DREPTUL MUNCII RASPUNDEREA PATRIMONIALA ART. 91 alin.1 din O.G. 92/2003 Art. 256 alin.1, art. 278 alin.1 Codul Muncii, art. 1143, 1144, 1145 Cod Civil

DREPTUL MUNCII
RASPUNDEREA PATRIMONIALA 
ART. 91 alin.1 din O.G. 92/2003
Art. 256 alin.1, art. 278 alin.1 Codul Muncii, art. 1143, 1144, 1145 Cod Civil

Conform art. 256 alin. 1 din Codul muncii, salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie, iar conform art. 278 alin. 1 dispozitiile codului muncii se intregesc cu celelalte dispozitii din legislatia muncii, respectiv a dispozitiilor legii civile.
Codul civil la art.1143, 1144 stipuleaza compensatia legala in cazul in care doua persoane sunt datoare una alteia, si care stinge ambele datorii, compensatia operand de drept in puterea legii, daca datoriile au ca obiect o suma de bani. si sunt deopotriva lichide si exigibile .

Raportul juridic dintre angajator - Tribunalul si institutiile bugetare este un raport de natura fiscala, iar cel dintre angajator si angajatul sau tin de dreptul muncii.
In conditiile in care Curtea de Conturi a stabilit in mod corect obligatia tribunalului de a vira in conturile indicate sumele datorate de reclamanta  - contributiile la asigurari de somaj si fond de asigurari de sanatate aferente unor drepturi de natura salariala -  tribunalul avea actiunea in raspundere patrimoniala prevazuta de art. 256 Codul Muncii, ce se impunea a fi admisa.
De altfel, invocand compensarea, angajatul a confirmat existenta creantei din momentul nasterii acesteia, deoarece compensarea opereaza prin efectul legii din momentul in care creantele reciproce sunt certe, lichide si exigibile, iar conform art. 91 alin. 1 din O.G. 92/2003 termenul de prescriptie este unul special de 5 ani. DECIZIA CIVILA NR. 4596/R/2013
pronuntata din data de 01 octombrie 2013

Prin sentinta civila nr. 81/LM din 07 februarie 2013 pronuntata de T.B. s-a admis in parte actiunea formulata de catre reclamantul T. C. S. in contradictoriu cu parata A. C.T. si in consecinta:
A fost obligata parata A. C. T. la plata sumei de 4514 lei in favoarea reclamantei reprezentand suma incasata necuvenit.
S-au respins restul pretentiilor.
S-a admis cererea reconventionala formulata de catre parata reclamanta reconventional A. C. T. in contradictoriu cu reclamantul parat reconventional T. C. S. si in consecinta:
S-a constatat ca intre suma la care a fost obligata parata si creanta pe care aceasta o are de incasat de la T.C.S., a operat compensarea legala in sensul stingerii sumei pe care reclamanta i-o datoreaza acesteia, pana la concurenta sumei pe care reclamanta i-a platit-o nedatorat. Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele :
Parata desfasoara activitate in cadrul T. C.S., indeplinind functia de judecator. 
In luna octombrie a anului 2008, acesteia i s-a achitat in baza unor hotarari judecatoresti definitive si irevocabile suma de 4.514 de lei reprezentand spor de risc si suprasolicitare neuropsihica, spor de confidentialitate, indexare salarii, stimulente si diferente salariale aferente perioadei 2004-2008.
In perioada 01.09.2009 -30.09.2009 s-a efectuat de catre reprezentantii C. de C. ai R. - C. de C. C. S. misiunea de audit financiar, in urma careia au fost constatate abateri de la legalitate si regularitate care au determinat prejudicii in urma estimarii de 394.492 lei, abateri constand in neretinerea si nevirarea contributiilor individuale datorate catre bugetul asigurarilor sociale, bugetul asigurarilor pentru somaj si respectiv catre fondul unic de asigurari de sanatate cu privire la drepturile de natura salariala obtinute de angajatii T. C. S. in baza unor hotarari judecatoresti.
Reprezentantii C. de C. a R. - C. de C.C. S. au intocmit procesul verbal de constatare din data de 28.09.2009, prin care s-au constatat deficientele cu privire la neretinerea si nevirarea contributiilor individuale datorate catre bugetul asigurarilor sociale, bugetul asigurarilor pentru somaj si respectiv catre fondul unic de asigurari de sanatate cu privire la drepturile de natura salariala obtinute de angajatii T.C.S. in baza unor hotarari judecatoresti.
Instanta a retinut ca suma incasata de parata astfel cum rezulta din situatia plati titlu depus la fila 30 dosar, este in cuantum de 4.514  lei, suma inscrisa in anexa nr. 1 la respectivul proces verbal, act care a fost semnat cu obiectiuni din partea reclamantului, si care au fost respinse de C. de C.  prin decizia nr. 18/26.10.2009, stabilindu-se in sarcina acestuia calcularea si virarea acestor contributii individuale catre bugetele aferente cu termen de realizare pana la data de 26.11.2009.
 Impotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestatie, care a fost respinsa de catre C. de C. a R. prin Incheierea nr. XII/2 din 16.03.2010.
Reclamantul prin cererea inregistrata pe rolul T. D. sub dosar nr. 3022/2/2010 a solicitat anularea Incheierii nr. XII/2 din data de 16.03.2010 emisa de C. de C., anularea Deciziei nr. 18/26.10.2009 a C. de C. C. S., anularea procesului verbal de constatare incheiat la data de 28.09.2009 de catre reprezentantii C. de C. C. S. precum si suspendarea executari deciziei nr. 18/2009 pana la solutionarea irevocabila a litigiului.
T. D., prin sentinta civila nr. 1381/17.06.2011, a respins cererea de suspendare si actiunea formulata de T. C. S. impotriva paratei C. de C. a R., retinand in considerentele acesteia faptul ca drepturile acordate retroactiv personalului T. C. S. in baza unor sentinte judecatoresti definitive si irevocabile sunt drepturi de natura salariala, urmand ca pentru acestea sa se retina si sa se vireze contributia la bugetul asigurarilor sociale, fondului unic de asigurari de sanatate si bugetul asigurarilor de somaj, sentinta care a ramas irevocabila prin respingerea recursului de catre C. de A. C., prin Decizia civila nr. 464 din 24.01.2012.
Potrivit art. 256 alin.1 din Codul muncii republicat, salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie.
In ce priveste apararea paratei ca ar fi intervenit prescriptia dreptului la actiune, instanta a apreciat-o ca nefondata, intrucat dreptul la actiune al reclamantei s-a nascut in momentul in care a luat cunostinta ca nu a calculat, retinut si virat contributiile individuale datorate de asigurati angajati. Procesul verbal de constatare a C. de C. C. S. a fost intocmit la data de 28.09.2012, iar contestatia impotriva acestuia a fost solutionata in mod definitiv si irevocabil prin decizia nr.464 a C. de A. C. la data de 24.01.2012, astfel ca in conditiile in care actiunea a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 03.05.2012, termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de decretul nr.167/1958 nu era implinit.
Fata de cele ce preced instanta a retinut ca parata a beneficiat de suma de 4.514  de lei in mod necuvenit si pe cale de consecinta,  in temeiul art. 256 alin.1 din Codul muncii a obligat-o sa o restituie reclamantului angajator.
In ceea ce priveste cererea reconventionala instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art.1143 Cod Civil. "Cand doua persoane sunt datoare una alteia , se opereaza intre dansele o compensatie care, stinge amandoua datoriile_"
Art.1144 Cod Civil. "Compensatia se opereaza de drept, in puterea legii, si chiar cand debitorii n-ar sti nimic despre aceasta; cele doua datorii se sting reciproc in momentul cand ele se gasesc existand deodata si pana la concurenta cotitatilor lor respective."
Art.1145 Cod Civil."Compensatia n-are loc decat intre doua datorii care deopotriva au ca obiect o suma de bani,_si care sunt deopotriva lichide si exigibile.
Conform art. 278 alin.1 din Legea nr.53/2003 "dispozitiile prezentului cod se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de prezentul cod, cu dispozitiile legislatiei civile"
Potrivit adeverintei T. C. S. nr.133 din 17.01.2013, reclamanta reconventionala figureaza in evidentele sale cu drepturi salariale restante la data de 31.12.2012 si indexate la data de 30.06.2012, in suma de 260.053 lei datorate in baza unor hotarari judecatoresti irevocabile, astfel ca acestea erau mult mai mari decat sumele pe care aceasta are obligatia de restituire, suma deopotriva certa, lichida si exigibila, prin urmare instanta a considerat ca la data de 26.11.2009 a operat o compensare legala, in sensul stingerii sumelor pe care reclamanta le datoreaza paratilor pana la concurenta sumelor pe care aceasta le-a platit in mod nedatorat.
Compensarea intervenind de drept, la data de 26.11.2009, nefiind la latitudinea partilor sa accepte ori nu producerea efectelor pe care aceasta le presupune, datoria paratilor fiind stinsa la aceea data, acestia nu pot fi obligati la plata sumelor pretinse cu titlu de majorari de intarziere de 0,1% pe zi conform art. 119 din OUG nr. 92/2009 privind Codul de procedura fiscala cu modificarile si completarile ulterioare, iar pe de alta parte acestea nu pot fi datorate si intrucat intre reclamanta si parata nu exista un raport juridic fiscal, ci un raport juridic de munca, supus reglementarilor prevazute de art.256 alin.1 din Codul muncii .
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata A. C. T. solicitand modificarea acesteia in sensul admiterii actiunii reconventionale in intregime si respingerii actiunii reclamantului, cu motivarea ca actiunea T. C. S. este prescrisa.
Precizeaza recurenta ca sumele la care a fost obligata ca o consecinta a admiterii actiunii reclamantului reprezinta contributii la bugetul asigurarilor sociale, la fondul unic al asigurarilor de sanatate si al asigurarilor de somaj, calculate la o plata ce i-a fost facuta in luna octombrie 2008 privind drepturile salariale stabilite in baza unor hotarari judecatoresti, astfel incat actiunea formulata la 27 aprilie 2012 depaseste termenul de prescriptie de 3 ani, exceptia de prescriptie fiind gresit respinsa de catre instanta de fond.
Plata drepturilor salariale fiind facuta in anul 2008, acela a fost momentul in care a inceput sa curga termenul de prescriptie si nu de la data la care C. de C. a constatat ca in mod gresit tribunalul nu a retinut la sursa contributiile respective, si nici de la data la care T. C. S. i-a fost respinsa contestatia formulata impotriva actului de control al C. de  C.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca afirmatiile recurentei in ceea ce priveste momentul inceperii curgerii termenului de prescriptie sunt corecte, gresit fiind doar termenul de prescriptie care nu este de 3 ani ci este termenul de 5 ani reglementat de art.91 alin.1 din OG nr.92/2003 modificata si republicata.
Raportul juridic dintre recurenta si institutiile bugetare este un raport de natura fiscala, caruia i se aplica normele speciale, iar in masura in care angajatorul sau ordonatorul de credite omite sa faca retinerea la sursa, debitorul obligatiei fiscale are obligatia de a face el insusi plata pentru a stinge obligatia fiscala, astfel incat in mod corect C. de C. a stabilit obligatia T. C.  S.  de a vira in fondurile indicate sumele datorate de recurenta, sens in care tribunalul a formulat actiunea ce a fost admisa de catre instanta de fond.
Mai mult decat atat, invocand compensarea, recurenta a confirmat existenta creantei din momentul nasterii acesteia, deoarece compensarea opereaza prin efectul legii din momentul in care creantele reciproce sunt certe, lichide si exigibile, astfel incat ea insasi a recunoscut stingerea obligatiei prin acest mod.
Fata de toate cele retinute, instanta a respins recursul ca nefondat in conditiile art.312 al.1 Cod procedura civila, constatand ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.