RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. PROCEDURA INSOLVENTEI. INCHEIERE DE SUSPENDARE A JUDECATII IN BAZA ART.244 (1) PCT.1 COD PROCEDURA CIVILA. NEINDEPLINIREA CONDITIILOR PREVAZUTE DE ACEST TEXT DE LEGE. -art.244 (1) pct.1 Cod procedura civila.

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

 RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. PROCEDURA INSOLVENTEI. INCHEIERE DE SUSPENDARE A JUDECATII IN BAZA ART.244 (1) PCT.1 COD PROCEDURA CIVILA. NEINDEPLINIREA CONDITIILOR PREVAZUTE DE ACEST TEXT DE LEGE. 
-art.244 (1) pct.1 Cod procedura civila.

Decizia nr.500/10.10.2013 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila,  de contencios administrativ si fiscal.

Prin incheierea din 17 aprilie 2013, Tribunalul Satu Mare - judecatorul sindic a dispus suspendarea judecarii cauzei in temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod procedura, pana la finalizarea evaluarii si valorificarii bunurilor societatii debitoare.
Impotriva acestei incheieri au formulat recurs, legal timbrat recurentii H. C. si H. M. N., solicitand instantei modificarea in totalitate a acesteia, in sensul continuarii judecarii dosarului de insolventa nr.8167/83/2010, avand ca obiect raspundere administrator.
In dezvoltarea motivelor de recurs recurentii arata ca, incheierea recurata este nelegala si netemeinica, aratand ca lichidatorul judiciar a solicitat in temeiul art.138 lit."a si d" din Legea nr.85/2006, antrenarea raspunderii recurentilor parati ca fosti administrator ai societatii comerciale S.C. C. SRL, in prezent aflata in faliment, asa cum aceasta rezulta din cadrul dosarului civil nr. 8167/83/2010 al Tribunalului Satu Mare, Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal. Ca urmare a acestei solicitari au formulat o pozitie procesuala exprimata prin intampinarea depusa la dosar, in sensul respingerii actiunii de antrenarea a raspunderii paratilor, solicitand judecatorului sindic in probatiune o serie de inscrisuri precum si o expertiza judiciara de evaluare a bunului imobil cu care am garantat creditele societatii debitoare S.C. C. SRL.
Primul raport de expertiza dispus in cauza, prin care au solicitat evaluarea bunului debitoarei S.C. C. SRL, imobil garantie a creditului ipotecar luat de societate a fost declarat nul absolut. Raportul a fost realizat de expertul judiciar M. I. M. In cauza s-a dispus de catre judecatorul sindic la solicitarea paratilor o contraexpertiza avand acelasi obiectiv ca si primul raport, de evaluarea a bunului imobil garantie a creditului angajat de catre societatea debitoare. Acest raport de expertiza a fost realizat de catre expertul judiciar G. I. si s-a constatat ca acest raport este de asemenea nul absolut nefiind realizat cu respectarea standardelor europene de evaluare. Judecatorul sindic a revenit cu adresa la acest expert si i-a solicitat sa reface raportul de expertiza pe baza Standardelor Europene de Evaluare, precum si pe baza standardelor agreate de catre ANEVAR.
Expertul judiciar a refuzat sa se conformeze dispozitiilor imperative ale judecatorului sindic comunicand la dosar in loc de raport de expertiza judiciara refacuta un raspuns prin care invedereaza instantei ca e suficienta calitatea sa de expert tehnic judiciar pentru realizarea "Evaluarii proprietatii imobiliare" nefiind necesara detinerea calitatii de expert evaluator ANEVAR.
In fapt, raspunsul acestui expert a insemnat o sfidare a dispozitiilor imperative ale judecatorului sindic care a constatat nulitatea raportului de expertiza realizat de catre acesta pe baza unor Hotarari de Guvern care se aplica societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat si nicidecum unor societati comerciale cu capital integral privat, cum era cazul societatii debitoare ai caror administratori au fost recurentii.
Inainte de a se pronunta asupra raspunsului expertului judiciar G. I. I., judecatorul sindic din oficiu a pus in discutie necesitatea suspendarii prezentului litigiu in temeiul dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila pana la evaluarea si valorificarea activelor debitoarei din cadrul dosarului de insolventa cu nr. 8167/83/2010, dosar in care paratii nu sunt parti, apreciind ca in speta nu sunt intrunite conditiile impuse de dispozitiile art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila coroborat cu dispozitiile alin. 2 al aceluiasi articol. In primul rand antrenarea raspunderii paratilor pe temeiul de drept invocat de lichidator in speta, art. 138 lit. a si d din Legea 85/2006 nu poate in mod valabil sa depinda de evaluarea si valorificarea bunurilor debitoarei din dosarul de insolventa, intrucat pe de o parte potrivit Legii nr. 85/2006 raspunderea civila a persoanelor avute in vedere de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o raspundere speciala, care prezinta multe caracteristici ale raspunderii civile delictuale si presupune indeplinirea unei cerinte esentiale, respectiv aceea a existentei unui raport de cauzalitate intre fapta administratorului si prejudiciul creat, cat si imprejurarea ca acesta ar fi lucrat cu rea credinta in dauna creditorilor, iar pe de alta parte evaluarea bunurilor debitoarei a fost incuviintata si in cadrul acestui dosar in contradictoriu cu subsemnatii parati.
Este cel putin discutabil rationamentul judecatorului sindic care apreciaza ca evaluarea bunului imobil din cadrul dosarului de faliment in care paratii nu sunt parti va putea fi opozabil paratilor din prezenta cauza, fara ca aceasta evaluare sa se faca in contradictoriu si cu acestia, in conditiile in care in prezentul dosar acestia au facut eforturi financiare si au platit expertize pentru evaluarea acestui imobil, expertize constatate a fi nule absolut, dar nu din culpa acestora.
Prin urmare daca judecatorul sindic a apreciat ca fiind utila, pertinenta si concludenta aceasta expertiza pentru solutionarea prezentului dosar apreciaza ca se impunea revenirea cu o adresa sub sanctiunile procedurale aplicabile expertilor pentru atare situatii si nicidecum suspendarea acestui dosar pana la efectuarea unui act de procedura, evaluare judiciara si valorificare a bunului care face obiectul dosarului de faliment in care paratii nu sunt parti. O grava eroare de judecata face judecatorul sindic atunci cand in cadrul dispozitivului sustine ca judecata "reincepe prin cererea de repunere pe rol a cauzei, la cererea uneia dintre parti, inainte de implinirea termenului de perimare", omitand faptul ca potrivit dispozitiilor imperative ale alin. 2 al art. 244 Cod procedura civila care se coroboreaza cu cele ale art. 244 alin.1 Cod procedura civila: "Suspendarea va dainui pana cand hotararea pronuntata in pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabila.", aspect care intareste o data in plus, daca mai era necesar ca, suspendarea unei judecati nu poate depinde de indeplinirea unui act de procedura, evaluare sau valorificare a bunurilor debitoarei ci aceasta poate depinde doar de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati, ceea ce nu este cazul in speta de fata.
Lichidatorul judiciar, prin intampinarea depusa la dosar a solicitat instantei respingerea ca neintemeiat si nefondat a recursului formulat si, pe cale de consecinta, mentinerea in totalitate a dispozitiilor primei instante privind suspendarea cauzei pana la finalizarea valorificara bunurilor societatii. Astfel se invoca in recursul formulat ca evaluarea si valorificarea bunurilor identificate in averea  debitoarei nu prezinta importanta in dosarul asociat avand ca obiect angajarea raspunderii patrimoniale, criticandu-se totodata rationamentul judecatorului sindic in aprecierea cauzei deduse judecatii. Fata de cele invocate, mentioneaza ca bunul identificat in averea debitoarei a fost evaluat si expus spre valorificare in conditiile prevazute de art. 116-120 din Legea 85/2006, coroborat cu art. 41- (2) din acelasi act normativ. Dat fiind ca actele intocmite de lichidatorul judiciar au fost aprobate de catre Adunarea creditorilor in sedinta din data de 21.01.2011, imobilul din averea debitoarei urmeaza a fi valorificat in conditiile aprobate de catre creditori.
Sustinerile recurentilor ca evaluarea si valorificarea bunurilor debitoarei in cadrul dosarului de faliment nu are efecte in prezenta cauza sunt nefondate, cu atat mai mult cu cat potrivit dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportat de persoanele responsabile. Astfel, dat fiind ca, dupa valorificarea bunurilor din averea debitoarei exista posibilitatea ca o parte din pasivul debitoarei sa fie acoperit, petitul actiunii in atragerea raspunderii urmeaza a fi modificat corespunzator, prin urmare ar fi nedrept, netemeinic si nelegal sa se ajunga la pronuntarea unei hotarari prin care paratii sa fie obligati la suportarea unui pasiv mai mare decat ar fi in realitate. Intr-o asemenea situatie, se impune suspendarea cauzei pana la definitivarea pasivului debitoarei, prin urmare in mod legal i temeinic judecatorul sindic a dispus suspendarea prezentei cauze pana la valorificarea bunului din averea debitoarei si definitivarea pasivului. 
Mai mult, in mod corect s-a retinut in incheierea de sedinta recurata, orice expertiza tehnica este o opinie la evaluarea imobilelor, insa cuantumul actiunii formulate va fi determinat de valoarea la care se vor valorifica efectiv bunurile debitoarei, valoarea cu care se va modifica in concret pasivul acesteia si nicidecum de valoarea exprimata de expert, mai ales dat fiind ca urmare a evaluarii intocmite la solicitarea lichidatorului judiciar, expertul stabileste o valoare de la care incep licitatiile cu privire la bunul din averea debitoarei si aprobata de catre creditori, aceiasi creditori care pe parcursul desfasurarii procedurii insolventei sunt indreptatiti la aprobarea modificarii unei strategii de vanzare cu privire la bun.
Prin urmare, nu recurentii parati stabilesc valoarea la care se valorifica un bun.
In drept au fost invocate prevederile art. 25, art. 41- (2), art. 116-120 si art. 138 din Legea nr. 85/2006, art. 115 si urmatoarele, art. 312 (1) din Codul de Procedura Civila.
 Examinand hotararea recurata, atat prin prisma criticilor formulate, cat si sub toate aspectele potrivit prevederilor art.3041 Cod procedura civila, instanta a retinut urmatoarele:
Prin incheierea de sedinta din17 aprilie 2013, judecatorul sindic a dispus suspendarea cauzei in baza art.244 alin.1 pct.1 Cod procedura civila pana la finalizarea evaluarii si valorificarii bunurilor societatii debitoarei.
Incheierea judecatorului sindic este netemeinica si nelegala.
Potrivit art.244 alin.1 pct.1 Cod procedura civila, instanta poate suspenda judecata cand dezlegarea pricinii atarna in tot sau in parte, de existenta sau inexistenta unui drept ce formeaza obiectul altei judecati. Alin.2 al aceluiasi articol reglementeaza ca suspendarea va dainui pana cand hotararea pronuntata in pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabila.
Asadar, instanta poate dispune suspendarea unei cauze in baza art.244 alin.1 pct.1 Cod procedura civila, pana la solutionarea irevocabila a pricinii care a motivat suspendarea.
In cauza de fata insa, judecatorul sindic a suspendat solutionarea cererii de antrenare a raspunderii materiale a recurentilor, pana dupa evaluarea si valorificarea bunurilor debitoarei.
In acest context, este clar ca nu au fost respectate prevederile legale la care s-a facut referire mai sus.
Deoarece, din perspectiva celor expuse, criticile recurentilor sunt fondate, instanta in baza art.312 alin.6 Cod procedura civila, a admis recursul si a casat incheierea, cauza urmand a fi trimisa la aceeasi instanta in vederea continuarii judecatii.
Cheltuielile de judecata vor fi avute in vedere cu ocazia rejudecarii.