Vatamare corporala din culpa

Tip speta: sentinta penala
Titlu: vatamare corporala din culpa
Data speta: 21.12.2010




     
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Buhusi nr. 660/P/2009 inregistrat la aceasta instanta cu nr. 508/199/2010 a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva inculpatului D.A. si s-a dispus trimiterea acestuia in judecata pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala, prev. de art.184 al.1,3 C.pen., retinandu-se in esenta in actul de sesizare a instantei urmatoarele: la data de 04.07.2009, pe fondul neadaptarii vitezei in localitate si al neasigurarii in efectuarea unei manevre de depasire, pe raza comunei G., jud.B., autoturismaul marca w cu nr. de inmatriculare xxx condus de catre inculpat,  a intrat in impact cu autoturismul marca q cu nr. de inmatriculare yyy condus regulamentar de catre H. A.-A., autoturism aflat   intr-o manevra semnalizata de vira la stanga spre un drum secundar, in urma coliziunii rezultand accidentarea minorelor care se aflau pe bancheta din spate a autoturismului marca yyy. In urma cercetarilor s-a stabilit ca, in momentul in care conducatoarea auto  H. A.A. s-a apropiat la aproximativ 200 m de domiciliu, a inceput sa semnalizeze intentia de a vira spre stanga, pentru a intra pe aleea ce face legatura dintre DN 15 si locuinta sa. Aceasta intentie a fost observata de catre L. C., conducatorul autoutilitarei marca w cu nr. de inmatriculare xxx, aflata in coloana, in spatele autoturismului yyy. Acesta a incetinit viteza autoutilitarei, pentru a da posibilitatea conducatoarei auto de a face manevra de virare la stanga. In momentul in care s-a apropiat de locuinta, conducatoarea auto, dupa ce s-a asigurat ca poate face manevra in siguranta, a inceput virajul spre stanga, iar, in timp ce intra cu partea din fata a autoturismului sau pe aleea ce face legatura dintre locuinta sa si sosea, autoturismul sau a fost lovit in partea de stanga-spate de catre autoturismul marca z, condus de catre inculpat, aflat intr-o manevra de depasire, din spate, pe partea stanga, a autoutilitarei marca w.
     In urma impactului, autoturismul marca w, condus de H. A.-A., a fost proiectat in afara partii carosabile, in sensul de mers B.-B., rezultand vatamarea corporala usoara a conducatoarei auto, precum si vatamarea corporala a minorelor, care au fost transportate la Spitalul Judetean de Urgenta B. pentru acordarea ajutorului medical.
     Spitalul Judetean de Urgenta B. si Serviciul de Ambulanta a Judetului B.  nu s-au constituit parti civile in cauza.
     Inculpatul a fost legal citat, a fost asistat de aparator angajat.
     Reprezentanta legala a minorelor . s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 40.000 euro reprezentand daune morale (cate 20.000 euro pentru fiecare dintre minore), 10.000 lei daune materiale (cheltuieli cu tratamente medicamentoase, spitalizare, tratamente psihologice pentru copii, cheltuieli cu deplasarea partilor vatamate in vederea efectuarii tratamentelor la institutii medicale de specialitate, analize medicale), conform cererii de la fila 79 dosar.
     A fost introdusa in cauza si citata legal Societatea de Asigurare-Reasigurare ARDAF S.A. B., in calitate de asigurator.
     In fata instantei au fost audiati martorii din lucrari, martorul in circumstantiere propus de catre inculpat .
     La termenul din data de 16.12.2010 s-a pus in discutia partilor schimbarea incadrarii juridice a faptei, din infractiunea de vatamare corporala  din culpa, prev. de art.184 al.1 si 3 C.pen. in doua infractiuni de vatamare corporala  din culpa, prev. de art.184 al.1 si 3 C.pen, cu aplicarea art.33 lit.b C.pen., avand in vedere numarul partilor vatamate, instanta urmand a se pronunta asupra acestei chestiuni, o data cu fondul.
Din actele si lucrarile dosarului, analizand probatoriul administrat in cauza in cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti, instanta retine urmatoarele:
La data de 04.07.2009, in timp ce efectua manevra de viraj spre stanga, pe DN 15, in directia de mers spre B., pe raza localitatii G., autoturismul condus de H. A.A. a fost lovit in partea stanga-spate de catre autoturismul marca w, condus de catre inculpat, aflat intr-o manevra de depasire, din spate, pe partea stanga, a autoutilitarei marca w.
Cu aproximativ 200 metri inainte de impact H. A.-A. a semnalizat intentia de a vira stanga, spre locuinta personala, intentie care a fost observata de conducatorul autovehiculului –autoutilitara- ce se afla in spatele autoturismulului acesteia, care a redus viteza corespunzator. In acelasi timp, in spatele autoutilitarei circula autoturismul marca w, condus de catre  inculpat, care, desi sesizeaza reducerea de viteza a vehicolului din fata, fara alta asigurare, pentru a intelege necesitatea reducerii vitezei, se angajeaza in depasirea autoutilitarei. In momentul sesizarii manevrei de virare spre stanga a autoturismului y, pentru evitarea impactului cu acesta, inculpatul, aflat la volanul autoturismului q, actioneaza sistemul de franare, insa, datorita vitezei de deplasare,  nu poate evita coliziunea, astfel incat partea frontala a autoturismului sau lovind partea stanga spate a autoturismului y, condus de reprezentanta legala a partilor vatamate.
In urma impactului, autoturismul y este proiectat spre stanga, in afara partii carosabile, rostogolidu-se; minorele, aflate pe bancheta din spate a autoturismului, nefiind asigurate cu centurile de siguranta, au fost proiectate in afara acestuia.
Dinamica accidentului este redata in continutul celor doua rapoarte de expertiza tehnica efectuate in faza de urmarire penala, necontestate de catre parti sub aspectul redarii mecanismului de producere a accidentului, ci doar in ceea ce priveste viteza de circulatie stabilita pentru autoturismul marca w.
     In urma impactului a rezultat accidentarea minorelor . De asemenea, reprezentanta legala a minorelor a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de ingrijiri medicale.
     Instanta apreciaza ca, in cauza, vinovatia inculpatului, sub forma culpei simple (art.19 al.1 pct.2, lit.b C.pen.), poate fi stabilita fara nicio urma de indoiala, fiind evident faptul ca inculpatul nu a prevazut rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada. Astfel, conform art.45 al.2 din O.U.G. nr.195/2002, republicata,“conducatorul vehiculului care se angajeaza in depasire trebuie sa se asigure ca vehiculul care circula in fata sau in spatele lui nu a initiat o asemenea manevra”, iar conform art.118 din H.G.nr.1391/2006  „conducatorul de vehicul care efectueaza depasirea este obligat:
    a) sa se asigure ca acela care il urmeaza sau il preceda nu a semnalizat intentia inceperii unei manevre similare si ca poate depasi fara a pune in pericol sau fara a stanjeni circulatia din sens opus;
    b) sa semnalizeze intentia de efectuare a depasirii”
 ART. 48 din O.U.G. nr.195/2002 republicata prevede  „conducatorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze in functie de conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta, iar    ART. 49    (1) Limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h.
    (2) Pe anumite sectoare de drum din interiorul localitatilor, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A si B, si limite de viteza superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteza mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul politiei rutiere”.
  Nesesizand semnificatia reducerii vitezei de catre autoutilitara, care preceda autoturismul condus de catre inculpat, acesta din urma nu s-a asigurat corespunzator, in sensul de a-si spori atentia in momentul luarii deciziei de depasire, astfel incat, pe fondul depasirii vitezei maxim admise in localitate (respectiv, 77 km/h , conform expertizei tehnice), a fost in imposibilitatea de a evita impactul cu autoturismul condus regulamentar de catre H.A.-A.. De asemenea, nefiind in situatia prevazuta de al.2 al art 49 din OUG nr.195/2002, respectiv, pe un sector de drum care permite depasirea vitezei maxim admise in localitate, este evident ca evenimentul rutier putea fi evitat sau, cel putin, impactul ar fi fost mai putin violent, in conditiile in care inculpatul ar fi respectat prevederile legale, in ceea ce priveste viteza cu care circula in localitate. In acest sens sunt si concluziile raportului de expertiza efectuat, care, desi a fost contestat sub aspectul stabilirii valorii corespunzatoare virezei cu care rula autoturismul inculpatului, ramane suficient de pertinent in ceea ce priveste celelalte constatari, neexistand motive pentru ca instanta sa-l inlature din materialul probator.
     In ceea ce priveste urmarile acestui accident, este de netagaduit faptul ca sunt imputabile inculpatului, in masura in care, desi putea si trebuia sa prevada aceste consecinte, nu a reusit sa procedeze in mod corespunzator. Cu toate acestea, instanta apreciaza ca la producerea consecintelor a contribuit si fapta celuilalt conducator auto, care trebuia sa ia toate masurile pentru transportarea in siguranta a celor doua minore. Conform prevederilolor imperative ale art. 97al.1 din H.G.nr.1391/2006, ” copiii cu varsta sub 12 ani sau cu inaltimea sub 150 cm trebuie sa poarte centuri de siguranta adaptate greutatii si dimensiunilor lor, iar cei cu varsta sub 3 ani se transporta numai in dispozitive de retinere omologate”.
Or, conform observatiilor expertului tehnic, in autoturismul x condus de catre H. A.-A. pe bancheta din spate calatoreau doi copii care “nu erau asigurati cu centura de siguranta ori fixati in dispozitive speciale, pentru copiii sub 3 ani, fetita cea mare fiind proiectata in afara autoturismului. Insasi partea responsabila civilmente confirma faptul ca cel putin una dintre fiice, nu avea montata, in momentul impactului, centura de siguranta.
     Aceste aspecte vor fi avute in vedere de instanta la stabilirea cuantumului daunelor morale solicitate de reprezentatul legal al partilor vatamate.
  Situatia de fapt este probata cu plangerea si declaratiile lui H. A.-A. date la urmarirea penala si in fata instantei (f. 5, 8 DUP, f.10 dosar instanta), cu certificatele medico-legale nr.552°/27.04.2009 emis de S.M.L. B. (f. 6 DUP), cu declaratiile martorilor din lucrari, care au confirmat ca faptele s-au petrecut astfel cum au fost retinute de catre instanta.
     In drept, fapta inculpatului mai sus dovedita si retinuta intruneste elementele constitutive a doua infractiuni de vatamare corporala  din culpa, aflate in concurs real,  prev. de art.184 al.1 si 3 C.pen, cu aplicarea art.33 lit.b C.pen.
     La individualizarea si dozarea pedepsei se vor avea in vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal respectiv prevederile partii generale a Codului penal; limitele de pedeapsa prevazute de textul incriminator; gradul de pericol social mediu al faptei savarsite, avand in vedere gravitatea leziunilor produse; persoana inculpatului care nu a mai savarsit fapte penale. Pe baza acestor considerente, instanta apreciaza ca scopul general al pedepsei, prevazut de art. 52 Cod penal, respectiv acela de a preveni savarsirea de noi infractiuni poate fi realizat doar aplicand inculpatului o pedeapsa privativa de libertate, orientata spre minimul special, aceasta fiind dozata in vederea reeducarii inculpatului.
     In temeiul art. 71 al.1 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit.a teza a ll-a si b Cod penal pe durata prevazuta de art. 71 al.2 Cod penal, cu urmatoarea motivare: conform art.71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.278/2006, drepturile prevazute in art.64 alin.1 lit. a) – c) Cod penal se interzic de drept in cazul condamnarii la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa inchisorii. Cu toate acestea, prin decizia nr. LXXIV din 5.11.2007 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea unui recurs in interesul legii, s-a stabilit ca interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza I – c din Codul penal nu se va face in mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instantei, in functie de criteriile stabilite in art. 71 alin. 3 din Codul Penal.
     In cauza de fata instanta apreciaza ca se impune ca inculpatului sa i se interzica drepturile prevazute de art. 64 lit.a teza a ll-a, b Cod penal, condamnarea la pedeapsa inchisorii nefiind compatibila cu dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice, precum si cu dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat. De asemenea, desi modalitatea concreta de savarsire a faptei este in legatura directa cu exercitarea activitatii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, totusi instanta, tinand cont de forma de vinovatie retinuta in sarcina inculpatului, respectiv, cea a culpei, apreciaza ca nu se impune interzicerea dreptului prevazut de art. 64 lit.c Cod penal.
     In cauza nu sunt, de asemenea, temeiuri pentru interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. d si e Cod penal.
     In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, instanta apreciaza ca scopul preventiv – educativ al acesteia poate fi atins chiar fara executarea efectiva a pedepsei, ca nu se impune scoaterea inculpatului din mediul familial si social si plasarea lui in mediu inchis, motiv pentru care in temeiul art. 81 Cod penal va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei iar in temeiul art. 82 Cod penal va stabili termenul de incercare.
  In temeiul art. 81 si 71 al.5 Cod penal va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
     Va atrage atentia inculpatului asupra prevederilor art. 83 si 84 Cod penal privitoare la cauzele de revocare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
     In ce priveste actiunile civile exercitate in cauza, instanta retine urmatoarele:
     Potrivit prevederilor art 14 , 346 alin 2 CPP  atunci cand instanta  pronunta  condamnarea inculpatului obliga la repararea pagubei materiale si a daunelor morale , potrivit legii civile .
     Partile civile Spitalul Judetean de Urgenta Bacau si Serviciul  de Ambulanta Judetean Bacau nu s-au constituit parti civile in cauza.
     Reprezentantul legal al partilor vatamate s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 40.000 euro daune morale (cate 20.000 euro pentru fiecare minor) si suma de 10.000 lei, reprezentand daune materiale (cheltuieli cu tratamente medicamentoase, spitalizare, tratamente psihologice pentru copii, cheltuieli cu deplasarea partilor vatamate in vederea efectuarii tratamentelor la institutii medicale de specialitate, analize medicale), depunand, in acest sens o serie de inscrisuri: 5 bilete de iesire din spital ale partilor vatamate, un nr. de 20 bonuri fiscale combustibil, bon fiscal – rezonanta magnetica,  4 file reprezentand transferuri bancare, 9 evaluari psihologice.
     In ce priveste daunele morale, instanta retine ca suma de 10.000 euro pentru fiecare dintre cele doua minore este rezonabila si la stabilirea ei au fost avute in vedere atat suferintele partii vatamate, cat si necesitatea de a preintampina o imbogatire fara just temei. Evaluarea daunelor morale, chiar atunci cand existenta lor este evidenta, de regula nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, in care rolul hotarator il au posibilitatile de orientare a judecatorilor in cunoasterea sufletului uman si a reactiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a aratat ca nu se poate pune problema evaluarii lor precise in bani, in adevaratul sens al cuvantului, dar aceasta imprejurare nu il poate impiedica, prin ea insasi, pe judecator ca, prin apreciere, sa stabileasca nivelul despagubirilor, care, in circumstantele unui caz dat, ar putea constitui o reparatie suficienta.
     In ce priveste daunele materiale, instanta apreciaza faptul ca suma solicitata, dovedita, in mare parte, prin inscrisuri si martori, reprezinta o despagubire justa pentru toate cheltuielile pe care reprezentanta legala a minorelor le-a efectuat cu tratamentele medicamentoase, sedintele de psiho-terapie pentru fiecare dintre cele doua minore, transportul catre resedinta de judet, urmand ca, in baza prevederilor art. 999 C.civ.,  potrivit caruia ,, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa” .
     Avand in vedere prevederile  art. 50 al. 1 si 2 din Legea nr. 136/1995 modificata si completata , conform carora „despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri. In caz de vatamare corporala sau deces, despagubirile se acorda atat pentru persoanele aflate in afara vehiculului care a produs accidentul, cat si pentru persoanele aflate in acel vehicul, cu exceptia conducatorului vehiculului respectiv”, instanta va obliga asiguratorul la care avea polita de asigurare la data producerii evenimentului rutier inculpatul, la plata acestor daune (in speta, cate 5000 lei, reprezentand daune materiale, si cate 10.000 euro reprezentand daune morale pentru fiecare dintre cele doua minore). Instanta va lua act ca inculpatul a fost asistat de aparator ales, atat in faza de urmarire, cat si in faza de judecata.
     In temeiul 191 C.pr.pen. va obliga pe inculpat la 800 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care 600 lei catre Ministerul Public, pentru cheltuielile efectuate in cursul urmaririi penale.





















Red. I.M.A