CONTESTATIE IN ANULARE. NEINSUSIREA RASPUNSULUI INSTANTEI LA MOTIVELE DE RECURS ANALIZATE COMPLET, NU CONSTITUIE MOTIVUL DE CONTESTATIE IN ANULARE PREVAZUT DE ART.318 (1) TEZA A II - A COD PROCEDURA CIVILA.

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

CONTESTATIE IN ANULARE. NEINSUSIREA RASPUNSULUI INSTANTEI LA MOTIVELE DE RECURS ANALIZATE COMPLET, NU CONSTITUIE MOTIVUL DE CONTESTATIE IN ANULARE PREVAZUT DE ART.318 (1) TEZA A II - A COD PROCEDURA CIVILA.

- art.318 (1) teza a II -a Cod procedura civila.

Decizia nr.72/25.02.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila,  de contencios administrativ si fiscal.

Prin Decizia nr.279/C/2013, C de A O a respins ca nefondate recursurile declarate de recurenta creditoare SC C R SRL O - prin administrator judiciar C.I.I. T O si recurenta debitoare SC T COM SRL T - prin lichidator judiciar CABINET DE INSOLVENTA A N, impotriva SENTINTEI  nr. 3160/F/2012 din 19 decembrie 2012 pronuntata de Tribunalul B in dosar nr. 222244/111/2001,  care a fost mentinuta in totul, fara cheltuieli de judecata in recurs.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de recurs a retinut ca, solutia instantei de fond prin care s-a respins contestatia formulata de creditoare este legala si temeinica, avand drept consecinta neinscrierea contestatoarei in tabelul de creante al debitoarei, chiar daca motivarea instantei este gresita si urmeaza a fi inlocuita de instanta de recurs cu motivarea corecta. Pentru aceste motive, recursurile au fost respinse ca nefondate, desi argumentele recurentelor cu privire la cele retinute de judecatorul sindic in considerentele sentintei sunt corecte.
Intr-adevar, ca si motiv comun invocat de recurente, judecatorul sindic in mod gresit a procedat la o compensare a pretinselor creante reciproce ale partilor, compensare care, fiind facuta doar in considerente, nu si in dispozitiv, nu produce efecte juridice, urmand a fi inlaturata de instanta de recurs prin prezentele considerente. Asa cum corect arata recurenta creditoare, judecatorul sindic avea obligatia mai intai sa stabileasca calitatea de creditoare a contestatoarei, acesta fiind obiectul principal al contestatiei, insa, fara a face o analiza a acestui aspect, a preluat ad literam concluziile raportului de expertiza privind cuantumul despagubirilor si a considerat ca expertul a stabilit o creanta in favoarea contestatoarei. Mai mult, asa cum corect arata recurenta debitoare, si-a extins analiza asupra creantei debitoarei impotriva creditoarei contestatoare, creanta care face obiectul unui alt dosar de insolventa, cel in care contestatoarea din acest dosar este la randul ei debitoare in faliment, si care la randul ei este contestata, nefiind stabilita in mod irevocabil printr-o hotarare judecatoreasca, incalcandu-si competenta si acordand mai mult decat s-a cerut si altceva decat s-a cerut.
Instanta de recurs a constatat ca recurenta contestatoare nu are calitatea de creditor al debitoarei si ca acesta este motivul pentru care trebuia respinsa contestatia sa, si nu pentru motivele retinute de judecatorul fondului.
Astfel, asa cum corect a aratat recurenta debitoare, prin lichidator, prin Sentinta nr. 274/ 27. 04. 2012, Tribunalul B a admis actiunea si cererea de interventie in interes propriu formulate de reclamanta SC T C SRL prin lichidator judiciar A N si intervenienta SC E & T SRL, in contradictoriu cu parata SC C R SRL, si in consecinta a obligat parata ca in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii sa readuca statia de benzina situata in loc. T, str. R, nr. 49/B, jud. B la forma initiala, respectiv sa repuna cele trei pompe de distributie cu amanuntul pentru carburanti, sa refaca copertina si pavajul, sa desfiinteze anexa numita spalatorie pe cheltuiala paratei SC C R SRL sub sanctiunea platii de daune cominatorii de 500 lei/zi de intarziere. Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca parata nu a fost de buna credinta la incheierea contractului de comodat si, implicit, nici la efectuarea lucrarilor de investitii la imobil.
Impotriva acestei hotarari s-a formulat apel de catre parata, apel care a fost respins prin Decizia nr. 18/C/12.03.2013 a C de A O, instanta de apel retinand, de asemenea, ca nu se poate retine buna-credinta a apelantei parate care dupa dobandirea posesiei si folosintei imobilului a procedat la efectuarea unor modificari si renovari a acestuia, desi avea cunostinta despre faptul ca posesia pe care aceasta o exercita era una indoielnica. Nu se pot retine ca fondate sustinerile apelantei ca imbunatatirile efectuate au fost efectuate cu ferma convingere de buna-credinta ca va folosi si exploata neingradit imobilul obtinut in comodat cata vreme cel care i-a acordat dreptul de posesie si folosinta era un neproprietar si existau numeroase litigii notate in cartea funciara legate de imobilul respectiv. Imbunatatirile efectuate la imobil in aceste conditii, au fost efectuate pe riscul paratei apelante, proprietarul real al imobilului neputand fi obligat sa pastreze modificarile pe care parata le-a efectuat fara acordul sau, putand solicita ridicarea lor in conditiile art. 492 Cod civil.
Decizia pronuntata de instanta de apel a ramas irevocabila prin nerecurare.
In aceste conditii, atata timp cat contestatoarea din prezenta cauza a fost obligata in mod irevocabil la aducerea statiei de benzina in starea initiala efectuarii lucrarilor de investitii, pe cheltuiala sa, nu mai poate pretinde contravaloarea acestor investitii efectuate, astfel ca este nefondata contestatia sa si in mod corect a fost respinsa.
Impotriva acestei decizii, a formulat contestatie in anulare contestatoarea SC C R SRL O - prin administrator special, solicitand a se dispune anularea Deciziei 279/C/2013 data de C de A O si ca urmare a rejudecarii recursului :
 - in principal, modificarea sentintei atacate in sensul admiterii contestatiei privind inscrierea creantei in suma de 74.576 lei in tabelul creantelor in dosar 222244/111/2001, la categoria creantelor procedurale, cu respectarea art.123 pct. l din Legea 85/2006, impreuna cu dreptul de retentie solicitat prin cererea de admitere a creantei,
  - in subsidiar, casarea Sentintei nr. 3160/F/2012, pronuntata in dos. 222244/111/2001 al Tribunalului B iar, dupa rejudecare, sa se admita contestatia formulata si sa fie inscrisa creanta sa in suma de 74.576 lei in tabelul creantelor in dosar 222244/111/2001, la categoria creantelor procedurale, cu respectarea art. 123 pct. l din Legea 85/2006, impreuna cu dreptul de retentie solicitat sau, trimiterea dosarului spre rejudecare Tribunalului B, pentru urmatoarele motive:
In fapt, prin recursul formulat impotriva Sentintei nr.  3160/F/2012, pronuntata in dos. 222244/111/2001 al Tribunalului B, a solicitat anularea acestei sentinte pentru  urmatoarele motive :
Instanta de fond nu s-a pronuntat asupra calitatii de creditor a societatii sale si fara a admite creanta, a procedat la efectuarea unei asa-zise compensari legale a creantei cu o suma de bani ce constituia obiectul unei actiuni inregistrate intr-un alt dosar;
Instanta de fond nu a analizat cererea pe fond - nu s-a pronuntat asupra temeiului juridic al creantei - principiul imbogatirii fara just temei.
Astfel, Sentinta nr. 3160/F/2012 (pronuntata dupa trimiterea spre rejudecare) viza respingerea cererii de admitere a creantei in dosarul 222244/111/2001 privind pe debitoarea T C SRL T, prin care ea solicita restituirea sporului de valoare inregistrat de imobilul statie de benzina din localitatea T, str. R, nr. 49/B, revenit in proprietatea debitoarei - ca urmare a imbunatatirilor aduse de societatea sa. 
Prin recursul depus, a aratat ca judecatorul sindic a pronuntat o hotarare contradictorie, recunoscand implicit existenta creantei prin considerente dar respingand cererea prin dispozitiv. Mai mult, instanta de fond nu a analizat contestatia pe fond, ignorand temeiul juridic invocat.
Prin Decizia 279/C/2013, instanta de recurs a analizat doar primele doua motive de recurs, fara a retine si analiza cererea pe fond, motivand ca : "Atata timp cat contestatoarea din prezenta cauza a fost obligata in mod irevocabil la aducerea statiei de benzina in starea initiala efectuarii lucrarilor de investitii, pe cheltuiala sa, nu mai poate pretinde contravaloarea acestor investitii efectuate, astfel ca este nefondata contestatia si in mod corect a fost respinsa".
Opinand astfel, instanta de recurs omite ca:
Contestatia din prezenta cauza a fost introdusa in cursul lunii decembrie 2008 (fata de anul 2010- data dosarului in care a fost pronuntata hotararea invocata), data la care a fost fixat cadrul procesual (!!!) de care instanta este tinuta in virtutea principiului disponibilitatii;
Decizia pronuntata avea aceeasi forta juridica pe care o are hotararea "irevocabila" invocata in considerentele Deciziei atacate;
Decizia pronuntata ar fi putut sta la baza revizuirii acelei hotarari "irevocabile" invocate;
Sporul de valoare si obligarea constructorului de rea-credinta la desfiintarea lucrarilor sunt doua laturi complementare ale institutiei accesiunii imobiliare artificiale, din care prima a fost declarata preferabila de fostul Tribunal Suprem prin faimoasa Decizie de indrumare 13/1959 a plenului T.S.;
Instanta de recurs ar fi avut ocazia indreptarii unei erori judiciare in loc sa se prevaleze de o hotarare nelegala (ICCJ a decis ca dispozitiile accesiunii imobiliare nu se aplica in cazul lucrarilor de renovare);
Hotararea "irevocabila" invocata este atacata cu recurs ce se afla pe rolul ICCJ cu termen in data de 14.05.2014.
Cu toate acestea, motivele prezentei contestatii in anulare privesc acele aspecte, pe care instanta de recurs nu le-a analizat respingand recursul.
In  acest sens, in jurisprudenta Curtii europene a drepturilor omului s-a stabilit in mod constant ca notiunea de "proces echitabil" in sensul art.6 din Conventie "impune ca o jurisdictie interna, in speta, instanta care a solutionat recursul - sa examineze efectiv problemele esentiale ce-i sunt supuse examinarii, si nu sa se multumeasca a confirma pur si simplu concluziile unei jurisdictii inferioare" - in speta instanta de fond (Cauza Halle contra Finlanda, 19 decembrie 1997 paragraf 59,60).
Asa fiind, lipsa motivarii cu privire la motivul de recurs invocat echivaleaza cu "omisiunea" la care se refera art.318 alin. 1) teza a Il-a Cod de Procedura Civila.
Astfel, instanta de recurs, analizand motivele invocate, deturnata fiind de motive ce nu aveau legatura in cauza a ignorat fondul cererii: despagubirea subscrisei pentru sporul de valoare adus imobilului revenit in proprietatea T C  SRL.
Prin cererea de admitere a creantei, a solicitat doar sporul de valoare adus prin lucrarile efectuate, chiar daca acesta este net inferior pretului muncii si al materialelor investite, care se ridica la suma de 245.000 lei.
In dosar prin raportul de expertiza efectuat de catre expertul S E, s-a stabilit ca investitiile efectuate de societatea contestatoare au adus un spor efectiv de valoare de 74.576 lei.
Actiunea promovata nu este intemeiata pe vreun contract incheiat intre parti ci are un caracter extracontractual, respectiv izvorul drepturilor si obligatiilor ce au luat nastere intre parti este un fapt juridic licit, si anume efectuarea unor lucrari de imbunatatire de catre societatea sa cu privire la imobilul in cauza.
Aceste imbunatatiri ii profita chiar in acest moment debitoarei T C S.R.L. fapt constatat prin raportul de expertiza intocmit in cauza.
Totodata, prin declaratia martorului H B, audiat in cauza, a facut dovada ca statia de benzina se gasea intr-o stare deplorabila la momentul preluarii de catre societatea sa si nu ar fi putut fi exploatata fara efectuarea acestor lucrari precum si ca imbunatatirile efectuate au avut ca scop aducerea cladirii in stare de folosinta.
De altfel, buna-credinta sau caracterul necesar si util al lucrarilor efectuate (inlaturate de cele doua instante, in fond si in recurs) nu sunt, nici una, conditii pentru aplicarea principiului imbogatirii fara justa cauza, iar debitoarei T C SRL nu i se cuvine sporul de valoare al imobilului cladire.
In acest sens, I C CJ, Sectia civila, Decizia nr. 4323 din 9 iunie 2004, pronuntata intr-o speta similara a decis ca Actiunea prin care detentorul unui imobil cere restituirea investitiilor si imbunatatirilor pe care le-a adus bunului, indiferent daca s-au facut cu sau fara acordul proprietarului caruia statul i-a retrocedat imobilul, are ca temei un fapt juridic licit, ca izvor distinct de obligatii, intitulat imbogatire fara justa cauza sau fara temei legitim, care dau nastere la raporturi obligationale, independent de faptul ca partile nu au dorit acest lucru. 
Astfel Inalta Curte a apreciat ca "intrucat si o hotarare judecatoreasca poate constitui un temei pentru marirea unui patrimoniu, cum este cazul in speta, si, deoarece se sustine ca s-a creat un dezechilibru patrimonial, se recunoaste dreptul la actiune al celui care si-a micsorat patrimoniul, impotriva celui care si l-a marit, prin simplul  fapt al restituirii nemiscatorului - art. 997 C. civ."
Temeiul juridic cu privire la existenta creantei ce a fost invocat de ea atat la depunerea cererii de admitere a creantei cat si prin contestatia formulata este principiul imbogatirii fara justa cauza.
Conditiile de aplicare ale acestui principiu in speta sunt urmatoarele:
1. Sa existe o insaracire a creditorului - fapt probat de ea prin depunerea devizului de lucrari si prin proba cu expertiza, sporul de valoare fiind in suma de 74.576 lei fata de valoarea lucrarilor de 245.004,59 lei, doar prima suma fiind solicitata de la debitoarea T C S.R.L.. fara a fi luate in calcul pretul muncii si cheltuielile adiacente ;
2. Sa existe o imbogatire corelativa a debitorului - un spor efectiv de valoare de 74.576 lei stabilit de expertul S E, prin raportul intocmit in cauza;
3. Intre imbogatirea debitorului si insaracirea contestatoarei sa existe o legatura directa - fapt care este evident in speta si care, de altfel, nu a fost negat de catre debitoare;
4. Imbogatirea debitorului sa fie lipsita de o cauza justa/temei juridic care sa le justifice;
5. Debitorul imbogatit T C SRL sa fie de buna credinta, fapt prezumat de lege, situatia juridica fiind alta in cazul in care aceasta ar fi savarsit o fapta ilicita.
6. Dat fiind ca debitoarea T C SRL se afla sub incidenta procedurii insolventei ea nu are la dispozitie o alta cale judiciara de recuperare a acestui debit, fiind nevoita sa se inscrie la masa creantelor in dosarul de faliment.
           Toate aceste aspecte, reiterate prin prezenta contestatie in anulare, care au fost supuse atentiei instantei de recurs NU au fost analizate, fiind in mod repetat incalcat principiul disponibilitatii, consacrat de art. 133 Cod de Procedura Civila, motiv de anulare a Deciziei atacate.
            Astfel, potrivit art. 318 Cod de Procedura Civila - Hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie, daca dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale, sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de casare.
            In solutionarea contestatiei solicita indreptarea erorii judiciare comisa si, pe baza temeiului procedural reglementat de art. 318 Cod de Procedura Civila, a se reveni asupra solutiei instantei de recurs, anuland Decizia atacata si, ca urmare a rejudecarii, admiterea recursului formulat.
Verificand decizia contestata, prin prisma motivelor invocate si ale art.318(1) teza a II-a Cod procedura civila, pe baza actelor si lucrarilor dosarului, curtea a retinut urmatoarele :
Cea de-a doua teza a art. 318(1) Cod procedura civila invocata ca temei juridic al contestatiei in anulare, are in vedere numai omisiunea instantei de recurs de a examina unul dintre motivele de casare, prev. de art.304 Cod procedura civila, nu argumentele de fapt si de drept invocate de parte, aceste argumente trebuind sa fie subsumate motivului de casare pe care se sprijina, oricat de larg ar fi dezbatute.
Instanta de recurs a raspuns criticilor recurentei, ea neavand obligatia de a analiza fiecare argument cuprins in motivele de casare, putandu-le grupa si sa raspunda printr-un considerent comun, cum s-a intamplat si in speta, retinand ca recurenta nu are calitatea de creditoare a debitoarei ( alin.2, pagina 7 din decizie).
Neinsusirea raspunsului la motivele de recurs analizate complet de instanta de recurs, pentru considerentul ca si-a raportat solutia la o alta hotarare judecatoreasca, nu poate constitui motiv de contestatie in anulare, intrucat legiuitorul nu a urmarit sa deschida partilor calea recursului la recurs.
Fata de toate aceste considerente, curtea a respins ca nefondata contestatia in anulare, nefiind indeplinite conditiile prev. de art.318(1) teza a II-a Cod procedura civila.
Cheltuieli de judecata nu au fost solicitate.