ASIGURARI SOCIALE. Magistrat suspendat din functie fata de care s-a constatat ulterior incetarea masurii de suspendare ca urmare a scoaterii de sub urmarire penala. Repunerea in situatia anterioara prin plata drepturilor banesti de care a fost lipsit pe p

ASIGURARI SOCIALE. Magistrat suspendat din functie fata de care s-a constatat ulterior incetarea masurii de suspendare ca urmare a scoaterii de sub urmarire penala. Repunerea in situatia anterioara prin plata drepturilor banesti de care a fost lipsit pe perioada suspendarii din functie, drepturi pentru care beneficiarul lor datoreaza contributie de asigurari sociale.
Art.63 alin.2 din Legea nr.303/2004
Art.257 din Legea nr.95/2006
Art.19 lit.a-d si lit.b  din Legea nr.76/2002
Art.27 din Legea nr.76/2002
Art.6 din Legea nr.241/2005
Art.280 din Legea nr.53/2003 Potrivit dispozitiilor art.63 alin.2 din Legea nr.303/2004, daca se dispune scoaterea de sub urmarire penala fata de judecator sau procuror, suspendarea din functie inceteaza, acesta este repus in situatia anterioara, iar din perspectiva dispozitiei legale enuntate repunerea in situatia anterioara implica acordarea drepturilor salariale de care ar fi beneficiat reclamantul in ipoteza in care sub durata perioadei aflate in litigiu si-ar fi exercitat functia, or in respectiva situatie indubitabil ca i s-ar fi retinut sumele destinate contributiilor la bugetul asigurarilor de stat.
Drepturile banesti achitate reclamantului in conditiile dispozitiei art.63 alin.2 din Legea nr.303/2004 reprezinta drepturile salariale de care acesta a fost lipsit pe perioada suspendarii sale din functie, drepturi pentru care beneficiarul lor datoreaza contributie de asigurari sociale.

 
                                

DECIZIA CIVILA NR.4100/2013-R din 5.09.2013     -Dosar nr.5292/111/2011* Prin sentinta civila nr. 1225 din data de 21.11.2012, pronuntata de Tribunalul B, in dosar nr. 5292/111/2011*, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor M P - P I C C J, P C A O si P T B.
S-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice.
S-a respins actiunea formulata de reclamantul L A F cu dom. in O , str. P, nr.10, ap.2, jud. B in contradictoriu cu paratii M  P - P I C C J cu sediul in B, B-dul L, nr.12-14, sector 5, P C A O, P T B ambele cu sediul in O , str. A L, nr.12,jud. B si M F P cu sediul in B , str. A , nr.7, sector 5
S-a respins cererea de chemare in garantie a M F P.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M F P s-a constatat ca I C C J intr-un recurs in interesul legii, a decis ca cererea de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar nu indeplineste cerintele prevazute de textul de lege.
Drept urmare, instanta a apreciat ca nu mai subzista nici un temei legal pentru ca Ministerul Finantelor Publice din varii motive sa poata fi obligata la plata unor drepturi banesti in favoarea unor salariati care se afla in raporturi de munca cu o alta institutie publica care este si ordonator de credite.
In consecinta, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Pubice.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Public s-a concluzionat ca, creantele reprezentand sume retinute cu titlu de contributii si impozite chiar daca au fost virate organelor fiscale, nu pot fi pretinse direct de catre reclamant de la Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala a Finantelor B, intrucat se retine ca ar fi vorba despre o plata nedatorata care daca s-ar confirma atunci aceasta ar trebui recuperata de catre platitor, petentul avand la dispozitie o actiune indirecta, in regres.
Asadar reclamantul este persoana ori partea care fixeaza cadrul procesual, limitele acestuia si isi exercita actiunea ( actiunea in pretentii-principala ori actiunea in regres) asa cum considera  de cuviinta, Ministerul Public fiind organul care a platit drepturile salariale restante, mai putin contributiile care au fost virate organelor fiscale, motiv pentru care acesta are calitate procesuala pasiva.
Totodata, chiar daca este vorba despre drepturi si obligatii nascute din raporturi juridice fiscale, instanta apreciaza ca sectia civila a Trib.B este competenta in solutionarea cauzei, intrucat fondul actiunii priveste plata integrala a drepturilor salariale, invocandu-se texte de lege care ar prevedea situatii in care angajatul primeste ori incaseaza salariul brut fara sa se retina contributiile si impozitele pe salarii.
Pe fond, s-a retinut ca reclamantul L A F a indeplinit functia de procuror la Parchetul de  pe langa  Tribunalul Bihor pana la data de 29.03.2002, data de la care acesta a fost acuzat de savarsirea infractiunilor de favorizare a  infractorului, arestare nelegala si cercetare abuziva si sustragere sau distrugere de inscrisuri emitandu-se in acest sens Ordonanta nr.102/P/29.03.2002. Totodata, prin Ordinul nr.780/C/2002 al ministrului justitiei s-a constatat existenta cauzei de suspendare de drept din magistratura a reclamantului pana la data de 24.01.2008, cand CSM prin Hotararea nr.8/24.01.2008 a constatat incetarea suspendarii sale din profesie, cu consecinta repunerii in situatia anterioara, respectiv plata drepturilor banesti de care a fost lipsit pe perioada suspendarii din functie si recunoasterea vechimii in magistratura pentru aceasta perioada.
Dupa revenirea la serviciu, acesta a decis sa isi valorifice pretentiile solicitate, incepand cu data de 15.04.2011, in interiorul termenului de prescriptie extinctiva asa cum a constatat CA O.
        Practica instantei prin care a mai fost acordata direct partii reclamante sume brute trebuie reconsiderata ( sen.civ.nr.738/LM/17.05.2010 a Trib.B-dosar nr.90/111/2010) intrucat orice salariat nu are vreun drept de incasare efectiva a diferentelor dintre salariul brut si cel net care se cuvine exclusiv bugetului de stat, bugetului de asigurari sociale de stat, CAS, somaj, etc. indiferent daca a beneficiat sau nu de servicii sociale ori daca a avut sau nu aceasta posibilitate legala.
Altfel zis, suspendarea din functia de magistrat a dus intr-o prima faza la pierderea tuturor drepturilor salariale si sociale ale reclamantului, insa repararea prejudiciului cauzat printr-o masura ilegala nu poate avea loc prin acordarea diferentelor dintre salariul brut si cel net, ultimul fiind acordat ulterior si retroactiv pentru intreaga perioada suspendata reclamantului din prezenta cauza, dimpotriva reclamantul avand la dispozitie alte cai legale comune care ar atrage competenta generala a judecatoriei sau a tribunalului in functie de cuantumul pretentiilor solicitate sau de procedura urmata -art.2 pct.1 lit.h  C.pr.civ.
Aceasta cu atat mai mult cu cat reclamantul a mai beneficiat pe langa drepturile salariale restante si de reparatii pecuniare ca urmare a constatarii ilegale a masurilor care au dus la suspendarea acestuia din activitate, o solutie contrara ar duce la imbogatirea fara justa cauza a acestuia prin dublarea despagubirilor care ar urma sa fie incasate.
Drept urmare, a respins actiunea formulata ca fiind neintemeiata si implicit cererea de chemare in garantie .
S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei  hotarari a declarat recurs, in termen, scutit de la plata taxelor de timbru, reclamantul L A F solicitand admiterea acestuia, modificarea in tot a hotararii atacate, admiterea actiunii.
Prin motivele de recurs au fost invocate urmatoarele:
-solutia instantei de fond este nelegal si netemeinica, astfel  este evident  ca suma cuvenita salariatului in temeiul raportului de munca este salariul brut, cel stabilit in contractul de munca sau in alte temeiuri legale, iar intrucat salariatul beneficiaza de anumite drepturi sociale, acesta plateste  pentru ele,  retinandu-i-se lunar anumite sume din salariul brut, conditia  fiind ca salariatul sa si  beneficieze efectiv de aceste drepturi sociale  ori sa fi fost protejat de anumite  evenimente ce se puteau produce in perioada asigurata;
-celelalte aspecte retinute  echivaleaza cu denegare de dreptate;
-pe fondul cauzei, in baza art. 52 alin. 2 din Codul muncii, despagubirea ulterioara suspendarii trebuia sa fie egala cu salariul plus celelalte drepturi de care a fost  lipsit pe perioada suspendarii contractului, nefiind logic si cu atat mai putin legal ca dimpotriva salariul sa-i fie diminuat  cu sumele corespunzatoare drepturilor de care a fost lipsit pe perioada suspendarii;
-de asemenea, conform art. 92 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 cand impotriva  unui magistrat  se pune in miscare actiunea penala, acesta va fi suspendat de drept  din functie pana la ramanerea definitiva a hotararii si potrivit  art. 48 alin. 4 din Codul muncii, in cazul suspendarii pentru fapte  imputabile salariatului, pe durata suspendarii acesta nu va beneficia de nici un drept care rezulta din calitatea sa de salariat, per a contrario, in cazul in care se stabileste ca faptele  nu erau imputabile, salariatul va beneficia de drepturile corespunzatoare calitatii sale de salariat sau de echivalentul banesc al acestora daca nu mai poate  sa le valorifice in natura;
-nefiindu-i achitate la timp drepturile  salariale pe perioada 01.04.2002 - 28.01.2008, este evident ca, in acelasi interval, parchetul nu a virat lunar nici contributia datorata potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997 si art. 8 din OUG nr.  150/2002, pentru perioada mentionata de care nu a beneficiat.
Prin intampinare, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a solicitat  respingerea recursului, cu motivarea ca suma de bani calculata si platita recurentului in conditiile  art. 63 alin. 2 din Legea nr. 303 nu este exceptata de la impozitare, prin urmare este evident ca drepturile banesti cuvenite acestuia pentru perioada suspendarii sunt supuse  impozitarii, situatie  in care modul de calcul si cuantumul drepturilor  banesti au fost  corect stabilite.
Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu, instanta de recurs a constatat urmatoarele:
Recurentul reclamant a fost suspendat din  magistratura incepand  cu data de 1 aprilie  2002 si pana la data de 24 ianuarie  2008, data la care prin Hotararea nr. 8 a Consiliului Superior al Magistraturii s-a constatat incetarea suspendarii din functie a recurentului ca urmare a scoaterii de sub  urmarire penala prin Ordonanta nr. 147/P/2006 a Sectiei de urmarire penala si criminalistica din cadrul  Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, respectiv Ordonanta nr. 403/P/2007 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Oradea.
Potrivit dispozitiilor art. 63 alineat 2 din Legea nr. 303/2004, daca se dispune scoaterea de sub urmarire  penala fata de  judecator  sau procuror, suspendarea din functie inceteaza, acesta este repus in situatia anterioara, platindu-i-se drepturile banesti de care a fost lipsit pe perioada  suspendarii  din functie si recunoscandu-i-se vechimea in functie  pentru aceasta perioada.
Recurentului reclamant i-au fost achitate drepturile banesti cuvenite pentru perioada suspendarii sale din functie la data de 13 aprilie  2008, suma de bani efectiv  platita fiind calculata prin retinerea sumelor destinate contributiilor la  bugetul de stat si  bugetul asigurarilor de stat - impozit pe venit, CAS, somaj si sanatate -, rezultand un cuantum final de 331.870 lei.
Este evident  ca respectivele sume de bani se impunea a fi retinute, astfel din perspectiva dispozitiei legale precitate, repunerea  in situatia anterioara implicand  acordarea drepturilor salariale de care ar fi beneficiat recurentul reclamant in ipoteza in care sub durata perioadei aflate in litigiu si-ar fi exercitat functia de procuror, or in respectiva situatie indubitabil ca i s-ar fi retinut sumele destinate contributiilor la bugetul de stat si la bugetul asigurarilor de stat, aceasta  indiferent daca a beneficiat sau nu de drepturile de asigurari sociale si de sanatate.
In contextul sus relevat trebuie a se face trimitere la textul art. 257 din Legea nr. 95/2006 care prevede  veniturile asupra carora se aplica contributia  pentru asigurarile  de sanatate, elocvent fiind  si textul art. 19 lit. b din  Legea nr. 76/2002 care  prevede persoanele care sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, in sistemul  asigurarilor de somaj, importanta prezentand in aceeasi ordine de idei art. 27 din  acelasi act normativ care instituie in sarcina angajatorilor obligatia de a retine si de a vira  lunar contributia  individuala la bugetul asigurarilor pentru somaj, in cota de 1% aplicata asupra salariului de baza lunar brut, pentru asiguratii  prevazuti la art. 19 lit. a - d.
Drepturile  banesti achitate  recurentului in conditiile  dispozitiilor art. 63 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 reprezinta drepturile  salariale de care acesta a fost lipsit pe perioada suspendarii sale din functie, drepturi supuse  impozitarii si pentru care beneficiarul lor datoreaza contributie de asigurari sociale.
De altfel, retinerea  si nevarsarea in termen de cel mul 30 de zile  de la  scadenta a sumelor  reprezentand  impozite sau contributii cu retinere la  sursa constituie   infractiune  potrivit art. 6 din Legea nr. 241/2005, prin care s-a abrogat textul art. 280 din Legea nr. 53/2003 conform cu care constituia infractiune nedepunerea  de catre angajator, in termen de 15 zile, in conturile stabilite, a sumelor  incasate de la  salariati cu titlu de contributie datorata catre sistemul public de asigurari sociale, catre  bugetul asigurarilor pentru somaj or catre  bugetul asigurarilor sociale de sanatate.
Concluzia ce se impune, din perspectiva ansamblului argumentelor  relevate  anterior, este aceea ca, sumele de bani aflate in litigiu au fost retinute in mod legal, recurentul nu este indrituit  la a-i fi restituite sumele efectiv  retinute, actualizate cu indicele de inflatie si nici acordate  dobanzile legale pretinse, astfel cum s-a solicitat prin actiunea dedusa judecatii.
Nu in ultimul rand, trebuie  a preciza ca hotararea judecatoreasca  depusa la  dosarul instantei de fond data in solutionarea unui litigiu similar, a fost pronuntata intr-o perioada anterioara celei in care Curtea de Apel Oradea si-a reconsiderat practica in materie.
Fata de considerentele ce preced, instanta, in baza dispozitiilor  art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat recursul, sentinta  fiind pastrata in totul.