AUTORITATE PARINTEASCA – CERERE PRIVIND EXERCITAREA AUTORITATII PARINTESTI EXCLUSIV DE CATRE UNUL DINTRE PARINTI, RESPINSA DE INSTANTA

       AUTORITATE PARINTEASCA – CERERE PRIVIND EXERCITAREA AUTORITATII PARINTESTI EXCLUSIV DE CATRE UNUL DINTRE PARINTI, RESPINSA DE INSTANTA
       
        In privinta efectelor divortului cu privire la raporturile dintre parintii divortati si copiii lor minori, instanta retine ca, dispozitiile art. 397 C.civ. - aplicabile incepand cu data de 1.10.2011 potrivit art. 6 alin. 6 C.civ. – consacra regula potrivit careia dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti. Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte poate fi dispusa de instanta de divort pentru motive temeinice In considerarea interesului superior al copilului conform art. 398 alin. 1 C.civ.
        Astfel cum se arata in literatura juridica, conditia „motivelor temeinice” este necesar a fi analizata si evaluata de la caz la caz, in raport de toate elementele starii de fapt revelatoare pentru relatia dintre copil si fiecare dintre parinti, calitatea acestor relatii, eventualele deprinderi ale unuia dintre parinti care l-ar putea descalifica din cotitularitatea autoritatii parintesti sau imprejurari obiective, neimputabile lui – precum starea precara de sanatate -, din cauza carora nu Isi poate exercita drepturile si indatoririle parintesti.
       In speta, insa, reclamantul nu a invocat si cu atat mai putin nu a dovedit existenta unor imprejurari de fapt care sa o descalifice pe parata din cotitularitatea autoritatii parintesti, ci, dimpotriva, mandatarul reclamantului a aratat, la termenul de judecata din data de 27.10.2011, ca o colaborare Intre parinti a existat si exista in continuare.
       Imprejurarea ca tatal reclamant locuieste in Franta impreuna cu minorii, iar mama parata locuieste In Romania nu constituie prin ea insasi un motiv temeinic in sensul art. 398 alin. 1 C.civ. Aceasta intrucat, in mod evident, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, fostii soti locuiesc separat dupa divort, astfel ca, prin forta imprejurarilor prezenta si rolul unuia dintre parinti sunt preponderente, chiar legiuitorul admitand acest lucru implicit prin instituirea de norme cu privire la stabilirea locuintei copilului si cu privire la drepturile parintelui separat de copil.
       Insa, faptul ca parintii locuiesc separat, chiar in tari diferite, nu inseamna ca parintele separat de copil este exclus de la exercitarea autoritatii parintesti dupa divort, atata timp cat, in mod concret, colaborarea intre parinti este foarte buna si parintele separat de copil isi asuma cu responsabilitate deciziile necesar a fi luate pentru asigurarea sanatatii, educatiei si a dezvoltarii copilului. De remarcat in acest sens si faptul ca parata a fost de acord ca, in interesul copiilor, acestia sa locuiasca dupa divort cu tatal lor, In Franta, pentru a avea posibilitatea sa studieze in strainatate, cu toate ca, astfel cum a aratat minora cu ocazia audierii sale de catre instanta, legaturile afective Intre mama si copii sunt foarte puternice.
        Avand in vedere considerentele expuse, retinand ca nu exista in cauza motive temeinice pentru exercitarea autoritatii parintesti asupra copiilor exclusiv de catre unul dintre parinti, in temeiul art. 397 C.civ., instanta va dispune ca autoritatea parinteasca asupra minorilor sa fie exercitata in comun de catre ambii parinti, respingand astfel cererea reclamantului privind exercitarea autoritatii parintesti asupra minorilor exclusiv de catre tatal reclamant.