RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE DISPOZItIE DE INCETARE RAPORT DE SERVICIU EMISA DE SEFUL I.J.P.F. INADMISIBILITATEA ACtIUNII PENTRU NEINDEPLINIREA PROCEDURII PREALABILE ANTERIOR SESIZARII INSTANtEI DE JUDECATA. -art.7 alin.16 din Legea nr.554/20

SECtIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE DISPOZItIE DE INCETARE RAPORT DE SERVICIU EMISA DE SEFUL I.J.P.F. INADMISIBILITATEA ACtIUNII PENTRU NEINDEPLINIREA PROCEDURII PREALABILE ANTERIOR SESIZARII INSTANtEI DE JUDECATA.
-art.7 alin.16 din Legea nr.554/2004;
-art.78  din Legea nr.360/2002;
-art.106 alin.1 din Legea nr.188/1999.

In speta, recurenta reclamanta a solicitat anularea Dispozitiei nr. 1348989/07.10.2011 emisa de Seful I. J. P. F. Bihor prin care s-a dispus incetarea raportului de serviciu.
Raportul de serviciu al politistului este reglementat de Legea nr. 360/2002, care prin art. 78 dispune ca aceasta se completeaza, sub aspectele nereglementate specific,  cu prevederile Legii nr. 188/1999.
Potrivit art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, ca norma generala in materie: "In cazul in care raportul de serviciu a incetat din motive pe care functionarul public le considera netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instantei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus incetarea raportului de serviciu, in conditiile si termenele prevazute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare, precum si plata de catre autoritatea sau institutia publica emitenta a actului administrativ a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat functionarul public.
Prin trimiterea facuta la dispozitiile Legii contenciosului administrativ, sub aspectul termenelor si conditiilor de solutionare a litigiului, legiuitorul face trimitere mai intai la art. 7 din lege care prevede explicit obligativitatea indeplinirii procedurii prealabile anterior sesizarii instantei de judecata.
Sub acest aspect, in mod corect prima instanta a retinut ca in speta aceasta conditie de exercitiu a actiunii nu a fost indeplinita, sanctiunea care intervine fiind inadmisibilitatea acesteia.
Sustinerile recurentei reclamante legate de formularea unei plangeri prealabile in data de 18.01.2012, la mai multe luni dupa sesizarea instantei (27.10.2011) nu au putut fi retinute ca fiind pertinente, acest demers fiind unul prealabil, adica anterior investirii instantei, scopul sau fiind acela de a permite autoritatii emitente sa isi revoce actul daca apreciaza ca acestea incalca dispozitiile legale, fara concursul instantei de judecata.
Nu au putut fi apreciate ca intemeiate afirmatiile recurentei potrivit carora culpa pentru nerespectarea dispozitiilor legale, respectiv pentru neindeplinirea procedurii prealabile, apartine avocatului care nu si-a indeplinit atributiile in mod corespunzator, intrucat insusi recurenta reclamanta si-a ales acest avocat si si-a asumat  raspunderea pentru aceasta alegere astfel ca invocarea propriei culpe (culpa in eligendo) nu poate produce efecte juridice in favoarea sa. 

Decizia nr.4547/CA/04.12.2013 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila,  de contencios administrativ si fiscal.

Prin sentinta prin Sentinta nr. 2218/CA din 15.03.2013 Tribunalul Bihor a admis exceptia inadmisibilitatii formularii actiunii, ridicata prin intampinare, a respins ca inadmisibila cererea formulata de reclamanta M. P. L. in contradictoriu cu paratul I. T. P. F. Oradea, fara cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca reclamantul s-a aflat in raport de serviciu cu paratul, avand calitatea de politist - functionar public cu statut special, raporturi ce sunt reglementate de legea speciala, respectiv Legea nr. 360/2002. Astfel, potrivit art. 78 dispozitiile legii speciale privind statutul politistului se completeaza cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale altor acte normative in vigoare aplicabile functionarului public, in situatia in care domeniile respective nu sunt reglementate in legislatia specifica politistului.
Avand in vedere ca procedura contestarii Dispozitiei de incetare a raporturilor de serviciu nu este reglementata special in Legea nr. 360/2002, instanta constata ca devin aplicabile prevederile art. 106 din Legea nr. 188/1999, potrivit carora in cazul in care raportul de serviciu a incetat, functionarul public poate cere anularea actului administrativ prin care s-a dispus incetarea raportului de serviciu, in conditiile si termenele prevazute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
In conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004 republicata, inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea in tot sau in parte a acestuia, iar in conformitate cu dispozitiile art. 109 alin.2 Cod proc. civila, in cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei competente se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, in conditiile stabilite de acea lege, dovada indeplinirii procedurii prealabile anexandu-se la cererea de chemare in judecata.
Verificand modalitatea de indeplinire a procedurii administrative prealabile, instanta de fond a constatat ca reclamantului i s-a comunicat Dispozitia Sefului I. J. P. F. Bihor nr. 1348989/07.10.2011, pe baza de semnatura, la data de 10.10.2011, data ce nu este contestata de reclamant, si rezulta din adresa de raspuns nr. CR.2153477/ 15.02. 2012  si potrivit prevederilor legale, reclamantul putea formula plangerea prealabila pana la data de 09.11.2011inculusiv  si nu ulterior  acestei date.
In speta, reclamantul a inregistrat plangerea la data de 18.01.2012, la  mai mult de doua luni dupa expirarea termenului prevazut de lege. Totodata, fara a urma anterior procedura prealabila, reclamantul a introdus prezenta actiune in justitie in anularea aceleiasi dispozitii, la data de 27.10.2011.
Indeplinirea procedurii prealabile constituie o conditie esentiala a declansari etapei judiciare  de contestare a actului administrativ, legiuitorul intentionand sa-l protejeze pe cel care se considera vatamat intr-un drept recunoscut de lege prin evitarea unui eventual proces, daca autoritatea emitenta a actului administrativ ar proceda, in cadrul procedurii plangerii prealabile, la revocarea propriului act.
In cauza insa, reclamantul s-a adresat autoritatii emitente dupa sesizarea instantei de judecata, astfel ca cererea sa si-a pierdut natura juridica a unei plangeri prealabile, a unui recurs gratios, neputand avea decat natura juridica a unei incercari de solutionare amiabila a litigiului.
Nu au fost apreciate intemeiate apararile reclamantului, in sensul ca Dispozitia Sefului I. J. P. F. Bihor nr. 1348959/07.10.2011 nu cuprinde autoritatea careia i se adreseaza plangerea prealabila. In cuprinsul Dispozitiei contestate se arata ca politistul se poate adresa cu plangere la instanta competenta, in conditiile si termenele prevazute de Legea nr. 554/2004. Or, nu s-a putut aprecia ca reclamantul s-a aflat intr-o eroare de drept, cu privire la procedura prealabila pe care trebuia sa o urmeze, intrucat in principiu nu poate invoca necunoasterea legii, si in special avand in vedere ca profesia pe care a avut-o, cea de politist - functionar public cu statut special, ceea ce presupune ca avea posibilitatea de a cunoaste si intelege prevederile Legii nr. 554/2004.
De asemenea, in cauza are relevanta data sesizarii instantei de judecata, chiar necompetenta fiind, si nu data la care instanta competenta a fost sesizata in urma declinarii sau transpunerii dosarului, intrucat litigiul s-a nascut la data introducerii actiunii si nu ulterior.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 18 coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, apreciind ca neindeplinita procedura prealabila in conformitate cu exigentele legii, instanta de fond a admis exceptia inadmisibilitatii si a dispus respingerea cererii formulate de reclamant ca inadmisibila.
Impotriva acestei sentinte, in termen si scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs recurenta-reclamanta M. P. L., solicitand admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentintei atacate, respectiv respingerea exceptiei inadmisibilitatii, retinerea cauzei spre solutionare pe fond si, pe cale de consecinta, admiterea actiunii asa cum a fost formulata si ulterior precizata.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii, considera ca in mod neintemeiat instanta de fond a solutionat cauza pe exceptie.
Astfel, un motiv de nulitate absoluta pe care l-a invocat consta in faptul ca nu s-a indicat instanta competenta sau autoritatea careia se adreseaza plangerea prealabila simpla trimiterea la prevederile Legii nr.554/2004, nefiind suficienta in acest caz, regula generala fiind cea prevazuta de art.62 alin.3 Codul muncii.
Procedura prealabila a fost indeplinita inainte de sesizarea instantei de contencios administrativ. Aceasta a fost sesizata la data de 4 aprilie 2012, cand a fost inregistrat dosarul pe rolul acestei instante ca urmare a declinarii cauzei de la Sectia de Litigii de Munca prin incheierea din 30 martie 2012.
Exceptia lipsei plangerii prealabile este neintemeiata si raportat la faptul ca, la data formularii ei, prin intampinarea depusa la instanta in data de 13.02.2012, plangerea prealabila era inregistrata atat la IGPF, cat si la IJPF iar raspunsurile au fost date in data de 15.02.2012.
In   concluzie,   la   data   sesizarii   instantei   de   contencios administrativ, exista atat plangerea prealabila, cat si raspunsul la aceasta.
In ceea ce priveste tardivitatea formularii plangerii prealabile, apreciaza ca si aceasta este neintemeiata intrucat termenul prevazut de art.7 alin. 1 de 30 de zile este un termen de recomandare, si nu unul de decadere sau de prescriptie.
Nu este vina reclamantului ca avocatul angajat anterior in cauza nu a facut procedura prealabila in termenul de 30 zile. Mai mult, in cazul altor colegi, aflati in aceeasi situatie, ale caror sentinte le vom depune dupa motivare, s-a respins aceasta exceptie chiar daca actiunea s-a respins pe fond.
Pe fondul cauzei, a reiterat motivele de nulitate absoluta si netemeinicie dezvoltate prin cererea de chemare in judecata.
In drept a invocat prevederile art. 304 ind. 1 Cod de procedura civila.
Prin intampinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea in totalitate a sentintei recurate ca legala si temeinica.
Instanta de recurs, analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publica, a retinut ca     este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Criticile aduse hotararii sunt neintemeiate.
In speta, recurenta reclamanta a solicitat anularea Dispozitiei nr. 1348989/07.10.2011 emisa de Seful I. J. P. F. Bihor prin care s-a dispus incetarea raportului de serviciu.
Raportul de serviciu al politistului este reglementat de Legea nr. 360/2002, care prin art. 78 dispune ca aceasta se completeaza, sub aspectele nereglementate specific,  cu prevederile Legii nr. 188/1999.
Potrivit art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, ca norma generala in materie: "In cazul in care raportul de serviciu a incetat din motive pe care functionarul public le considera netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instantei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus incetarea raportului de serviciu, in conditiile si termenele prevazute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare, precum si plata de catre autoritatea sau institutia publica emitenta a actului administrativ a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat functionarul public.
Prin trimiterea facuta la dispozitiile Legii contenciosului administrativ, sub aspectul termenelor si conditiilor de solutionare a litigiului, legiuitorul face trimitere mai intai la art. 7 din lege care prevede explicit obligativitatea indeplinirii procedurii prealabile anterior sesizarii instantei de judecata.
Sub acest aspect, in mod corect prima instanta a retinut ca in speta aceasta conditie de exercitiu a actiunii nu a fost indeplinita, sanctiunea care intervine fiind inadmisibilitatea acesteia.
Sustinerile recurentei reclamante legate de formularea unei plangeri prealabile in data de 18.01.2012, la mai multe luni dupa sesizarea instantei (27.10.2011) nu au putut fi retinute ca fiind pertinente, acest demers fiind unul prealabil, adica anterior investirii instantei, scopul sau fiind acela de a permite autoritatii emitente sa isi revoce actul daca apreciaza ca acestea incalca dispozitiile legale, fara concursul instantei de judecata.
Nu au putut fi apreciate ca intemeiate afirmatiile recurentei potrivit carora culpa pentru nerespectarea dispozitiilor legale, respectiv pentru neindeplinirea procedurii prealabile, apartine avocatului care nu si-a indeplinit atributiile in mod corespunzator, intrucat insusi recurenta reclamanta si-a ales acest avocat si si-a asumat  raspunderea pentru aceasta alegere astfel ca invocarea propriei culpe (culpa in eligendo) nu poate produce efecte juridice in favoarea sa. 
Pentru aceste considerente, avand in vedere ca litigiul a fost solutionat fara a se intra in analiza fondului dreptului, prin respingerea ca inadmisibila  a cererii, instanta constatand ca in mod corect s-a procedat astfel, a retinut ca nu se mai poate intra in analiza celorlalte aspecte invocate de recurenta.
A luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.