PLANGERE IMPOTRIVA INCHEIERII DE CARTE FUNCIARA. Art. 31 , art. 50 din Legea nr.7/1996.

PLANGERE IMPOTRIVA INCHEIERII DE CARTE FUNCIARA.
Art. 31 , art. 50 din Legea nr.7/1996.

Conform art. 31 cuprinsul cartii funciare in afara ingradirilor si exceptiilor legale, se considera exact numai in folosul persoanei care in virtutea unui act juridic cu titlu legal a dobandit cu buna credinta un drept real inscris in cartea funciara, dobanditorul fiind considerat de buna credinta daca la data inscrierii nu a fost notata o actiune ce contesta cuprinsul cartii funciare sau daca din titlul transmitatorului si din cuprinsul cartii funciare nu reiese vreo neconcordanta intre acesta si situatia juridica reala.
Art. 50 prevede ca incheierea se comunica celui care a cerut inscrierea actului  precum si celorlalte persoane interesate potrivit mentiunilor din cartea funciara privitor la imobil, incheierea putand fi atacata cu plangere.
Din probatiunea administrata rezulta ca reclamantul recurent este stranepotul proprietarului tabular, fiind prezumata calitatea sa de mostenitor iar faptul ca nu a fost parte in procesul de partaj ii profita acestuia, demonstrand nulitatea partajului si in aceste conditii orice partajare care nu a fost facuta in contradictoriu cu proprietarul tabular sau mostenitorii sai este lovita de nulitate absoluta, nu ii este opozabila si nu poate fi inscrisa in CF decat in momentul in care va obtine si acordul acestora.

DECIZIA CIVILA NR. 1540/R/12 martie 2013
pronuntata in dosar nr. 1596/266/2010

Prin sentinta civila nr.1166/14.09.2011 pronuntata de J.N.O. a respins actiunea civila formulata de petentul S.G. in contradictoriu cu intimatele C.V. si A.S.C. Nu s-au acordat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca prin Incheierea nr. 5865/22.10.2009 data de B.C.P.I. N.O. a fost admisa cererea introdusa de C.V. privind intabularea in cartea funciara a titlului executoriu - Sentinta civila nr. 766/2006, pronuntata de J.N.O., cererea fiind solutionata la data de 12.11.2009.
La dosarul cauzei a fost atasat dosarul cu nr.289/266/2010, dosar in care aceeasi incheiere de carte funciara a fost atacata de catre numitul S.D., care insa nu are nicio legatura de rudenie cu petentul S.G., cerere care i-a fost respinsa de instanta ca fiind tardiv introdusa.
In sustinerea cererii sale, petentul S.G. a aratat ca el este succesorul legal al proprietarei tabulare S.A., nascuta O., si fata de care nu a fost comunicat titlul in baza caruia s-au derulat operatiunile de carte funciara. Petentul a mai aratat ca aceasta proprietara tabulara a fost strabunica lui, insa nu a facut dovada celor afirmate in sustinerea cererii.
In dosarul atasat avand nr.289/266/2010, prin contractul de donatie autentificat prin Incheierea nr.145 din data de 16.11.1962 de Notariatul de Stat al Raionului Oas,  proprietara tabulara S.A., in calitate de donatoare, a donat imobilul din litigiu catre donatara C.C. N. O., astfel ca cererea petentului a fost apreciata ca fiind nefondata, iar inscrierile in CF s-au efectuat in baza unor titluri executorii definitive si irevocabile.
Fata de aceste imprejurari, prima instanta a respins cererea petentului si nu a acordat cheltuieli de judecata intimatelor, deoarece acestea nu au fost cuantificate si nici dovedite.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat apel reclamantul S.G., solicitand admiterea apelului si schimbarea in tot a sentintei, in sensul admiterii actiunii, anuland Incheierea de carte funciara nr.5865/22.10.2009 si restabilind situatia anterioara, cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr.53/Ap din 03 aprilie 2012 pronuntata de T.S.M. s-a respins, ca fiind nefondat, apelul reclamantului S.G., declarat impotriva Sentintei civile nr.1166/2011, pronuntata de J.N.O., in contradictoriu cu intimatii F.S.M., societate cooperativa de gradul II, si A. N.O.
Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele :
Reclamantul nu a probat calitatea sa de mostenitor al proprietarului tabular S.A.
Actele de stare civila pe care si-a structurat sustinerea apelantul dovedesc, cel mult, existenta unei legaturi de rudenie, iar nu calitatea de succesor, care presupune atat dovada vocatiei succesorale, cat si dovada acceptarii mostenirii.
Pe de alta parte, este intemeiata si obiectiunea intimatei referitoare la dovada legaturii de rudenie, din actele de stare civila rezultand univoc faptul ca parintii bunicului reclamantului au purtat prenumele D. si N., iar nu D. si A., cum a sustinut apelantul.
Reclamantul-apelant nu se incadreaza in sfera persoanelor, determinata prin art.50 din Legea nr.7/1996, carora incheierea de carte funciara trebuie sa le fie  comunicata si, drept urmare, nici nu are acces la plangerea reglementata prin acelasi text. Daca are pretentii in legatura cu anumite drepturi inscrise in cartea funciara, el poate sa si le valorifice pe calea actiunilor de carte funciara.
Impotriva hotararilor pronuntate in cauza, in termen legal a declarat recurs petentul S.G., solicitand modificarea in intregime a acestora in sensul admiterii plangerii impotriva incheierii de Carte Funciara nr.5865/22.10.2009, cu consecinta anularii incheierii si restabilirii situatiei anterioare din CF 1481.
In motivarea cererii sale, recurentul a aratat ca in calitate de descendent al proprietarei tabulare S.A., este indreptatit sa se opuna inscrierii dreptului C.V., asa cum a fost acesta stabilit prin sentinta civila nr.766/19.09.2006 a J.N.O., in conditiile in care prin aceasta hotarare s-au stabilit drepturi de proprietate fara sa fie introdusi in cauza toti proprietarii sau mostenitorii tuturor proprietarilor de carte funciara.
Prin intampinarea depusa la dosar, F.S.M. a solicitat respingerea recursului, doua fiind apararile pe care intimata si-a construit pozitia procesuala si care au fost, practic, reiterate : in primul rand faptul ca S.G. nu a fost parte in procesul finalizat prin sentinta civila nr.766/19.09.2006 a J. N.O., astfel incat nu are calitatea de a se opune inscrierii in cartea funciara a drepturilor stabilite prin hotararea respectiva, cu atat mai mult cu cat  nici nu a dovedit faptul ca este unicul mostenitor al proprietarei tabulare S.A., iar in al doilea rand, faptul ca atata vreme cat hotararea prin care s-a recunoscut dreptul intimatei nu a fost desfiintata, ea produce efecte erga omnes, fiind inadmisibila o solutie de respingere a efectelor hotararii in cartea funciara.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut, in primul rand, faptul ca in mod incontestabil S.G. este stranepotul proprietarei tabulare S.A., iar in calitatea pe care o are, de descendent direct, este prezumata calitatea sa de mostenitor, fiind irelevant in acest proces daca este sau nu este unic mostenitor, cata vreme intimata nu a facut dovada acordului vreunui alt mostenitor asupra dreptului sau.
Se constata ca in sentinta civila nr.766/19.09.2006 a J.N.O. apar in calitate de parati numitii S.D. si S.V., in dreptul lui S.V. facandu-se mentiunea ca acesta ar fi mostenitorul lui S.A., ceea ce este imposibil deoarece descendentul lui S.A. a decedat la 19 ianuarie 1987, dupa cum reiese din actele de stare civila depuse la dosar.
De altfel, recurentul a si invocat acest aspect prin inscrisul depus la 12 ianuarie 2011 la dosarul instantei de fond, fara insa ca instanta sau intimata sa se mai pronunte in legatura cu aceste afirmatii, desi au fost depuse actele de stare civila la dosar.
Apararea potrivit careia S.G. nu a fost parte in dosarul finalizat prin sentinta civila nr.766/19.09.2006 a J.N.O. este, in mod paradoxal, o aparare care profita recurentului deoarece demonstreaza nulitatea partajului efectuat prin sentinta respectiva asupra imobilului inscris in CF 1481.
Instanta nu este interesata in acest moment in mod deosebit de modul in care diferite organizatii cooperatiste si-au transferat dreptul de proprietate asupra unui imobil - parte dintr-un imobil mai mare asupra caruia mai multe persoane detin cote de proprietate - ci a analizat partajul realizat prin sentinta respectiva, partaj care nu este opozabil proprietarului care nu a fost chemat in proces, respectiv mostenitorului acestuia.
S-a constatat ca in CF 1481 sub B2, a fost inscris dreptul de proprietate al numitei S.A. nascuta O. in baza certificatului de mostenitor din 11 octombrie 1962, imobil din care s-a donat cota de 1/6 parti, adica 2/12 parti C.C.N. (B3) si s-a instrainat lui S.D. 1/2 adica 6/12 parti, proprietara pastrandu-si in continuare cota de 4/12 parti.
In aceste conditii, orice partajare care nu este facuta in contradictoriu cu S.A. sau cu mostenitorii acesteia, este lovita de nulitate absoluta, nu ii este acesteia opozabila si nu poate fi inscrisa in cartea funciara decat in momentul in care va obtine si acordul descendentilor acesteia.
Fata de cele retinute, in temeiul art.304 pct.9 combinat cu art.312 al.1-3 Cod procedura civila, instanta a admis recursul si a modificat in intregime hotararile, admitand plangerea formulata impotriva incheierii de carte funciara nr.5865/22.10.2009, pe care a anulat-o si a dispus restabilirea situatiei anterioare in CF 1481.
In baza art.274 Cod procedura civila, a fost obligat intimata F.S.M. sa plateasca recurentului suma de 514 lei cheltuieli de judecata in apel si recurs conform dovezilor anexate, reprezentand taxa timbru si onorariu avocatial.