VIZITARE MINOR. Art. 262 alin. 2, art. 400, 401, 483 - 512 Cod Civil, art. 8 C.E.D.O., art. 14 , art.15, art.31 din Legea nr. 272/2004.

VIZITARE MINOR.  Art. 262 alin. 2, art. 400, 401, 483 - 512 Cod Civil, art. 8 C.E.D.O., art. 14 , art.15, art.31 din Legea nr. 272/2004.

Conform art. 262 alin. 2 Cod civil, copilul care nu locuieste la unul din parintii sai, are dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, drept ce nu poate fi limitat decat in conditii legale, luand in considerare interesul superior al copilului.
In cazul ca parintii nu se inteleg si tinand seama de interesul superior al copilului, locuinta copilului minor va fi stabilita de instanta conform art. 400 Cod Civil, art. 401 stipuland dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu acesta.
Art. 483 -512 Cod Civil instituie autoritatea parinteasca, drepturile si indatoririle parintilor, exercitarea autoritatii parintesti si decaderea din exercitiul drepturilor parintesti, exercitarea tuturor trebuind sa aiba in vedere interesul superior al copilului.
Potrivit art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, orice persoana are dreptul la respectarea vietii private si de familie, nefiind admis amestecul autoritatii publice, decat in masura in care este prevazut de lege si constituie o masura necesara pentru securitatea si siguranta nationala, bunastarea economica, apararea ordinii si prevenirea  faptelor penale, protectia sanatatii, moralei, a drepturilor si libertatilor altora.

In cauza minorul nascut la 03 martie 2009 a fost incredintat mamei, stabilindu-se program de vizitare tatalui care locuieste in alta localitate, ceea ce implica un anumit efort, sens in care instanta de control a modificat programul, astfel ca pastrand ritmicitatea saptamanala a vizitelor, ceea ce asigura o relatie stransa intre tata si minor, a stabilit intalnirile de doua ori pe luna, sambata si de doua ori pe luna duminica, cu ridicarea minorului de la domiciliul mamei. Dar nimic nu impiedica partile sa se inteleaga concret asupra unui alt program la un moment dat, programul stabilit de instanta fiind executoriu doar in masura in care partile nu se inteleg altfel, fiind de dorit totusi exercitarea comuna a autoritatii parintesti ce reprezinta regula din perspectiva noului cod civil, astfel cum este reglementata in art.483-587 Cod civil, respectiv art.14-15 din Legea nr.272/2004, toate cu respectarea interesului superior al copilului minor.   

DECIZIA CIVILA NR. 5694/R/2013
Pronuntata in data de 10 decembrie 2013

Prin sentinta civila nr. 44 din 10.01.2013 pronuntata in dosar cu nr. de mai sus, J.C. a admis, in parte, actiunea formulata de reclamantul L. G. F., in contradictoriu cu parata L. M. I., ca intemeiata si a incuviintat ca reclamantul tata sa aiba legaturi personale cu minorul L. G. A. S., nascut la data de 09.03.2009, in fiecare sambata de la ora 11 pana la ora 15 si duminica de la ora 17 pana duminica la ora 21, la domiciliul paratei, cu posibilitatea luarii minorului si la domiciliul reclamantului, fara a fi necesara prezenta paratei si cu acordul minorului si cu posibilitatea reclamantului de a vizita copilul la gradinita. A fost respins capatul de actiune de a obliga parata sa inscrie minorul la o gradinita, ca neintemeiat. Nu s-au acordat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca prin sentinta civila nr.6780/07.12.2010 din dosar nr.9541/296/2010 al J. S. M. s-a dispus desfacerea casatoriei, prin acordul comun al partilor, minorul a fost incredintat spre crestere si educare mamei, tatal a fost obligat la plata unei pensii de intretinere si s-a stabilit in favoarea tatalui un program de vizitare al minorului din doua in doua saptamani, in zilele de sambata, intre orele 10-12.
Din ancheta sociala efectuata in cauza de catre A. T. din cadrul P. M. S. M. la data de 19.11.2012 rezulta ca tatal manifesta un interes si o afectiune deosebita fata de minorul L.G. A. S. nascut la data de 09.03.2009, minorul este obisnuit cu tatal sau, dar doreste modificarea programului de vizitare pentru ca minorul sa se afle in familia sa o perioada mai mare pentru a avea posibilitatea sa cunoasca familia paterna extinsa (bunica paterna, matusa, verisor), precum si de a participa la evenimentele deosebite din viata acestora. De asemenea, tatal a aratat ca este nemultumit de faptul ca minorul nu frecventeaza nici o colectivitate de copii, socializarea acestuia fiind ingradita, persoanele cu care intra in contact fiind doar mama, bunicii materni si sora mamei. Vazand conditiile materiale si morale pe care le prezinta tatal A. t. propune stabilirea unui alt program de vizitare deoarece minorul se afla la o varsta la care poate fi dus in familia acestuia.
Parata a mentionat in intampinare ca, desi ar dori ca minorul sa fie inscris la cursurile de invatamant prescolar, incercand acest lucru a constatat ca "minorul nu a reactionat bine atunci cand a fost lasat singur in mijlocul altor copii si al persoanelor straine, urmand ca acesta sa fie inscris la o alta gradinita in apropierea casei", sens in care a depus adeverinta nr.603 din 21.12.2012 emisa de G. cu P. p. nr.2 C., aceasta situatie fiind recunoscuta de catre parata si in interogatoriu.
De asemenea, reclamantul este nemultumit de faptul ca minorul are aproape patru ani dar inca este alaptat de mama sa, lucru ce nu este benefic dezvoltarii minorului.
Parata a recunoscut in interogatoriu ca inca il mai alapteaza, dar a depus o adeverinta medicala, emisa de medicul de familie, prin care se recomanda ca "alaptarea nu este contraindicata".
Din interogatoriul luat paratei rezulta ca aceasta "nu doreste sa il lase singur pe copil cu tatal sau deoarece este prea mic si nu intelege ce vorbeste", parata este tot timpul prezenta cand tatal isi viziteaza minorul "si ce nu intelege minorul, aceasta ii explica", parata nu ii permite minorului sa vorbeasca la telefon cu tatal sau pentru ca este prea mic, considera ca minorul nu-l cunoaste pe tatal sau pentru ca era prea mic cand cei doi au divortat "si evident, nu-l cunoaste", nu ii interzice tatalui sa isi ia copilul in brate "dar nu stie cum reactioneaza tatal pentru ca a fost amenintata de mai multe ori ca ii ia copilul", parata considera ca minorul nu are rabdare sa stea cu tatal sau doua ore, de multe ori o trage de maneca sa mearga acasa, parata considera ca minorului ii place sa se joace in fata blocului si a preferat sa ramana acolo, nefiind absolut necesar ca tatal sa se poata plimba cu minorul in oras. De asemenea, parata a mai aratat ca a incercat sa-l intarce pe copil dar a plans "hotarand sa-l lase pana vrea singur sa nu mai fie alaptat".
Reclamantul a recunoscut ca minorul nu cunoaste domiciliul sau, dar l-a frecventat ocazional, cand s-au desfasurat diferite evenimente de familie, iar acest imobil apartine mamei sale, insa a precizata ca a dorit sa-l duca pe minor la domiciliul sau dar programul de doua ore stabilit nu permite acest lucru si a recunoscut ca il fotografiaza si il filmeaza ca sa il vada si familia sa si sa se vada copilul cum era cand era mic.  Reclamantul a recunoscut ca au existat divergente, atat din partea sa, cat si din partea paratei cu privire la programul de vizitare si a  mentionat ca este nemultumit de faptul ca minorul nu ii spune "tata", desi a incercat sa-i spuna acest lucru, invocand o situatie petrecuta intre cei doi, respectiv cand se jucau cu mingea, fiind prezenta si mama in joc cand acesta a spus sa-i paseze mingea parata i-a spus reclamantului ca "nu el este tatal minorului, ci tatal copilului este acasa". Reclamantul a precizat ca minorul nu se plictiseste in cele doua ore stabilite "deoarece incearca sa-i ocupe tot timpul cu diverse jocuri si minorul are rabdare".
La data de 09.01.2013 a fost audiat minorul in camera de consiliu, in prezenta celor doi parinti, ocazie cu care instanta a constatat ca exista relatii tensionate intre cei doi parinti, iar in timp ce parintii discutau contradictoriu "minorul si-a ascuns fata cu mainile, acesta fiind un semn ca nu-i plac, in mod clar, discutiile contradictorii ale parintilor", intelegand cu certitudine ceea ce se intampla si incercand sa se izoleze.
In timpul derularii audierii, tatal a incercat in permanenta sa se apropie de copil, i-a adus jucarii "pe care acesta le-a primit si le-a prezentat mamei sale" insa, "mama nu l-a incurajat in nici un fel sa-i multumeasca tatalui, asa cum era normal".
Instanta a constatat ca tatal incearca sa isi manifeste afectiunea fata de fiul sau, iar mama este cea care trebuie sa-l incurajeze pe minor sa se apropie mai mult de tatal sau, motiv pentru care a recomandat celor doi parinti sa incerce sa construiasca o relatie armonioasa, intre ei si minor, sa lase deoparte toate problemele care au dus la destramarea casatoriei, iar minorul sa-si cunoasca ambii parinti, sa dezvolte relatii cu familiile extinse si sa zambeasca atunci cand isi vede parintii.
Din declaratia martorului L. V. I., care este unchiul reclamantului, rezulta ca acesta l-a insotit de trei ori pe reclamant ca sa-si viziteze copilul si a observat ca sunt relatii tensionate iar "vizita se realiza intr-un spatiu deschis, sau daca erau intemperii, intr-o cofetarie". Martorul a aratat ca nu a auzit niciodata copilul sa-i spuna "tata" reclamantului , mentionand ca, desi reclamantul incearca sa se apropie de copil, intervine parata, iar aceste interventii nu ar trebui sa aiba loc din partea paratei, aceasta il tine de mana pe copil tot timpul, iar la inceput l-a impiedicat pe reclamant sa-si filmeze copilul, dar acum il lasa. Acest martor a considerat ca minorul poate fi lasat si la domiciliul tatalui, pentru ca acesta sa se poata acomoda cu tatal sau, mentionand ca nu a remarcat ca parata sa incurajeze aceasta relatie si cauta sa fie prezenta tot timpul, opunandu-se prin orice mijloace parata ca minorul sa aiba o relatie cu tatal sau. Tot acest martor a mai aratat ca reclamantul este cadru militar si doreste sa se dezvolte o relatie de afectiune intre acesta si fiul sau si este constient ce consecinte grave ar rezulta daca ar lua copilul si ar pleca fara voia paratei. De asemenea, martorul a mai aratat ca, copilul are dreptul de a-si vedea si rudele din partea tatalui, iar el, in calitate de unchi, a vrut sa ia copilul in brate dar parata s-a opus spunand "nu mi-l mai zapaciti". Chiar la un moment dat, copilul s-a asezat pe genunchiul martorului, dar parata a incercat sa-l indeparteze, iar cand reclamantul a vrut sa-si ia copilul in brate parata a obstructionat acest gest. Tot acestui martor nu i se pare normal ca tatal sa se intalneasca cu copilul sau si sa stea in fata blocului si desi reclamantul si-a dorit sa aiba mai mult timp pentru a-si petrece cu copil sau, acesta a respectat hotararea judecatoreasca.
Din declaratia martorului V.V. V., tatal paratei, rezulta ca acesta, desi este adeptul ca minorul sa aiba legaturi cu ambii parinti, acesta este foarte mic pentru a putea fi stabilit un program mai mare, copilul nu are rabdare si vrea sa mearga acasa, considerand ca numai cand acesta va avea varsta de 7-8 ani atunci poate sa stea mai mult cu tatal sau. Martorul a invocat faptul ca minorul nu stie inca ce se intampla, iar programul stabilit este suficient pentru ca tatal sa-si vada copilul. Martorul a mai aratat ca in afara de programul stabilit reclamantul nu suna, nu intreaba ce este cu copilul, dar inainte de a veni sa-l vada pe copil acesta o suna pe parata si o intreaba daca poate veni si aceasta ii comunica daca poate veni, dar daca minorul doarme sau este bolnav stabileste o alta ora. Martorul nu intelege de ce reclamantul doreste sa-si vada mai mult copilul, gandindu-se ca poate "sa fie o influenta de undeva si personal nu a discutat cu reclamantul". De acest copil se ocupa mama fiind ajutata de cei doi bunici materni, venind in vizita si sora paratei, Martorul a invederat ca a incercat sa-i explice copilului ca este bunicul si nu "tatal", insa "acesta a refuzat sa creada", copilul auzind pe fiica sa ca-i spune "tata" si de aceea si copilul ii spune "tata". De asemenea, martorul considera ca minorul doar la varsta de 7-8 ani va intelege aceasta situatie. Personal a fost cu copilul la gradinita, a stat o jumatate de zi, copilul s-a plictisit si nu a mai vrut sa stea si nu l-a lasat singur la gradinita, deoarece nu ramanea. Acest martor nu intelege de ce reclamantul "se cramponeaza de gradinita, acestia fiind acasa si se ocupa de copil ca si la gradinita", minorul jucandu-se cu alti copii cand iese in fata blocului. In final, martorul a mai aratat in declaratia sa ca "i se pare normal ca rudele tatalui sa nu-si vada nepotul, avand in vedere motivele de divort si nu considera ca este ingradit acest drept copilului de a-si vedea si rudele din partea tatalui, cand va fi mai mare va hotari daca vrea sa le vada sau nu si considera ca acesta isi va alege dreptul, avand in vedere explicatiile ce i le va da in legatura cu fiecare persoana in parte."
Potrivit art.496 alin.5 Cod civil "parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia".
Din cuprinsul acestei dispozitii se deduce preocuparea legiuitorului ca fiecare dintre parinti sa aiba posibilitatea de a mentine si dezvolta legaturi personale cu copilul sau, chiar daca nu i s-a stabilit domiciliul la el.
Potrivit art.262 alin.2 Cod civil "copilul care nu locuieste la parintii sai, sau dupa caz, la unul din acestia, are dreptul de a avea legaturi personale cu acestia".
Exercitiul acestui drept nu poate fi limitat decat in conditiile prevazute de lege, pentru motive temeinice, luand in considerare interesul superior al copilului."
Exercitarea autoritatii parintesti este reglementata de dispozitiile art.483-512 Cod civil fiind guvernata de acelasi principiu al interesului superior al copilului.
Art.401 Cod civil statueaza ca in cazurile prevazute de art.400 Cod civil, parintele, sau dupa caz parintii separati de copii lor, au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta. In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela decide cu privire la modalitatile de exercitare a acestui drept".
Pe de alta parte, s-a precizat ca dispozitiile mentionate sunt in concordanta cu disp.art.8 din C. E. D. O., potrivit careia orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, la domiciliul sau. Desi prin deciziile CEDO C. nu a definit ce este aceea "viata de familie" , in cuprinsul Deciziei Lebbnik/Olandei, viata de familie este inteleasa ca fiind o legatura biologica si/sau juridica (rudenie, casatorie, adoptie, etc.), peste care se suprapune o relatie personala reala, efectiva. Daca asa este vazuta notiunea de "viata de familie", nu este mai putin adevarat ca prin dispozitiile art.8 paragraful II sunt consacrate obligatiile statului de a face toate demersurile pentru a proteja viata de familie, dar, in acelasi timp, nu este admisa nici o ingerinta in aceasta viata de familie. Asadar, prin masurile prin care Statul le ia, trebuie respectata viata de familie a unei persoane, iar pentru un parinte si copilul sau, a fi impreuna. (Cauza Ticli si Mancuso/Italiei - Hot. din 23.03.1999), car si exercitiul drepturilor parintesti (cauza R/ marii Britanii - Hotararea din 8.07.1987) sunt elemente esentiale ale vietii.
In acest sens sunt si "cauza Iosub Caras/Romaniei" (privind respectarea dreptului la familie al reclamantului in raport cu fiica sa), "cauza Monory/Romaniei si Ungariei" (dreptul parintelui si al copilului de a se bucura unul de compania celuilalt), "cauza Iglesias Gil si A.U.I. / Spaniei" (dreptul parintilor de a beneficia de masuri care sa le permita sa isi vada copii si obligatia A. nationale de a facilita aceste intalniri) s.a.m.d.
Dreptul la identitate este promovat si prin art.4 din Conventia asupra relatiilor personale care privesc copiii, ratificata de Romania prin legea nr.87/2007 care consacra dreptul fundamental, atat al parintelui, cat si al copilului de a obtine si intretine relatii personale in mod constant si nerestrictiv.
Potrivit art.14 si 15 din Legea nr.272/2004 copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii si rudele, aceste relatii putandu-se realiza prin intalniri ale copilului cu parintele, vizitarea si gazduirea copilului pe perioade determinate. In realizarea acestui deziderat, Legea nr.272/2004 impune respectarea principiului interesului superior al copilului, principiu impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului, acest principiu prevaland in toate demersurile si deciziile care privesc copii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti.
Modalitatea in care se realizeaza aceasta legatura trebuie adaptata permanent la varsta copilului, la evolutia sa continua fizica si psihica, fiind in interesul acestuia sa creasca in apropierea ambilor parinti, beneficiind de grija, afectiunea si interesul acestora. Interesul minorului cere ca acest drept legal sa fie exercitat continuu, iar in situatia in care exista neintelegeri cu privire la exercitarea acestuia, intervine instanta de judecata prin stabilirea unui program de vizitare.
Divortul partilor nu trebuie sa afecteze in niciun mod relatia dintre minor si reclamantul tata, iar parata trebuie sa inteleaga ca nu inceteaza niciodata calitatea de parinte al reclamantului, care are nu numai obligatia legala de a contribui la intretinerea minorului, ci si dreptul, precum si obligatia de a veghea la cresterea copilului sau si ca este imperios necesara pentru dezvoltarea unei personalitati echilibrate a minorului, cooperarea dintre parinti pentru ca minorul sa poata mentine cu tatal sau relatii firesti in modalitatile reglementate de lege.
Dreptul de vizitare presupune deplasarea periodica a parintelui la domiciliul copilului (deci chiar in interiorul domiciliului) si petrecerea unui interval de timp bine determinat acolo, impreuna cu copilul, precum si deplasarea copilului la domiciliul parintelui si petrecerea impreuna a unui interval de timp bine determinat si acolo.
Ambii parinti trebuie sa inteleaga ca minorul nu se afla in proprietatea nimanui, avand dreptul de a avea relatii personale cu ambii parinti.
Ambii parinti trebuie sa se implice responsabil in cresterea si dezvoltarea armonioasa a copilului lor.
Copilul nu trebuie folosit niciodata ca mijloc moral sau sentimental de razbunare sau santaj fata de celalalt parinte, intrucat aceste lucru este perceput de copil (indiferent de varsta, chiar frageda, pe care acesta o are) si se rasfrange negativ asupra cresterii si dezvoltarii sale.
Exercitarea autoritatii parintesti de ambii parinti dupa divort are succes doar daca dorinta si abilitatea parintilor de a comunica si colabora este suficient de mare. Deoarece autoritatea parinteasca implica responsabilitatea ambilor parinti in legatura cu deciziile care privesc copii este esential ca parintii sa poata discuta intr-o atmosfera non-conflictuala, de siguranta si confidentialitate pentru a putea cadea de acord cu privire la modalitatea de pastrare a legaturilor personale dintre parintele separat si copil, stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copilului, modalitatile in care se achita aceasta contributie, etc.
Interesul superior ai copiilor ai caror parinti ajung la o intelegere nu poate fi atat de diferit de interesul copiilor din familiile in care parintii nu reusesc sa cada la un acord. Este nedrept si discriminatoriu pentru toti acesti copii sa fie penalizati, pentru o vina care nu le apartine, aceea ca parintii lor nu pot sa ajunga la un acord mediat. Programele care se rezuma la "un weekend din doua", nu sunt benefice copiilor si ajung rapid sa distruga relatia afectiva dintre copil si parintele care desfasoara legaturi personale cu acesta.
In speta, instanta a constatat ca programul stabilit prin sentinta civila nr.6780/07.12.2010 al J.S.M. nu este suficient si benefic (nefiind indicat si locul desfasurarii programului de vizita), atat tatal, cat si minorul avand nevoie de un program de legaturi personale larg si rezonabil, care sa poata implica interactiunea parinte-copil, fara a fi necesara prezenta celuilalt parinte, cel putin doua zile pe saptamana si cel putin patru ore din fiecare din aceste doua zile, precum si posibilitatea ca parintele sa isi viziteze minorul la gradinita pentru a fi stimulat dialogul parintelui cu educatorii, implicarea efectiva a acestuia in educatia sa, tatal manifestandu-si dorinta de a se implica efectiv in cresterea, ingrijirea dar si educarea copilului sau.
O asemenea masura de stabilire a legaturilor personale este considerata adecvata in functie de promptitudinea punerii sale in aplicare, deoarece trecerea timpului poate avea consecinte iremediabile pentru relatia dintre copil si parintele care nu locuieste cu acesta, fiind necesara participarea activa a parintelui in actiunile care il privesc pe copil si este obligatorie (a se vedea cauza Ignacolo - Zenide/Romaniei) .
Legea nr.272/2004 subliniaza importanta rolului tatalui in cresterea si educarea copiilor, precizand ca ambii parinti sunt responsabil pentru cresterea copiilor lor. (art.31 pct.1).
Aceasta responsabilitate trebuie vazuta sub forma unei implicari active in toate aspectele vietii tatalui. Tatal (si nu bunicul matern) trebuie sa joace un rol activ in viata copilului, in calitate de parinte, sa comunice, sa se joace, sa se implice in activitati comune, sa stabileasca si sa explice reguli, sa-si exprime sentimentele efectiv prin gesturi de tandrete (imbratisari, mangaieri, sarutari), implicarea ambilor parinti avand beneficii incontestabile pentru dezvoltarea psihosociala a copilului. Este cunoscut faptul ca familiile monoparentale se numara printre grupurile sociale cele mai vulnerabile. Un copil crescut si educat cu dragoste si responsabilitate de ambii parinti, chiar si atunci cand acestia nu locuiesc impreuna, are sanse mult mai mari de integrare si reusita sociala.
Instanta nu poate obliga parata sa-si inscrie copilul la gradinita, dar aceasta trebuie sa inteleaga ca are o obligatie morala, si sa permita minorului, care are acest drept legal, de a fi integrat intr-o colectivitate, invocarea motivului ca "este prea mic", "nu intelege nimic", "doar la varsta de 7-8 ani poate incepe sa inteleaga", inducerea in eroare ca bunicul matern este "tata", nu fac decat sa il izoleze pe minor, sa il traumatizeze si sa fie o piedica reala in dezvoltarea echilibrata, emotionala si armonioasa, precum si integrarea in societate a minorului.
Aceste legaturi incep sa se formeze odata cu venirea minorului pe lume, iar mama nu are dreptul de a-l izola, atat fata de tata si rudele acestuia, precum si de intreaga colectivitate, minorul avand nevoie de afectiunea si sprijinul ambilor parinti precum si a rudelor din partea, atat ale mamei (care ii stau in preajma in permanenta), cat si ale tatalui (care nu pot avea legaturi personale cu minorul, deoarece asa au hotarat membrii familiei extinse ale mamei), precum si de intreaga colectivitate (necesitatea de a fi inscris la un program prescolar, fiind un lucru absolut normal la varsta minorului).
Ca un corolar al celor aratate mai sus, instanta de fond a admis, in parte actiunea, ca intemeiata, conform dispozitivului sentintei atacate.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal, a declarat recurs parata L. M. I., solicitand admiterea recursului si modificarea in partea sentintei, in sensul restrangerii programului de vizitare stabilit, cu cheltuieli de judecata in prima instanta si in recurs.
Tribunalul, in sedinta publica din data de 14.05.2013, a stabilit, dupa punerea problemei in dezbaterea partilor ca sentinta este susceptibila de apel. Prin urmare, a dispus recalificarea caii de atac din recurs in apel in temeiul art.84 si art.282 din vechiul Cod de procedura civila.
Prin decizia civila nr. 86/Ap din 21 mai 2013 pronuntata de T. S. M. s-a respins ca nefondat, apelul paratei L. M. I.  declarat impotriva Sentintei civile nr.44/2013, pronuntata de J. C. in dosar nr.2962/218/2012, in contradictoriu cu intimatul-reclamant L. G. F.
Pentru a pronunta astfel tribunalul a retinut ca  de vreme ce chiar apelanta-parata a acceptat ca programul de vizitare stabilit initial este prea comprimat si declarativ, cel putin,  a afirmat ca este in interesul copilului minor intensificarea relatiilor dintre  acesta si parintele nerezident, programul fixat de prima instanta nu poate fi considerat excesiv.
Impotriva acestor hotarari, in termen legal a declarat recurs parata L. M. I. solicitand in principal casarea deciziei instantei de apel, iar in subsidiar modificarea acesteia cu consecinta respingerii actiunii principale si admiterii actiunii reconventionale, in sensul ca programul de vizitare sa fie in fiecare sambata intre orele 10.00-12.00 la domiciliul paratei.
In motivarea cererii sale recurenta arata ca minorul inca in acest moment nu este capabil sa suporte o schimbare atat de brusca de program, de la 2 ore de doua ori pe luna, la unul de lunga durata ce cuprinde de doua ori pe luna intregul sfarsit de saptamana. Se arata ca minorul este foarte atasat de mama lui, deoarece la data separarii parintilor el avea doar 1 an, astfel incat parasirea locuintei fara prezenta mamei la aceasta varsta poate sa constituie o trauma pentru acesta. Mai arata recurenta ca din modul in care a fost stabilit programul de vizitare rezulta ca ea nu va mai putea avea nici un fel de activitati in timpul liber cu minorul, deoarece in fiecare saptamana, sambata si duminica vor fi dedicate intalnirii copilului cu tatal sau.
Intimatul prin intampinare s-a opus admiterii recursului.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut ca minorul L. G. A. S. s-a nascut la 09 martie 2009, prin sentinta civila nr.6780 din 07 decembrie 2010 fiind incredintat mamei spre crestere si educare. Prin aceiasi sentinta s-a stabilit in favoarea tatalui posibilitatea de avea legaturi personale cu minorul din doua in doua saptamani, sambata, intre orele 10.00-12.00, dar trebuie subliniat faptul ca la data pronuntarii hotararii de divort copilul avea 1 an si 9 luni.
Tatal copilului locuieste in S. M., in timp ce minorul si mama lui locuiesc in prezent in C. Este adevarat ca distanta este mica daca este parcursa cu autoturismul, dar implica un oarecare efort in cazul in care este mentinut programul astfel cum a fost el stabilit de catre instanta de fond.
O varianta discutata de instanta cu partile a fost aceea a stabilirii unui program de vizitare bilunar, cu ridicarea minorului de la domiciliul mamei, dar intimata s-a opus categoric, apreciind ca baietelul are o anumita sensibilitate si ca nu este obisnuit sa stea o perioada atat de indelungata fara ea si sa doarma intr-o alta locuinta.
Instanta nu a putut  sa nu remarce ca intimata face destul de dificila pastrarea unei relatii normale intre minor si tatal sau si a apreciat dorinta tatalui de a avea un program de vizitare mai extins decat cel de care se bucura in prezent, deoarece o apropiere intre el si minor nu s-a putut realiza decat in masura in care timpul petrecut de cei doi impreuna este reflectat in perioade mai mari de timp.
Este adevarata insa afirmatia potrivit careia, asa cum a fost indicat programul de catre instanta de fond, acesta face imposibila asigurarea unei activitati comune de catre mama si minor in timpul liber al acesteia, nefiind posibil ca fiecare zi a sfarsitului de saptamana sa fie dedicata vizitei tatalui.
In aceste conditii, instanta de recurs admitand recursul, a modificat hotararea instantei de fond, in sensul ca pastrand ritmicitatea saptamanala a vizitelor, ceea ce asigura o relatie destul de stransa intre parinte si minor, a stabilit totusi ca aceste intalniri sa aiba loc de doua ori pe luna sambata si de doua ori pe luna duminica, urmand ca una dintre zilele sfarsitului de saptamana sa poata fi organizata de mama asa cum apreciaza ea ca este mai bine.
Intervalul de timp stabilit va fi mai mare, respectiv de la orele 10.00 la orele 18.00, cu ridicare de la domiciliul recurentei.
Instanta a subliniat ideea ca nimic nu impiedica partile sa se inteleaga concret asupra unui alt program la un moment dat, programul stabilit de instanta fiind executoriu doar in masura in care parintii nu se inteleg altfel, ceea ce deja denota o insuficienta dorinta de a colabora pentru a asigura minorului conditii optime de crestere si educare, in perspectiva unei exercitari comune a autoritatii parintesti care reprezinta totusi regula din perspectiva noului cod civil.
Fata de toate cele precizate, facand aplicarea dispozitiilor art.304 pct.9 combinat cu art.312 al.1-3 Cod procedura civila, instanta a admis recursul conform dispozitivului hotararii.  Cheltuielile de judecata au fost compensate, solutia avantajand ambele parti din proces.