DREPT PROCESUAL CIVIL. PRINCIPIUL PUTERII DE LUCRU JUDECAT. DISTINCTIA FATA DE AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.

(Decizie nr. 358 din data de 13.02.2014 pronuntata de Curtea de Apel Oradea)

Domeniu Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.) | Dosare Curtea de Apel Oradea | Jurisprudenta Curtea de Apel Oradea

DREPT PROCESUAL CIVIL. PRINCIPIUL PUTERII DE LUCRU JUDECAT. DISTINCTIA FATA DE AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.

In speta, elementele autoritatii de lucru judecat nu sunt aceleasi cu cele din procesul invocat de autorul exceptiei, prin urmare, din perspectiva cerintelor impuse de prevederile art.1201 din Codul civil, exceptia privind autoritatea de lucru judecat nu poate primi o rezolvare favorabila.
In schimb, existenta hotararii judecatoresti date in solutionarea precedentului proces poate fi invocata cu putere de lucru judecat sub aspectul obligativitatii sale, esential pentru securitatea circuitului civil fiind faptul ca nu se poate recunoaste in favoarea unei parti, printr-o hotarare subsecventa, un drept ce i s-a refuzat printr-o hotarare anterioara.
Puterea lucrului judecat reglementata prin art.1201 din Codul civil -distincta de autoritatea de lucru judecat - are la baza regula ca o actiune nu poate fi judecata decat o singura data, principiul puterii de lucru judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand aceeasi cauza si fiind purtat intre aceleasi parti, ceea ce nu este cazul in speta, insa impiedica si contrazicerile intre cele doua hotarari judecatoresti in sensul ca drepturile recunoscute unei parti sau constatarile facute printr-o hotarare definitiva sa nu fie infirmate printr-o alta hotarare posterioara, data intr-un alt proces. Cu alte cuvinte, existenta unei hotarari judecatoresti poate fi invocata in cadrul unui alt proces, atunci cand se invoca exclusivitatea hotararii sau cu putere de lucru judecat, cand se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de-al doilea proces sa fie aceleasi parti, sa se discute acelasi obiect si aceeasi cauza, aceasta din urma ipoteza gasindu-si incidenta in speta.
Din perspectiva principiului puterii de lucru judecat, statuarile tribunalului din cuprinsul incheierii nr.70/20 februarie 1937, mentinuta de instanta suprema, au efect de obligativitate, pe cale de consecinta, ceea ce tribunalul a stabilit cu privire la legalitatea rectificarii de CF dispusa de Judecatoria Urbana, in baza art.168 din Regulamentul CF, nu mai poate face obiectul unei noi judecati, astfel cum solicita recurenta reclamanta, rezultand cu puterea evidentei ca nu se mai poate supune unei noi judecati problema daca, in baza procedurii instituite de textul precitat, Statul Roman se putea intabula in cartea funciara, cu titlu de rectificare CF, problema fiind dezlegata de o instanta anterioara.

                                          Art.1201 din Codul civil;
                                                      Art.168 din Regulamentul CF

DECIZIA CIVILA nr.358/2014 din 13.02.2014
                                               -Dosar nr.661/35/2009*- Prin sentinta civila nr. 3283 din 18.03.2011 pronuntata de Judecatoria Oradea au fost respinse exceptiile invocate de paratul STATUL ROMAN prin C. L. AL M. O. - A. I. O..
S-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei C.S. DE R. A U. B. I. C. AU A.C. R. DIN ROMANIA invocata de aceasta parata.
S-a respins actiunea civila formulata de reclamanta P. O.C. P. in contradictoriu cu paratii STATUL ROMAN prin C. L. AL M. O. - A. I. O. si C. S. DE R. A UNOR B.I.CARE AU A.C. R. DIN R. .
In motivarea hotararii instanta a aratat ca in ceea ce priveste primul capat din actiunea reclamantei privind anularea incheierii de intabulare 6611 conex cu 7818 /1936 din 10 iulie 1936 data de fosta Judecatorie Urbana Oradea prin care dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilelor inscrise in CF 3159 Oradea nr. top 849 si 850/1 a fost transmis cu titlu de drept de revendicare in favoarea Statului Roman, s-au efectuat demersuri atat la Arhivele Nationale cat si la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Bihor dar nu s-a gasit nici o copie a acestei incheieri la institutiile mentionate, motiv pentru care instanta a analizat continutul acesteia conform inscrisului de la fila 131 din dosar, partile din prezenta cauza fiind de acord ca acesta este continutul incheierii. Din Raportul Directorului Cartilor Funciare din Oradea catre Judecatoria Urbana din 21 august 1936 rezulta ca verificandu-se coala de CF 3159 Oradea s-a constatat ca intabularea de la pozitia B.A din aceasta coala este totala gresita deoarece dreptul de proprietate asupra imobilelor inscrise in aceasta coala " nu a apartinut niciodata O.P., ci acest Ordin a fost pur si simplu uzufructuar instituit de fostul stat ungar, al carui succesor este Statul Roman cu insarcinarea de a sustine un liceu de baieti in acele imobile.
Constatand ca Statul Roman, ca succesor al Statului Maghiar a sistat acel liceu inca din anul 1923 dupa cum rezulta din notorietate publica precum si din certificatul nr. 30/414 din 3 iulie 1936 al Primariei Municipiului Oradea, _ inscriptia de pe foaia B1 din coala CF 3159 a orasului Oradea urmeaza a se rectifica, in sensul ca proprietar al acestor imobile nu este O. P. din J. sau de orisiunde, ci Statul Roman care este succesor de drept al fostului Stat Maghiar"
In temeiul acestui raport s-a pronuntat Decizia Judecatoriei Urbane prin care imobilele au fost intabulate pe numele Statului Roman iar prin incheierea mai sus aratata s-a dispus rectificarea inscrierii de sub B1 din CF 3159 Oradea. In baza aceleiasi incheieri s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al Statului Roman cu titlu de drept de rectificare sub B4 din aceiasi carte funciara.
Ulterior in temeiul ordinului Guvernului Maghiar 1440/1941 s-a efectuat o noua rectificare de CF in sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Roman si restabilirea situatiei anterioare de CF in favoarea O.P..
Apoi prin Legea 260 din 1945, a fost anulat ordinul maghiar sus mentionat dispunandu-se restabilirea situatiei de carte funciara in favoarea proprietarului de sub B4 Statul Roman, al carui drept de proprietate apararea inscris in cartea funciara incepand din anul 1936, prin art. 3 din aceasta lege aratandu-se ca sunt si raman fara fiind legala actele savarsite si drepturile dobandite in temeiul Ordonantei Maghiare sus mentionate.
Instanta a constatat ca nr.topo 849 inscris in aceasta carte funciara reprezinta in natura cladirea L. C.- imobil situat pe str. R. C. nr. 16-18 din O. actualmente C. N. M. E.. Topografic 850/1 reprezinta in natura teren aferent liceului actualmente sala de sport si partial curte aferenta. Aceste imobile au fost transnotate din CF 3159 Oradea fiind inscrise in prezent in CF 12983 Oradea.
Desi s-a mentionat initial in foaia B din CF 12983 Oradea ca imobilul a fost intabulat in favoarea Statului Roman cu titlu de nationalizare in baza sentintei civile 3775 din 21 mai 2008 a Judecatoriei Oradea, s-a dispus rectificarea inscrierilor efectuate in CF 3159 Oradea sub B7 si respectiv CF 12983 Oradea mentionandu-se in CF-urile aratate ca imobilul in cauza a fost preluat de Statul Roman cu titlu de rectificare si nu de nationalizare (asa cum rezulta din dosarul 661/35/CA/2009 al Curtii de Apel Oradea).
Instanta a constatat ca motivarea actiunii reclamantei se raporteaza la prevederile OUG 94/2000 motiv pentru care a considerat ca actiunea este scutita de plata taxei de timbru fata de prevederile art. 15 lit.r din Lg. 146/1997 potrivit caruia sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile introduse pentru restituirea imobilelor preluate de stat in perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989.
Instanta a apreciat ca fata de dispozitiile legale in materie si de jurisprudenta constanta, aceasta actiune avand caracterul unei actiuni de drept comun - actiune in revendicare - este admisibila, OUG 94/2000 reglementand retrocedarea imobilelor care au apartinut cultelor religioase din Romania si au fost preluate cu sau fara titlu de Statul Roman in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Ca urmare a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de Consiliul Local al Municipiului Oradea prin intampinare.
Instanta a apreciat ca reclamanta are personalitate juridica aspect care rezulta din Adresa 58406 din 13 noiembrie 1946 eliberata de Ministerul Cultelor - Directia Cultelor, potrivit careia calitate de persoana juridica de drept public al O. P. O.M. a fost recunoscuta din 1928 fiind una si aceeasi persoana inscrisa cu persoana din CF 3159 Oradea sub B1, precum si din Decizia ICCJ nr. 1574/2006 pronuntata in cauza avand ca obiect cererea aceleiasi reclamante de anulare a unei decizii de retrocedare emisa de Comisia Speciala de Retrocedare fata de un alt imobil asupra careia reclamanta a solicitat retrocedarea si din dosarul 762/2006 avand ca obiect o actiune introdusa de aceeasi reclamanta in temeiul Legii 18/1991 cu privire la acelasi imobil.
Ca urmare a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active invocate de Consiliul Local al Municipiului Oradea prin intampinare.
Cat priveste exceptia lipsei de interes a reclamantei invocata tot de Consiliul Local al Municipiului Oradea instanta a considerat ca aceasta are interes procesual, urmarind sa i se recunoasca calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra unui imobil cu o valoare insemnata, cu toate consecintele ce decurg din aceasta calitate.
In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat formulata tot de C.L. al M.O. instanta a constatat ca obiectul actiunii din dosarul   762/2006 al Judecatoriei Oradea nu este identic cu cel din prezenta cauza, in primul dosar s-a solicitat constatarea nulitatii absolute a unui titlu de proprietate emis in baza Legii 18/1991 pentru acelasi imobil, si nici partile nu sunt identice, deoarece in acel dosar Statul Roman prin C.L.O.si C. S. de R. nu au fost parti.
Nu exista autoritate de lucru judecat nici raportat la hotararile judecatoresti pronuntate in dosarul 2943/35/2006 deoarece in acel dosar nu a fost pronuntata o hotarare judecatoreasca in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin consiliul Local Oradea care nu a fost parte in proces iar obiectul acelui dosar l-a constituit anularea unei decizii emise de Comisia Speciala de Retrocedare chiar daca pentru acelasi imobil.
Instanta a aratat ca nu poate fi retinuta autoritatea de lucru judecat nici fata de Incheierea 7818/1936 CF conex cu nr. 6611/1936 pronuntata de Judecatoria Urbana Oradea, chiar daca aceasta incheiere a fost atacata cu recurs la vremea respectiva deoarece nu exista identitate de parti si de obiect.
S-a retinut faptul ca dat fiind motivarea actiunii formulate de reclamanta care se raporteaza la dispozitiile OUG 94/2000, Comisia Speciala de Retrocedare are calitate procesuala in prezenta cauza, fiind necesara ca aceasta comisie sa fie parte in proces si pentru opozabilitatea hotararii fata de aceasta.
Instanta a aratat ca in ceea ce priveste disp. OUG 94/2000 aplicabilitatea acestui act normativ priveste doar imobilele care au apartinut Cultelor Religioase din Romania si care au fost preluate in mod abuziv cu sau fara titlu de Statul Roman, de Organizatiile Cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Avand in vedere ca dreptul de proprietate al Statului Roman a fost inscris in CF 3159 Oradea inca din anul 1936 nu se poate considera ca preluarea imobilului de catre Statul Roman s-a facut prin dispozitiile Legii 260/1945, deoarece acest act normativ restabilea o situatie juridica anterioara anului 1941 si implicit Dictatului de la Viena.
Ca urmare reclamanta ar fi putut invoca cel mult o preluare abuziva dar la nivelul anului 1936 si nicidecum la nivelul anului 1945, legea sus aratata restabilind doar o situatie juridica aparuta in anul 1936. Asadar disp.OUG 94/2000 nu sunt aplicabile.
Fata de cele mai sus aratate instanta a considerat ca nu se poate dispune anularea incheierii de intabulare 6611 conex cu 7818/1936 data de fosta Judecatorie Urbana de Carte Funciara din Oradea actiunea fiind neintemeiata, ca urmare nu se poate dispune nici actiunea de rectificare CF formulata ca si capat de cerere subsidiar, respingand in intregime actiunea formulata de reclamanta conform celor mai sus aratate.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel apelanta P.O. C. P., solicitand anularea incheierii de intabulare nr. 6611, conex cu 7818/1936 din 10 iulie 1936 (B4), data de fosta Judecatorie Urbana CF Oradea, prin care dreptul lor de proprietate asupra imobilelor inscrise initial in CF nr. 1359 Oradea, sub nr. top 849, 850/1, a fost transcris cu titlu de drept rectificare in favoarea Starului Roman; rectificarea intabularii si restabilirea situatiei anterioare de CF.
Impotriva aceleiasi hotarari a declarat apel CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ORADEA si ADMINISTRATIA IMOBILIARA ORADEA solicitand admiterea apelului si modificarea hotararii apelate in sensul admiterii exceptiilor invocate respectiv exceptia de netimbrare a actiunii, exceptia de inadmisibilitate a acesteia, exceptia lipsei calitatii si capacitatii procesuale a reclamantei raportat la faptul ca aceasta nu are personalitate juridica proprie, exceptia lipsei de interes a reclamantei si exceptia autoritatii de lucru judecat.
Prin decizia civila nr.85/A din 28 februarie 2012, Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantii P. O. C. P., STATUL ROMAN PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ORADEA - ADMINISTRATIA IMOBILIARA ORADEA, in contradictoriu cu intimata COMISIA SPECIALA DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARTINUT CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMANIA cu sediul in Bucuresti, impotriva sentintei civile nr. 3283 din 18.03.2011 pronuntata de Judecatoria Oradea pe care a pastrat-o in totalitate.
Fara cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut ca, prin actiunea introductiva reclamanta P. O.C. P. a solicitat anularea incheierii de intabulare 6611 conex cu 7818/1936 din 10 iulie 1936 data de fosta Judecatorie Urbana de CF Oradea prin care dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilelor inscrise in CF 3159 Oradea, top 849 si 850/1 a fost transmis cu titlu de drept de rectificare in favoarea Statului Roman, rectificarea intabularii dispunandu-se anularea incheierii de intabulare 4981 din CF 21.09.1946 si restabilirea situatiei anterioare de CF, anularea deciziei 2017 din 10.04.2004 si admiterea cererii de retrocedare a imobilelor situate in Oradea str. R. C. nr. 14-16 si G. B. nr. 16.
Din cuprinsul 3159 Oradea rezulta ca conform inscrierilor de la B4 din CF 3159 Oradea in baza incheierii 6611/10.07.1936 conexa cu incheierea 7818 din 1936 s-a dispus rectificarea inscriptiunii de sub B1 in sensul corectarii numelui proprietarului din O. C.P. din J. (J.) Cehoslovacia de sub B1 in acela de Statul Roman cu titlu de drept de rectificare .
Din raportul directorului Cartilor Funciare din Oradea catre Judecatoria Urbana Oradea din 21 august 1936 rezulta ca rectificarea cartii funciare s-a dispus deoarece verificandu-se cartea funciara 3159 Oradea s-a constatat ca intabularea de la pozitia B din aceasta carte este gresita, dreptul de proprietate asupra imobilelor inscrise in aceasta coala neapartinand niciodata O. C. P., acest Ordin fiind un simplu uzufructuar instituit de Statul Ungar cu insarcinarea de a sustine un liceu de baieti care functiona in acele imobile.
Ulterior in baza art. 3 din Ordinul 1440 din 1941 al M.E. in ceea ce priveste imobilele de sub nr. de ordine A.I.1 -6,II.1-2 se radiaza intabularea dreptului de proprietate de sub B4 si se restabuileste dreptul de proprietate asupra acestor imobile in favoarea O. C. P. din J. (J.) C. in calitate de P.din Oradea apoi in baza art. 19 din Legea 260/1945 se radiaza dreptul de proprietate intabulat sub B5 intabulat in favoarea acestui Ordin si se stabileste situatia de CF anterioara de sub B4 in favoarea Statului Roman.
Potrivit art. 1 din acest act normativ "legislatia Romaniei de orice natura cu exceptiile ramase in vigoare in Transilvania, se extinde pe tot teritoriul Transilvaniei eliberate de sub ocupatia ungara impusa prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940. Conform art. 3 din acelasi act normativ" sunt si raman fara fiinta legala actele savarsite si drepturile dobandite in temeiul ordonantelor maghiare nr. 1440 din 1941 M.E. nr. 1630 din 1940 M.E. si in general, in temeiul oricaror dispozitiuni legale sau regulamente maghiare discriminatorii.
Conform art. 19 din Legea 260/1945 sunt si raman valabile actele juridice declarate nule de art. 2 al Ordonantei 1440/1941 a M.E. , act normativ in baza caruia s-a facut inscrierea de sub B5 din CF 3159 Oradea conform celor mai sus aratate.
S-a mai retinut de instanta de apel ca, in actul normativ mai sus mentionat s-a aratat ca transmisiunile de drepturi efectuate in virtutea ordonantelor sus mentionate in folosul statului maghiar sau a altor persoane juridice maghiare precum si retransmisiunile acestor drepturi la subdobanditor, sunt nule de drept iar drepturile de proprietate si alte drepturi tabulare inscrise in favoarea persoanelor prevazute la aliniatul precedent se vor radia din oficiu restabilindu-se starea tabulara anterioara.
Au fost considerate ca valabile inscrierile facute dupa 15 martie 1939 declarate nule prin ordonantele maghiare sus mentionate urmand ca judecatorul sa stabileasca din oficiu starea tabulara.
Ca urmare, s-a constatat ca in mod corect prin inscrierea de la B3 din CF 3159 Oradea a fost stabilita situatia de carte funciara anterioara Ordinului Guvernului Maghiar nr. 1440/1941 in favoarea proprietarului de sub B4 Statul Roman al carui drept de proprietate apararea inscris in CF cu titlu de drept de rectificare incepand cu anul 1936.
In ceea ce priveste imobilul in litigiu, instanta a constatat ca acesta reprezinta in natura cladirea Liceului Confesional situat pe str. R.C.nr. 16-18 din O. actualmente C. N. M.E..
Imobilul a fost transcris din CF 3159 Oradea in CF 12983 Oradea in favoarea Statului Roman conform mentiunii de sub B7 din CF 3159 Oradea. Prin sentinta civila 3775/21 mai 2008 a Judecatoriei Oradea definitiva si irevocabila, dispunandu-se rectificarea inscrierilor efectuate in CF 3159 Oradea,   in sensul ca Statului Roman este intabulat cu titlu de rectificare si nu cu titlu de nationalizare conform celor dispuse 3775/2008 pronuntata de Judecatoria Oradea in dosarul nr. 1536/271/2008, conform caruia inscrierea dreptului de proprietate in favoarea Statului roman cu titlu de nationalizare este nejustificat atata timp cat s-a stabilit ca Statul Roman exercita dreptului de proprietate asupra acestui imobil inca din 1936 cu titlu de rectificare.
Reclamanta a solicitat imobilul in litigiu Comisiei Speciale de Retrocedare a Imobilelor   care au apartinut Cultelor Religioase din Romania, cerere care i-a fost respinsa, cu motivarea ca imobilul din litigiu a fost preluat de catre stat cu titlu de drept de rectificare in anul 1936 deci preluarea de catre Statul Roman a operat anterior perioadei de referinta a Ordonantei Guvernului 94/2000, adica anterior perioadei de 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Ulterior prin Sentinta civila 190/CA/17.11.2006 a Curtii de Apel Oradea s-a dispus anularea Deciziei 971/04.09.2006 emisa de Comisia Speciala de Retrocedare a Imobilelor dar, prin Decizia 1574 A Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a dispus admiterea recursului declarat de parata Comisia Speciala de Retrocedare impotriva hotararii Curtii de Apel Oradea, aceasta fiind casata iar actiunea formulata de reclamanta P. O.C. P. respinsa ca nefiind intemeiata. In considerentele acestei decizii aratandu-se ca actul din 1945 nu a facut decat sa restabileasca situatia juridica aparuta in anul 1936, din acest motiv in speta nefiind aplicabile prevederile OUG. 94/2000 deoarece imobilul nu a fost preluat abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Fata de cele de mai sus, s-a constatat de instanta de apel ca rezulta in mod evident, ca imobilul a carui retrocedare s-a cerut a fost preluat de Statul Roman inca din 1936, deci anterior perioadei de referinta a OUG 94/2009, respectiv anterior perioadei 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Legea 260/1945 a restabilit doar o situatie juridica aparuta anterior respectiv in anul 1936 neputandu-se sustine ca preluarea s-ar fi facut prin acest act normativ.
Ca urmare, s-a constatat ca motivele de apel formulate de apelanta P. O. C. P. sunt neintemeiate, apreciindu-se ca   ele nu sunt de natura a duce la modificarea hotararii, incalcarea disp. art. 168 din fostul Regulament al cartilor funciare neputand fi invocat, deoarece incheierea prin care s-a dispus rectificarea a fost atacata cu recurs iar acesta a fost respins, retinandu-se de catre instanta in ansamblu, ca fata de starea de fapt si de drept expusa,   reclamanta nu si-a putut dovedi dreptul de proprietate.
S-a invocat faptul ca incheierea din anul 1936 ar fi fost neconstitutionala in raport cu prevederile Constitutiei din anul 1923 care au garantat dreptul de proprietate al reclamantei,   aspect care nu poate fi retinut de catre instanta, deoarece asa cum s-a aratat mai sus, niciodata reclamanta nu a dovedit ca ar fi fost proprietara asupra imobilului in litigiu.
Instanta de apel a opinat, ca nu se poate retine nici faptul ca inscrierea din CF a carei rectificare s-a dispus prin incheierea 6611 conexa cu 7818 din 10.07.1936 ar fi fost o eroare materiala corectata dupa 80 de ani de la data infiintarii cartilor funciare , ceea ce ar fi inadmisibil, deoarece asa cum s-a aratat mai sus, aceasta indreptare a facut obiectul unei judecati la vremea respectiva, statuandu-se ca ea este corecta .
In ceea ce priveste motivele de apel formulate de apelantul Consiliul Local Oradea, s-a constatat de catre instanta de apel, ca   reclamanta si-a motivat actiunea invocand in drept prevederile OUG 94/2000, situatie in care actiunea este scutita de taxa de timbru, chiar daca s-ar retine ca actiunea este intemeiata pe prevederile dreptului comun, avand in vedere ca in prezenta cauza s-a pus in discutie dreptul de proprietate al statului raportat la disp.Legii nr. 260/04.04.1945, instanta de apel a apreciat ca in cauza sunt incidente prevederile art. 15 lit.e care prevede scutirea de taxa de timbru pentru cererea avand ca obiect imobilele preluate de stat 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Avand in vedere faptul ca s-a solicitat si anularea incheierilor de carte funciara si rectificarea de CF, s-a constatat de tribunal ca actiunea nu poate fi considerata ca fiind inadmisibila,   deoarece nu exista un text legal care sa o impiedice pe reclamanta sa formuleze o actiune pe drept comun, cata vreme s-a retinut ca nu-i sunt aplicabile dispozitiile legii speciale.
Exceptia lipsei capacitatii procesuale active a reclamantei,   data de faptul ca aceasta nu ar avea personalitate juridica, s-a apreciat ca   nu poate fi nici ea retinuta, deoarece asa cum a aratat prima instanta,   aceasta s-a mai judecat si in alte dosare, instantele neretinand exceptia invocata, faptul ca are personalitate juridica rezulta si din adresa 58406/13.nov.1946 eliberata de Ministerul Cultelor - Directia Cultelor, iar pe de alta parte, in prezent, reclamanta are personalitate juridica, avand in vedere structura sa organizatorica, situatie in care aceasta exceptie nu a fost retinuta.
Instanta de apel a apreciat ca nici exceptia lipsei de interes a reclamantei nu poate fi retinuta, deoarece aceasta se considera proprietara si in calitate de proprietara, are interesul de a intra in stapanirea imobilului in litigiu .
In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, s-a aratat de instanta de apel ca desi in cauza nu exista tripla identitate clasica, obiect cauza si parti, practic s-ar putea retine aceasta exceptie avand in vedere ca in practica s-a statuat faptul ca, chiar in lipsa unei asemenea identitati, exceptia poate fi retinuta in situatia in care se constata ca, de fapt, pe cale ocolita se incearca obtinerea aceluiasi rezultat. Din intreg probatoriul administrat, s-a retinut ca rezulta faptul ca reclamanta a incercat obtinerea imobilului in litigiu, cererea acesteia facand obiectul unor alte judecati asupra carora instantele s-au pronuntat cu privire la neindreptatirea acesteia, in acest sens existand autoritate de lucru judecat. Asadar, s-a opinat ca, chiar daca nu poate fi retinuta autoritatea de lucru judecat in sensul celor prevazute de art. 1020 cod civil, este evident ca in ceea ce priveste solicitarile reclamantei cu privire la acest imobil, exista conform hotararilor sus mentionate putere de lucru judecat, acesta fiind motivul pentru care exceptia nu a fost retinuta ca atare, apreciindu-se ca fiind mai potrivita o cercetare a fondului cauzei.
Fata de cele de mai sus, s-a retinut ca prima instanta a pronuntat o hotarare legala si temeinica,ca motivele de apel formulate nu pot duce la modificarea hotararii in baza art. 296 Cod procedura civila, apelul a fost respins ca nefiind intemeiat.
Impotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta P. O. C. P., solicitand admiterea recursului, modificarea hotararilor in sensul admiterii actiunii, dispunand anularea incheierii de intabulare nr.6611 conex cu 7818/1936 din 10 iulie 1936 (B4), data de fosta Judecatorie Urbana C.F.Oradea, prin care dreptul de proprietate asupra imobilelor inscrise initial in CF nr.3159 Oradea sub nr.top.849, 850/1 (in prezent transcrise in CF nr.12893 Oradea) a fost transcris cu titlu de drept rectificare in favoarea Statului Roman, rectificarea intabularii dispunand restabilirea situatiei anterioare de CF prin repunerea in drepturile initiale de CF.
In motivarea cererii de recurs, sunt formulate urmatoarele critici:
-instantele de fond si de apel au gresit acceptand folosirea institutiei rectificarii de carte funciara, drept modalitate de dobandire a dreptului de proprietate;
-chiar daca, asa cum au retinut instantele, dreptul de proprietate asupra imobilelor inscrise in coala de CF nr.3159 Oradea nu ar fi apartinut niciodata Ordinului Premonstratens, ci acest ordin ar fi fost doar uzufructuar instituit de fostul Stat Ungar, al carui succesor este Statul Romand, nici atunci fara un proces de revendicare sau de anulare a incheierii CF privitoare la intabularea dreptului de proprietate in favoarea recurentei, dreptul ei de proprietate nu putea fi legal transcris in favoarea Statului Roman;
-instantele nu au analizat deloc argumentul privitor la locul de inscriere in evidenta funciara a dreptului de uzufruct viager, drept care se intabuleaza in foaia C de sarcini si nu in foaia B de proprietate, astfel ca daca cele sustinute de partile adverse si acceptate de instante ar fi fost adevarate, atunci dreptul de nuda proprietate al Statului austro-ungar trebuia sa fi fost inscris in CF la foaia B si dreptul de uzufruct viager la foaia C de sarcini, ceea ce insa nu s-a intamplat;
-este de necontestat ca Ordinul nr.1440 din 1941 a dispus restabilirea dreptului de proprietate desfiintat de Statul Romand si nu restabilirea dreptului de uzufruct;
-minciunile folosite in anul 1936 pentru justificarea etatizarii samavolnice prin "rectificare" sunt straine institutiei cartilor funciare;
-prin raportul directorului cartilor funciare, Florian Bondariu din 21 august 1936, acceptat ca act valabil de ambele instante, in realitate s-a savarsit infractiunea de fals intelectual, prin atestarea unor imprejurari care nu erau adevarate, alterand grav continutul cartii funciare;
-prin incheierea de intabulare nr.3461 din 20 martie 1937, data de fosta Judecatorie Urbana C.F.Oradea s-a dispus sa se rectifice inscriptiunea de sub B 1 din coala CF nr.3159 Oradea, in sensul corectarii numelui proprietarului;
-cu privire la nelegalitatea incheierii de CF 6611 conex cu 7818/1936 din 10 iulie 1936, rebuie sa se retina ca Statul Roman nu a prezentat nici un titlu de proprietate, desi o inscriere definitiva de CF putea fi radiata sau modificata doar pe doua cai, cu acordul proprietarului sau pe baza unei hotarari judecatoresti, adusa cu respectarea principiului contradictorialitatii;
-incheierea de CF a fost data cu incalcarea dispozitiilor art.1680 din Regulamentul Cartilor funduare din 15 decembrie 1855 si cu incalcarea prevederilor art.17 din Constitutia din 1923, in vigoare la data savarsirii ilegalitatilor;
-Sectia I civila a Inaltei Curti de Casatie a perioadei respective, s-a pronuntat in sensul ca pe baza art.168 din Regulament pot fi corectate numai greseli de scris si numai in timpul inscrierii, iar Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr.3584 din 31 decembrie 1904 s-a pronuntat in sensul ca instanta de C.F. nu are dreptul sa schimbe din oficiu situatia de carte funciara, invocand art.168 din Registrul de CF;
-instanta a inlaturat aceste argumente irefutabile si din cauza neobservarii probelor scrise depuse la dosar, retinand gresit ca incheierea prin care s-a dispus rectificarea a fost atacata cu recurs, iar acesta a fost respins, la dosar insa nu exista nicio proba in acest sens, ci din contra, potrivit celor doua inscrisuri depuse la termenul de judecata din 21 februarie 2012 -citatia emisa de fostul Tribunal Suprem in dosar nr.804/1938 -, rezulta ca rectificarile de CF initiate de Onisifor Ghibu, nu au fost solutionate de instanta suprema inainte de 6 martie 1945 (fila 153), de asemenea prin cererea adresata la 27 martie 1953 fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al orasului de de subordonare regionala Oradea (fila 154) s-a solicitat scutirea de la plata impozitului aferent Liceului Premonstratens;
-de asemenea, nici inscrisurile anexate memoriului depus pentru termenul de judecata din octombrie 2011 (fila 45 dosar de apel) nu au fost analizate de instanta de apel, respectiv certificatul eliberat de Cancelaria Curtii Supreme, Sectia Civila, din care rezulta ca actiunea in anularea incheierii de intabulare nr.70/1937 data de fosta Judecatorie Urbana CF Oradea, nu a fost solutionata definitiv inainte de 6 martie 1945 (fila 54), apoi mentinerea dreptului de proprietate rezulta si din contractul de inchiriere inregistrat a Administratia de Constructii al Judetului Bihor din 8 ianuarie 1940;
-actiunile in anulare cu fost scoase de pe rolul Curtii Supreme, fiind repuse pe rol in anul 1948, la cererea recurentului, inregistrate sub nr.12252 din 16.12.1948;
-a fost depus si apelul declarat de O. C. P. contra procesului verbal de impunere nr.376/31 iunie 1946 a Primariei Oradea referitor la cuantumul exagerat al impozitului stabilit in sarcina recurentei;
-raportul despre activitatea L. P. rom.cath.maghiar de baieti la inceputul anului 1947-1948 si procesul verbal intocmit de inspectoratul scolar secundar in anul 1948 atesta de asemenea, mentinerea dreptului de proprietate al recurentei (filele 58, 59);
-incheierea de CF din anul 1936 este si neconstitutionala, in raport de prevederile Constitutiei din 1923, care garanta dreptul de proprietate prin art.17 alin.1 si alin.3;
-incheierea de CF este lovita de nulitate absoluta nu numai prin prisma regementarilor de CF in vigoare in anul 1936 ci si in raport de actualele reglementari legale, respectiv art.53 din Legea nr.7/1996 si art.88 din Regulament;
-in anul 1855 cand a fost efectuata inscrierea dreptului de proprietate al recurentei in CF, nu s-a produs nicio eroare materiala, deci incheierea atacata, care a "indreptat" o eroare materiala inexistenta, masluind adevarul cu incalcarea prevederilor legale mentionate, trebuie anulata, anulare ce urmeaza sa conduca si la admiterea petitului privind restabilirea situatiei anterioare de CF;
-radierea dreptului de proprietate a recurentei este si tardiva, avand in vedere Ordonanta Ministerului Justitiei nr.947 din 5 martie 1888, actiunea in radiere putand fi promovata in termen de trei ani de la data inscrierii dreptului de proprietate, adica cel tarziu in anul 1858;
-in alt caz au fost aplicate corect dispozitiile art.168 din Regulamentul CF din 1855, astfel prin incheierea de CF nr.4320 din 9 aprilie 1937 a fost respinsa cererea lui Onisifor Ghibu de rectificarea numelui proprietarului -care era tot ordinul reclamant-, in acela de Statul Roman, art.168 fiind astfel aplicat diferentiat;
In drept sunt invocate dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, art.168 din Regulamentul cartilor funciare din 1855, Ordonanta Ministerului Justitiei nr.947 din 5 martie 1888, art.17 din Constitutia din 1923, art.53 din Legea nr.7/1946.
Prin intampinare, intimata Comisia Speciala de Retrocedare a solicitat respingerea recursului, cu motivarea ca pentru a dovedi nelegalitatea rectificarii operate in anul 1936, recurentei reclamante ii revenea sarcina de a proba dreptul de proprietate al Ordinului asupra imobilului, anterior anului 1936, lucru ce nu s-a intamplat, iar in ceea ce priveste procedura prin care s-a facut rectificarea cartii funciare, aceasta a fost supusa controlului judecatoresc, inca din anul 1936, actiunea formulata de catre Ordin fiind respinsa prin incheierea nr.70/20.02.1937, de asemenea, in mod corect a apreciat instanta de apel ca neconstitutionalitatea in raport cu prevederile Constitutiei din 1923 nu poate fi retinuta deoarece reclamanta nu a dovedit ca ar fi fost proprietara asupra imobilului in litigiu, totodata, in mod corect a retinut instanta ca Legea nr.260/1945 a restabilit doar o situatie juridica aparuta anterior, respectiv in anul 1936, neputandu-se sustine ca preluarea s-ar fi facut prin acest act normativ.
Tot prin intampinare, Consiliul Local al Municipiului Oradea-Administratia Imobiliara Oradea si Municipiul Oradea, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si pe cale de consecinta, respingerea actiunii ca fiind inadmisibila si ca fiind formulata de o persoana fara calitate si fara capacitate procesuala activa, fiind invocate urmatoarele motive:
-pe parcursul judecarii cauzei, recurenta si-a modificat solicitarile, acestea fiind precizate, reformulate, atat fata de solicitarile din fata instantei de fond cat si in apel, instanta de recurs fiind tinuta de a cerceta si de a se pronunta asupra capetelor de cerere asa cum au fost ele initial formulate si precizate in fata instantei de fond, neputandu-se pronunta asupra pretentiilor ulterior formulate, odata cu exercitarea cailor de atac;
-pretinsul drept de proprietate al O. C. P.din Oradea nu a fost niciodata inscris in CF, inscrierea de sub B.1 din anul 1855 fiind facuta in favoarea O.C. P. din J. -C., care este unul cu totul diferit de O.C. P. din O. -R., recurenta din cauza;
-pretinsul drept de proprietate nu a fost transcris ci a fost corectat, asa cum rezulta din incheierea de CF atacata;
-solicitarile de anulare a incheierilor de intabulare din 1936 de sub B4 din CF nr.3159 Oradea si de restabilire a situatiei de CF din anul 1855 de sub B.1 din CF nr.3159 Oradea, nu isi gasesc aplicabilitatea in perioada de referinta a OUG nr.94/2000, ceea ce se soldeaza cu respingerea actiunii ca inadmisibila ;
-dupa intrarea in vigoare a legilor speciale de reparatie, actiunea in revendicare, intemeiata pe dispozitiile dreptului comun, este inadmisibila;
-dreptul de proprietate a carui restabilire o solicita recurenta, a fost inscris in vechime in favoarea O. C.P. din J. - C., asa cum rezulta din CF nr.3159 Oradea de sub B1, inscrierea facuta in anul 1855 in baza unor documente neconforme cu realitatea fiind ulterior rectificata in anul 1936 de catre Judecatoria Oradea, rectificandu-se numele proprietarului;
-este evident ca dreptul de proprietate nu a apartinut niciodata nici cel putin O. C. P. din J. - C., ci acest ordin a fost pur si simplu uzufructuar instituit de fostul Stat Ungar, al carui succesor este Statul Roman;
-P. O.C. P. cu "H.S. S. P. M." din P.O.care a formulat cererile de retrocedare si cererea de chemare in judecata, nu este una si aceeasi nici cu recurenta, nici cu O. C. P. din J. - C. al carui drept de proprietate de sub B.1 s-a corectat sub B.4 in favoarea Statului Roman;
-dreptul de proprietate al Statului Roman rezulta din inscrierile facute sub B.25, respectiv B.26 transnotat din CF nr.3159 Oradea in CF nr.12983 Oradea sub B.5 si respectiv B.6, dreptul de proprietate apartinand actual Municipiului Oradea, imobilele in cauza cu nr.top.849 si 850/1 reprezentand in natura Colegiul National Mihai Eminescu;
-recurenta nu are personalitate juridica romana proprie, motiv pentru care intimatii invoca, exceptia lipsei calitatii procesuale active si capacitatii procesuale active a recurentei reclamante;
-recurenta nu poate justifica un intere legitim in promovarea actiunii, raportat la faptul ca niciunde in CF (nici in CF nr.3159 si nici in 12983 Oradea) nu apare inscris dreptul sau de proprietate, drept pe care sa-l poata revendica;
-intimatii invoca totodata exceptia privind autoritatea lucrului judecat, raportat la faptul ca incheierile de intabulare au mai fost supuse controlului judecatoresc, Tribunalul Bihor pronuntandu-se deja asupra acestora inca din 1937 prin incheierea nr.70 din 20 februarie 1937, data in dosarul nr.2428/1936.
In subsidiar, pe fond, intimatii, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, anexand in dovedirea sustinerilor extrasele CF, extras din documentele intitulate "Politica religioasa si minoritara a Romaniei", respectiv din lucrarea intitulata "Studii si documente".
Prin raspunsul la intampinarile paratilor, partea recurenta a invocat ca, intimata-parata, Comisia speciala de retrocedare a unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, fiind in cunostinta de cauza, niciodata nu a contestat existenta personalitatii sale juridice si la randul sau, in lipsa de argumente juridice cat de cat plauzibile, intimatul-parat de rand 2, cu incalcarea normelor procedurale a ridicat si in actuala faza procesuala exceptia lipsei personalitatii juridice, definitiv respinsa de instantele de fond si de apel; in cadrul intampinarii,   nu a gasit niciun argument prin care intimatul de randul 2, Consiliul local al municipiului O.-A. I. O., sa raspunda la motivele de recurs, nu exista niciun argument juridic, de doctrina sau practica judecatoreasca, potrivit carora prin rectificare de carte funciara se poate dobandi legal si constitutional dreptul de proprietate tabular asupra unui imobil. Intimatul de rand 2, in lipsa argumentelor juridice cat de cat concludente, a apelat la argumente istorice, straine de obiectul procesului, intorcandu-se pana la secolul XII, cu toate cu nelegiuirea s-a produs in secolul XX, astfel se refera si la aceste argumente istorice, straine de obiectul procesului (anularea incheierii de rectificare a cartii funciare si restabilirea situatiei anterioare). Recurenta a aratat totodata ca, prin Concordatul incheiat la Vatican, la 10 mai 1927 si ratificat prin Legea nr. 79 din 12 iunie 1929, s-a stabilit ca "nici-o parte din Regatul Romaniei nu va depinde de un episcop al carui Scaun s-ar gasi afara din hotarele Statului Roman" (articolul III). In articolul IX s-a stipulat ca "Statul recunoaste Bisericii Catolice reprezentata prin legitimele ei autoritati ierarhice, personalitatea juridica conform dreptului comun al tarii, in consecinta, Parohiile, Protopopiatele, Manastirile, Starostiile, Abatiile, Episcopiile, Mitropoliile si celelalte organizatii canonic si legal constituite, sunt persoane juridice, iar deplina proprietate a bunurilor lor, de orice natura ar fi ele, este garantata de catre Stat, conform Constitutiei Regatului, Bisericii Catolice, reprezentata prin legitimele ei autoritati ierarhice." (anexa 7 al raspunsului la intampinarile paratilor depusa in dosarul de fond la 4 martie 2011).
Mai arata ca, faptul ca au fost proprietari tabulari cu personalitate juridica rezulta si din incasarea in continuare a chiriei cuvenite si dupa 25 septembrie 1948 (a se vedea adresa Ministerului Cultelor nr. 36114/1948, anexa 2 la intampinarea din 4 martie 2011). Mentinerea dreptului de proprietate prin exercitarea prerogativelor acestuia si dupa rectificarea de c.f. - astfel cum a aratat si prin motivele de recurs - rezulta si din Contractul de inchiriere inregistrat la Administratia de Constructii al jud. Bihor, din 8 ianuarie 1940, privitor la inchirierea unui spatiu din cladirea L. P. din O., str. R. C. nr. 12, anexa 3 la memoriu (f.55), cedarea Ardealului de Nord a avut loc 10 luni mai tarziu , iar intimatii si instantele de fond si de apel ignora faptul ca la trei ani de zile dupa "rectificare" recurenta exercita prerogativele dreptului de proprietate, ceea ce dovedeste pe deplin corectitudinea sustinerilor referitoare la faptul ca incheierea de rectificare din litigiu nu a devenit definitiva; prezinta relevanta celelalte documente care infirma opinia ca litigiile privitoare la nelegalitatea incheierilor de rectificare de c.f. au fost irevocabil rezolvate inainte de 1940, in realitate procesele declansate au ramas in nelucrare la Inalta Curte de Casatie, dupa septembrie 1940, deoarece au devenit lipsite de obiect in urma cedarii Ardealului de Nord, iar la 19 martie 1937 Ministerul Sanatatii si Ocrotirii Sociale a solicitat Tribunalului Bihor amanarea judecatii, "in vederea negocierilor dintre Ministerul Afacerilor Straine si Nunciatura Apostolica", care reprezenta Vaticanul la Bucuresti (anexa 4 la intampinarea din 4 martie 2011) - fiind inca o dovada privitoare la nedefinitivarea rectificarilor de c.f. din anii 1936-1937.
Recurenta mai sustine ca, pe baza dovezilor scrise pe care le-a furnizat, au fost respinse in mod definitiv si irevocabil toate exceptiile ridicate de paratul-intimat Consiliul Local al Municipiului Oradea, care nu a atacat cu recurs hotararea de respingere, in raport cu aceasta situatie procedurala tertipul folosit la traducerea inscrierii initiale din c.f. nu mai poate produce consecinte juridice, in cuprinsul voluminoasei intampinari, O.P.din Jaszo (in prezent I., S.) ca prepozitura promontoriului din Oradea Mare fiind tradus pana la I., fiind omisa continuarea denumirii proprietarului tabular (prepozitura promontoriului din Oradea Mare).
S-a precizat totodata ca partea adversa a incercat sa speculeze si solutiile pronuntate in dosarul nr. 2943/35/CA/2006 al Curtii de Apel Oradea, astfel cum se retine prin considerentele sentintei civile nr. 190/CA din 17 noiembrie 2006 a Curtii de Apei Oradea, Sectia de contencios administrativ si fiscal, Legea nr. 260/1945, este contrara Constitutiei din 1923 in vigoare la acea data, care garanta proprietatea de orice natura, prevazand totodata ca nimeni nu poate fi expropriat decat pentru cauza de utilitate publica si dupa o dreapta despagubire stabilita de justitie si de asemenea, Ordonanta nr. 1440/1941 ...nu a facut altceva decat sa restabileasca situatia anterioara de c.f., respectiv sa restabileasca dreptul de proprietate al reclamantei, incalcat prin incheierea de c.f. nr. 6611/10.07.1936 (B.4), data fara temei legal, neindoielnic, dispozitiile Legii nr. 206/1945 ,    incalca si dispozitiile Constitutiei in vigoare, anume, principiul ocrotirii egale a dreptului de proprietate, consacrat de art.41 alin.2, principiul inviolabilitatii proprietatii private, principiul nediscriminarii, sens in care s-a pronuntat Curtea Constitutionala, prin decizia nr.54/2000, publicata in Monitorul Oficial nr.310/2000.
S-a adaugat, de asemenea, ca radierea dreptului de proprietate al recurentei, era si tardiva, avand in vedere Ordonanta Ministerului Justitiei nr.947/5.03.1888, privitoare la modificarea provizorie a Regulamentelor de CF si privitor acestor dispozitii, actiunea in radiere putea fi promovata in termen de 3 ani de la data inscrierii dreptului la proprietate, adica cel tarziu in anul 1858, exceptia tardivitatii radierii nu a fost examinata de instantele de fond si apel, sens in care solicita ca instanta sa se pronunte asupra acestei exceptii, care este de ordine publica.
Examinand hotararea recurata, prin prisma exceptiilor invocate si a motivelor formulate, instanta de recurs, constata urmatoarele:
In conformitate cu prevederile art.137 alin.2 din Codul de procedura civila, se va proceda mai intai la cercetarea temeiurilor indicate in sustinerea exceptiilor invocate de catre partile intimate prin intampinarea depusa la dosar, exceptii care urmeaza a fi inlaturate in considerarea motivelor ce succed.
Calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati intre reclamant si cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecatii, calitate tagaduita in speta de partile intimate, prin urmare inainte de a discuta dreptul reclamantului, se va verifica calitatea acestuia, raportul de drept procesual neputandu-se lega valabil decat intre titularii dreptului ce rezulta din dreptul material dedus judecatii, sens in care prezinta importanta reliefarea obiectului actiunii ce rezida in anularea incheierii de intabulare nr.6611, conex cu 7818/1936 din 10 iulie 1936 (B4) data de fosta Judecatorie Urbana C.F.Oradea si respectiv -rectificarea intabularii si anularea incheierii de intabulare nr.4981 CF din 21.09.1946 ca urmare a restabilirii situatiei anterioare de CF, aceste capete de cerere fiind disjunse, prin sentinta nr.201/CA/2009-PI din 21.10.2009 a Curtii de Apel Oradea, de capatul de cerere privind anularea Deciziei nr.2017/10.04.2009 emisa de Comisia Speciala de Retrocedare a unor Bunuri care au apartinut Cultelor Religioase, judecarea acestuia fiind suspendata in baza dispozitiilor art.244 pct.1 Cod procedura civila, pana la solutionarea irevocabila a pricinii de fata.
Imobilul aflat in litigiu este inscris in cartea funciara nr.3159 Oradea, unde sub B.1 apare intabulat "O. C. P. din J. in calitate de P.Oradea", astfel cum rezulta din traducerea din limba maghiara a cartii funciare nr.3159 Oradea (fila 37 din dosarul nr.661/35/CA/2009 al Curtii de Apel Oradea).
Data fiind inscriptiunea de sub B1 nu poate fi negata calitatea procesuala activa a recurentei reclamante in promovarea unei actiuni in rectificare de carte funciara, din perspectiva prevederilor art.34 din Legea nr.115/1938 si dispozitiile art.33 din Legea nr.7/1996, rectificarea unei intabulari putand fi ceruta de orice persoana interesata.
Nici sub aspectul capacitatii procesuale active, nu pot fi primite sustinerile autorilor exceptiei, existenta personalitatii juridice a reclamantei rezultand indubitabil din adresa Ministerului Cultelor, Directiunea Cultelor Minoritare nr.58406/946 din 23.11.1946.
Este adevarat ca, prin Decizia nr.220241 din 18 decembrie 1936, Ministerul Cultelor a anulat Ordinul nr.52929/1930 prin care se recunoscuse O. P.din R. calitatea de persoana juridica, insa la o data ulterioara, prin adresa nr.58405/1946 Ministerul Cultelor-Directiunea Cultelor Minoritare a atestat ca O. C. P. din Oradea-Mare a fost inscris in registrul special al ordinelor si congregatiilor religioase romano-catolice, prevazut de art.36 din Legea pentru regimul general al cultelor din 1928, modificat prin Decretul-Lege nr. 691/1940 si Decretul-Lege nr.3286/1940.
Chestiunea personalitatii juridice a Ordinelor Calugaresti Catolice a fost reglementata de Concordatul incheiat de Guvernul Roman cu Sfantul Scaun la 10 mai 1927 si ratificat la 12 iunie 1929 precum si de Legea Cultelor din 12 aprilie 1928, potrivit art.IX si XVII alin.2 Statul recunoscand acestora personalitatea juridica, conform dreptului comun al tarii, cu conditia sa se fi inscris in registrul special al Tribunalului, or astfel cum s-a atestat prin adresa nr.58406/1946, Ordinul apare inscris in registrul special al ordinelor si Congregatiilor, exista la data Concordatului pe teritoriul roman si, in consecinta, a dobandit, potrivit Concordatului, personalitate juridica.
Decizia nr.220241 din 18 decembrie 1936 emisa de Ministerul Cultelor a vizat doar calitatea de personalitate juridica de drept public, si nicidecum cea de drept privat.
Nici sustinerile invocate in sprijinul exceptiei privind inadmisibilitatea actiunii, nu pot fi acceptate, fiind eronata opinia intimatilor in sensul calificarii capetelor de cerere cu judecarea carora reclamantul a investit instanta ca fiind o actiune in revendicare, si aceasta in pofida continutului explicit al cererii introductive de instanta si a sustinerilor titularului de actiune, din care rezulta fara putinta de tagada ca instanta a fost sesizata cu judecarea unor cereri avand ca obiect anularea unor inscrieri din cuprinsul cartii funciare. Or, atari cereri au o existenta de sine statatoare, putand fi promovate de orice persoana interesata, astfel cum s-a mai subliniat, un atare demers procesual nefiind de natura a eluda procedura speciala instituita de OUG nr.94/2000, astfel cum fara temei apreciaza autorii exceptiei.
Imprejurarea ca reclamanta si-a intemeiat in drept actiunea initiala pe dispozitiile OUG nr.94/2000 nu pot conduce la o alta concluzie, avand in vedere prevederile art.84 din Codul de procedura civila, mai mult, capatul de cerere intemeiat pe prevederile sus-mentionatei ordonante a fost disjuns de capetele de cerere avand ca obiect anularea inscrierilor de carte funciara, iar problema privind aplicabilitatea OUG nr.94/2000 din perspectiva perioadei de referinta pe care o instituie aceasta, excede cadrul procesual al litigiului de fata, nascut in urma disjungerii prin sentinta nr.201/CA/2009-PI a Curtii de Apel Oradea, mentinuta in totul prin Decizia nr.3943 din 29 septembrie 2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Dat fiind obiectul actiunii, este evident ca in speta nu-si gasesc incidenta nici dispozitiile Deciziei nr.33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntate asupra recursului in interesul legii, la care partile intimate fac trimitere.
Apoi, avand in vedere inscrierea efectuata sub B.1 din cartea funciara nr.3159 Oradea, rezulta cu puterea evidentei existenta interesului legitim in a se solicita anularea unor incheieri de carte funciara prin care a fost radiata inscrierea de sub B.1, pe cale de consecinta, si exceptia privind lipsa de interes se impune a fi inlaturata.
Nici exceptia privind autoritatea de lucru judecat nu poate primi o rezolvare favorabila, avand in vedere prevederile art.1201 din Codul civil, potrivit carora este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti. Or, in speta, elementele autoritatii de lucru judecat din litigiul de fata nu sunt aceleasi cu cele din procesul invocat de intimate in sustinerea exceptiei supusa analizei.
In schimb, existenta hotararii judecatoresti date in solutionarea procesului anterior poate fi invocata cu putere de lucru judecat sub aspectul obligativitatii sale, fiind indeobste cunoscut ca esential pentru securitatea circuitului civil este faptul ca nu se poate recunoaste, in favoarea unei parti, printr-o hotarare subsecventa, un drept ce i s-a refuzat printr-o hotarare anterioara.
Aceasta chestiune urmeaza a fi dezvoltata in alineatele ce succed in contextul examinarii motivelor de recurs formulate de recurentul reclamant.
Puterea lucrului judecat, reglementata prin art.1201 din Codul civil, -distincta de autoritatea de lucru judecat - are la baza regula ca o actiune nu poate fi judecata decat o singura data si ca o constatare facuta printr-o hotarare judecatoreasca definitiva nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare, aceasta in scopul de a se realiza o administrare uniforma a justitiei.
Deci, principiul puterii lucrului judecat impiedica, nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand aceeasi cauza si fiind purtat intre aceleasi parti - ceea ce nu este cazul in speta, astfel cum s-a reliefat mai sus - insa impiedica si contrazicerile dintre cele doua hotarari judecatoresti, in sensul ca drepturile recunoscute unei parti sau constatarile facute printr-o hotarare definitiva sa nu fie infirmate printr-o alta hotarare posterioara, data intr-un alt proces. Cu alte cuvinte, existenta unei hotarari judecatoresti poate fi invocata in cadrul unui alt proces, atunci cand se invoca exclusivitatea hotararii, sau cu putere de lucru judecat, cand se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de-al doilea proces, sa fie aceleasi parti, sa se discute acelasi obiect si aceeasi cauza, aceasta din ultima ipoteza gasindu-si incidenta in speta de fata.
Astfel, in situatia in care Tribunalul judetean Bihor a respins recursurile, prin incheierea nr.70 din 20 februarie 1937 in Dosarul nr.2428/1938, fiind pastrate in totul incheierile nr.7818/1936 conexata cu nr.6611/1936, este evident ca temeiurile in considerarea carora acestea au fost mentinute se impun cu putere de lucru judecat.
Prin incheierea din 22 august 1936 data de Judecatoria Urbana Oradea, ca instanta de CF, s-a ordonat, in baza art.168 din Regulamentul CF, sa se rectifice inscriptiunea de sub B.1 din coala de CF nr.3159 a orasului Oradea, in sensul de a se corecta numele proprietarului "Jaszoi premontrei rend,mint nagyvaradi hegyfoki prepostsag" de sub B.1, in acela de Statul Roman, cu titlu de drept rectificare.
Impotriva incheierii sus-mentionate au declarat recurs E.S. F., in calitate de reprezentant general al Bisericii romano-catolice in interiorul eparhiei romano-catolice de Satu Mare -Oradea si ca for ierarhic al autoritatilor religioase romano-catolice, O.C. P. din Oradea si O.C. P. din J. -Cehoslovacia, recursul fiind respins prin incheierea nr.70 din 20 februarie 1937 a Tribunalului Judetean Bihor -Sectia II. Tribunalul a constatat ca judecatoria urbana ca autoritate de CF corect a facut rectificarea de carte funciara pe baza art.168 din Regulamentul CF in favoarea Statului Roman, ca singur si exclusiv proprietar al bunurilor, in argumentarea solutiei retinandu-se in esenta ca bunurile posedate de Ordinele calugaresti sunt bunuri cu caracter fundational, cu scopuri precis determinate si care, daca nu-si mai atingeau scopul in vederea carora erau efectuate, reveneau de drept fondatorului. Tribunalul a concluzionat ca, deoarece Liceul din Oradea al Premonstratensilor, condus de Premonstratens de la 1808 pana la 1923, era condus la data judecatii de Statul Roman, ca o consecinta logica si imobilele care erau afectate intretinerii acestui liceu, trebuiau sa treaca asupra adevaratului proprietar, care era Statul Roman. Tribunalul a precizat ca a trebuit sa-si insuseasca constatarile cuprinse in documentele istorice invocate de scriitorii R.F., P.Cseplo, O.Ghibu, etc., deoarece acestea, desi au fost contestate de catre recurenti, acestia nu au sustinut ca valoarea istorica a respectivelor documente ar fi fost rasturnata prin alte documente istorice, contrare celor invocate.
Incheierea nr.70 din 20 februarie 1937 a fost atacata cu recurs, solutionat prin decizia nr.1362 din 9 decembrie 1961, a Colegiului civil al Tribunalului Suprem, in sensul constatarii, din oficiu, a perimarii recursului declarat de O. C. P. din O., O. C. P. din J.-C. si E.R.-C. din Satu Mare.
Din perspectiva principiului puterii de lucru judecat enuntat intr-unul din alineatele precedente, statuarile Tribunalului Judetean Bihor din cuprinsul incheierii nr.70/20 februarie 1937, mentinuta de instanta suprema, au efect de obligativitate, pe cale de consecinta, ceea ce tribunalul a stabilit cu privire la legalitatea rectificarii de CF dispusa de Judecatoria Urbana in baza art.168 din Regulamentul CF, nu mai poate face obiectul unei noi judecati, astfel cum solicita recurenta reclamant. Este astfel evident ca nu se mai poate cerceta daca radierea dreptului de sub B.1 efectuata in temeiul incheierii CF contestate era sau nu tardiva, dupa cum nici daca operatiunea de CF efectuata sub B.4 in favoarea Statului Roman in temeiul incheierii de intabulare nr.6611 conexa cu nr.7818/1936, data in aplicarea textului de lege precitat, este legala si conforma normelor constitutionale in vigoare la acea data. In opinia recurentului, textul ce-a stat la baza incheierii contestate, ar fi fost incalcat de catre instanta de CF, insa acesta ignora faptul ca legalitatea incheierii a facut obiectul controlului judiciar, iar hotararea adusa in solutionarea recursului a fost pronuntata in procedura de contradictorialitate inclusiv cu recurenta reclamanta, atat cea pronuntata de Tribunalul Judetean Bihor, cat cea a fostului Tribunal Suprem, iar faptul ca in solutionarea unor litigii similare la vremea respectiva, prevederile art.168 din Regulament au fost aplicate neunitar, nu este de natura a conduce la o alta concluzie, diferita de cea enuntata.
Afirmatia recurentei in sensul ca nu ar exista dovezi cu privire la respingerea recursului, este contrazisa de inscrisurile aflate in arhiva Ministerului Afacerilor Externe -Directia Juridica si a Tratatelor, relevanta prezentand in acest sens indeosebi adresa nr.4/A/1961 emisa de Tribunalul Suprem -Colegiul civil, adresata Ministerului Afacerilor Externe si inregistrata sub nr.59446/20.12.1961 -dosar nr.214/1961-2, prin care acestuia i se comunica ca, prin decizia nr.1362 din 9 decembrie 1961, colegiul civil al Tribunalului Suprem a constatat, din oficiu, perimat recursul declarat de O. C. P. din Oradea, O.C. P.din Jasovia-C. si Episcopul romano-catolic din Satu Mare, impotriva incheierii nr.70 din 20 februarie 1937 a fostului Tribunal Bihor, sectia a-II-a, prin care fusese confirmata incheierea nr.7818 conex cu nr.6611 din 22 august 1936 a fostei Judecatorii Urbane Oradea. Cu privire la aceasta incheiere s-a specificat ca prin ea se ordonase rectificarea inscriptiunii de sub B.1 din coala de carte funciara nr.3159 a orasului Oradea, in sensul ca s-a trecut ca proprietar Statul Roman. In partea finala a inscrisului aflat in discutie, s-a facut mentiunea ca prin aceeasi decizie a colegiului civil se precizase ca perimarea recursului nu este de natura sa influenteze in nici un mod asupra angajamentului care a avut pe baza acordului intervenit intre Republica Populara Romana si Republica Populara Cehoslovaca si ratificat la 22 martie 1961, prin care s-au declarat lichidate definitiv pretentiile persoanelor juridice din acele state, aparute pana la data de 31 decembrie 1948. Inscrisurile de care se prevaleaza recurenta vizeaza o perioada anterioara celei in care a fost solutionata cauza in recurs, in discutie fiind citatia emisa pentru termenul de judecata din 8 iunie 1956, cererea adresata de recurenta la data de 27 martie 1953 fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al orasului de subordonare regionala Oradea prin care s-a solicitat scutirea de la plata impozitului aferent L.P., certificatul eliberat de Cancelaria Curtii Supreme -Sectia civila din care rezulta ca recursul formulat impotriva incheierii nr.70/1937 a Tribunalului Bihor, ce formeaza obiectul dosarului nr.804/1938, urma a avea termen de judecata la 23 februarie 1949.
La o data mai recenta s-a solicitat refacerea si rejudecarea dosarului nr.804/1938 al Tribunalului Suprem, cererea formulata in acest sens de catre recurentul reclamant F. R. A., P.-P. al P. O.C.P. cu "H.S. S. P.M." din P.O. fiind respinsa de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.4415 din 10.10.2013, irevocabila.
Data fiind situatia expusa, nu se mai poate supune unei noi judecati problema daca, in baza procedurii instituite de art.168 din Regulamentul CF, Statul Roman, se putea intabula in cartea funciara, cu titlu de rectificare CF, problema fiind deja dezlegata de o instanta anterioara, prin urmare, cu justete a retinut instanta de apel ca rectificarea dispusa prin incheierea nr.6611 conexa cu 7818 din 10.07.1936 a facut obiectul unei judecati la vremea respectiva statuandu-se ca ea este corecta.
Se poate concluziona in considerarea ansamblului motivelor relevate anterior ca solutia data de instanta de fond capatului de cerere vizand anularea incheierii CF nr.6611 conexa cu nr.7818/1936 (B4) a fostei Judecatorii Urbana CF Oradea, este legala, impunandu-se asadar confirmarea acesteia de catre instanta de apel, astfel cum s-a si procedat in speta.
Instanta de recurs gaseste ca fiind legala si solutia adusa in judecarea capatului de cerere avand ca obiect rectificarea intabularii si anularea incheierii de intabulare nr.4981 din 21.09.1946 ca urmare a restabilirii situatiei anterioare de CF.
Astfel, inscrierile efectuate in cartea funciara nr.3159 Oradea sub B.5 evidentiaza ca, in temeiul incheierii nr.6757 data in baza Ordonantei nr.1440/1941, a fost restabilita situatia de sub B.1, iar ulterior, potrivit inscrierii de sub B.6, in temeiul incheierii nr.4981 din 21.09.1946, data in baza art.19 din Legea nr.260/1945, s-a radiat dreptul de proprietate intabulat sub B.5 si s-a restabilit situatia de CF anterioara de sub B.4, in favoarea Statului Roman.
Legea nr.260/1945 restabilea o situatie anterioara anului 1941, respectiv Dictatului de la Viena, prin textul art.3 alin.1 statuandu-se ca sunt si raman fara fiinta legala actele savarsite si drepturile dobandite in temeiul Ordonantelor maghiare nr.1440/1941, etc..
Este evident ca, prin dispozitiile sale, actul normativ din anul 1945, restabilea situatia juridica aparuta in anul 1936, anuland efectele ordonantelor maghiare, in speta a Ordonantei nr.1440/1941, in temeiul careia se inscrisese in cartea funciara sub B.5 -restabilirea situatiei anterioare in favoarea proprietarului de sub B.1 si radierea dreptului de proprietate al Statului Roman. Prin urmare, prin coroborarea dispozitiilor art.3 alin.1 cu dispozitiile art.19 din Legea nr.260/1945 prin care s-a statuat ca sunt si raman valabile actele juridice declarate nule de art.2 din Ordonanta Maghiara nr.1440 din 1941, etc., rezulta cu puterea evidentei ca inscrierea savarsita sub B.5 in temeiul Ordonantei maghiare amintite a ramas fara fiinta legala prin efectul art.3 alin.1 din Legea nr.260/1941, iar prin efectul art.19 din aceeasi lege si-a redobandit valabilitatea inscrierea de sub B.4 ce fusese declarata nula anterior prin Ordonanta Maghiara nr.1440/1941. Ca atare, situatia din speta cadea sub incidenta textelor de lege anterior enuntate, si nu a dispozitiei legale de care se prevaleaza recurenta, care reglementeaza ipoteza transmisiunilor de drepturi efectuate in folosul Statului maghiar sau a persoanelor juridice maghiare, situatie distincta de cea din speta, iar fata de dispozitiile enuntate nu poate fi primita interpretarea data acestora de catre partea recurenta, in sensul ca legiuitorul roman ar fi sanctionat doar restituirile facute in favoarea persoanelor juridice maghiare.
Nu in ultimul rand, examinarea inscrisurilor invocate de recurenta reclamanta in sprijinul afirmatiei ca, in perioada posterioara celei in care a fost intabulat in cartea funciara dreptul Statului Roman, recurenta a incheiat acte in calitate de proprietar, trebuie a se preciza ca prin examinarea continutului respectivelor inscrisuri nu se poate stabili cu certitudine ca exista identitate intre imobilele acolo mentionate si imobilul din litigiu. Astfel, imobilul ce-a facut obiectul contractului de inchiriere inregistrat la Administratia de Constructii a judetului Bihor sub nr.1419, datat 5 ianuarie 1940, l-a constituit o sala a imobilului situat pe strada Ep.C., nr.12. Apoi, imobilul mentionat in procesul-verbal pentru stabilirea impozitelor, taxelor si celorlalte contributiuni comunale, datat 19 iulie 1946, si respectiv imobilul indicat in apelul inregistrat sub nr.66/1946 adresat Comisiei de Apel prin care se cerea reducerea bazei de impunere, precum si

Sursa: Portal.just.ro