Arestare preventiva. Trafic de minori. Pericol pentru ordinea publica.

INCHEIEREA PENALA NR. 6/IR/24.01.2013
                                           Dosar  nr. 697/111/P/2013
                                     Sectia penala si pentru cauze cu minori Arestare preventiva. Trafic de minori. Pericol pentru ordinea publica.

Ordinea publica reprezinta un ansamblu de norme juridice care stau la baza functionarii unui stat de drept, norme ce asigura climatul social firesc care presupune functionarea normala a institutiilor statului, mentinerea linistii cetatenilor si respectarea drepturilor acestora.
 Exista pericol pentru ordinea publica atunci cand este posibil sa se produca o incalcare a regulilor de convietuire sociala ocrotite de articolul 1 din Cod de procedura penala, printre care se enumera persoana, drepturile si libertatile ei ca urmare a lasarii in libertate a inculpatei, chiar prin reactia declansata in cadrul societatii de fapta comisa.
In raport de natura infractiunii pentru care inculpata este cercetata, respectiv cea de trafic de minori, de varsta victimei, de modalitatea concreta in care se sustine ca inculpata o exploata pe minora, inclusiv prin constrangere si amenintari, detentia preventiva a inculpatei se impune, in vederea prezervarii ordinii publice.

In recursul Parchetului de pe langa I.C.C.J Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism S.A s-a dispus arestarea preventiva a inculpatei T.M. pe o durata de 29 zile in baza prevederilor art.136 al. 5 din Codul de procedura penala cu referire la art.140 din Codul de procedura penala, cu referire la art.146, art. 143 din Codul de procedura penala si art.148 alineatul 1 litera f si 151 din Codul de procedura penala intrucat infractiunea de trafic a victimei minore este de o gravitate sporita conferita de varsta frageda a victimei iar conceptul de ordine publica in sensul legii penale trebuie inteles ca o reactie colectiva fata de anumite stari de lucruri cu impact imediat asupra ordinii publice si impune o reactie prompta a autoritatilor care sa conduca la arestarea preventiva a inculpatei.
Prin incheierea penala nr. 4 din 17 ianuarie 2013, pronuntata de Tribunalul Bihor, in baza art.149/1 al.9 Cod procedura penala, tinand seama de prev. art. 148 lit. f Cod procedura penala, cat si de exigentele CEDO, s-a respins solicitarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea privind arestarea preventiva a inculpatei T.T.
S-a constatat ca masura retinerii dispusa la data de 16.01.2013, ora 14:00 a incetat azi, data de 17.01.2013, ora 14:00 si i s-a pus in vedere inculpatei ca este libera.
In baza art. 149 ind. 1 al. 12 rap. la art. 149 al. 11 ind. 1 Cod procedura penala, s-a dispus fata de inculpata luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea, respectiv mun. Oradea, jud. Bihor, cu exceptia deplasarii ca urmare a citarii in fata organelor judiciare, ori cu exceptia aprobarii date de organul judiciar.
In baza art. 145 al. 2 Cod procedura penala, durata masurii preventive este de 30 zile, cu incepere de la data de 17.01.2013, pana la data de 15.02.2013 inclusiv. 
In baza art. 145 al. 11 lit. a, b, c, d si al. 12 lit. c Cod procedura penala, s-a impus inculpatei ca, pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa se prezinte la organul judiciar ori de cate ori este chemata;
- sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea - Politia Mun. Oradea - ori de cate ori este chemata, dar si conform programului de supraveghere;
- sa nu isi schimbe locuintele fara incunostintarea organului judiciar;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
- sa nu se apropie de persoana vatamata C.I.S., si nici de numitii M. F., H. L., L. M. si S.M. A.,
I s-a pus in vedere inculpatei prev. art. 145 al. 22 si 3 Cod procedura penala.
In baza art. 145 al. 21 Cod procedura penala, copia incheierii instantei de fond s-a comunicat inculpatei, sectiei de politie in a carei raza teritoriala locuieste inculpata, respectiv Politiei Mun. Oradea, Jandarmeriei Oradea, Serviciului Comunitar pentru eliberarea pasapoartelor Bihor, Inspectoratul Politiei de Frontiera Bihor, in vederea asigurarii respectarii obligatiilor impuse mai sus, cat si pentru refuzul eliberarii pasaportului sau, dupa caz, ridicarii provizorii a pasaportului pe durata masurii.
Cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta incheiere Tribunalul Bihor a constatat ca prin referatul intocmit de catre D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Oradea, inregistrat in data de 17.01.2013 in dosar nr. 697/111/2013, s-a solicitat arestarea preventiva a inculpatei T.T., cercetata sub aspectul savarsirii infractiunii de trafic de minori prev. de art. 13  al.1 si 2 din L. 678/2001, constand in aceea ca in cursul anului 2012 a racolat-o si cazat-o pe C.I.S. - minora in varsta de 16 ani, pe care a supus-o exploatarii, a amenintat-o, obligand-o sa practice prostitutia pe raza mun. Oradea, a jud. Bihor si a jud. Cluj,  pentru a obtine in mod direct beneficii financiare.
Din declaratiile partii vatamate C.I.S. a rezultat ca inculpata T.T. o cunoaste pe aceasta de cand victima minora avea varsta de 9-10 ani, fiind in relatii de prietenie cu parintii naturali ai acesteia, imprejurari in care inculpata a aflat ca relatiile dintre cei doi sunt tensionate, ca urmeaza sa divorteze, ca mama minorei s-a mutat in concubinaj cu un barbat care o agresa pe minora, ca acesta a incercat sa o agreseze inclusiv sexual, context in care inculpata s-a oferit sa o cazeze pe minora in locuinta sa. In aceste imprejurari minora C.I.S. s-a mutat la locuinta inculpatei in primavara anului 2012 unde a locuit  pana in toamna anului 2012. In aceasta perioada minora a fugit  de mai multe ori de la locuinta inculpatei, a fost identificata de organele de politie, internata la Centrul de Minori, imprejurari in care inculpata  - cu sprijinul mamei naturale, au scos-o pe minora de la Centrul de Minori si  inculpata a dus-o din nou la domiciliul sau, unde a continuat sa o cazeze.
In referatul parchetului s-a mai aratat ca in intreaga perioada inculpata a obligat-o pe minora C.I.S. sa intretina relatii sexuale cu diferiti clienti contra unor sume de bani, iar banii rezultati erau insusiti in totalitate de catre inculpata T.T.. Clientii erau racolati de regula de inculpata T.T. care percepea sumele de bani de obicei 50 sau 100 de lei de la cetatenii romani sau 100 de euro de la cetatenii straini, reprezentand contravaloarea actelor sexuale pe care la indemnul inculpatei minora la intretinea cu acesti clienti. 
Inculpata T.T. dupa ce convenea cu clientii tariful si locul unde urma sa se consume actul sexual, percepea sumele de bani, o pregatea, o instruia si ii cumpara prezervative minorei, amenintand-o ca daca ramane insarcinata o va obliga sa faca avort, iar daca ii va spune prietenului minorei in persoana martorului L.M.R. ca inculpata o obliga sa intretina acte sexuale cu diferiti barbati " ii taie tendoanele" acestui martor. Inculpata o ameninta de asemenea  ca daca refuza sau daca spune cuiva ca intretine raporturi sexuale pentru bani si diferite foloase in folosul inculpatei, inculpata va face in asa fel incat minora C. I. sa nu o mai vada niciodata pe sora sa C.R. - minora in varsta de 3 ani, incredintata mamei.
Inculpata T.T. o insotea pe victima minora pentru racolarea clientilor si la diferite terase situate in Baile Felix sau in zona Piatra Craiului, Bulz, Negreni, unde inculpata  racola clienti, le facea cu ochiul, intra in discutii cu acestia,  o oferea pe minora ca sa intretina acte sexuale cu acestia, dupa ce percepea tariful de 100 de lei/ora de la clientii romani sau 50 si ulterior 100 euro de la cetatenii straini, inculpata o trimitea pe minora cu clientii in padure, ori in masina clientului pentru intretinerea relatiilor sexuale cu acestia.
Procurorul argumenteaza ca a existat o imprejurare cand, dupa ce mama minorei a refuzat sa-si dea acordul pentru ca minora sa fie scoasa din Centrul de Minori, minora a fugit din acest centru si, stiind ca la locuinta mamei este agresata de concubinul acesteia, s-a deplasat la locuinta inculpatei pe timp de noapte. Inculpata a  apelat la o prostituata - prietena cu inculpata, in persoana numitei S.M.A. si i-a cerut acesteia sa o cazeze pe minora pentru ca aceasta sa nu fie depistata la domiciliul inculpatei si i-a cerut sa ii vopseasca parul  din saten inchis in blond,  a doua zi insa a fost sfatuita de un prieten mai vechi de al inculpatei, in persoana martorului H.L. sa o predea pe minora organelor de politie, avand in vedere statutul acesteia de minora fugita din Centrul de Minori.
Dupa retinerea inculpatei martora C.A.L. - mama naturala a victimei minore a fost contactata de T.S. - zisa R- fiica majora  in varsta de 26 de ani, a inculpatei T.T., precum si de concubinul inculpatei, si au amenintat-o pe mama minorei si au insistat ca mama naturala sa le indice telefonul mobil al tatalui natural al minorei, la care in prezent minora se afla, fiind reincredintata prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva in 09.01.2013.
Prin rezolutia din 27.09.2012 s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de T.T., pentru savarsirea infractiunii de  trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 si 2 din Lg. 678/2001, iar prin ordonanta din 16.01.2013 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale impotriva inculpatei T.T. pentru infractiunea pentru care s-a inceput urmarirea penala, inculpata a fost retinuta 24 de ore in baza ordonantei din 16.01.2013, masura care expira la 17.01.2013 ora 14:00.
Fata de materialul probator sus expus procurorul a apreciat ca exista probe certe care justifica presupunerea ca inculpata a comis fapta penala de care este cercetata, fiind intrunite conditiile impuse de art. 143 Cod penal.
Instanta de fond, cu privire la temeiul arestarii, a apreciat urmatoarele:
Cu privire la conditia potrivit careia lasarea in libertate a inculpatei ar prezenta pericol pentru ordinea publica, instanta de fond a apreciat ca sustinerea nu este sustinuta, nerezultand suficiente indicii legitime si rezonabile in sensul art. 5 din CEDO potrivit carora lasarea ei in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. Se observa ca pana la acest moment din probele administrate nu au fost evidentiate indicii care sa sustina existenta pericolului pentru ordinea publica. Din probele administrate in dosarul de urmarire penala - asa dupa cum este prezentat la acest termen de judecata - Tribunalul a retinut ca au rezultat indicii ca inculpata a savarsit fapta pentru care este cercetata, dar nu a rezultat in acelasi sens suficiente indicii legitime si rezonabile din care sa se evidentieze ca privarea ei de libertate este necesara pentru buna desfasurare a procesului penal, ori pentru impiedicarea savarsirii unor alte infractiuni.
Pericolul pentru ordinea publica nu este prezumat, el se stabileste in functie de persoana fiecarui inculpat, de modul de actiune, si, in special de mobilul ce l-a determinat sa comita fapta.
Instanta de fond a impartasit opinia potrivit careia orice infractiune savarsita prezinta pericol concret pentru opinia publica, insa a tinut seama atat de principiile CEDO cat si de practica instantelor de judecata din tara si din U.E., care admit principiul potrivit caruia arestarea este o masura de exceptie.
Tribunalul Bihor, vazand recenta Hotarare a CEDO in cauza  AFFAIRE CHESNE c. France, a retinut ca analiza oportunitatii luarii masurii preventive se face fara a ne indeparta de simpla retinere a unei stari de suspiciune, si fara a trage concluzii categorice ce ar putea conduce la concluzia ca instanta nu s-a limitat la o apreciere sumara a faptelor  ci a facut aprecieri care au legatura mai degraba cu existenta elementului de culpabilitate, de vinovatie a inculpatilor.
Tribunalul a apreciat ca nu este admisa confundarea probelor pentru lamurirea chestiunilor legate de fondul cauzei penale cu cele care explica prezenta sau absenta pericolului pentru ordinea publica.
CEDO a condamnat presupunerea judecatorului potrivit careia inculpatul, odata liber, va savarsi alte fapte data fiind conduita lui anterioara, presupunere evidentiata in imprejurarea dezbaterii oportunitatii dispunerii arestarii preventive.
Sansa reeducarii si reintegrarii sociale este o presupunere mult mai rezonabila si acceptabila din partea judecatorului, decat aceea privind conduita negativa viitoare a inculpatului.
Tribunalul, fara a analiza in cazul de fata aspecte ce tin de fondul acestuia, a constatat ca din probele administrate la dosarul de urmarire penala rezulta ca inculpata este caracterizata ca fiind un pericol pentru ordinea publica.
La dosar nu exista probe care sa indice magnitudinea pericolului real pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea inculpatei in libertate.
 Tribunalul a retinut ca nu au fost evidentiate fapte concrete pe baza carora sa fi fost estimat riscul lasarii inculpatei in libertate, prin urmare nu au fost furnizate motive pertinente si suficiente pentru a justifica necesitatea retinerii inculpatei in arest.
Inculpata are o manifestare grava, pentru care este cercetata penal, urmand a suporta rigorile legii, in cazul in care va fi gasita vinovata.
Se pune insa intrebarea daca, fiind la prima abatere, grava de altfel, tinand seama de comportamentul anterior, inculpata poate sa fie cercetata in libertate, ori acest lucru s-ar putea realiza doar cu aceasta in stare de arest preventiv.
In cantarirea existentei unui pericol din partea inculpatei instanta de fond  a constatat ca pericolul concret se raporteaza si la posibilitatea si disponibilitatea inculpatei la a savarsi infractiuni de acelasi gen, ori in prezent minora nu se mai gaseste in intretinerea inculpatei iar cercetarile nu au relevat savarsirea faptei in legatura cu alte persoane minore.
Pericolul pentru ordinea publica isi gaseste expresia si in starea de neliniste, in sentimentul de insecuritate in randul societatii, stare generata de faptul ca persoane banuite de savarsirea unor infractiuni cu violenta si cu rezonanta sociala deosebita, sunt cercetate si judecate in stare de libertate.
Pericolul concret pentru ordinea publica reiese din circumstantele reale ale comiterii faptelor ce prezinta un grad ridicat de pericol social, precum si circumstantele personale ale inculpatului.
Analizand oportunitatea arestarii preventive prin prisma exigentelor CEDO, instanta de fond a apreciat ca referirea la pericolul pentru ordinea publica este invocata in cauza de fata de o maniera abstracta, prin urmare ca nu se bazeaza pe probe, iar prezumtiile si presupunerile nu sunt rezonabile.
Prin hotararea Scundeanu c. Romania din 16 februarie 2010, CEDO a sanctionat utilizarea excesiva a notiuni de pericol pentru ordinea publica in situatii abstracte.
Curtea a constatat ca, in speta, existau suficiente motive pentru a considera ca inculpatul a comis o infractiune, insa acest fapt nu este suficient pentru a permite arestarea sa. Curtea a amintit ca referirea la pericolul pentru ordinea publica nu poate fi invocata de o maniera abstracta de catre autoritati, acestea trebuind sa se bazeze pe probe, nu pe prezumtii si presupuneri. Curtea a amintit si faptul ca, asa cum a decis in hotararea Letellier c. Franta, luarea in considerare a pericolului pentru ordinea publica se poate face doar in circumstante exceptionale, in care exista probe care sa indice magnitudinea pericolului real pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea unui acuzat in libertate.
Curtea a amintit si ca, in hotararea Calmanovici, concluzionase ca autoritatile judiciare nu au furnizat motive pertinente si suficiente pentru a justifica necesitatea mentinerii reclamantului in stare de detentie provizorie, intrucat nu au prezentat fapte concrete pe baza carora au estimat riscul lasarii reclamantului in libertate si nici nu au explicat imposibilitatea de a aplica masuri alternative detentiei.
In cauza Scundeanu c. Romania, situatia este identica, autoritatile omitand sa indice probele concrete care indica existenta unui pericol pentru ordinea publica care ar fi rezultat din judecarea inculpatului in stare de libertate. In plus, Curtea a constatat ca instantele nu au explicat niciodata de ce luarea unei alte masuri preventive nu ar fi fost suficienta, iar simplul fapt ca reclamantul era recidivist nu putea sa justifice mentinerea sa in stare de arest.
Tribunalul Bihor a apreciat ca argumentele Curtii sunt aplicabile in cauza de fata cu privire la incidenta art. 148 lit. f  Cod procedura penala.
Conform jurisprudentei, Curtea a dezvoltat 4 motive in baza carora arestarea preventiva este considerata ca justificata :
      - pericolul de fuga din partea acuzatului (Stögmuller c. Autriche, 1969) ;
      - riscul ca acuzatul , odata pus in libertate sa impiedice buna administrare a justitiei (Wemhoff c. Allemagne, 1968),
      - ori sa comita noi infractiuni (Matzenetter c. Autriche, 1969)
      - existenta unui pericol pentru ordinea publica (Letellier c. France, 1991).
Tribunalul a retinut ca starea de libertate constituie normalitate iar concluzia ca lasarea in libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publica trebuie sa se intemeieze pe convingerea - data de tot materialul probator al cauzei - ca inculpata, odata libera, va savarsi fapte cu conotatie penala, se va sustrage cercetarii judecatoresti sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului.
Reprezentand o exceptie de la regula de baza a desfasurarii procesului penal in stare de libertate, legea procesuala penala a reglementat riguros si limitativ conditiile pentru luarea masurilor preventive, garantand astfel dreptul individului la libertate, stabilit in art. 23 din Constitutia Romaniei, de natura a raspunde si exigentelor Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.
A rationa in sensul ca punerea in primejdie a colectivitatii prin lasarea in libertate a inculpatei in conditiile descrise mai sus (in prezent minora nu se mai gaseste in intretinerea inculpatei iar cercetarile nu au relevat savarsirea faptei in legatura cu alte persoane minore), sau rezonanta faptei in colectivitate pot fi deduse exclusiv din imprejurarile in care s-a comis fapta, natura si gravitatea acesteia si ca nu sunt necesare probe certe aflate la dosarul cauzei, ar insemna ca instanta sa se pronunte cu neobservarea conditiilor expres stabilite prin textul de lege mentionat, ceea ce este inadmisibil fata de libertatea persoanei prezumate nevinovata.
Tribunalul a retinut ca gravitatea faptelor si rezonanta sociala negativa a acestora, asa dupa cum au fost prezentate pana la acest moment la dosar, nu pot conduce automat la concluzia existentei unui pericol pentru ordinea publica pe care l-ar determina lasarea inculpatei in libertate ci, dimpotriva, acest pericol trebuie sa rezulte din coroborarea tuturor elementelor administrate in acuzare, respectiv produse in aparare, in caz contrar ajungandu-se la arbitrariu, solutie inacceptabila cat priveste luarea unei hotarari asupra libertatii persoanei.
Conceptul de ordine publica in sensul legii penale trebuie inteles ca o reactie colectiva fata de anumite stari de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice.
In prezenta cauza conduita inculpatei nu este de natura a demonstra un pericol public.
Respectand exigentele CEDO, prima instanta a apreciat ca nu se impune dispunerea arestarii preventive a inculpatei, atat din perspectiva inexistentei unei stari de pericol pentru ordinea publica cat si prin raportare la stadiul procedurii.
Potrivit aprecierilor Curtii, revine tribunalelor nationale obligatia de a motiva in concret, pe baza unor fapte pertinente, motivele pentru care se considera ca prin punerea in libertate a acuzatului s-ar crea pericol pentru ordinea publica (mutatis mutandis, Letellier précité, § 51, et Patsouria précité, § 72).
Or, in cauza de fata instanta de fond a apreciat ca acest aspect nu mai poate motivat rezonabil si pertinent in asa fel incat sa reziste criticilor Curtii.
In lipsa unor criterii legale exprese pentru stabilirea pericolului social concret pentru ordinea publica, acesta ar trebui analizat fie raportat la fapta comisa, fie la persoana inculpatei, fie la ambele.
Tinand seama de exigentele CEDO recent reiterate, instanta de fond a apreciat ca se impune luarea unei masuri alternative prevazute de lege, neprivativa de libertate, deoarece fapta la care s-a referit mai sus nu poate fi trecuta cu vederea chiar daca ele constituie o exceptie in viata inculpatei, iar conduita acesteia pe care intelege sa o adopte in societate nu prezinta pericol imediat, prin urmare nefiind justificata necesitatea protejarii ordinii publice.
In aceste conditii, lasarea in libertate a inculpatei nu este de natura sa provoace o stare de nesiguranta si neliniste in randul opiniei publice, aceasta putand fi cercetata in stare de libertate in continuare.
Instanta de fond a apreciat ca luarea unei masuri alternative este o optiune ce constituie si un mijloc in favoarea inculpatei pentru cercetarea cu celeritate a cauzei. In cele din urma s-a avut in vedere si situatia familiala a acesteia, respectiv ca are in intretinere un copil minor.
Fata de cele de mai sus, instanta de fond a apreciat ca au fost evidentiate probe concrete pe baza carora s-a estimat riscul lasarii inculpatei in libertate, prin urmare au fost furnizate motive pertinente si suficiente pentru a justifica necesitatea luarii unei masuri preventive alternative in cauza si a dispus conform minutei.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Oradea si inculpata T.T..
  Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea incheierii recurate ca fiind nelegala si netemeinica si a se dispune arestarea inculpatei pe o perioada de 29 de zile.
In motivarea recursului s-a aratat ca inculpata este cercetata sub aspectul savarsirii infractiunii de trafic de minori, constand in aceea ca in cursul anului 2012 a racolat-o si cazat-o pe victima minora, a exploatat-o, a amenintat-o si a obligat-o sa practice prostitutia pe raza judetului Bihor si a judetului Cluj, pentru a obtine beneficii financiare. A mai aratat ca sunt intrunite conditiile prevazute de articolul 143 Cod procedura penala si exista temeiul de arestare prevazut de articolul 148 litera f Cod procedura penala. A mentionat ca infractiunea ce i se retine in sarcina inculpatei este de o gravitate deosebita, conferita si de varsta frageda a victimei minore. Arata ca din declaratiile victimei, a martorilor audiati pana in prezent, a mamei victimei rezulta ca inculpata a comis infractiunea ce i se retine in sarcina.
Inculpata recurenta T.T., prin avocat,  a solicitat admiterea recursului, casarea si modificarea hotararii recurate in sensul de a se dispune, in baza articolului 140/3 alineatul 7 Cod procedura penala, revocarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea.
In motivarea recursului a aratat ca nu sunt probe din care sa rezulte ca fapta a fost comisa de inculpata. A solicitat a se avea in vedere declaratia victimei C in care aceasta arata ca se prostitua de buna voie pentru unul " C. grasu". A considerat ca in cauza ar fi vorba despre o infractiune de proxenetism si nicidecum de o infractiune de trafic de persoane, sens in care a invocat decizia nr. 16/2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in R.I.L unde aceasta reglementeaza aratand in mod expres diferenta dintre cele doua infractiuni. A mai aratat ca victima se prostitueaza din luna august 2012 si abia in luna ianuarie 2013 se face propunere de arestare preventiva pentru inculpata. A mentionat ca inculpata a primit victima in casa ei si i-a oferit conditii de crestere si educare alaturi de copii ei, a dus-o la scoala si s-a ingrijit de situatia scolara a acesteia. A aratat ca numitul L.M. era concubinul victimei. A considerat ca inculpata nu prezinta pericol pentru ordinea publica, are 3 copii minori si este bolnava.
Examinand incheierea recurata prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedura penala si art.385/14 Cod procedura penala, curtea constata urmatoarele:
Criticile formulate de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie D.I. I.C.O.T - Serviciul Teritorial Oradea, sunt fondate pentru urmatoarele considerente:
Pentru a se dispune luarea masurii arestarii preventive a inculpatului este necesar ca infractiunile pentru care este cercetat inculpatul sa fie sanctionate cu pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii, sa fie indeplinite cerintele prevazute de art. 143 C.pr.pen. si sa fie incident cel putin unul din cazurile prevazute de art. 148 C.pr.pen.
 Asa cum a retinut si tribunalul, fata de inculpata a fost inceputa urmarirea penala pentru infractiunea de trafic de minori prev. de art. 13  al.1 si 2 din L. 678/2001, constand in aceea ca in cursul anului 2012 a racolat-o si cazat-o pe C.I.S. - minora in varsta de 16 ani, pe care a supus-o exploatarii, a amenintat-o, obligand-o sa practice prostitutia pe raza mun. Oradea, a jud. Bihor si a jud. Cluj,  pentru a obtine in mod direct beneficii financiare.
In speta infractiunea savarsita de inculpata este de o gravitate sporita, conferita de varsta frageda a victimei minore, lipsa totala de empatie fata de traumele suferite de minora de la o varsta frageda, aspecte cunoscute de inculpata, imprejurari de care inculpata a profitat.
In ceea ce priveste pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea inculpatei in libertate, asa cum s-a aratat in mod constant in doctrina si jurisprudenta, ordinea publica inseamna intre altele climatul social firesc care presupune functionarea normala a institutiilor statului, mentinerea linistii cetatenilor si respectarea drepturilor acestora. Exista pericol pentru ordinea publica atunci cand este posibil sa se produca o incalcare a regulilor de convietuire sociala ocrotite de articolul 1 din Cod de procedura penala, printre care se enumera persoana, drepturile si libertatile ei ca urmare a lasarii in libertate a inculpatei, chiar prin reactia declansata in cadrul societatii de fapta comisa.
Daca justitia nu ar actiona prompt si cu fermitate, ar putea incuraja si alte persoane sa savarseasca infractiuni similare.
Cu privire la jurisprudenta CEDO in aceasta materie, trebuie invederat ca in esenta, Curtea a statuat in sensul ca masura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci cand exista motive verosimile ca s-a savarsit o infractiune sau exista motive verosimile ca s-a savarsit o infractiune sau exista motive temeinice de a se crede in posibilitatea savarsirii unei noi infractiuni, fiind necesara astfel apararea ordinii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor cu atat mai mult cu cat in speta este implicata o victima minora.
Masura arestarii preventive a inculpatei se impune deoarece sunt intrunite conditiile prevazute de articolul 143 Cod procedura penala - exista probe si indicii ca inculpata ar fi comis infractiunea retinuta in sarcina sa, mijloacele materiale de proba existente la dosarul cauzei dovedind fara dubii acest lucru. Exista temeiul de arestare prevazut de articolul 148 alineatul 1 litera f Cod procedura penala, respectiv inculpata a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea ei in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Apoi, conceptul de ordine publica in sensul legii penale trebuie inteles ca o reactie colectiva fata de anumite stari de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice.
Un astfel de impact, imediat si mediatic, exista categoric in randul opiniei publice si impune o reactie prompta a autoritatilor, care sa conduca la arestarea preventiva a inculpatei, pentru inlaturarea temeri colective, dovedind ca impotriva unor fapte periculoase, institutiile statului actioneaza in mod eficient, iar legea este aplicata cu hotarare.
Prin urmare, curtea retine ca in cauza sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru a se dispune masura arestarii preventive a inculpatei.
Pentru aceste motive, curtea, in baza  art. 385/15 pct. 1 lit. "  b " Cod procedura penala va respinge ca nefondat recursul penal  declarat de inculpata T.T. impotriva incheierii penale nr. 4 /17.01.2013 pronuntata de Tribunalul Bihor.
In baza art. 385/15  pct. 2 lit. d Cod procedura penala, curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Oradea impotriva incheierii penale nr. 4 /17.01.2013 pronuntata de Tribunalul Bihor pe care o va casa in totalitate si rejudecand cauza,
1. In baza art. 136 alin. 5 C.pr.pen., art. 1491  C.pr.pen. cu referire la art. 146 C.pr.pen., art. 143 C.pr.pen. si art. 148 alin.1 lit. f C.pr.pen. si art. 151 C.pr.pen va admite propunerea formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Oradea si va dispune arestarea preventiva a inculpatei T.T., pe o durata de 29 zile, incepand cu data punerii in executare a mandatului de arestare preventiva.
2. Impotriva inculpatei T.T. se va emite mandat de arestare preventiva conform art. 1491 alin. 12 C.pr.pen. cu referire la art. 146 alin. 10 C.pr.pen., 151 C.pr.pen. pe o durata de 29 zile, incepand cu momentul punerii in executare a masurii luate.
Va constata ca inculpata a fost retinuta 24 ore in baza ordonantei din 16.01.2013.
In baza art. 192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligata inculpata recurenta sa plateasca  statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare in recurs.