RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. CONTESTATIE IMPOTRIVA RAPORTULUI DE EVALUARE. INADMISIBILITATEA CONTESTARII IN BAZA ART.21 DIN LEGEA NR.85/2006. -art.21, art.116 si art.117 din Legea nr.85/2006.

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. CONTESTATIE IMPOTRIVA RAPORTULUI DE EVALUARE. INADMISIBILITATEA CONTESTARII IN BAZA ART.21 DIN LEGEA NR.85/2006.
-art.21, art.116 si art.117 din Legea nr.85/2006.

Decizia nr.605/26.11.2013 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila,  de contencios administrativ si fiscal.

Prin SENTINTA nr.1497/F/2013 din 15 mai 2013, Tribunalul Bihor a admis contestatia formulata de creditorul S. M. si a incuviintat efectuarea unei expertize judiciare pentru determinarea valorii de circulatie a imobilelor inscrise in CF 153319, 153323 si 153330 Oradea. A dispus suspendarea procedurilor de vanzare a acestora pana la intocmirea raportului de evaluare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, analizand actele si lucrarile dosarului judecatorul sindic a retinut urmatoarele :
La data de 17 aprilie 2013 a fost depus de catre lichidatorul judiciar un raport de activitate in cuprinsul caruia s-a aratat ca bunurile aflate in patrimoniul debitorului au fost evaluate. Potrivit raportului de evaluare intocmit de catre P. P. V. C.  valoarea totala a bunurilor imobile situate administrativ in O. str. C.  nr. 118 este de 653.000 euro ( filele 4-115 vol. V ). Aceleasi bunuri la momentul deschiderii procedurii insolventei au fost evaluate la suma de 1.857.322 euro ( fila 126 vol. V ).
Potrivit art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 impotriva raportului de activitate intocmit de lichidatorul judiciar oricare dintre creditori poate formula contestatie, judecatorul sindic putand dispune, la cererea acestuia suspendarea executarii masurii contestate. Valorificarea bunurilor in cadrul procedurii falimentului trebuie sa urmareasca consilierea intereselor concursuale ale creditorilor prin prisma principiului maximizarii averii debitorului. Stabilirea pretului de pornire reprezinta in acest context un element deosebit de important intrucat orice negociere sau vanzare are ca punct de pornire valoarea reflectata in raportul de evaluare.
Asa fiind, judecatorul sindic a retinut ca valoarea determinata in cadrul prezentei proceduri de catre P. P. V. C.  se situeaza la un nivel cu mult mai mic decat cea efectuata la solicitarea creditorului, reprezentand o treime din cea stabilita la momentul debutului procedurii de insolventa . Regresul inregistrat de piata imobiliara nu poate justifica in nici un fel, spre exemplu, ca pretul de pornire pentru un imobil situat intr-o zona cu un potential comercial important din Oradea sa fie de numai 251 000 euro in conditiile in care el este compus din teren in suprafata de 1.765 mp si o constructie de 788 mp.
Stabilirea acestuia este cu atat mai greu de acceptat cu cat in prezent piata imobiliara s-a stabilizat. In conditiile in care contestatorul este creditor, considera ca pornirea licitatiilor de la nivelul sumelor reflectate in regulamentul de vanzare aduce atingere drepturilor sale. Tocmai de aceea, tinand seama ca  sumele amintite nu corespund unei valori de circulatie ce poate fi apreciata fara detinerea unor cunostinte de specialitate, se impune retinerea motivului invocat sub acest aspect si reevaluarea bunurilor de un expert autorizat, sens in care a si admis contestatia.
Cat priveste cererea de suspendare, judecatorul sindic a retinut ca alineatul 5 al aceluiasi articol confera in mod expres aceasta posibilitate in vederea conservarii si protejarii drepturilor care ar putea fi afectate de masurile intreprinse de lichidatorul judiciar. Ca atare, considerand intemeiata si aceasta cerere, a admis-o.
Impotriva acestei sentinte, in termen si legal timbrat, a declarat recurs creditoarea B. I. - R.  Sp.A, solicitand modificarea sa in sensul respingerii contestatiei, in principal ca inadmisibila, iar in subsidiar ca nefondata, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, recurenta a aratat ca sentinta atacata este nelegala si netemeinica, iar contestatia formulata este in principal inadmisibila, iar in subsidiar nefondata. In primul rand, in speta nu sunt incidente dispozitiile art. 21 alineatul 3 din Legea nr. 85/2006 intrucat rapoartele de evaluare nu sunt acte ale lichidatorului judiciar si nu pot fi atacate in cadrul unei contestatii impotriva masurilor luate de catre acesta. Dupa cum rezulta din cuprinsul contestatiei, nu se contesta nici o masura luata de catre lichidatorul judiciar, ci exclusiv rapoartele de evaluare despre care lichidatorul judiciar face vorbire in cadrul raportului de activitate depus la data de 17.04.2013. Daca am considera ca raportul de evaluare reprezinta o masura luata de catre lichidatorul judiciar, atunci acesta trebuia contestat in termen de 3 zile de la luarea masurii. Or, rapoartele de evaluare au fost depuse la dosar la data de 19.02.2013, iar contestatia a fost formulata la data de 17.04.2013, fiind astfel tardiva.
Recurenta a aratat ca, in opinia sa, aceste rapoarte nu pot fi contestate pur si simplu, pe calea unei contestatii adresate judecatorului - sindic, ci doar pe calea unei contestatii formulate impotriva procesului - verbal al adunarii creditorilor prin care s-ar aproba aceste rapoarte de evaluare si s-ar decide pornirea vanzarilor de la preturile ilustrate de rapoartele de evaluare. Or, dupa cum au sustinut si in fata instantei de fond, atata timp cat creditorii nu s-au pronuntat asupra acestor rapoarte, adunarea creditorilor avand pe ordinea de zi acest punct fiind convocata pentru data de 14.05.2013, ulterior momentului formularii contestatiei, aceasta din urma este prematura. Avand in vedere ca raportul de evaluare nu este un act al lichidatorului judiciar, in mod nelegal s-a dispus de catre instanta si suspendarea vanzarilor.
Pe fondul contestatiei, recurenta apreciaza solutia instantei de fond ca nelegala, in lipsa oricarei probatiuni administrate in cauza. Instanta a retinut fara nici un fel de probe ca piata imobiliara s-a stabilizat si a facut aprecieri personale asupra unui potential pret de pornire in cazul imobilelor in litigiu. Instanta a preluat argumentele contestatorului fara a face minime eforturi pentru a afla daca acestea corespund realitatii si a ignorat un raport de specialitate. Dispunand suspendarea vanzarilor, judecatorul - sindic a facut aprecieri de oportunitate, prejudiciind astfel creditorii, desi doar acestia pot hotari asupra pretului de pornire si modalitatii de valorificare a bunurilor debitoarei, iar judecatorul sindic are doar un control de legalitate. Nu sunt fondate sustinerile contestatorului nici in ceea ce priveste subevaluarea bunurilor. In anul 2009 nu s-au facut evaluari cu privire la aceste bunuri, ci doar in anul 2008, iar valoarea acestor bunuri a fost stabilita la 1.375.800 Euro. Probabil, contestatorul a avut in vedere si valoarea altor bunuri aduse in garantie care apartin insa unor terti garanti si nu societatii debitoare, astfel ca nu au fost evaluate in procedura.
In drept, recurenta invoca prevederile art. 304 Cod de procedura civila si ale Legii nr. 85/2006.
In probatiune, solicita proba cu inscrisuri, anexand copii rapoarte de evaluare.
Intimatul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratand ca, potrivit art. 116 alineatul 1 din Legea nr. 85/2006, lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata de catre lichidator, sub controlul judecatorului sindic. Lichidatorul poate fi ajutat la unele operatiuni de lichidare a bunurilor, spre exemplu, la evaluarea bunurilor sau la vanzarea propriu-zisa, de un evaluator autorizat ANEVAR. Pe de alta parte, in cadrul procedurii falimentului, administratorul special reprezinta interesele asociatilor societatii, astfel incat potrivit art. 18 litera c din Legea nr. 85/2006, acesta poate formula contestatii. Principiul care guverneaza operatiunea de lichidare este acela al maximizarii averii debitorului in vederea satisfacerii cat mai complete a creantelor. In masura in care valorile de evaluare stabilite de catre rapoartele de evaluare care au fost comunicate, in extras, ar coincide cu pretul de vanzare, si acest pret ar fi fost acceptat de catre creditori, s-ar fi ajuns in situatia in care nici macar creanta bancii nu ar fi fost acoperita, prejudiciind astfel atat restul creditorilor, cat si asociatii debitorului. Mai mult decat atat , asa cum a aratat si in fata instantei de fond, nu s-au avut in vedere investitiile efectuate de la data intocmirii primului raport de evaluare in anul 2009. Considera ca in mod corect a dispus instanta suspendarea executarii masurii contestate, raportat la faptul ca executarea acestei masuri, respectiv aprobarea pretului conform raportului de evaluare si a regulamentului de vanzare, in cadrul Adunarii creditorilor, ar fi adus prejudicii atat creditorilor, cat si asociatilor debitorului. Nu poate fi primita sustinerea recurentei ca prin efectuarea expertizei dispuse de judecatorul sindic s-ar creste cheltuielile de procedura, atata vreme cat s-a obligat sa suporte costurile expertizei, onorariul a si fost achitat, iar expertul a facut deja convocarile pentru efectuarea expertizei.
Examinand recursul formulat, prin prisma motivelor invocate de recurenta, precum si din oficiu, cu luarea in considerare a apararilor intimatului, instanta constata urmatoarele:
Rapoartele de evaluare intocmite in cauza au fost depuse la dosar la data de 19.02.2013 de catre lichidatorul judiciar, printr-o adresa inaintata in acest sens judecatorului - sindic.
La data de 17.04.2013, intimatul contestator depune la dosar contestatia solutionata de judecatorul - sindic prin sentinta ce face obiectul recursului, aratand in cuprinsul ei ca intelege sa conteste "raportul de evaluare intocmit de catre lichidatorul judiciar numit in dosar prin evaluator P. V. C. SRL." S-a solicitat prin contestatie judecatorului sindic sa dispuna efectuarea unei contraexpertize de evaluare imobiliara, precum si suspendarea procedurii de valorificare a bunurilor imobile in cadrul procedurii de faliment, pana la efectuarea contraexpertizei, urmand ca pretul, modalitatea si regulamentul de vanzare sa fie suspuse aprobarii creditorilor ulterior. Contestatia astfel formulata nu a fost motivata in drept.
La aceeasi data, la termenul de judecata fixat in cauza, lichidatorul judiciar a depus raport de activitate prin care a aratat ca s-a procedat la evaluarea imobilelor si intocmirea regulamentelor de valorificare , iar in vederea stabilirii modalitatii de valorificare a bunurilor imobile este convocata adunarea creditorilor pentru data de 14.05.2013. Prin precizarea la contestatie depusa la dosar la data de 08.05.2013, contestatorul a solicitat, in plus, si anularea rapoartelor de evaluare intocmite. La aceeasi data, judecatorul sindic a ramas in pronuntare asupra contestatiei, sentinta atacata cu recurs fiind pronuntata la data de 15.05.2013, dispunand admiterea ei, incuviintarea efectuarii expertizei si suspendarea procedurilor de vanzare. Judecatorul sindic nu s-a pronuntat asupra solicitarii de anulare a rapoartelor de evaluare.
La data de 14.05.2013 a avut loc adunarea creditorilor convocata de lichidatorul judiciar pentru stabilirea modalitatii de valorificare a bunurilor imobile din patrimoniul debitoarei. Conform procesului verbal al adunarii, depus la dosar, pe ordinea de zi erau incluse ca puncte de discutii prezentarea rapoartelor de evaluare a imobilelor si regulamentului de valorificare, insa creditorii au apreciat oportun ca asupra acestor aspecte sa discute la o alta adunare. Nu s-a hotarat astfel nimic cu privire la valorificarea bunurilor.
In acest context , judecatorul sindic in mod netemeinic si nelegal a dispus suspendarea procedurilor de valorificare a bunurilor, in conditiile in care aceste proceduri nu au inceput, neaprobandu-se de catre creditori valorificarea bunurilor.
In privinta solutiei judecatorului sindic de incuviintare a efectuarii unei expertize judiciare de evaluare a bunurilor, instanta a retinut ca rapoartele de evaluare nu reprezinta masuri ale lichidatorului judiciar, in sensul cerut de dispozitiile art. 21 din Legea nr. 85/2006, apte de fi contestate pe calea prevazuta de acest text de lege si de a fi suspendate. Rapoartele de evaluare nu au fost intocmite de catre lichidatorul judiciar, nu el a stabilit valoarea bunurilor, si nici nu au fost efectuate de un evaluator propriu. Potrivit art. 116 alineatul 3 din Legea nr. 85/2006, in vederea evaluarii bunurilor din averea debitorului, lichidatorul judiciar poate fie sa angajeze in numele debitorului un evaluator, fie, cu acordul creditorilor, sa utilizeze un evaluator propriu. Fata de aceste dispozitii legale, se poate aprecia ca masura a lichidatorului judiciar doar aceea de desemnare sau angajare a evaluatorului, nu raportul de evaluare in sine. Or, in prezenta contestatie se contesta valoarea bunurilor stabilita prin rapoarte, in conditiile in care aceasta valoare nu a fost stabilita de lichidator, ci de evaluator.
Potrivit dispozitiilor art. 117 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar va prezenta mai intai comitetului creditorilor un raport care va cuprinde evaluarea bunurilor si metoda de valorificare a acestora, iar apoi va convoca adunarea creditorilor, instiintandu-i pe creditori despre posibilitatea studierii raportului.
Asadar, nu lichidatorul judiciar este cel care stabileste valoarea bunurilor, modalitatea lor de valorificare si pretul de pornire, astfel ca, contestarea rapoartelor de evaluare pe calea prevazuta de art. 21 din Legea nr. 85/2006 este inadmisibila. Contestatorul, in calitate si de creditor al societatii debitoare, are deschisa calea actiunii in anularea hotararii adunarii creditorilor sau comitetului creditorilor privitoare la evaluarea si valorificarea bunurilor, atunci cand aceasta se va adopta.
Judecatorul - sindic, procedand astfel, s-a substituit adunarii creditorilor, facand aprecieri de oportunitate, si nu de legalitate asa cum ii permite legea. Creditorii sunt cei abilitati sa aprobe valoarea bunurilor astfel cum a fost stabilita de un evaluator si tot ei pot stabili pretul de pornire, efectuarea altei evaluari, modalitatile de valorificare.
 De altfel, prin intampinarea formulata in recurs, intimatul contestator recunoaste ca a formulat aceasta contestatie pentru a preintampina ca adunarea creditorilor sa aprobe pretul bunurilor la valoarea stabilita prin rapoartele intocmite. Calea astfel aleasa de contestator este nu numai prematura, ci si inadmisibila. Contestatorul invoca prejudicierea drepturilor creditorilor prin valorile stabilite, insa acestia au parghii legale pentru a-si apara interesele.
Pentru aceste motive, constatand incidenta in cauza a dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila vechi, aplicabil in speta, instanta, admitand recursul, a modificat in tot sentinta atacata, in sensul respingerii contestatiei formulate, ca inadmisibila.
In temeiul art. 274 Cod de procedura civila, instanta a obligat intimatul sa plateasca recurentei cheltuielile de judecata reprezentate de taxa de timbru si timbrul judiciar, in cuantum de 60,15 lei, conform dovezilor de la dosar si solicitarii recurentei.