii de bun comun a unui imobil dobandit in timpul casatoriei.
Asadar, este incidenta exceptia error communis facit jus, potrivit careia se inlatura nulitatea actului civil incheiat intr-o situatie de eroare comuna si invincibila, creditorul B. SA fiind intr-o astfel de situatie, neputand descoperi calitatea de bun comun a imobilului, de vreme ce in cartea funciara era inscris dreptul de proprietate asupra imobilului doar in favoarea sotului S.C. L..
De asemenea nu poate fi retinuta nulitatea relativa a actului in temeiul dispozitiilor art. 35 alin.2 Codul familiei, pe motivul lipsei mandatului special, dat in forma autentica pentru grevarea imobilului in litigiu intrucat, asa cum a retinut si instanta de fond actele de dispozitie incheiate de catre un singur coproprietar asupra intregului bun comun, singur, sunt considerate a fi afectate de conditia rezolutorie negativa ca, in urma partajului, bunul sa nu cada in lotul celuilalt coproprietar. In speta, bunul nu este partajat, urmand ca soarta contractului de ipoteca sa fie rediscutata in urma partajului.
Fata de considerentele expuse, in temeiul art. 296 Cod procedura civila, tribunalul a respins apelul.
S-a constatat ca intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei decizii, in termen a formulat recurs reclamanta S. S.M. care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotararilor si admiterea actiunii reclamantei, in principal sa se constate nulitatea absoluta a contractului de ipoteca din litigiu si in subsidiar sa se dispuna anularea acestui contract.
A invocat recurenta ca este lovit de nulitate absoluta contractul de ipoteca din litigiu, cat timp nu a existat consimtamantul acesteia la grevarea bunului comun, a lipsit mandatul special a reclamantei la incheierea acelui contract, iar contractul de ipoteca incheiat avea cauza ilicita, paratul, fostul sot al reclamantei a cunoscut ca bunul grevat este bun comun.
In subsidiar s-a solicitat anularea contactului intrucat lipseste consimtamantul reclamantei la incheierea acestuia.
A invocat recurenta ca sunt nelegale retinerile instantei de fond si de apel, potrivit carora din actele de dispozitie incheiate de un singur sot asupra patrimoniului comun sunt afectate de conditia rezolutorie negativa care in urma partajului bunul sa nu cada in lotul celuilalt sot.
Astfel, instantele nu au avut in vedere ca in speta nu este vorba de un bun aflat in coproprietate ci in codevalmasie, iar prin Decizia de indrumare a Tribunalului Suprem nr. 18/1963 s-au transat definitiv aceste aspecte, in sensul ca sanctiunea aplicabila actului de dispozitie incheiat de un singur sot asupra bunurilor comune este nulitatea absoluta.
A mai invocat recurentul ca este nerelevanta buna credinta invocata de banca creditoare, aceasta cu minime diligente putea sa afle ca bunul grevat de ipoteca era bun comun, cat timp avea cunostinta ca debitorul S.C. L. era casatorit.
A concluzionat recurenta ca instantele au interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, retinand ca bunul grevat avea regim de coproprietate si nu de codevalmasie si de asemenea nu a fost respectat indrumarul deciziei Tribunalului suprem la care s-a facut referire mai sus.
Intimata S.C. B. S.A. s-a opus admiterii recursului, invocand in aparare buna sa credinta in incheierea contractului de ipoteca, teoria aparentei de drept si securitatea raporturilor juridice civile.
Analizand decizia recurata prin prisma motivelor invocate si din oficiu in limitele legii, Curtea a constatat ca aceasta este legala sub toate aspectele, fiind nefondate toate criticile recurentei reclamante.
In fapt, intre paratul S.C. L., fostul sot al reclamantei recurente si S.C. B. SA. a fost incheiat un contract de ipoteca, accesoriu la un contract de credit, cu privire la imobilul inscris in CF. 155700 - C. 1 - U.6 O., imobil ce, sustine reclamanta, avea calitate de bun comun intrucat a fost dobandit sub durata casatoriei partilor, in anul 1992.
Curtea a apreciat ca este nefondata actiunea reclamantei vizand constatarea nulitatii absolute ori anularea acestui contact de credit pentru considerentele ce urmeaza, considerente ce urmeaza sa completeze si sa suplineasca considerentele instantei de apel.
Desi imobilul a fost achizitionat de reclamanta si fostul sot sub durata casatoriei, in anul 1992, inscrierea in cartea funciara s-a facut doar in favoarea sotului S.C. L., astfel ca sunt fondate argumentele bancii creditoare potrivit carora inscrierile de carte funciara sunt singurele care fac dovada proprietatii, potrivit dispozitiilor art. 32 din Legea nr. 115/1938, preluate si in Legea nr. 7/1996, texte legale incidente, conform carora in regim de carte funciara dovada proprietatii se face doar cu extrasul de CF.
Lipsa consimtamantului sotiei debitoare la incheierea contractului de ipoteca, precum si lipsa mandatului prevazut de dispozitiile art. 1536 Cod civil, sunt sanctionate, in opinia instantei, cu nulitatea relativa a carei invocare este prescrisa fata de data formularii actiunii 23.05.2012, contractul de ipoteca fiind incheiat in anul 2007.
In ce priveste nulitatea absoluta intemeiata pe asa zisa cauza ilicita, aceasta ar fi presupus coniventa bancii creditoare cu fostul sot al reclamantei, coniventa care nu a fost dovedita in cauza.
In esenta, recurenta reclamanta invoca dreptul sau de proprietate codevalmas si propria sa culpa in neevidentierea acestui drept in cartea funciara, contra principiului securitatii raporturilor juridice civile si aparentei de drept sustinute de banca parata, ori, intre cele doua pozitii, instanta va acorda eficacitate principiilor invocate de banca parata in sarcina careia nu se poate retine nici reaua credinta la incheierea contractului contestat si nici un fel de culpa, aceasta acordand un credit garantat de ipoteca intemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare care, asa cum am aratat mai sus, face dovada deplina a proprietatii.
Fata de considerentele de mai sus s-a apreciat ca fiind nerelevanta partajarea bunurilor comune intre fostii soti, imparteala nefiind opozabila creditorului si nefiind apta sa modifice starea de fapt si de drept din prezenta pricina. In acest sens sunt straine de natura cauzei considerentele instantelor privind incidenta in cauza a vreunei conditii rezolutorii.
Pentru aceste considerente s-a apreciat ca fiind nefondat recursul, urmand a fi respins in baza art. 312 cu referire la art. 296 si 316 Cod procedura civila.