RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. CONTESTATIE IN ANULARE. GRESITA INTERPRETARE A PROBELOR SI A TEXTELOR DE LEGE. LIPSA GRESELII MATERIALE. -art.318 (1) teza I Cod procedura civila.

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. CONTESTATIE IN ANULARE. GRESITA INTERPRETARE A PROBELOR SI A TEXTELOR DE LEGE. LIPSA GRESELII MATERIALE.
-art.318 (1) teza I Cod procedura civila.

Decizia nr.11/23.01.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila,  de contencios administrativ si fiscal.

Prin Decizia nr. 551 din 31.10.2013 Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta SC"V. P.  M. "SRL cu sediul ales la SCA"L. C.  si Asociatii" in contradictoriu cu intimata debitoare SC"C.  M. "SRL si administrator  judiciar C. I.  T. SPRL  impotriva sentintei nr.996/F din 3 aprilie 2013, pronuntata de Tribunalul Bihor, pe care a mentinut-o in totul.
Instanta de recurs analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu a retinut ca este nefondat, astfel ca in baza prevederilor art.8 din Legea nr.85/2006, art.312 Cod procedura civila, a dispus respingerea lui pentru urmatoarele considerente:
Intre recurenta si debitoarea falita s-a incheiat la data de 2 iunie 2008 contractul nr.9/8 din 2 iunie 2008, potrivit caruia recurenta se obliga sa prospecteze piata si sa gaseasca pentru debitoare potentiali parteneri pentru asocierea in vederea participarii la licitatii organizate in domeniul de activitate al debitoarei, in schimbul platii unui comision de 2% din valoarea contractului adjudecat pentru care recurenta a identificat partenerul de asociere.
La art.4.4 din contract, partile au stipulat ca vor intocmi acte aditionale ca urmare a acceptarii de catre debitoare a fiecarei oferte,  ulterior adjudecarii contractelor, prin care se va preciza denumirea contractului la care se refera, suma pe care debitoarea o datoreaza recurentei si modul de esalonare a platilor in functie de valoarea  si durata contractului. S-a prevazut ca debitoarea va instiinta recurenta in termen de 3 zile de la data fiecarei incasari a contravalorii lucrarilor executate, recurenta urmand a intocmi si transmite factura catre debitoare cu obligatia pentru acesta de face plata in 10 zile de la emiterea facturii.
In executarea contractului incheiat cu debitoarea, recurenta a identificat doi potentiali parteneri ce s-au asociat cu debitoarea si au adjudecat contracte de lucrari, fiind incheiate doua acte aditionale la contract in data de 27.11.2008.
In ambele acte aditionale partile au stipulat ca debitoarea va plati recurentei 2% din contravaloarea fara TVA a lucrarilor executate de debitoare la care se va adauga TVA, plata comisionului urmand a se face esalonat in functie de datele la care debitoarea va incasa de la beneficiarul lucrarii contravaloarea lucrarilor executate, sub forma unei sume de 2% din fiecare incasare.
Ulterior, pe parcursul executarii lucrarilor contractate impreuna cu partenerul identificat de recurenta, debitoarea a intrat la data de 22.04.2010 in procedura insolventei, prin incheierea nr.1048/2010 stabilindu-se ca termen limita de depunere a declaratiilor de creanta data de 22 iunie 2010.
Recurenta nu a formulat declaratie de creanta pana la termenul fixat, solicitand prin adresa nr.604/15.10.2012 plata unei creante in suma de 2.337.061 lei plus TVA, aratand ca suma solicitata este o creanta curenta, nascuta ulterior deschiderii procedurii de insolventa, in sensul vizat de art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006.
Ulterior, dupa comunicarea de catre administratorul judiciar a facturilor emise de debitoare pentru incasarea lucrarilor executate, recurenta si-a precizat cererea initiala solicitand plata sumei de 746.266,99 lei plus TVA, creanta nascuta in timpul procedurii calculata pana la data de 8 martie 2013, obligarea administratorului judiciar la comunicarea catre recurenta la finele fiecarei luni sub sanctiunea unor daune cominatorii de 1000 lei pe zi intarziere a situatiei incasarilor si obligarea la plata comisionului din orice suma viitoare incasata de debitoare, sub sanctiunea platii de penalitati de 0,5% pe zi de intarziere.
Administratorul judiciar a respins solicitarea recurentei de plata a sumei solicitate aratand ca, creanta invocata nu este una curenta din timpul procedurii, ci una anterioara deschiderii procedurii pentru care recurenta ar fi trebuit sa ceara in termenul stabilit inscrierea la masa credala, creanta fiind una provizorie in sensul vizat de art.64 alin.4 din Legea nr.85/2006.
Masura luata de administratorul judiciar a fost contestata de recurenta prin prezenta contestatie, solicitandu-se modificarea masurii luate in sensul platii creantei solicitate, comunicarii facturilor viitoare si a platii comisionului sub sanctiunea daunelor si penalitatilor precizate.
Contestatia formulata de recurenta a fost in mod corect respinsa de judecatorul sindic prin sentinta recurata, creanta solicitata la plata de recurenta fiind una anterioara deschiderii procedurii si nu una curenta, cum in mod gresit o califica acesta.
Intr-adevar natura juridica a contractului incheiat intre parti este cea a unui contract de agent, cum invoca recurenta si nu a unui contract de comision, cum au denumit partile contractul si l-a calificat judecatorul sindic, insa aceasta calificare data contractului nu schimba natura creantei invocata de recurenta.
Raportul obligational dintre parti a luat nastere anterior deschiderii procedurii insolventei prin contractul nr.9/8 din 2 iunie 2008 si cele doua acte aditionale incheiate la data de 27.11.2008, contractul incheiat fiind unul cu executare dintr-o data pentru fiecare partener identificat ce a dus incheierea actului aditional si nu cu executare succesiva a obligatiilor asumate pentru fiecare partener identificat.
La momentul la care recurenta a identificat potentialul partener cu care debitoarea ulterior si-a adjudecat lucrarile de executie vizate si s-a incheiat actul aditional aferent, recurenta si-a executat obligatia asumata in contract fata de debitoare. Tot la acest moment prin actul aditional partile au stabilit si obligatia corelativa de plata a comisionului datorat de debitoare, acesta fiind unul determinat sub forma cotei de 2% din valoarea lucrarii contractate, doar plata acestuia a fost esalonata in functie de incasarile pe care debitoarea le va face de la beneficiarul lucrarii, stabilindu-se transe de plata de 2% din fiecare incasare. Aceasta modalitate de stabilire a platii comisionului fixat, nu transforma natura contractului incheiat, ci doar face ca obligatia de plata a comisionului stabilita prin actul aditional sa fie afectata de un termen, respectiv cel al incasarilor de la beneficiarul lucrarii executate.
Dreptul de creanta a recurentei s-a nascut la momentul la care aceasta si-a executat obligatia asumata prin contract fata de debitoare si cand prin actul aditional i s-a stabilit dreptul la plata comisionului de 2% din valoarea lucrarii executate de debitoare, plata comisionului stipulandu-se a se face esalonat.
O asemenea obligatie de plata este una afectata de un termen si nu o obligatie cu caracter succesiv ce ar da nastere, la momente diferite in raport de fiecare incasare, la plata comisionului fractionat la 2% din fiecare incasare.
Nu se poate retine ca fondata sustinerea recurentei in sensul ca dreptul sau de creanta nu se putea naste inainte de momentul executarii obligatiilor debitoarei fata de beneficiar deoarece dreptul sau de creanta s-a nascut la momentul executarii propriei obligatii si recunoasterii de catre debitoare a obligatiei de plata datorate, esalonarea platii comisionului nemodificand momentul nasterii obligatiei de plata.
De asemenea nu pot fi retinute sustinerile recurentei vizand nasterea dreptului la creanta prin prisma prevederilor art. 15 din Legea nr. 509/2002 privind agentii comerciali permanenti deoarece aceste dispozitii devin incidente doar in cazul in care partile prin contract nu stabilesc conditiile si termenele platii remuneratiei cuvenite agentului.
Dispozitiile art.6 alin.2 lit."d" din Legea nr.509/2002 stipuleaza ca, comitetul este obligat sa plateasca remuneratia agentului in conditiile si termenele stabilite prin contract sau prin lege. In cazul in care partile, in cuprinsul contractului au stabilit conditiile si termenele in care se va face plata remuneratiei se aplica prevederile contractuale si nu dispozitiile cuprinse in lege deoarece legiuitorul prin actul normativ a inteles sa acorde eficienta principiului libertatii contractuale ce confera dreptul partilor de a-si stabili in mod liber obligatiile contractuale. Ori, cata vreme la momentul incheierii actelor aditionale partile au stabilit clar comisionul datorat recurentei si obligatia de plata a debitoarei, acela este momentul nasterii dreptului de creanta al recurentei, esalonarea platii creantei afectand doar obligatia de plata de anumite termene stabilite prin raportare la incasarile facute de debitoare.
Drept urmare, in mod corect s-a calificat creanta invocata de recurenta ca fiind una nascuta anterior deschiderii procedurii insolventei, recurenta avand obligatia depunerii unei declaratii de creanta inlauntrul termenului fixat prin sentinta de deschidere a procedurii, pentru a obtine satisfacerea creantei sale in cadrul procedurii, creanta sa fiind una nescadenta in sensul vizat de art.66 alin.4 din Legea nr.85/2006. In urma verificarii declaratiei de creanta, recurenta ar fi putut fi inscrisa in tabelul de creanta cu titlu definitiv pentru partea de comision datorata de debitoare pentru lucrarile executate anterior deschiderii procedurii si cu titlu provizoriu pentru diferenta de comision aferent lucrarilor neexecutate pana la momentul deschiderii procedurii si care urmau a fi executate in perioada de observatie si de reorganizare, creanta provizorie urmand a fi consolidata pe masura lucrarilor executate.
Intr-adevar debitoarea nu si-a indeplinit obligatia contractuala de a instiinta recurenta in termen de 3 zile de la data fiecarei incasari despre contravaloarea lucrarilor executate pentru ca recurenta sa emita factura aferenta fiecarei transe, insa acest fapt nu face ca momentul nasterii dreptului de creanta al recurentei sa fie altul decat cel mai sus aratat.
In cazul in care dupa incheierea actelor aditionale recurenta constata ca nu a fost instiintata despre modul de executare al contractului din valoarea caruia este indreptatita la plata comisionului, ar fi trebuit sa ia masuri de diligenta in vederea informarii sale, legiuitorul stabilindu-i dreptul la art. 17 alin.2 din Legea nr.509/2002 sa solicite orice informatie, inclusiv extrase ale registrelor contabile ale debitorului, necesare pentru verificarea valorii comisioanelor ce i-ar fi datorate.
Ori, nici recurenta nu si-a luat asemenea masuri de protejare a intereselor sale, in sensul depunerii diligentelor necesare pentru urmarirea incasarii comisionului datorat de debitoare, aceasta expediind recurentei la aproape 2 ani dupa incheierea actelor aditionale o notificare dupa data intrarii societatii in insolventa si abia la data de 15.12.2012 la mai bine de 2 ani de la intrarea in procedura a solicitat plata creantei sale.
In aceste conditii, nu se pot retine ca fondate motivele invocate cata vreme nici recurenta nu si-a luat masuri concrete de conservare a drepturilor sale cuvenite potrivit contractului incheiat cu debitoarea anterior deschiderii procedurii, una dintre masurile de conservare pe care recurenta le putea lua fiind aceea de a solicita inscrierea la masa credala a debitoarei cu intreaga valoare a comisionului datorat, urmand ca ulterior in cadrul procedurii sa se stabileasca care parte de creanta poate fi inscrisa in tabel cu titlu definitiv si care parte provizoriu deoarece era afectata de un termen, nefiind scadenta.
 Neexecutarea partiala de catre debitoare a lucrarilor contractate nu poate afecta decat cuantumul creantei provizorii si nu momentul nasterii ei, pentru partea de lucrare executata in timpul procedurii creanta urmand a deveni definitiva, iar diferenta de comision inscris provizoriu pentru partea neexecutata urmand a nu se datora.
Drept urmare, se retine ca in mod corect a fost calificata creanta recurentei drept una nascuta anterior deschiderii procedurii, situata partial sub incidenta prevederilor art.64. alin.4 din lege de catre administratorul judiciar si nu drept una nascuta in timpul procedurii vizata art.64 alin.6 din lege, cum invoca nefondat recurenta.
In ce priveste aspectele invocate de administratorul judiciar vizand cesionarea contractelor la care se face referire in actele aditionale de catre debitoare se retine ca acestea nu au relevanta factuala in raport de cele aratate mai sus cu privire la natura creantei recurentei, din contractele de cesiune depuse la dosar rezultand doar cesiunea creantei pe care debitoarea ar fi trebuit sa o incaseze si nu cesiunea contractului si a obligatiei de executare.
De asemenea, nu pot fi avute in vedere nici aspectele legate de efectele pe care le-ar produce asupra procedurii calificarea creantei ca fiind una curenta cata vreme creanta recurentei nu a primit o asemenea calificare.
In ce priveste motivele de recurs vizand nepronuntarea judecatorului sindic asupra petitelor 2 si 3 din contestatia recurentei, vizand comunicarea facturilor emise in viitor si plata viitoare a comisionului sub sanctiunea unor daune sau penalitati se retine ca nu sunt fondate cata vreme prin hotararea recurata judecatorul sindic a dispus respingerea in totalitate a contestatiei formulate inclusiv a celor doua capete de cerere subsidiare celui principal.  Cata vreme creanta recurentei sa calificat ca fiind una anterioara deschiderii procedurii pentru care recurenta nu a solicitat in termen inscrierea la masa credala si nu una curenta nascuta in timpul procedurii este evident ca, capetele de cerere subsidiare celui principal ce viza calificarea si plata creantei calculate ca fiind nascuta in timpul procedurii au fost implicit respinse cata vreme decurg din modul de solutionare a capatului de cerere principal.
Pe de alta parte dispozitiile art.281ind.2 Cod procedura civila dau dreptul partilor sa solicite instantei de fond completarea hotararii in cazul omisiunii instantei de a se pronunta asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu, situatie in care au incidenta aceste dispozitii neputandu-se casa sau modifica hotararea atacata pe acest considerent.
Concluzionand, instanta de recurs a retinut ca motivele de recurs invocate sunt nefondate in mod judicios dispunand judecatorul sindic respingerea contestatiei formulate de recurenta.
Drept urmare, recursul declarat in cauza a fost respins ca nefondat, iar sentinta atacata mentinuta in totalitate.
Impotriva acestei hotarari, in termen, legal timbrat a formulat contestatie in anulare  V.  P.  M.  SRL   solicitand admiterea acestei cai de atac , anularea deciziei  atacate , rejudecarea recursului  si admiterea sa  in sensul modificarii sentintei  nr. 996/D din  03.04.2013 pronuntata de Tribunalul Bihor  in sensul admiterii  in totalitate a contestatiei  promovata in temeiul articolul 64 alineat6 din Legea nr.85/2006, modificarea masurii luata de  administratorul judiciar  C. I.  T. -  Filiala Bihor  cu privire la refuzul de plata  al creantei  detinuta  de contestatoare. 
Plata creantei certe , lichide si exigibile  nascuta ulterior  deschiderii procedurii  in suma de 746.266,99 lei. cu TVA , creanta care reprezinta  debit propriu-zis  datorat  pana la data de 08.03.2013 in temeiul contractului de comision  nr. 9/8/02.06.2008  incheiat cu debitoare conform facturilor fiscale  comunicate  de administratorul judiciar al debitoarei. obligarea debitoarei C.  M. SRL in insolventa, prin administrator judiciar, la comunicarea catre subscrisa, la finele fiecarui luni incepand din data de 08.03.2013, sub sanctiunea daunelor cominatorii de 1.000 lei pe zi intarziere, a situatiei incasarilor in temeiul Acordului Cadru pentru intretinere multianuala vara-iarna 2008 - 2011 pentru DRDP T. Lot 4 Sectia O.  Contract nr. 111/3393 din 05.12.2008 si Acordului Cadru pentru intretinere multianuala vara-iarna 2008 - 2011 pentru DRDP T.  Lot I Sectia A.  Contract nr. 111/3393 din 29.12.2008.
Obligarea debitoarei C.  M. SRL in insolventa, prin administrator judiciar, in temeiul art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, la plata catre contestatoare, in termen de 10 zile de la emiterea si comunicarea de catre ea a facturii fiscale aferente, sub sanctiunea platii de penalitati de intarziere de 0,5 % pe zi de intarziere, a comisionului de 2% din orice suma incasata de debitoare in temeiul Acordului Cadru pentru intretinere multianuala vara-iarna 2008 - 2011 pentru DRDP T.  Lot 4 Sectia O.  Contract nr.l 11/3393 din 05.12.2008 si Acordului Cadru pentru intretinere multianuala vara-iarna 2008 - 2011 pentru DRDP T.  Lot 1 Sectia A.  Contract nr.l 11/3393 din 29.12.2008.
Cu cheltuieli de judecata.
In motivare se arata urmatoarele:
La data de 31.10.2013, Curtea de Apel Oradea a pronuntat Decizia nr.551 /C/2013 -R in dosarul nr. 1769/1 11/2013/al, prin care a respins recursul formulat de  ea - societate recurenta-reclamanta. Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de recurs a retinut in esenta ca ar fi decazuta din dreptul de a participa la procedura insolventei intrucat ar detine o creanta nascuta anterior deschiderii procedurii insolventei (22.04.2010) si in consecinta ar fi trebuit sa formuleze declaratie de creanta pana la termenul limita din data de 22.06.2010. Solutia data de instanta de recurs se bazeaza pe prevederile art.7 alin.(3) teza a II-a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei:
"Prin exceptie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedura civila, comunicarea actelor de procedura anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificati in lista prevazuta la art. 28 alin. (1) Ut. c), procedura notificarii prevazute la art. 61 va fi considerata indeplinita daca a fost efectuata prin Buletinul procedurilor de insolventa".
Considerand ca fata de ea procedura notificarii prevazute la art.61 din Legea nr.85/2006 s-a efectuat prin publicarea in BPI a acesteia, instanta a constatat ca nu mai este in termen sa pretinda satisfacerea creantei sale / inscrierea in Tabelul creantelor.
Motivele pentru care apreciaza ca hotararea pronuntata in recurs este rezultatul unei greseli materiale si ca in speta este incidenta ipoteza prevazuta de art.318 alin.(l) teza I Cod procedura civila sunt urmatoarele:
1)Instanta de recurs a solutionat recursul fara a verifica macar daca recurenta creditoare era indicata in Lista creditorilor depusa de debitorul C.  M.  SRL in insolventa. Aceasta Lista nu a fost analizata de instanta, desi sta la baza hotararii pronuntate in recurs (daca ar fi fost indicata in lista debitorului, iar administratorul judiciar nu i-ar fi comunicat conform CPC notificarea de deschidere a procedurii, ar fi fost repusa in termen).
2)Instanta de recurs s-a pronuntat in baza unei legi abrogate la data pronuntarii, respectiv Legea nr.85/2006 (la data de 31.10.2013 era in vigoare OUG nr. 91 / 2013 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, intrucat Decizia Curtii Constitutionale nu era publicata Ia data de 31.10.2013 in Monitorul Oficial al Romaniei).
3)In hotararea contestata se retine faptul ca la dosarul cauzei (dosar nr. 1769/1 1 1/2013/al al Curtii de Apel Oradea) ar fi fost depuse de catre administratorul judiciar al debitoarei anumite contracte de cesiune. Or, din verificarile efectuate la termenul de judecata din 24.10.2013, pana la ultimul termen de judecata din recurs  (24.10.2013) la dosarul instantei de recurs nu era depus nici un contract de cesiune, ceea ce duce la concluzia ca aceste contracte analizate de instanta de recurs ar fi fost depuse la dosarul cauzei dupa inchiderea dezbaterilor. Depunerea unor inscrisuri la dosarul cauzei dupa inchiderea dezbaterilor ar fi trebuit sa conduca la redeschiderea dezbaterilor in vederea comunicarii cu recurenta a inscrisurilor depuse de administratorul judiciar, pentru a putea emite un punct de vedere asupra acestora si a le pune in discutia contradictorie a partilor. Fapta de a nu redeschide dezbaterile in acest context si de a nu comunica recurentei inscrisuri depuse la dosar dupa inchiderea dezbaterilor constituie greseala materiala in sensul art.318 alin.(l) teza 1 Cod procedura civila.
Pronuntarea solutiei fara analiza listei cu numele creditorilor depusa de debitor conform art. 28 alin.(l) lit.c din Legea nr.85/2006.
Considera ca datorita acestei erori materiale s-a ajuns la dezlegarea gresita a recursului. Pentru a dezlega in mod corect pricina dedusa judecatii, se impunea a fi avute in vedere anumite date materiale esentiale ale dosarului, care sa conduca la pronuntarea unei solutii corecte, date materiale constand in cele cuprinse in Lista depusa de debitor conform art. 28 alin.(l) lit.c din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei. Mentioneaza ca aceasta lista este depusa de debitor in dosarul avand ca obiect procedura insolventei C. M.  SRL, nr.2744/111/2010 al Tribunalului Bihor. Instanta a revenit asupra dispozitiei de acvirare a acestui dosar, prin incheierea pronuntata in sedinta publica din data de 24.10.2013 si nici nu a verificat aceasta lista. Depunerea listei la dosarul cauzei putea conduce la pronuntarea altei solutii.
Dezlegarea data de instanta de recurs este rezultatul unei greseli materiale - instanta recurs solutionand cauza fara a verifica macar daca a fost mentionata in calitate de creditor in Lista depusa de debitor, fara acvirarea dosarului continand aceasta lista. Solicita sa se dispuna acvirarea dosarului nr.2744/111/2010 al Tribunalului Bihor, vol. I, avand ca obiect procedura insolventei debitoarei din prezenta cauza: C.  M.  S.R.L.
Hotararea contestata a fost pronuntata in baza unei legi abrogate la momentul pronuntarii: Legea nr.85/2006.
Recursul a fost solutionat in temeiul unei legi abrogate la data pronuntarii (31.10.2013). In opinia sa, aceasta este o eroare materiala, iar nu de judecata sau interpretare a probelor, deoarece aceasta greseala nu presupune critica deciziei contestate prin prisma unor erori de apreciere a dispozitiilor legale in vigoare, ci critica deciziei in sensul ca intreaga dezlegare data este rezultatul pronuntarii hotararii in temeiul unei legi abrogate la acea data!
Mai mult, in masura in care s-ar fi respectat faptul ca o lege abrogata nu produce efecte juridice si nu poate sta la baza unei hotarari judecatoresti, dezlegarea data recursului ar fi fost alta. Astfel, OUG nr.91/2013, in vigoare la data de 31.10.2013, prevede la art.42 alin.(3) teza a II-a urmatoarele: "Creditorii nementionati in lista prevazuta la art. 67 alin. (1) pct. c) si care nu au fost notificati vor fi repusi in termen si vor prelua procedura in stadiul in care se afla in momentul inscrierii lor la masa credala".
Decizia contestata a fost pronuntata in baza prevederilor Legii nr.85/2006, aceasta fiind abrogata la data pronuntarii (31.10.2013). in vigoare la data de 31.10.2013 era O.U.G. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa.
O.U.G. 91/2013 a intrat in vigoare la data de 25.10.2013 si a fost declarata neconstitutionala prin decizia Curtii Constitutionale nr.447/29.10.2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.674 din data de 01.11.2013. Potrivit art. 147 alin. 4 din Constitutia Romaniei, "deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei; de la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor". Cum aceste decizii au putere numai pentru viitor (prevedere expresa si imperativa a Constitutiei Romaniei), pana la data publicarii in M. Of. a deciziei de neconstitutionalitate (01.1 1.2013), OUG nr. 91/2013 a fost in vigoare. O solutie corecta ar fi avut in vedere dispozitiile legii in vigoare la momentul pronuntarii.
Considera pronuntarea hotararii in temeiul unei legi care nu este in vigoare ca fiind o eroare materiala conform prevederilor art. 318 al in. 1 teza I cod procedura civila, in sensul ca hotararile instantelor de recurs pot fi atacate cu contestatie cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale. in speta greseala materiala vizata este evidenta.
Declararea neconstitutionalitatii unei legi nu determina aplicarea legii vechi, abrogate prin legea declarata neconstitutionala. Doar de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale nr.447/29.10.2013 in M. Of. al Romaniei, respectiv de la data de 01.11.2013, Legea nr.85/2006 putea sta la baza pronuntarii hotararilor judecatoresti.
In hotararea contestata (pag. 16 a deciziei, paragraful ) se retine faptul ca la dosarul cauzei (dosar nr. 1769/1 11/2013/al al Curtii de Apel Oradea) ar fi fost depuse de catre administratorul judiciar al debitoarei anumite contracte de cesiune. Or, pana la ultimul termen de judecata din recurs (24.10.2013), la dosarul instantei de recurs nu era depus nici un contract de cesiune, ceea ce duce la concluzia ca aceste contracte analizate de instanta de recurs ar fi fost depuse la dosarul cauzei dupa inchiderea dezbaterilor. Depunerea unor inscrisuri la dosarul cauzei dupa inchiderea dezbaterilor ar fi trebuit sa conduca la redeschiderea dezbaterilor in vederea comunicarii cu recurenta a inscrisurilor depuse de administratorul judiciar,pentru a putea emite un punct de vedere asupra acestora si a le pune in discutia contradictorie a partilor. Fapta de a nu redeschide dezbaterile in acest context si de a nu comunica inscrisuri depuse la dosar dupa inchiderea dezbaterilor constituie greseala materiala in sensul art.318 alin.(l) teza 1 Cod procedura civila.
In drept invoca prevederile art. 318 alin. 1 teza I si urmatoarele din Codul de procedura civila.
Examinand contestatia in anulare formulata, instanta a retinut urmatoarele:
Procedand la verificarea cu prioritate a exceptiei inadmisibilitatii contestatiei in anulare formulata de C. I. T. -   Filiala Bihor S.P.R.L. , instanta a apreciat ca este nefondata , avand in vedere ca, in cererea formulata, contestatoarea  a indicat motivul prevazut de lege pe care isi fundamenteaza demersul juridic, respectiv art. 318 alin. 1 teza I cod procedura civila.
Incidenta sau nu in cauza a dispozitiilor articolul 318 alin. 1 teza I cod procedura civila , invocate de catre contestatoare, tine de temeinicia cererii.
Conform prevederilor  articolul 318 alin. 1 teza I cod procedura civila, hotararile instantei de recurs mai pot fi atacate cu contestatie  in anulare  cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale.
Din cuprinsul textului de lege de mai sus, reiese ca acesta are in vedere doar greseli materiale cu caracter procedural, greseli in legatura cu aspecte formale ale judecatii si nu greseli de judecata.
Prin motivele formulate, contestatoarea a  aratat ca instanta de recurs a solutionat recursul fara a verifica daca recurenta creditoare era indicata in lista creditorilor depusa de debitorul C. M.  SRL in insolventa, ca aceasta s-a pronuntat in baza unei legi abrogate la data pronuntarii, respectiv Legea nr.85/2006 (la data de 31.10.2013 era in vigoare OUG nr. 91 / 2013 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, intrucat Decizia Curtii Constitutionale nu era publicata Ia data de 31.10.2013 in Monitorul Oficial al Romaniei) si ca in hotararea contestata se retine faptul ca la dosarul cauzei (dosar nr. 1769/1 1 1/2013/al al Curtii de Apel Oradea) ar fi fost depuse de catre administratorul judiciar al debitoarei anumite contracte de cesiune, or, din verificarile efectuate in dosarul instantei de recurs nu era depus nici un contract de cesiune, ceea ce duce la concluzia ca aceste contracte analizate de instanta ar fi fost depuse la dosarul cauzei dupa inchiderea dezbaterilor.
Analizand argumentele care au stat la baza formularii contestatiei in anulare, instanta a retinut ca, acestea nu vizeaza greseli in legatura cu aspecte formale ale judecatii in recurs, pentru verificarea carora sa nu fie necesara o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, ci eventual, erori de judecata, or acestea nu pot fi indreptate de aceeasi instanta prin retractarea propriei hotarari.
Pentru aceste considerente, intrucat in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 318 alin. 1 teza I cod procedura civila , curtea in baza articolului 320 cod procedura civila  a respins ca neintemeiata contestatia in anulate  formulata  de contestatoare.
Instanta nu a acordat cheltuieli de judecata  deoarece  acestea nu s-au  solicitat de  parti.