Luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea

CURTEA DE APEL ORADEA
Sectia penala si pentru cauze cu minori Luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea In recursul inculpatului s-a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive luata fata de inculpat si in baza art.139 Cod procedura penala s-a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi tara intrucat temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive fata de inculpat nu mai impun in continuare privarea de libertate a acestuia, deoarece prin trecerea timpului s-a stins rezonanta sociala negativ produsa de savarsirea faptelor imputate prin actul de inculpare, neexistand temeiuri care sa justifice privarea de libertate. Avand in vedere circumstantele concrete ale cauzei, faptul ca inculpatul a fost arestat preventiv pe o perioada rezonabila de timp, circumstantele personale ale inculpatului, are 3 copii, este oportun a se institui o masura mai blanda fata de inculpat care sa constituie o garantie ca inculpatul nu se va sustrage de la  judecata si nici nu va incerca sa influenteze partea civila sau martorii

DECIZIA PENALA NR. 1/R/8.01.2014
Dosar  nr. 9294/111/P/2013/a1
                                             
                                       
Prin incheierea penala din 30 decembrie 2013 pronuntata de Tribunalul B., in baza art. 3001 raportat la art. 160 lit. b Cod procedura penala s-a constatat legala si temeinica masura arestarii preventive si s-a mentinut starea de arest a inculpatului R.S.L., masura dispusa prin incheierea nr. 54/2013 a Tribunalului B. in baza careia s-a emis mandatul de arestare preventiva nr.  45/2013.
S-a stabilit termen pentru verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive privind inculpatul, nu mai tarziu de 60 de zile, potrivit art. 160b al. 1 din Codul de procedura penala.
In baza art. 139 alin. 1 si 3 din Codul de procedura penala, s-a respins cererea inculpatului de revocare sau de inlocuire a masurii arestului preventiv cu masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara.
Pentru a pronunta aceasta hotarare Tribunalul B. a constatat ca prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial O. din 23.12.2013, inregistrat la instanta la 23.12.2013, a fost trimis in judecata in stare de arest preventiv inculpatul R.S.L., cercetat sub aspectul savarsirii infractiunilor prev. de art. 12 al. 1 Legea nr. 678/2001, art. 2 al. 1 si art. 3 din OUG 112/2001 modif., art. 26 rap. la art. 288 C.pen., art. 293 al. 2 C.pen., art. 134 din Legea nr. 295/2004, cu privire la masura preventiva invocandu-se incidenta temeiului de arestare prev. de art.148 lit. f din Codul de procedura penala.
Din cuprinsul inscrisurilor existente la dosarul cauzei a rezultat ca prin incheierea nr. 54/2013 a Tribunalului B. s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, ulterior dispunandu-se succesiv prelungirea masurii preventive.
S-a retinut ca in cauza sunt indeplinite conditiile cerute de art. 143 din Codul de procedura penala si este incident temeiul prevazut de art. 148 alin. 1 lit. f din Codul de procedura penala.
Judecarea prezentei cauze s-a facut in conformitate cu prev. art. 300 ind. 1 din Codul de procedura penala.
Instanta, verificand din oficiu in camera de consiliu legalitatea si temeinicia arestarii preventive inainte de expirarea duratei arestarii preventive a inculpatului, cu privire la temeiurile arestarii, a apreciat urmatoarele:
Din rechizitoriu a rezultat urmatoarea stare de fapt:
In perioada 2009 - 2011, a recrutat-o prin frauda, sub pretextul unei relatii apropiate, inclusiv cu promisiuni de casatorie, pe partea civila R.B. si a constrans-o, prin amenintari si violente, sa practice prostitutia, exploatand-o, in acest fel, sexual,
In cursul anului 2012, a recrutat-o prin frauda, sub pretextul unei relatii apropiate, inclusiv cu promisiuni de casatorie, pe martora cu identitate protejata "P.A." si a constrans-o, prin amenintari si violente, sa practice prostitutia, exploatand-o, in acest fel, sexual,
In cursul anului 2013, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a organizat si a  desfasurat impreuna cu invinuitii D.C.M. si S.E. activitati de racolare, indrumare si calauzire a unor cetateni albanezi in scopul trecerii frauduloase a frontierelor unor state straine,
In cursul anului 2013, a initiat si a constituit impreuna cu invinuitii D.C.M. si S.E. o asociere in scopul racolarii, indrumarii si calauzirii unor cetateni albanezi in scopul trecerii frauduloase a frontierelor unor state straine,
In cursul anului 2013, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a procurat carti de identitate romanesti de la numitii A.C.N., A.F.C. si T.V.I. si le-a incredintat pentru a fi folosite fara drept de cetateni albanezi la trecerea frauduloasa a frontierelor unor state straine,
In perioada aprilie-mai 2013, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a inlesnit contrafacerea unei carti de identitate pe numele B.D.P., a inlesnit contrafacerea in mai multe randuri a unei carti de identitate cu fotografia unei persoane de sex feminin a carei identitate nu a fost stabilita, si a inlesnit contrafacerea unui permis de conducere cu datele de identitate ale faptuitorului N.D., comandand documentele falsificate, dand instructiuni privind realizarea acestora, facilitand punerea la dispozitia falsificatorului de fotografii si date de identitate si achitand costul actelor false,
A detinut fara drept in perioada 2012 - 2013 un pistol marca "Bruni", model P4, cal. 8mm, arma neletala din categoria celor supuse autorizarii.
Potrivit practicii CEDO si dispozitiilor art. 5 alin. 3 din Conventie, instanta este obligata sa examineze toate circumstantele de natura a indica sau indeparta existenta interesului general de mentinere a arestarii si sa le mentioneze expres in hotararile referitoare la masurile preventive (cauza Vrencev c. Serbiei, Jaworski c.Poloniei, Kalay c. Turciei).
Argumentele pro si contra mentinerii in detentie nu trebuie sa fie generale si abstracte, deoarece caracterul rezonabil al unei perioade de detentie nu poate fi apreciat in abstract. Mai mult, Conventia Europeana impune si luarea in considerare a unor masuri alternative celei a arestului.
Vazand Hotararea CEDO in cauza Affaire Chesne c. France, Tribunalul B. a analizat oportunitatea mentinerii masurii preventive fara a se indeparta de simpla retinere a unei stari de suspiciune, si fara a trage concluzii categorice ce ar putea conduce la concluzia ca instanta nu s-a limitat la o apreciere sumara a faptelor ci a facut aprecieri care au legatura mai degraba cu existenta elementului de culpabilitate, de vinovatie a inculpatului.
Nu este admisa confundarea probelor pentru lamurirea chestiunilor legate de fondul cauzei penale cu cele care explica prezenta sau absenta pericolului pentru ordinea publica.
Tribunalul a constatat ca temeiul prevazut de art. 148 al.1 lit." f" din Codul de procedura penala, avut in vedere de catre instanta la luarea masurii arestului preventiv subzista si in prezent si impune in continuare privarea de libertate a inculpatului, neintervenind nici o modificare. Astfel, in cauza exista probe si indicii temeinice din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul a savarsit infractiunile retinute in sarcina lui.
In acest sens, s-a constatat ca pedeapsa prevazuta de lege pentru faptele ce formeaza obiectul judecatii sunt mai mari de 4 ani, iar lasarea in libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret  pentru ordinea publica.
Instanta - estimand riscul lasarii in libertate a inculpatului, conform jurisprudentei CEDO, care a dezvoltat 4 motive in baza carora arestarea preventiva este considerata ca justificata:
- pericolul de fuga din partea acuzatului (Stögmuller c. Autriche, 1969) ;
- riscul ca acuzatul , odata pus in libertate sa impiedice buna administrare a justitiei (Wemhoff c. Allemagne, 1968),
- ori sa comita noi infractiuni (Matzenetter c. Autriche, 1969)
- existenta unui pericol pentru ordinea publica (Letellier c. France, 1991),  § 51, série A no 207 et Hendriks c. Pays-Bas (déc.), no 43701/04, 5 juillet 2007), a apreciat ca exista indicii legitime si rezonabile in sensul art. 5 din CEDO si prev. de art. 68 ind. 1 din Codul de procedura penala, ca inculpatul a savarsit infractiunile pentru care este cercetat, iar privarea lui de libertate este necesara pentru buna desfasurare a procesului penal si, avand in vedere modul de actiune al acestuia, pentru a-l impiedica sa continue activitatea infractionala.
Tribunalul a apreciat ca infractiunile de genul celor retinute in sarcina inculpatului au un impact puternic in randul opiniei publice, motiv pentru care se impune o reactie prompta a autoritatilor care sa conduca la arestarea preventiva a persoanelor banuite de comiterea unor astfel de infractiuni, pentru inlaturarea temerii colective, dovedind ca impotriva unor fapte periculoase, institutiile statului actioneaza in mod eficient, iar legea este aplicata cu hotarare.
In aceasta situatie, arestarea preventiva doar pentru perioada scursa pana in prezent nu este in masura a diminua impactul social al unor asemenea fapte si nici de a cataloga reactia autoritatilor ca fiind ferma.
Pericolul pentru ordinea publica isi gaseste expresia si in starea de neliniste, in sentimentul de insecuritate in randul societatii, stare generata de faptul ca persoane banuite de savarsirea unor infractiuni cu rezonanta sociala deosebita, sunt cercetate si judecate in stare de libertate.
Pericolul concret pentru ordinea publica reiese din circumstantele reale ale comiterii faptelor ce prezinta un grad ridicat de pericol social, precum si circumstantele personale ale inculpatului.
Analizand oportunitatea mentinerii masurii arestului inculpatului prin prisma exigentelor CEDO, instanta a apreciat ca referirea la pericolul pentru ordinea publica nu este invocata in cauza de fata de o maniera abstracta, prin urmare ca se bazeaza pe probe, nu pe prezumtii si presupuneri.
Tribunalul a apreciat ca la dosar exista probe care indica magnitudinea pericolului real pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea inculpatului in libertate, pericol care in cazul de fata evidentiaza si justifica o suspiciune rezonabila, masura arestarii fiind proportionala cu gravitatea faptelor, ceea ce face ca celelalte masuri sa nu fie suficiente.
Instanta a retinut ca temeiul avut in vedere la luarea masurii preventive in cauza nu s-a schimbat, exista in continuare si impune privarea de libertate a inculpatului.
Probele administrate pana la acest moment sunt tot atatea probe din care rezulta presupunerea rezonabila si suspiciuni justificate ca inculpatul ar fi savarsit faptele retinute in sarcina lui.
In plus, nicio proba administrata de la data luarii masurii arestarii preventive, cat si de la data prelungirii acesteia, nu vine sa infirme acuzarile ce i se aduc de catre procuror ori sa ridice semne de intrebare cu privire la banuielile puternice ce planeaza asupra acestuia cu privire la implicarea  in activitatea infractionala pentru care este cercetat.
Argumentele aduse in aparare, desi serioase, nu sunt de natura a justifica judecarea in stare de libertate a inculpatului.
Tribunalul a constatat ca nu se impune luarea unei masuri alternative prevazute de lege, neprivative de libertate, deoarece conduita inculpatului pe care acesta intelege sa o adopte in societate este certa, fiind justificata necesitatea protejarii ordinii publice. Prin urmare nu poate fi dispusa masura obligarii de a nu parasi tara sau localitatea.
In speta, au fost respectate si prevederile art. 5 par. 3 si 4 din CEDO. Atata timp cat nu s-a stabilit ca retinerea inculpatului este nelegala, nu sunt motive pentru a nu dispune starea de arest a acestuia.
Rezulta asadar ca au fost furnizate motive pertinente si suficiente pentru a justifica necesitatea mentinerii inculpatului in arest, respectiv neluarii unei masuri preventive alternative in cauza.
Cu privire la executarea in continuare a masurii arestului preventiv, cat si in vederea indeplinirii procedurii de citare cu inculpatul, dar si pentru acordarea nediscriminatorie a tuturor drepturilor de care pot beneficia arestatii preventiv in cursul judecatii, s-a dispus ca I.P.J. B. sa aplice de indata prev. art. 81 al. 1 teza II rap. la art. 82 al. 5 din Legea 275/2006 in ce priveste detinerea inculpatului arestat preventiv aflat in cursul judecatii.
Potrivit art. 81 al. 1 teza II din Legea 275/2006, "(_) arestarea preventiva in cursul judecatii se executa in sectiile speciale de arestare preventiva din penitenciare sau in centrele de arestare preventiva de pe langa penitenciare, care se organizeaza si functioneaza in subordinea Administratiei Nationale a Penitenciarelor".
Potrivit art. 82 al. 5 din Legea 275/2006, Executarea retinerii si a arestarii preventive, "dispozitiile din titlul IV cap. III-VII, referitoare la conditiile de detentie, drepturile si obligatiile persoanelor condamnate, munca, activitati educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala, recompensare, cu exceptia permisiunii de iesire din penitenciar, si sanctiuni disciplinare se aplica in mod corespunzator, in masura in care nu contravin dispozitiilor prevazute in prezentul titlu".
Fata de aceste imprejurari, instanta a dispus dupa cum urmeaza:
In baza art. 3001 raportat la art. 160 lit. b Cod procedura penala s-a constatat legala si temeinica masura arestarii preventive si s-a mentinut starea de arest a inculpatului R.S.L., masura dispusa prin incheierea nr. 81/07.12.2012 a Tribunalului B. in baza careia s-a emis mandatul de arestare preventiva nr.  59/07.12.2012.
S-a stabilit termen pentru verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive privind inculpatul, nu mai tarziu de 60 de zile, potrivit art. 160b al. 1 din Codul de procedura penala.
In baza art. 139 alin. 1 din Codul de procedura penala, s-a respins cererea inculpatului de inlocuire a masurii arestului preventiv cu masura obligarii de a nu parasi localitatea.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat recurs inculpatul R.S.L. solicitand admiterea acestuia, casarea si modificarea hotararii recurate in sensul de a se dispune in principal revocarea masurii arestarii preventive iar in subsidiar inlocuirea masurii arestarii preventive cu o masura mai putin restrictiva de libertate. In cu totul subsidiar a solicitat a se dispune casarea cu trimitere spre rejudecarea la instanta de fond cu consecinta punerii in libertate a inculpatului.
In motivare, inculpatul prin aparatorul sau a aratat ca a fost arestat pe o perioada mare de timp, respectiv 166 zile, a fost sesizata instanta cu rechizitoriu insa cu privire la infractiunile mai grave retinute in sarcina acestuia si care au fost avute in vedere la luarea masurii arestarii s-a dispus disjungerea cauzei intrucat nu s-a putut dovedi cu probe vinovatia inculpatului pentru aceste fapte. S-a mai aratat ca a fost depasita  durata rezonabila a starii de arest preventiv motiv pentru care se poate lua fata de inculpat o alta masura neprivativa de libertate.
Cu privire la solicitarea privind casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, a aratat ca intre considerentele incheierii si dispozitiv exista neconcordante si anume daca in considerente s-a aratat ca masura arestarii preventive a fost dispusa prin incheierea cu nr. 81 din 07.12.2012 a Tribunalului B., in dispozitiv se arata ca masura arestarii preventive a fost luata prin incheierea nr. 54/2013 a Tribunalului B..

Curtea, verificand incheierea recurata si actele si lucrarile dosarului prin prisma criticilor formulate precum si din oficiu, conform articolului 385/6 alineatul 3 si articolul 385/9 alineatul 3 din Codul de procedura penala constata urmatoarele:
In ce priveste  critica inculpatului vizand existenta unei contradictii intre considerentele hotararii si dispozitiv, curtea apreciaza ca mentionarea gresita in considerente a numarului incheierii prin care s-a dispus luarea fata de inculpat a masurii arestarii preventive este o greseala materiala care nu poate determina casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanta de fond.
Cu privire la critica de netemeinicie a hotararii se constata:
In cauza de fata, fata de inculpatul R.S.L. prin incheierea nr. 54 din 11.07.2013 a Tribunalului B. s-a luat masura arestarii preventive pe o  durata de 29 zile cu incepere de la data de 11.07.2013 pana la data de 08.08.2013 pentru comiterea infractiunilor de trafic de minori, prevazuta de alineatele 1, 2 si 3 din Legea nr. 678/2001, proxenetism, prevazuta de articolul 329 alineatele 1 si 2 din Codul penal, initiere si constituire a unui grup infractional organizat, prevazuta de articolul 7 alineatul 1 din Legea nr. 39/2003, falsificare de valori straine, prevazuta de articolul 284 raportat la articolul 282 din Codul penal, trafic de persoane, prevazuta de articolul 12 alineatele 1 si 2 litera a din Legea nr. 678/2001, complicitate la fals material in inscrisuri oficiale, prevazuta de articolul 26 raportat la articolul 288 din Codul penal cu aplicarea articolului 41 alineatul 2 din Codul penal precum si pentru comiterea infractiunilor prevazute de articolul 2 din O.U.G 112/2011 modificat cu aplicarea articolului 41 alineatul 2 din Codul penal si articolul 3 din O.U.G nr. 112/2011 modificat.
La luarea masurii arestarii preventive, prin incheierea penala nr. 54/2013 pronuntata de Tribunalul B. s-a retinut ca sunt indeplinite conditiile prevazute de articolul 143 din Codul de procedura penala, existand probe si indicii temeinice ca inculpatul a savarsit toate faptele pentru care a fost cercetat, acesta aflandu-se in situatia prevazuta de articolul 148 litera f din Codul de procedura penala.
Se impune a fi precizat ca prin rechizitoriul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial O.  emis la 23 decembrie 2013 inregistrat la instanta la 23 decembrie 2013 inculpatul R.S.L. a fost trimis in judecata in stare de arest preventiv pentru infractiunile prevazute de articolul 12 alineatul 1 din Legea nr. 678/2001, articolul 2 alineatul 1 din O.U.G nr. 112/2001, aprobata si modificata prin Legea nr. 252/2002 cu aplicarea articolului 41 alineatul 2 din Codul penal, articolul 3 din O.U.G nr. 112/2001, aprobata si modificata prin Legea nr. 252/2002, articolul 26 raportat la articolul 288 din Codul penal cu aplicarea articolului 41 alineatul 2 din Codul penal, articolul 293 alineatul 2 din Codul penal  cu aplicarea articolului 41 alineatul 2 din Codul penal, articolul 134 din Legea nr. 295/2004, cu privire la celelalte infractiuni pentru care s-a dispus arestarea sa preventiva disjungandu-se cauza.
Prin actul de inculpare s-a retinut in sarcina inculpatului in esenta urmatoarele:
In perioada 2009 - 2011, a recrutat-o prin frauda, sub pretextul unei relatii apropiate, inclusiv cu promisiuni de casatorie, pe partea civila R.B. si a constrans-o, prin amenintari si violente, sa practice prostitutia, exploatand-o, in acest fel, sexual;
In cursul anului 2012, a recrutat-o prin frauda, sub pretextul unei relatii apropiate, inclusiv cu promisiuni de casatorie, pe martora cu identitate protejata "P.A." si a constrans-o, prin amenintari si violente, sa practice prostitutia, exploatand-o, in acest fel, sexual;
In cursul anului 2013, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a organizat si a  desfasurat impreuna cu invinuitii D.C.M. si S.E. activitati de racolare, indrumare si calauzire a unor cetateni albanezi in scopul trecerii frauduloase a frontierelor unor state straine;
In cursul anului 2013, a initiat si a constituit impreuna cu invinuitii D.C.M. si S.E. o asociere in scopul racolarii, indrumarii si calauzirii unor cetateni albanezi in scopul trecerii frauduloase a frontierelor unor state straine;
In cursul anului 2013, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a procurat carti de identitate romanesti de la numitii A.C.N., A.F.C. si T.V.I. si le-a incredintat pentru a fi folosite fara drept de cetateni albanezi la trecerea frauduloasa a frontierelor unor state straine;
In perioada aprilie-mai 2013, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a inlesnit contrafacerea unei carti de identitate pe numele B.D.P., a inlesnit contrafacerea in mai multe randuri a unei carti de identitate cu fotografia unei persoane de sex feminin a carei identitate nu a fost stabilita, si a inlesnit contrafacerea unui permis de conducere cu datele de identitate ale faptuitorului N.D., comandand documentele falsificate, dand instructiuni privind realizarea acestora, facilitand punerea la dispozitia falsificatorului de fotografii si date de identitate si achitand costul actelor false;
A detinut fara drept in perioada 2012 - 2013 un pistol marca "Bruni", model P4, cal. 8mm, arma neletala din categoria celor supuse autorizarii.
Asadar inculpatul este arestat preventiv si pana in prezent nu s-a reusit decat administrarea probatoriului si trimiterea in judecata a inculpatului doar pentru o parte din infractiunile de care este banuit, sesizarea instantei facandu-se doar cu privire la aceste infractiuni asa cum s-a mentionat mai sus.
In ce priveste aspectele retinute de instanta de fond ca inculpatul prezinta pericol concret pentru ordinea publica, curtea retine ca daca la momentul luarii masurii arestarii preventive prin gravitatea acuzelor ce plana asupra inculpatului recurent, trafic de minori, infractiune prevazuta de articolul 13, alineatele 1, 2 si 3 din Legea nr. 678/2001, infractiunea prevazuta de articolul 2 din O.U.G. nr. 112/2001, aprobata si modificata prin Legea nr. 252/2002 cu aplicarea articolului 41 alineatul 2 din Codul penal, infractiunea prevazuta de articolul 3 din O.U.G. nr. 112/2001, aprobata si modificata prin Legea nr. 252/2002; complicitate la fals material in inscrisuri oficiale, prevazuta de articolul 26 raportat la articolul 288 din Codul penal, cu aplicarea articolului 41 alineatul 2 din Codul penal, trafic de persoane, prevazuta de articolul 12 alineatele 1 si 2, litera a din Legea nr. 678/2001, proxenetism, prevazuta de articolul 329, alineatele 1 si 2 din Codul penal, initiere si constituire a unui grup infractional organizat, prevazuta de articolul 7, alineatul 1 din Legea nr. 39/2003, falsificare de valori straine, prevazuta de articolul 284 raportat la articolul 282 din Codul penal si prin reactia publicului fata de gravitatea lor s-a produs o anumita tulburare sociala de natura a justifica o detentie provizorie o anumita perioada de timp, in prezent din actele dosarului nu se mai poate considera ca eliberarea inculpatului recurent ar constitui in mod real o tulburare a opiniei publice in acceptiunea textului de lege.
Curtea constata ca temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive fata de inculpat nu mai impun in continuare privarea de libertate a acestuia. Lasarea in libertate a inculpatului nu prezinta pericol concret pentru ordinea publica, deoarece prin trecerea timpului s-a stins rezonanta sociala negativa produsa de savarsirea faptelor imputate prin actul de inculpare neexistand temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
In aprecierea pericolului pentru ordinea publica, a lasarii in libertate a inculpatului trebuie avute in vedere regulile de principiu stabilite prin jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care a statuat " ca in masura in care dreptul national o recunoaste - prin gravitatea deosebita si prin reactia particulara a opiniei publice, anumite infractiuni suscita o tulburare a societatii de natura sa justifice o detentie preventiva, insa doar pe un termen limitat si in orice caz, ar trebui demonstrat ca punerea in libertate ar tulbura in mod real ordinea publica, iar mentinerea este legitima doar atata timp cat ordinea publica este efectiv amenintata."
In speta, avand in vedere circumstantele concrete ale cauzei, faptul ca inculpatul a fost arestat preventiv pe o perioada rezonabila de timp, circumstantele personale ale inculpatului, are trei copii minori, curtea apreciaza ca in raport de dispozitiile articolului 136 din Codul de procedura penala, referitoare la scopul si categoriile masurilor preventive nu mai este necesara privarea de libertate a inculpatului, procesul penal putand continua si cu acesta in stare de libertate, insa pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal si in concret pentru a-l impiedica pe inculpat sa intreprinda activitati care sar putea rasfrange negativ asupra desfasurarii procesului penal, curtea apreciaza ca este oportun a se institui o masura restrictiva mai blanda fata de inculpat si care sa constituie, in acelasi timp o garantie ca inculpatul nu se va sustrage de la judecata si nici nu va incerca sa influenteze partea civila sau martorii.
Pentru toate aceste considerente, curtea  a apreciat ca temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive a inculpatului s-au modificat, astfel ca in baza art. 385/15 punctul 2 litera d Cod procedura penala, a fost admis recursul penal declarat de inculpatul recurent R.S.L., impotriva incheierii penale din data de 30 decembrie 2013 pronuntata de catre Tribunalul B. pe care a casat-o si a modificat-o in sensul ca a inlaturat dispozitia privind mentinerea arestarii preventive a inculpatului  R.S.L. conform art. 3001 Cod procedura penala raportat la art. 160 litera b din Codul procedura penala, precum si pe cea privind respingerea cererii de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara.
A admis cererea formulata de inculpat si in baza art.139 din Cod de procedura penala a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive luata fata de inculpatul R.S.L., detinut in Penitenciarul O. cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, prevazuta de art.145 din Cod de procedura penala fara incuviintarea instantei.
In baza art. 145 alin. 1/1 Cod procedura penala a impus inculpatului sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte la  instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
b)sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus masura, respectiv IPJ B. conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;
c)sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea organului judiciar care a dispus masura;
d)sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme.
Pe durata luarii masurii de a nu parasi localitatea inculpatul este obligat sa respecte urmatoarele obligatii prevazute de articolul 145 alineatul 1/2 din Codul de procedura penala: - sa nu se apropie de inculpatii din cauza, de partea civila, de membrii familiei acesteia, de martorii din cauza, sa nu intre in legatura si sa comunice cu acestia, direct sau indirect.
In baza art. 145 alin.22 Cod procedura penala a atras atentia inculpatului ca in caz de incalcare cu rea credinta a masurii sau a obligatiilor ce ii revin se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.
In baza art.145 alin.21 o copie a prezentei incheieri a fost comunicata inculpatului, Politiei I.P.J B., Jandarmeriei B., Politiei O., Serviciului Pasapoarte B. si Politiei de Frontiera Romana in vederea asigurarii respectarii obligatiilor care ii revin, respectiv in vederea refuzului eliberarii pasaportului sau dupa caz a ridicarii provizorii a pasaportului pe durata masurii.
S-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatului R.S.L., detinut in Penitenciarul O., de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 45/2013, emis in baza incheierii nr. 54/11.07.2013 de catre Tribunalul B., daca nu este arestat  in alta cauza.
Luarea fata de inculpat a masurii obligarii de a nu parasi localitatea pe durata desfasurarii procesului penal si a celorlalte prevederi legale care au fost dispuse se circumscrie articolului 5 paragraful 3 din Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
In baza art.193 alin.3 Cod de procedura penala cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.