RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. PROCEDURA INSOLVENTEI. INLOCUIRE LICHIDATOR JUDICIAR. INEXISTENTA UNOR MOTIVE TEMEINICE.

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. PROCEDURA INSOLVENTEI. INLOCUIRE LICHIDATOR JUDICIAR. INEXISTENTA UNOR MOTIVE TEMEINICE.

- art.22  din Legea nr.85/2006.

Decizia nr.48/13.02.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila,  de contencios administrativ si fiscal.

Prin Sentinta nr. 3159/23.10.2013 Tribunalul Bihor a respins ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesuale active invocate de catre lichidatorul judiciar C V A  IPURL cu sediul in O, str. R  nr. 8, jud. B.
A respins ca nefondata cererea formulata de creditorul S.C. M  T  S.A. cu sediul in B str. Prof. D. B nr. 30, sect. 3, societate in insolventa in contradictoriu cu administratorul special H. I domiciliat in com. F., sat I. nr. 2, jud. B, lichidatorul judiciar C V A IPURL cu sediul in O, str. R nr. 8, jud. B si administratorul judiciar C. C SPRL cu sediul in B, B-dul C. C. nr. 5, bl. 103, sc. A, et. IV, ap. 12.
A respins ca nefondata cererea modificata formulata de creditorul S.C. M T S.A. in contradictoriu cu lichidatorul judiciar C V A IPURL
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin Sentinta nr. 985/F/2013 pronuntata de Tribunalul B a fost deschisa procedura falimentului fata de debitorul S.C. S. I S.A., fiind desemnat in calitate de lichidator judiciar in mod provizoriu R  IPURL.
Potrivit art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 la recomandarea comitetului creditorilor, in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor sau ulterior, creditorii care detin cel putin 50 % din valoarea creantelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i remuneratia. Fiind un organ al procedurii de insolventa cu rol de interfata intre interesele creditorilor si cele ale debitorului, activitatea desfasurata de catre acesta este supusa in primul rand controlului exercitat de catre creditori. Tocmai de aceea, in masura in care se considera ca acesta nu isi indeplineste intocmai obligatiile pe care i le impune legea, art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 prevede posibilitatea inlocuirii sale.
Pornind insa de la locul si rolul pe care il are in cadrul procedurii administratorul judiciar, textul legal confera posibilitatea ca fie din oficiu, fie la solicitarea comitetului creditorilor sa procedeze la inlocuirea lui. Exprimarea aleasa de legiuitor conduce la concluzia ca nici o alta persoana nu poate formula o asemenea cerere, calitatea procesuala fiind conferita numai judecatorului sindic si comitetului creditorilor. Limitarea nu incalca accesul liber la justitie la care face referire creditorul intrucat procedura insolventei are un caracter colectiv si concursual, nefiind una individuala.
Cu toate acestea, nimic nu impiedica vreo alta persoana sa adreseze judecatorului sindic o cerere prin care sa solicite acestuia sa se autoinvesteasca in vederea inlocuirii lichidatorului judiciar. Tocmai de aceea, tinand seama ca a fost ulterior modificata de catre creditor cererea in acest sens, a considerat exceptia nefondata si a respins-o ca atare.
Referitor la fondul propriu-zis al cererii de inlocuire s-a retinut ca legiuitorul nu a prevazut expres motivele ce pot conduce la luarea unei asemenea masuri, insa ele sunt in corelatie directa cu atributiile pe care acesta le are. Referirea la existenta unor motive temeinice conduce insa la concluzia ca este necesara stabilirea intentiei sau a culpei grave in activitatea acestuia.
Motivele invocate de catre creditor vizeaza activitatea desfasurata de catre practicianul in insolventa C V A IPURL in calitate de administrator judiciar al debitorului. Din postura sa de interfata intre creditori si debitor acesta are o serie de atributii stabilite in sarcina sa de catre legiuitor sau de catre judecatorul sindic. Pe toata perioada de derulare a prezentei proceduri de insolventa practicianul in insolventa a facut dovada clara a eforturilor desfasurate in vederea redresarii activitatii debitorului, inclusiv prin transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile aflate in patrimoniul acestuia.
Realizarea efectiva a acestor demersuri nu depinde exclusiv de vointa sa intrucat incheierea contractului de vanzare-cumparare presupune identificarea unui potential cumparator interesat de achizitionarea bunului la un pret care sa corespunda intereselor ambelor parti. Mai mult, incercarilor repetate ale creditorilor de a se trece la faza de faliment in cadrul acestui dosar practicianul in insolventa a incercat sa dea un raspuns adecvat prin formularea intampinarilor si exercitarea tuturor mijloacelor puse la dispozitia sa de catre legislatia in vigoare.
De la momentul desemnarii sale in calitate de administrator judiciar si pana la data formularii prezentei cereri a trecut un interval mare de timp in care creditorul, in masura in care era nemultumit, avea posibilitatea de a formula o cerere similara catre judecatorul sindic. De altfel, motivele invocate in sustinerea cererii sale vizeaza in mare parte chestiuni de oportunitate a masurilor luate, chestiuni pe care puteau fi supuse controlului in cadrul adunarii creditorilor ( art. 11 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 85/2006 ).
Faptul ca planul de reorganizare nu fost realizat nu poate fi imputat administratorului judiciar intrucat conditiile economice din ultimii ani demonstreaza ca marea parte a planurilor de reorganizare esueaza in faliment. Tocmai de aceea, motivele invocate nu pot duce la sesizarea din oficiu in vederea inlocuirii lichidatorului judiciar.
In plus, nu trebuie omis ca art. 22 din Legea nr. 85/2006 vizeaza situatia in care practicianul in insolventa a fost confirmat in calitate de lichidator judiciar in urma adunarii creditorilor. Inlocuirea sa de catre judecatorul sindic intervine neindoielnic ca o sanctiune aplicata modului in care si-a exercitat atributiile. Or, din moment ce dupa deschiderea procedurii falimentului lichidatorul judiciar desemnat in mod provizoriu nu a fost confirmat, a considerat ca ipoteza avuta in vedere de legiuitor nu este intrunita, cererea fiind nefondata si sub acest aspect.
Referitor la cererea de inlocuire a administratorului special s-a retinut ca in adunarea generala a actionarilor S.C. S I S.A. dupa deschiderea procedurii generale de insolventa a fost desemnat in calitate de administrator special d-l T.I. Luarea acestei decizii a transpus in realitate prevederile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 potrivit carora adunarea asociatilor desemneaza, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoana fizica sau juridica, administrator special, care se reprezinte interesele societatii si ale acestora si sa participe la procedura, pe seama debitorului.
Dispozitiile legale consacrate de lege configurarii institutiei administratorului special nu precizeaza in mod expres modalitatea in care se poate proceda la inlocuirea acestuia pe perioada desfasurarii procedurii. In tacerea legii stabilirea modalitatii de revocare presupune raportarea la principiul simetriei actelor juridice in sensul ca cel care a luat masura poate sa dispuna si revocarea ei. Numai in ipoteza in care s-ar fi precizat ca judecatorul sindic are competenta de a inlocui administratorul special, acesta ar avea caderea de a dispune in acest sens.
Faptul ca enumerarea din art. 11 din Legea nr. 85/2006 nu are un caracter exhaustiv nu poate duce la o alta concluzie intrucat nici dispozitiile dreptului comun in materie ( Legea nr. 31/1990 ) nu prevad posibilitatea interventiei instantei de judecata in ceea ce priveste desemnarea sau inlocuirea organelor executive ale unei societati comerciale. Singurul control pe care l-ar putea face judecatorul sindic vizeaza modalitatea de organizare a procedurii de desemnare a administratorului special si respectarea conditiilor de cvorum si vot. Intrucat prin prezenta cerere nu a fost pus in discutie vreun asemenea aspect, considera ca ea este nefondata si a respins-o in consecinta.
Impotriva acestei sentinte, in termen, scutit de plata taxei de timbru a formulat recurs M  T  SA - prin administrator judiciar C C  S.P.R.L., in temeiul art. 304 alin. 1 pct. 8 si 9 cod procedura civila coroborat cu art. 304 1 cod procedura civila, solicitand modificarea hotararii atacate in sensul admiterii cererii de sesizare a judecatorului-sindic formulata de catre M  T SA si sa se dispuna inlocuirea lichidatorului judiciar C V A  IPURL cu un alt practician in insolventa, care a depus la dosarul cauzei oferta de ocupare a functiei de lichidator judiciar al debitoarei S  I  SA.
In motivarea recursului s-au aratat urmatoarele:
In fapt, in data de 26.10.2012, creditorul M T SA - in insolventa a solicitat instantei ca in temeiul art. 22 alin. 2 din Legea 85/2006, sa se sesizeze cu privire la neindeplinirea atributiilor legale de catre lichidatorul judiciar CVA IPURL si inlocuirea acestuia, precum si cu inlocuirea administratorului special H.I., persoana al carui management a condus la deschiderea procedurii de faliment al SC S  I SA.
Avand in vedere ca SC S I SA se afla in procedura de faliment, iar dreptul de administrare al debitoarei a fost ridicat, administratorul special avand numai atributii limitate, capatul de cerere privind inlocuirea dlui. H.I. a ramas fara obiect.
In ceea ce priveste cererea de sesizare din oficiu si inlocuire a lichidatorului judiciar CVA IPURL, a solicitat sa se constate ca judecatorul-sindic, a interpretat gresit actul dedus judecatii si a aplicat gresit dispozitiile legale, fiind incidente dispozitiile art. 304 alin. 1 pct. 8 si 9 cod procedura civila.
In conformitate cu dispozitiile art. 22 alin, 2 din Legea 65/2006, judecatorul-sindic din oficiu, sau la sesizarea creditorilor poate proceda la inlocuirea lichidatorului judiciar in ipoteza in care acesta nu si-a dus la indeplinire, sau a dus la indeplinire in mod defectuos, atributiile conferite de Legea 85/2006.
Pe parcursul perioadei de reorganizare judiciara administratorul judiciar nu a dat curs dispozitiilor art. 106 din Legea 85/2006 si nu a prezentat periodic Comitetului Creditorilor situatia reala a debitoarei.
Administratorul judiciar nu a supravegheat activitatea debitoarei si cu incalcarea dispozitiilor art. 20 alin. 1 lit. e) si f) din Legea 85/2006 a stat in pasivitatea atunci cand debitoarea a derulat tranzactii care au fost in detrimentul creditorilor.
Planul de afaceri al debitoarei a fost unul orientat spre beneficiile imediate ale organelor de conducere si nu spre beneficiul debitoarei, politica comerciala abordata conducand la pierderea clientilor traditionali, ceea ce a avut un efect de  domino asupra realizarii masurilor prevazute in planul de reorganizare. Practic administratorul judiciar a stat in pasivitate si a oferit o libertate deplina administratorului special in a implementa politici comerciale care au condus in mod direct catre faliment.
Concluzia celor de mai sus este faptul ca administratorul judiciar nu s-a implicat deloc in reorganizarea debitoarei si nici macar nu a efectuat demersurile minime de supraveghere a activitatii de informare a creditorilor.
Nu se poate retine sustinerea judecatorului-sindic conform caruia faptul ca planul de reorganizare a esuat, nu este neaparat culpa administratorului judiciar, avand in vedere ca situatia economica a condus la esuarea multor planuri de reorganizare.
Considera inadmisibil ca atat debitoarea cat si administratorul judiciar sa opineze ca activitatea unei societati poate fi reorganizata, sa fie intocmit un plan de reorganizare cu prevederi prudente, iar atunci cand se incepe derularea planului de reorganizare, activitatea debitoarei sa nu mai fie monitorizata,  debitoarea sa ia numai masuri in defavoarea creditorilor si care conduc catre faliment. Sustine ca principala culpa a administratorului judiciar era nesupravegherea activitatii debitoarei, si neindeplinirea atributiilor prevazute expres de dispozitiile art. 106 precum si art. 21 din Legea 85/2006.
De asemenea a considerat inadmisibila si sustinerea judecatorului sindic conform caruia creditorii pot decide inlocuirea lichidatorului judiciar, in conformitate cu dispozitiile art. 19 din Legea 85/2006 si pana atunci este inadmisibila o cerere intemeiata pe dispozitiile art. 22 din Legea 85/2006.
Atunci cand un practician in insolventa nu-si indeplineste atributiile, le indeplineste defectuos sau cu intarziere, sau cazul mai grav, cand isi indeplineste atributiile cu rea-credinta, judecatorul-sindic trebuie sa dea curs dispozitiilor art. 22 din Legea 85/2006 si sa dispuna inlocuirea acestuia.
Fata de cele de mal sus, a solicitat instantei de recurs sa modifice Sentinta Comerciala nr. 3159/F/2013 pronuntata in data de 23.10.2013 in dosarul nr. 8082/111/2006 aflat pe rolul T B in sensul admiterii cererii de sesizare a judecatorului-sindic formulata de catre M T  SA si in temeiul art. 22 alin. 2 din Legea 85/2006 sa se dispuna inlocuirea lichidatorului judiciar CVA  IPURL cu un alt practician in insolventa, care a depus la dosarul cauzei oferta de ocupare a functiei de lichidator judiciar al S I  SA .
In drept: art. 299, art. 304 pct. 8 si 9, art. 3041 cod procedura civila; art. 7, art. 19, art. 21, art. 22 si art. 106 din Legea 85/2006;
Intimata debitoare prin lichidator judiciar prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului in primul rand ca inadmisibil, deoarece in conformitate cu prevederile art.22 alin. 2 din L. 85/2006 judecatorul sindic din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor  poate sa dispuna inlocuirea lichidatorului judiciar, ori cererea in prezenta cauza a fost formulata de o singura creditoare. In al doilea rand toate afirmatiile recurentului privind neindeplinirea obligatiilor lichidatorului judiciar se refereau la perioada de reorganizare cand debitoarea avea un administrator judiciar care isi indeplinea atributiilor prevazute de art. 20 din legea insolventei. In ceea ce priveste activitatea lichidatorului judiciar, motivele de recurs invocate nu cuprind vreo referire concreta cu privire la  vreo neindeplinire a atributiilor ce-i reveneau. Fara cheltuieli de judecata in recurs.
Examinand hotararea recurata, atat prin prisma criticilor formulate cat si sub toate aspectele potrivit art.3041 cod procedura civila, instanta a retinut urmatoarele :
Referitor la exceptia inadmisibilitatii recursului invocata de lichidatorul judiciar al debitoarei SC S I SA, raportat la dispozitiile art. 22 din L. 85/2006, aceasta este neintemeiata.
Asa cum se poate observa, recurenta creditoare SC M T SA a avut calitatea de parte in prima instanta, aceasta recunoscandu-i pe buna dreptate calitatea procesuala activa, avand in vedere ca a adresat judecatorului sindic o cerere prin care  i-a solicitat sa se autoinvesteasca in vederea inlocuirii lichidatorului judiciar.
Astfel,  din moment ce, art. 22 alin.2 din L. 85/2006 ii confera judecatorului sindic posibilitatea ca din oficiu sa procedeze la inlocuirea administratorului judiciar si cum acesta, in urma cererii creditoarei recurente, s-a autosesizat cu solutionarea ei, recurentei nu i se putea refuza dreptul de a exercita calea de atac  in cauza.
In privinta fondului cauzei, curtea a apreciat ca recursul este nefondat.
Pornind de la  dispozitiile art.22 alin 2 din L. 85/2006, inlocuirea administratorului judiciar se poate  face  doar  pentru motive temeinice.
In cauza  motivele invocate de recurenta creditoare sunt legate de faptul ca in perioada de reorganizare, acesta  nu si-a indeplinit atributiile prevazute de lege, or, din actele dosarului rezulta clar demersurile practicianului in insolventa desfasurate in vederea redresarii activitatii debitoarei.
Astfel, asa cum reiese din cuprinsul dosarului de insolventa, in procedura de reorganizare s-au intocmit rapoarte trimestriale privind  situatiile financiare ale debitoarei, aprobate de adunarea creditorilor si publicate in BPI, contrar sustinerilor recurentei.
Mai mult, asa cum a retinut corect si judecatorul sindic, creditorul  recurent avea posibilitatea sa faca demersuri pentru inlocuirea  administratorului judiciar de la  momentul desemnarii sale si pana la data formularii efective a cererii de sesizare din oficiu a judecatorului sindic.
De asemenea, din rapoartele intocmite rezulta modul in care administratorul judiciar si-a indeplinit atributiile, astfel ca nu se poate  considera ca practicianul in insolventa nu a supravegheat activitatea debitoarei.
Pe de alta parte, nu s-a dovedit in nici un fel ca planul de afaceri a fost unul orientat spre  beneficiile imediate ale organelor de conducere si nu spre beneficiul debitoarei, dar nici ca administratorul judiciar nu s-a implicat in reorganizarea debitoarei.
In masura in care nu s-a probat ca in cursul perioadei de reorganizare, administratorul judiciar nu si-a indeplinit atributiile legale, nu i se putea imputa practicianului in insolventa imposibilitatea realizarii planului de reorganizare.
Ceea ce mai trebuie subliniat este si faptul ca instanta de recurs  a impartasit concluzia judecatorului sindic potrivit careia cata vreme, in speta, lichidatorul judiciar, era desemnat provizoriu, nefiind confirmat in conditiile art.19 alin.2 din Legea nr. 85/2006, nu se putea pune problema aplicarii art.22 alin.2 din lege.
Raspunzand criticilor recurentei care s-au dovedit a fi nefondate, intrucat nu sunt incidente motivele de recurs  prevazute de art. 304 punct 8 si 9 cod procedura civila, recursul a fost respins in baza art.312 cod procedura civila.
S-a constatat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata in recurs.