RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE DISPOZITIE DE RIDICARE AUTOVEHICUL. -art.64 din O.U.G. nr.195/2002; -art.97 din O.U.G. nr.195/2002; -O.U.G. nr.69/2007; -art.142 lit.e si art.143 din H.G. nr.1391/2006; -art.5 din O.G. nr.2/2001.

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

 RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE DISPOZITIE DE RIDICARE AUTOVEHICUL.
-art.64 din O.U.G. nr.195/2002;
-art.97 din O.U.G. nr.195/2002;
-O.U.G. nr.69/2007;
-art.142 lit.e si art.143 din H.G. nr.1391/2006;
-art.5 din O.G. nr.2/2001.

Masura ridicarii autoturismului detinut de recurentul reclamant a fost dispusa in temeiul art.  64 din OUG nr. 95/2002, potrivit caruia:
         (1) Politia rutiera poate dispune ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar pe partea carosabila. Ridicarea si depozitarea vehiculelor in locuri special amenajate se realizeaza de catre administratiile publice locale sau de catre administratorul drumului public, dupa caz.
        (2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul si depozitarea vehiculului stationat neregulamentar se suporta de catre detinatorul acestuia.
       (3) Ridicarea vehiculelor dispusa de politia rutiera in conditiile prevazute la alin. (1) se realizeaza potrivit procedurii stabilite prin regulament.
De asemenea, in cuprinsul dispozitiei de ridicare depusa in copie la fila 25 dosar de fond se face trimitere si la prevederile art. 97 din acelasi act normativ, care enumera intre masurile tehnico-administrative ce  pot fi dispuse de politistul rutier si pe aceea privind ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar.  
Principala critica de nelegalitate adusa de recurent actului administrativ contestat se axeaza pe ideea ca masura ridicarii autovehiculelor poate fi aplicata doar celor stationate neregulamentar pe partea carosabila, adica pe acea portiune a drumului destinata circulatiei vehiculelor, in opinia recurentului partea carosabila identificandu-se cu banda de circulatie a vehiculelor. In acest context, recurentul a sustinut ca autoturismul sau se afla la momentul ridicarii in afara partii carosabile, astfel ca in mod nelegal s-a dispus masura ridicarii.
Interpretarea pe care recurentul o da prevederilor art. 64 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 este una extrem de restrictiva. Dimpotriva, printr-o interpretare sistematica si teleologica a prevederilor OUG nr. 195/2002, in special a celor referitoare la oprirea si stationarea pe drumul public (art. 63-65) si ale HG nr. 1391/2006 (art. 142-143), instanta de recurs a retinut ca sintagma "parte carosabila" din cuprinsul art. 64 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 a fost folosita intr-un sens mai larg si anume acela de "drum public", in caz contrar, prin acceptarea tezei recurentului, sfera de aplicare a masurii fiind excesiv restransa, iar masura denaturata de la scopul sau si anume acela de asigurare a desfasurarii fluente si in siguranta a circulatiei pe drumurile publice, precum si ocrotirea vietii, integritatii corporale si a sanatatii persoanelor participante la trafic sau aflate in zona drumului public. 
De altfel, sintagma "parte carosabila", a fost folosita o singura data de legiuitor, in cuprinsul alin. 1 al art. 64 din OUG nr. 195/2002, fara a mai fi reluata in aliniatele subsecvente al aceluiasi text legal si nici in cuprinsul art. 97.
Un argument suplimentar in sensul acestei interpretari  rezulta si din modificarea adusa textului prin OUG nr. 69/2007, din continutul acestuia fiind inlaturata sintagma vehicule care constituie un obstacol pentru circulatia publica.
Sustinerea recurentului in sensul ca autoturismul detinut de acesta nu era stationat neregulamentar pe partea carosabila este infirmata de plansa fotografica depusa la fila 36 dosar de fond. Din examinarea acesteia, rezulta ca autoturismul stationa la o distanta mai mica de 25 de metri de trecerea de pietoni, fapt ce contravine prevederilor art. 142 lit. e din  HG nr. 1391/2006 coroborate cu art. 143 lit. a din acelasi act normativ. De asemenea, instanta de recurs a retinut ca autoturismul a fost ridicat dintr-o zona in care circulatia este dirijata prin marcaje. In contextul in care, recurentul a parcat autoturismul intre marcajul care interzice stationarea si marcajul care delimiteaza trecerea de pietoni este evident ca in acest fel a fost obturata atat raza de vizibilitate a pietonilor angajati in traversare cat si a celorlalti conducatori auto, astfel ca nu se poate retine ca masura ridicarii  nu se impunea a fi luata, si sub acest aspect recursul fiind nefondat. 
In legatura cu nelegalitatea masurii ridicarii ca urmare a lipsei unui proces verbal de contraventie care sa constatate si sa sanctioneze fapta contraventionala,  instanta a retinut ca masura dispusa nu este o sanctiune, ci o masura tehnica, cu caracter pur preventiv si instantaneu, avand ca scop fluidizarea circulatiei rutiere. Prin urmare, nefiind o sanctiune cu caracter complementar, aplicarea ei nu este conditionata de aplicarea sanctiunii principale. Mai mult, OUG nr. 195/2002 nu conditioneaza luarea masurii ridicarii vehiculului de existenta procesului-verbal de sanctionare, ci doar de constatarea stationarii neregulamentare, constatare care se regaseste consemnata in cuprinsul dispozitiei de ridicare. Procesul-verbal are rol de constatare si sanctionare a contraventiei, insa de esenta sa este aplicarea sanctiunilor (principale sau complementare - art. 5 din O.G. nr. 2/2001), astfel ca simpla constatare a stationarii neregulamentare se poate realiza si prin actul administrativ individual prin care se dispune masura ridicarii. 
Nu a putut fi primita nici sustinerea recurentului in sensul ca nu exista adoptat un regulament prin care sa se stabileasca procedura de aplicare a masurii de ridicare a autovehiculelor stationate neregulamentar, acest regulament fiind aprobat prin HCL nr. 640/2006. 

Decizia nr.1093/CA/13.03.2013 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila,  de contencios administrativ si fiscal. Prin Sentinta nr. 6671/CA din 04.10.2012 Tribunalul Bihor a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a C. L. M. O. - A.  I.  O., a respins ca neintemeiata actiunea astfel cum a fost formulata si precizata de reclamantul M. F. in contradictoriu cu paratii C. L. al M.  O.  A. I. O. si I.P.J. B.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond, analizand prioritar, in conformitate cu art.137 Cod procedura civila, excep?ia lipsei calita?ii procesuale pasive invocata de paratul C. L. M. O. - A. I. O.  cu motiva?ia ca dispozitia de ridicare a carei anulare se solicita a fost intocmita de un agent din cadrul I.P.J. B. , a respins-o ca neintemeiata, re?inand, pe de o parte, ca reclamantul contesta ?i taxa de ridicare, transport ?i depozitare in cuantum de 256 lei, achitata in favoarea A. I. O. prin chitan?a nr.1208040100/12.08.2011, prin urmare, cu privire la acest capat de cerere, are calitate procesuala pasiva evidenta, iar, pe de alta parte, in considerarea prevederilor art.64 din O.U.G. nr. 195/2002, din care rezulta ca ridicarea vehiculelor sta?ionate neregulamentar pe partea carosabila se dispune de politia rutiera, insa procedura de ridicare si depozitare a vehiculelor in locuri special amenajate se realizeaza de catre administratiile publice locale sau de catre administratorul drumului public, dupa caz.
Sub aspectul fondului, instan?a de fond a re?inut ca, prin Dispozi?ia de ridicare a autovehiculului seria DRPR nr.0009053 din 12.08.2011 incheiata de agentul constatator C.  A. din cadrul I. P.  J.  B. , s-a dispus ridicarea, transportul ?i depozitarea autovehiculului cu numar de inmatriculare BH-10-HKC din O. - P. T. , re?inandu-se ca proprietarul sau de?inatorul legal al autovehiculului a incalcat prevederile art.142 din O.U.G. nr.195/2002.
In fapt, astfel cum rezulta din plan?ele fotografice realizate in data de 12.08.2011 la momentul constatarii, autoturismul reclamantului a fost parcat in imediata apropiere a trecerii de pietoni din P. T.
Impotriva acestei dispozi?ii de ridicare a autovehiculului, in termenul legal de la luarea la cuno?tin?a, reclamantul a formulat plangere prealabila, in conformitate cu prevederile art.7 din Legea nr.554/2004 (f.10 dosar nr.4918/111/2012).
Raportand situatia de speta la textele legale incidente, instanta de fond a  apreciat ca actul administrativ a carui anulare se solicita a fost emis cu respectarea dispozi?iilor legale.
Astfel cum rezulta din cuprinsul acestei dispozi?ii, masura ridicarii autovehiculului a fost intemeiata pe prevederile art.64 ?i a art.97 alin.1 lit.d) din O.U.G. nr.195/2002 privind circula?ia pe drumurile publice ?i a fost determinata de incalcarea, de catre proprietarul/de?inatorul autovehiculului cu numar de inmatriculare BH-10-HKC, a dispozi?iilor art.142 din O.U.G. nr.192/2002.
Potrivit art.64 din O.U.G. nr.195/2002, politia rutiera poate dispune ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar pe partea carosabila. Ridicarea si depozitarea vehiculelor in locuri special amenajate se realizeaza de catre administratiile publice locale sau de catre administratorul drumului public, dupa caz.
Conform art.97 alin.1 lit.d) din O.U.G. nr.195/2002, in cazurile prevazute in prezenta ordonan?a de urgen?a, poli?istul rutier dispune ?i una dintre urmatoarele masuri tehnico-administrative: d) ridicarea vehiculelor sta?ionate neregulamentar.
Coroborat cu aceste dispozi?ii legale, instan?a de fond a re?inut ca, potrivit art.142 din O.U.G. nr.192/2002, text de lege invocat in spe?a in justificarea masurii de ridicare a vehiculului, "se interzice oprirea voluntara a autovehiculelor [_] e) pe trecerile de pietoni ori la mai pu?in de 25 m inainte de acestea".
Contrar sus?inerilor reclamantului, instan?a de fond a apreciat ca autovehiculul acestuia a fost parcat neregulamentar, fiind oprit in imediata apropiere a trecerii de pietoni, prin urmare masura de ridicare a autovehiculului a fost luata in conformitate cu prevederilor art.64 ?i art.97 alin.1 lit.d) coroborate cu art.142 lit.e) din O.U.G. nr.195/2002.
Pentru aceste motive, in temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, a fost respinsa ca neintemeiata atat solicitarea de anulare a dispozi?iei de ridicare a autovehiculului seria DRPR nr.0009053 din 12.08.2011, cat ?i preten?ia privind plata despagubirilor in cuantum de 356 lei, din care suma de 256 lei - reprezinta taxa de ridicare, transport ?i depozitare iar suma de 100 lei - daune morale solicitate prin ac?iune.
Impotriva acestei sentinte, in termen si legal timbrat, a declarat recurs  recurentul-reclamant M. F. , solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei recurate in sensul admiterii actiunii si anularea dispozitiei de ridicare auto DRPR nr. 0009053/12.08.2011 emisa de paratul IPJ B. , prin care la data de 12.08.2011 s-a dispus ridicarea autoturismului inmatriculat cu nr. BH-10-HKC din O. P.  T., obligarea paratei AIO la restituirea sumei de 256 lei, suma pe care in mod nelegal a fost nevoit sa o plateasca pentru a-si recupera autoturismul BH-10-HKC care a fost ridicat in mod abuziv si obligarea paratului I.P.J. B.  la plata sumei de 100 lei cu titlu de daune morale.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a aratat, in esenta, ca instanta de fond a respins actiunea sa invocand prevederea art. 97 alin. 1, fara a analiza sau fara a face macar referire la prevederile art. 64 alin. 1 care se refera la masura tehnico-administrativa a ridicarii vehiculelor stationate neregulamentar pe partea carosabila. Prin parte carosabila, se intelege potiunea din platforma drumului destinata circulatiei vehiculelor. Autoturismul sau nu stationa pe partea carosabila, imprejurare in raport de care masura ridicarii apare ca fiind nelegal dispusa. Considera ca hotararea este nelegala pentru acest considerent.
Masura ridicarii autovehicolelor este o masura drastica, care ar trebui luata numai in situatii speciale, respectiv atunci cand autovehicolele sunt stationate pe partea carosabila si prin aceasta este perturbat traficul rutier sau circulatia pietonilor. O apreciere contrara, ar insemna ca, in contextul lipsei locurilor de parcare, care este de notorietate, aproape orice autovehicol ar putea fi ridicat oricand.
In speta, la momentul la care a fost ridicat, autoturismul sau nu era oprit/stationat pe partea carosabila, ci era oprit intr-o zona laterala a drumului - intre parcarea amenajata si trecerea de pietoni. Autoturismul nu reprezenta nici un impediment nici pentru circulatia autovehiculelor pe drumul public si nici pentru circulatia pietonilor. Acea parte a drumului nici nu reprezinta parte carosabila.
In conformitate cu prevederile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, "Sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite."
Este evident, a aratat recurentul, ca masura tehnico administrativa de ridicare a autovehicolului este o masura sanctionatoare, care are caracter complementar fata de sanctiunea principala, masura care se ia pe langa sanctiunea complementara. In speta, se poate retine ca fapta de a stationa autovehicolul langa trecerea de pietoni, intr-o zona care nu reprezinta parte carosabila, reprezinta o incalcare a prevederilor legale privind circulatia pe drumurile publice. Aceasta incalcare a creat insa un pericol social minim sau chiar inexistent.
Mai mult, a aratat recurentul, pentru aceasta fapta nici nu a fost sanctionat contraventional.
Pentru aceasta fapta, puteau fi luate diferite masuri sanctionatoare, care in ordinea gravitatii puteau fi: avertisment, amenda, blocarea rotilor, ridicarea autoturismului.
Luarea masurii ridicarii autovehicolului - cea mai drastica dintre sanctiunile posibile, in conditiile in care autoturismul era stationat intr-o zona care nu impiedica in nici un fel traficul rutier, zona in care sunt intotdeauna stationate autovehicole, apare ca fiind abuziva.
In alta ordine de idei, a aratat recurentul, masura tehnico administrative a ridicarii autovehicolului este o masura complementara, care poate fi luata cand exista o contraventie. Ori, in conformitate cu OG 2/2001 - fara nici o exceptie - constatarea contraventiilor se realizeaza in baza unui Proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, care sub sanctiunea nulitatii trebuie sa cuprinda anumite mentiuni.
In masura in care nu exista PV care sa constate existenta faptei, din punct de vedere legal nu exista fapta constatata si nu pot fi luate masuri cu privire la acea fapta.
Cu alte cuvinte, fata de recurent s-a luat o masura administrativa cu caracter sanctionator, fara sa existe o constatare a faptului ca a comis o fapta care contravine legii - respectiv o contraventie, care sa fi fost constatata in mod legal.
Ori, neexistand o contraventie si o sanctiune principala, nu pot exista nici sanctiuni complementare sau masuri tehnico-administrative .
In conformitate cu prevederile art. 97 al. 6 din OUG 105/2002 , "Procedura aplicarii masurilor tehnico administrative se stabileste prin regulament". Ori, nu exista un regulament privind procedura ridicarii autoturismelor. In aceste conditii, ridicarea autoturismului in alte conditii decat cele stabilite prin regulament - regulament care nu exista - este nelegala.
 Intimatul-parat I. P. J. B., prin intampinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate.
Considera ca motivele de recurs invocate de recurent au fost analizate in mod obiectiv de instanta de fond.
In drept au fost invocate prevederile O.U.G. nr. 195/2002, republicata, H.G. nr. 1391/2006, O.G. nr. 2/2001, Codul de procedura civila.
Prin intampinare, intimatul-parat C. L. M. O. - A. I. O. B.  a solicitat, de asemenea, respingerea recursului ca nefondat si, pe cale de consecinta, mentinerea hotararii instantei de fond ca legala si temeinica.
Referitor la situatia de fapt care a determinat aplicarea masurii ridicarii vehiculului, apreciaza ca neintemeiate sustinerile recurentului referitoare la stationarea in afara partii carosabile, atat prin raportare la dispozitiile legale incidente in speta, cat si in considerarea fotografiilor efectuate la fata locului.
Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 64 alin.1 si ale art. 97 alin.1 lit. d din OUG nr. 195/2002, coroborate cu art. 142 lit. e din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, masura tehnico-administrativa a ridicarii vehiculelor stationate neregulamentar se aplica in cazul opririi voluntare a vehiculelor "pe trecerile pentru pietoni ori la mai putin de 25 m inainte si dupa acestea".
Or, fotografiile efectuate la fata locului si depuse la dosarul cauzei dovedesc fara indoiala incalcarea, de catre recurent, a prevederilor art. 142 lit. (e) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, vehiculul fiind parcat neregulamentar, in imediata apropiere a trecerii de pietoni din zona P. T.  - situatie de fapt care justifica pe deplin masura ridicarii vehiculului.
Mai mult, fotografiile efectuate la fata locului dovedesc parcarea autovehiculului pe drumul public, pe partea carosabila, contrar sustinerilor recurentului.
Referitor la sustinerile recurentului privind calificarea masurii ridicarii vehiculului ca sanctiune complementara si, in consecinta, nelegalitatea aplicarii directe a acesteia, in absenta unei sanctiuni contraventionale principale, precizeaza ca din analiza prevederilor O.U.G. nr. 195/2002 si ale H.G. nr. 1391/2006 se poate observa faptul ca masura ridicarii vehiculelor stationate neregulamentar este o masura tehnico-administrativa, cu caracter instantaneu, care deserveste interesul public si se dispune in scopul fluidizarii circulatiei rutiere, prin indepartarea provizorie de pe drumul public a unui vehicul care constituie un obstacol pentru ceilalti participanti la trafic - conducatori auto sau pietoni.
Or, tocmai raportat la scopul masurii, considera ca aceasta poate fi dispusa si in absenta unui act sanctionator, cu atat mai mult cu cat, pe de-o parte, legea lato sensu nu conditioneaza luarea masurii ridicarii de existenta unui proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, iar pe de alta parte, prevederile art. 156 alin.6 din Regulamentul de organizare si functionare a sistemului de administrare a parcarilor publice, a ridicarii si blocarii autovehiculelor in municipiul O. , aprobat prin Hotararea Consiliului Local al Municipiului O.  nr. 640/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, prevad in mod expres faptul ca agentul constatator poate dispune imediat ridicarea sau blocarea autovehiculelor, fara a aplica sanctiunea contraventionala si fara a percepe taxa de ocupare sau de oprire/stationare/parcare.
De asemenea, considera ca, in speta, in contextul dispozitiilor art. 64, ale art. 97 din O.U.G. nr. 195/2002 si ale art. 5 alin. 3 si alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, masura tehnico-administrativa a ridicarii vehiculului - neavand caracter sanctionator - nu poate fi calificata drept sanctiune complementara, aceasta din urma putand avea si scop educativ, punitiv, in timp ce masura tehnico-administrativa nu se raporteaza la natura si la gravitatea faptei, ci doar la existenta conditiilor obiective care impun indepartarea vehiculului din locul in care este stationat neregulamentar.
In acest context, in speta fiind indeplinite conditiile obiective care justifica ridicarea autovehiculului, apreciaza ca neintemeiate sustinerile recurentului privind gradul de pericol social al faptei sale ori modul in care prezenta autovehiculului influenta, in concret, desfasurarea traficului.
 In drept au fost invocate prevederile art. 115, art. 308 Cod procedura civila, art. 64 alin.1 si ale art. 97 alin.1 lit. d din OUG nr. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006, Regulamentul de organizare si functionare a sistemului de administrare a parcarilor publice, a ridicarii si blocarii autovehiculelor in municipiul O. , aprobat prin Hotararea Consiliului Local al Municipiului O. nr. 640 din 20.08.2006, cu modificarile si completarile ulterioare.
Examinand, in conformitate cu prevederile art. 3041 Cod procedura civila,  legalitatea si temeinicia hotararii atacate prin prisma criticilor aduse acesteia de catre recurent, cat si din oficiu, sub aspectul motivelor de ordine publica, instanta de recurs a retinut:
 Masura ridicarii autoturismului detinut de recurentul reclamant a fost dispusa in temeiul art.  64 din OUG nr. 95/2002, potrivit caruia:
         (1) Politia rutiera poate dispune ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar pe partea carosabila. Ridicarea si depozitarea vehiculelor in locuri special amenajate se realizeaza de catre administratiile publice locale sau de catre administratorul drumului public, dupa caz.
        (2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul si depozitarea vehiculului stationat neregulamentar se suporta de catre detinatorul acestuia.
       (3) Ridicarea vehiculelor dispusa de politia rutiera in conditiile prevazute la alin. (1) se realizeaza potrivit procedurii stabilite prin regulament.
De asemenea, in cuprinsul dispozitiei de ridicare depusa in copie la fila 25 dosar de fond se face trimitere si la prevederile art. 97 din acelasi act normativ, care enumera intre masurile tehnico-administrative ce  pot fi dispuse de politistul rutier si pe aceea privind ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar.  
Principala critica de nelegalitate adusa de recurent actului administrativ contestat se axeaza pe ideea ca masura ridicarii autovehiculelor poate fi aplicata doar celor stationate neregulamentar pe partea carosabila, adica pe acea portiune a drumului destinata circulatiei vehiculelor, in opinia recurentului partea carosabila identificandu-se cu banda de circulatie a vehiculelor. In acest context, recurentul a sustinut ca autoturismul sau se afla la momentul ridicarii in afara partii carosabile, astfel ca in mod nelegal s-a dispus masura ridicarii.
Interpretarea pe care recurentul o da prevederilor art. 64 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 este una extrem de restrictiva. Dimpotriva, printr-o interpretare sistematica si teleologica a prevederilor OUG nr. 195/2002, in special a celor referitoare la oprirea si stationarea pe drumul public (art. 63-65) si ale HG nr. 1391/2006 (art. 142-143), instanta de recurs a retinut ca sintagma "parte carosabila" din cuprinsul art. 64 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 a fost folosita intr-un sens mai larg si anume acela de "drum public", in caz contrar, prin acceptarea tezei recurentului, sfera de aplicare a masurii fiind excesiv restransa, iar masura denaturata de la scopul sau si anume acela de asigurare a desfasurarii fluente si in siguranta a circulatiei pe drumurile publice, precum si ocrotirea vietii, integritatii corporale si a sanatatii persoanelor participante la trafic sau aflate in zona drumului public. 
De altfel, sintagma "parte carosabila", a fost folosita o singura data de legiuitor, in cuprinsul alin. 1 al art. 64 din OUG nr. 195/2002, fara a mai fi reluata in aliniatele subsecvente al aceluiasi text legal si nici in cuprinsul art. 97.
Un argument suplimentar in sensul acestei interpretari  rezulta si din modificarea adusa textului prin OUG nr. 69/2007, din continutul acestuia fiind inlaturata sintagma vehicule care constituie un obstacol pentru circulatia publica.
Sustinerea recurentului in sensul ca autoturismul detinut de acesta nu era stationat neregulamentar pe partea carosabila este infirmata de plansa fotografica depusa la fila 36 dosar de fond. Din examinarea acesteia, rezulta ca autoturismul stationa la o distanta mai mica de 25 de metri de trecerea de pietoni, fapt ce contravine prevederilor art. 142 lit. e din  HG nr. 1391/2006 coroborate cu art. 143 lit. a din acelasi act normativ. De asemenea, instanta de recurs a retinut ca autoturismul a fost ridicat dintr-o zona in care circulatia este dirijata prin marcaje. In contextul in care, recurentul a parcat autoturismul intre marcajul care interzice stationarea si marcajul care delimiteaza trecerea de pietoni este evident ca in acest fel a fost obturata atat raza de vizibilitate a pietonilor angajati in traversare cat si a celorlalti conducatori auto, astfel ca nu se poate retine ca masura ridicarii  nu se impunea a fi luata, si sub acest aspect recursul fiind nefondat. 
In legatura cu nelegalitatea masurii ridicarii ca urmare a lipsei unui proces verbal de contraventie care sa constatate si sa sanctioneze fapta contraventionala,  instanta a retinut ca masura dispusa nu este o sanctiune, ci o masura tehnica, cu caracter pur preventiv si instantaneu, avand ca scop fluidizarea circulatiei rutiere. Prin urmare, nefiind o sanctiune cu caracter complementar, aplicarea ei nu este conditionata de aplicarea sanctiunii principale. Mai mult, OUG nr. 195/2002 nu conditioneaza luarea masurii ridicarii vehiculului de existenta procesului-verbal de sanctionare, ci doar de constatarea stationarii neregulamentare, constatare care se regaseste consemnata in cuprinsul dispozitiei de ridicare. Procesul-verbal are rol de constatare si sanctionare a contraventiei, insa de esenta sa este aplicarea sanctiunilor (principale sau complementare - art. 5 din O.G. nr. 2/2001), astfel ca simpla constatare a stationarii neregulamentare se poate realiza si prin actul administrativ individual prin care se dispune masura ridicarii. 
Nu a putut fi primita nici sustinerea recurentului in sensul ca nu exista adoptat un regulament prin care sa se stabileasca procedura de aplicare a masurii de ridicare a autovehiculelor stationate neregulamentar, acest regulament fiind aprobat prin HCL nr. 640/2006. 
Raport la aceste considerente, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, recursul a fost respins ca nefondat, fara cheltuieli de judecata.