SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL. RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. INSOLVENTA. CONTESTATIE IMPOTRIVA HOTARARII ADUNARII CREDITORILOR. CALITATE PROCESUALA ACTIVA. LIPSA MOTIVELOR DE NELEGALITATE. -art.3, art.14, art.96 din L

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. RESPINGEREA CERERII DE AMANARE FORMULATA DE APELANTA SI ANULAREA CA INSUFICIENT TIMBRAT A APELULUI. LIPSA DOVEZII ACHITARII DIFERENTEI DE TAXA JUDICIARA DE TIMBRU DISPUSA DE CATRE INSTANTA, URMARE A CALCULULUI ERONAT AL CUANTUMULUI TAXEI DE CATRE INSTANTA. CREAREA UNUI DEZECHILIBRU INTRE INTERESELE PARTILOR. INADMISIBILITATE.
-art.20  din Legea nr.146/1997;
-art.156, 134 Cod procedura civila;
-art.6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.
 
Decizia nr.203/C/15.03.2013 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila,  de contencios administrativ si fiscal. Prin SENTINTA nr. 3448 din 01.03.2012, Judecatoria Oradea a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta S.C. I. T.  S.R.L. in contradictoriu cu paratii B. O. G. , B. C. M.  si  M. A. , fara cheltuieli  de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca reclamanta a devenit creditoarea paratului de rd.1 B. O. G. , urmare a  avalizarii de catre acesta a filei CEC  seria RZBR1BD nr.0034095 emisa de societatea B. S.R.L., pentru  suma de 209.595 lei, cu scadenta la data de 20.07.2009.
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.772/28.05.2009 de BNP M. B., paratii de rd.1 si 2 au instrainat  paratei de rd.3, imobilul situat in O., strada M.  nr.4, in natura teren intravilan in suprafata de 409 mp si locuinta P+E, identificata prin nr.cad.4680/11, inscris in CF 155940 Oradea, precum si cota de 1/3 parti din imobilul  teren intravilan in suprafata de 140 mp cu destinatia drum, inscris in CF NDF 12246 O.  cu nr.cad.4680/14. Pretul  stabilit de comun acord a fost de 30.000 Euro, achitat de cumparatoare, conform prevederilor contractuale, in mai multe transe, astfel: suma de 20.000 Euro, reprezentand contravaloarea avansului achitat de vanzatori fostilor proprietari, a fost  primit de la parata de rd.3, care a avansat mai apoi si sumele necesare achitarii ratelor bancare.
Instanta a retinut si faptul ca  imobilul s-a instrainat grevat fiind de ipoteca de rang I  inscrisa in favoarea V. S.A., pentru suma de 96.840 CHF si dobanzi pentru garantarea creditului acordat de acesta banca prin conventia de credit nr. 008687/23.03.2007, avand ca destinatie achizitionarea imobilului situat in O. , strada M.  nr.4, judetul B.
Prin contractul de vanzare cumparare pentru vehicul folosit din data de 23.04.2009, paratul de  rd.1 a instrainat paratei de rd.3, autoturismul Opel Vectra cu nr. de inmatriculare BH-07-YSO,  in schimbul sumei de 6000 Euro.
S-a sustinut de catre reclamanta ca, prin incheierea contractelor de vanzare cumparare mai sus aratate, intre paratii de rd.1 si rd.2 si parata de rd.3 (ruda a paratilor, respectiv fosta soacra a paratului de rd.1 si mama paratei de rd.2), acestia au avut ca scop  sustragerea de la  executarea silita a imobilului  si  a autoturismului, proprietatea debitorului si a paratei de rd.2 (fosta sa sotie) si crearea starii de insolvabilitate pentru debitor.
Fata de aceasta sustinere a reclamantei, instanta a fost investita cu o actiune pauliana, intemeiata pe dispozitiile art. 975 Cod civil, actiune civila prin care creditorul poate solicita revocarea actelor juridice facute in  frauda drepturilor sale de catre debitor.
In ceea ce priveste solicitarea paratilor de a respinge cererea reclamantei ca fiind inadmisibila, pornind de la faptul ca inadmisibilitatea intervine in cazul in care forma  procedurala utilizata  nu este  prevazuta  de  dispozitiile legale sau cand  pentru promovarea ei legiuitorul impune indeplinirea prealabila a unei cerinte, ceea ce nu este cazul  in speta de fata, instanta a apreciat ca aceasta este   aparare  de fond a paratilor. Pornind de la faptul ca prin obiect al cererii de chemare in judecata se intelege pretentia concreta a reclamantului, fata de capetele de cerere formulate de catre reclamant si continutul acestora, instanta a apreciat ca cererea paratilor de constatare a faptului ca cererea reclamantilor este fara obiect, este o aparare  de fond.
Instanta a constatat ca actiunea pauliana (revocatorie) se fondeaza pe principiul responsabilitatii delictuale, in sensul ca atat debitorul cat si tertul dobanditor trebuie sa fie de coniventa la momentul incheierii actelor de instrainare si sa urmareasca fraudarea intereselor creditorului.
Pentru a fi intemeiata actiunea pauliana se impunea a fi intrunite cumulativ mai multe conditii: sa  existe o  frauda  din partea  debitorului, sa se fi cauzat o prejudiciere a drepturilor creditorului care sa constea in micsorarea gajului general, de natura sa determine insolvabilitatea debitorului; actul atacat sa nu constituie exercitiul unui drept strict personal al debitorului; creanta creditorului sa fie anterioara actului atacat, sa fie certa, lichida si exigibila si in cazul actului oneros, tertul sa fi participat in complicitate cu debitorul la  frauda.
Analizand indeplinirea acestor conditii instanta de fond a constatat, in primul rand, ca  reclamanta nu a facut dovada faptului  ca  paratul de rd.1, debitorul sau, nu are alte bunuri in proprietate in afara de cele detinute codevalmas cu parata de rd.2 (fosta sotie) sau ca nu realizeaza venituri. Cu toate acestea, instanta a constatat ca nu este lipsita de temei sustinerea  reclamantei ca prin instrainarea imobilului si a autoturismului paratul de rd.1 a micsorat gajul general al creditoarei, fara insa a putea concluziona ca aceste operatiuni juridice au determinat insolvabilitatea debitorului, acesta stare de fapt nefiind dovedita de nici un  mijloc de proba. 
In al doilea rand, instanta a retinut ca desi, in parte  (respectiv in privinta facturilor cu scadenta anterioara datei de 22.04.2009 si respectiv 28.05.2009), datoria pe care societatea SC B. SRL o avea fata de reclamanta este anterioara datei incheierii contractelor  in discutie,  paratul de rd.1, in calitatea de avalist al unei  file CEC, a devenit debitor al reclamantei la o data ulterioara, aceasta avand impotriva lui o creanta certa, lichida si exigibila la data scadentei filei CEC seria RZBR1BD nr. 0034095, adica 20.07.2009, data ulterioara incheierii contractelor de vanzare cumparare.
In privinta  conditiei referitoare la complicitatea la frauda  a tertului dobanditor, in speta  a paratei de rd.3, instanta a constatat ca nici acesta conditie nu este indeplinita. Complicitatea  la frauda inseamna cunoasterea de catre dobanditor, tert fata  de raportul juridic obligational, a  faptului ca actul incheiat cu debitorul il prejudiciaza pe creditor provocand sau marind insolvabilitatea debitorului. Cu privire la acest aspect, instanta a constatat ca reclamanta a invocat in primul rand relatia de rudenie intre parti, conchizand ca este astfel evidenta complicitatea paratei de rd.3. Instanta a aprciat ca nu poate accepta rationamentul reclamantei care nu se bazeaza pe nici o prezumtie legala si nici nu a fost dovedit de probele administrate. Astfel din interogatoriul administrat paratilor, la solicitarea reclamantei, a rezultat ca atat parata de rd.2, cat si parata de rd.3, au aflat de datoria pe care paratul de rd.1 o are fata de reclamanta, in luna august, odata cu primirea citatiilor referitoare la fila CEC, respectiv a citatiilor din prezentul dosar, oricum la o data ulterioara incheierii contractelor de vanzare in discutie. In acelasi sens sunt si depozitiile martorilor audiati in cauza, chiar martorul reclamantei R.  A.  recunoscand ca discutiile  referitoare la  platile  firmei SC B. SRL  le-a D. G. F. P. B.  avut doar cu paratul de rd.1,  nu cu fosta sotie sau fosta soacra a acestuia (paratele de rd.2 si 3).
In ceea ce priveste sustinerea reclamantei referitoare la pretul de vanzare al imobilului, instanta a retinut faptul ca prin incheierea contractului de vanzare cumparare, parata de rd.3 a  cumparat imobilului grevat fiind de ipoteca  inscrisa in favoarea SC V. SA, pentru suma de 96.840 CHF si dobanzi  pentru garantarea creditului acordat de acesta banca prin conventia de credit nr. 008687/23.03.2007. Astfel pe langa suma achitata la incheierea contractului,  parata de rd.3  este obligata a achita bancii contravaloarea creditului care la data de 10.06.2011 era in suma de 88.134,46 CHF (respectiv 72.838,40  euro) astfel ca instanta a retinut ca nu se poate conchide ca ne aflam in prezenta unui pret nesincer sau  neserios si care sa duca la concluzia complicitatii  tertului dobanditor.
Concluzionand, s-a constatat ca, nefiind indeplinite conditiile solicitate de lege pentru  promovarea actiunii, atat  timp  cat conditiile actiunii revocatorii trebuie indeplinite cumulativ si nu  independent  una  de alta, actiunea reclamantei a fost respinsa ca neintemeiata.
In privinta capatului de cerere prin care s-a solicitat a se dispune restabilirea situatiei de carte funciara anterioara, instanta a constatat ca acesta este subsecvent capatului principal de cerere si fata de solutia data acestuia, a fost respins.
Cu privire la cheltuielile de judecata, instanta a constatat ca acestea nu au fost solicitate de catre paratii indreptatiti, in baza  art. 274 Cod procdura civila, la plata acestora.
Impotriva acestei sentinte, a declarat apel intimata-reclamanta S.C. I. T. S.R.L., solicitand modificarea hotararii primei instante, si, pe cale de consecinta, admiterea actiunii, revocarea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.722/28.05.2009 la BNP M. B. , incheiat intre parati in frauda intereselor societatii, in calitate de creditoare a paratului B. O.-G. , si restabilirea situatiei anterioare de carte funciara.
In motivarea apelului, a aratat ca instanta de fond a facut o gresita aplicare a legii si interpretare a situatiei de fapt. In esenta, pretinde ca in mod gresit instanta a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a actiunii revocatorii, invocand, sub acest aspect, urmatoarele argumente:
Fata de afirmatia instantei de fond ca nu a facut dovada faptului ca paratul nu are alte bunuri in proprietate in afara de cele detinute in codevalmasie cu parata de rd.2 (fosta sotie) sau ca nu realizeaza venituri, a sustinut ca a facut dovada in cauza ca debitorul detinea in proprietate imobilul situat in O., strada M. nr.4, reprezentand in natura casa P+E si teren, inscrise in CF nr.155940 Oradea, nr.topo.4680/11, aflat in proprietatea comuna a paratului si a fostei sale sotii, parata B.  C., si autoturismul marca Opel, tip Vectra, bunuri care au fost instrainate tocmai in perioada in care paratul solicita un ragaz pentru a achita debitul. Mai mult de atat, insusi paratul a declarat, intr-o cerere formulata in dosarul nr.13624/271/2009 al Judecatoriei Oradea ca solicita sa fie scutit de la plata taxei de timbru pentru ca nu are venituri si nici loc de munca.
Apoi, a sustinut ca succesiunea in timp a tranzactiilor efectuate intre parati atesta in mod cert caracterul fraudulos al actelor si intentia de a crea societatii un grav prejudiciu material. Astfel, imediat dupa incheierea celor doua conventii intre societate si parat, la data de 23.04.2009, anterior datei de 29.05.2009 - data scadenta pentru una din filele CEC avalizata de paratul B. O. , acesta a instrainat autoturismul marca Opel, tip Vectra, catre parata M. A., soacra acestuia.
Ulterior, la data de 27.05.2009, paratii B. O.-G.  si B. C. si-au instrainat partile sociale detinute la SC B. S.R.L. numitului B. A. - F. , fratele paratului B. O. - G. , retragandu-se astfel din societate. In urmatoarea zi, la data de 28.05.2009, paratii au vandut imobilul in care locuiau paratei M. A. , in baza contractului de vanzare-cumparare nr.772.
In privinta conditiei referitoare la complicitatea la frauda a tertului dobanditor, parata M. A. , pe care instanta de fond a considerat-o neindeplinita, a sustinut ca natura frauduloasa a actului este mai mult decat evidenta, tinand seama, pe de o parte, de datoriile substantiale, cunoscute, pe care paratul B. O. , respectiv societatea B. S.R.L., le aveau fata de societatea I. T. S.R.L., iar, pe de alta parte, de raporturile de rudenie existente intre parti, de considerentele care au determinat vanzarea si de momentul la care vanzarea a avut loc.
In drept, apelul a fost intemeiat pe dispozitiile art.282, art.295 si art.296 Cod procedura civila.
Cererea de apel a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru de 1830 lei si timbru judiciar de 2,5 lei.
Intimatii B.  C. - M. , M.  A.  si B. O. - G. , legal citati, au formulat intampinari in cauza (f.13-21, 23-28, 30-33), prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinea, ca legala si temeinica, a sentintei civile nr.3448/01.03.2012 a Judecatoriei Oradea, cu cheltuieli de judecata.
Prin DECIZIA nr. 13/A/2012, Tribunalul Bihor a anulat ca insuficient timbrat apelul introdus de apelanta S.C. I. T. S.R.L. O.  in contradictoriu cu intimatii B. O. - G. , B. C. - M.  si M.  A.  impotriva Sentintei civile nr.3448 din 01.03.2012 pronuntata de Judecatoria Oradea, pe care a pastrat-o in totalitate.
Pentru a pronunta astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele :
In sedinta de judecata din 15.06.2012, recurentei i s-a pus in vedere, prin reprezentant avocat B. B. , ca, pentru termenul de judecata din 12.10.2012, sa completeze taxa judiciara de timbru cu suma de 205 lei, sub sanctiunea anularii apelului ca insuficient timbrat, insa nu s-a conformat acestei cerinte.
In conformitate cu prevederile art.20 alin.1 si 3 din Legea nr.146/1997, taxele de timbru se platesc anticipat, neindeplinirea obligatiei de plata a taxei de timbru pana la termenul stabilit, se sanctioneaza cu anularea actiunii sau cererii.
Intrucat recurenta-reclamanta nu ?i-a indeplinit corespunzator obliga?ia de plata a taxei judiciare de timbru (neachitand taxa judiciara de 205 lei), de?i i s-a pus in vedere necesitatea indeplinirii acestei obligatii, Tribunalul a facut aplicarea art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 ?i a anulat ca insuficient timbrat apelul reclamantei.
Cheltuieli de judecata nu s-au acordat in aceasta faza procesuala avand in vedere ca intimatii-parati, indrepta?iti la plata acestora in raport de solu?ia pronun?ata, in conformitate cu art.274 Cod procedura civila, au aratat ca nu solicita cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei decizii, in termen si legal timbrat, a declarat recurs reclamanta SC I. T. SRL, cu sediul in O. , solicitand in principal casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleasi instante, iar in subsidiar, modificarea in intregime a deciziei recurate, in sensul respingerii exceptiei insuficientei timbrari a apelului si admiterea actiunii introductive astfel cum a fost ea formulata.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a invederat ca, decizia atacata este data cu incalcarea normelor legale prevazute de art. 312 alin. (2) Cod Procedura Civila si art. 304  pct. 7,8 si 9 Cod Procedura Civila, precum si a dispozitiilor prevazute in Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Recurenta a aratat ca apelul declarat de catre ea impotriva Sentintei nr. 3448/01.03.2012 a Judecatoriei Oradea, a fost timbrat cu suma de 1830 lei, conform chitantei emisa la 15.06.2012, data la care instanta de apel a considerat ca se impune completarea taxei de timbru cu suma de 205 lei pe care urma sa o plateasca pana la urmatorul termen stabilit la 12.10.2012.
Dovada faptului ca reclamanta-apelanta a respectat obligatia de plata a diferentei de taxa de timbru o constituie insasi Ordinul de plata nr. 105/12.10.2012, in baza caruia s-a efectuat plata de 300 lei cu titlu de taxa de timbru, dovada achitarii fiind inregistrata la Registratura Tribunalului Bihor tocmai pe data de 12.10.2012.
Recurenta a sustinut ca, prin respingerea cererii de amanare formulata de catre reprezentantul sau conventional si admiterea exceptiei insuficientei timbrari, s-a incalcat liberul acces la justitie, dreptul la un proces echitabil, precum si dreptul la aparare, ceea ce constituie drepturi fundamentale prevazute si impuse prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Pornind de la premisa ca drepturile fundamentale trebuie garantate intr-o maniera concreta si reala, restrangerea dreptului de a-si sustine cererea astfel cum a formulat-o constituie o incalcare a dreptului acesteia de acces la justitie, mai mult, sustine recurenta, liberul acces la justitie este consacrat si de art. 21 din Conventie, ca drept fundamental si de art. 10 din declaratia Universala a Drepturilor Omului precum si de art. 14.1 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice.
Pe de alta parte, a aratat recurenta, instanta a admis exceptia insuficientei timbrari, fara a tine seama de  cuantumul taxei de timbru deja achitata de catre ea, in suma de 1830 lei si diferenta mica care mai trebuia achitata si pe care de altfel a si achitat-o, doar ca, din motive neimputabile ei, dovada nu a ajuns la dosar in timp util.
In motivele de recurs s-a mai aratat ca, in prealabil, instanta avea obligatia de a corela toate situatiile starii de fapt de la acel moment, respectiv faptul ca apelanta a achitat cea mai mare parte a taxei de timbru, faptul ca reprezentantul conventional a formulat cerere de amanare pentru motive intemeiate, fiind plecat din tara si, nu in ultimul rand, natura cauzei, aflandu-se intr-o cale de atac care presupune acordarea posibilitatii de a-si recupera prejudiciul suferit si drepturile sale.
In speta insa, instanta de apel nu a asigurat un just echilibru, a sustinut recurenta, intre interesele sale si cele ale intimatilor, asigurandu-se acestora un beneficiu si un prilej de a sista judecarea cauzei.
De asemenea, in opinia recurentei, instanta de apel i-a incalcat dreptul la aparare, atata timp cat i-a fost respinsa cererea de amanare, cu toate ca aceasta a fost dovedita, fiind solicitata pentru prima data in aceasta etapa procesuala.
Recurenta a mai formulat critici care vizeaza aspectele de fond ale cauzei, invederand ca, in calitate de creditoare a intimatului - parat B.  O.  G. , a incercat pe toate caile legale recuperarea creantei sale in suma de 503.693,29 lei insa, intimatul, folosindu-se de proceduri defectuoase si-a creat in mod intentionat starea de insolventa, motiv pentru care reclamanta a fost nevoita sa formuleze prezenta actiune pauliana, care a fost in mod gresit respinsa de catre instanta de fond, cu toate ca la dosar au fost administrate probe care dovedesc temeinicia acesteia.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 7,8 si 9, art. 304 ind. 1, art. 312  alin. (2) Cod Procedura Civila, art. 16 pct.1 din Conventie, art. 14 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice.
Prin intampinarea inregistrata la dosar la data de 07.03.2013, intimatul parat B. O. G. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului de fata, cu cheltuieli de judecata.
De asemenea, intimata B. C. M. , prin intampinarea depusa la dosar si inregistrata la aceeasi data, (07.03.2013), a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
Intimata a sustinut ca, instanta de apel in mod corect a respins cererea de amanare intrucat nu au fost depuse acte care sa o justifice, iar cauza a fost judecata ultima pe lista de sedinta, taxa de timbru nefiind achitata la momentul respectiv.
Pe de alta parte, aceasta a sustinut ca nota prin care se sustine ca s-a anexat taxa de timbru la 12.10.2012nu a fost depusa la acea data, deoarece nu apare inregistrata in sistemul ecris la fisa dosarului si nici nu a ajuns la dosar.
Chiar daca taxa de timbru s-ar fi achitat in acea zi, a sustinut intimata, acest lucru s-a intamplat dupa momentul judecarii cauzei, dupa ce avocatul colaborator a luat cunostinta de exceptia invocata, fara a se cunoaste insa cum s-a aplicat stampila de la registratura cu data de 12.10.2012, cata vreme programul cu publicul era intre orele 8,30 - 11,00.
Aceeasi pozitie, de respingere a recursului de fata, a exprimat-o si intimata M. M. , prin intampinarea depusa la data de 08.03.2013, solicitand totodata obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
Verificand hotararea atacata, prin prisma motivelor  de recurs cat si din oficiu, conform art. 3041 Cod Procedura Civila, Curtea de Apel Oradea a retinut  urmatoarele:
La data de 20.04.2012 a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Bihor apelul declarat de catre reclamanta SC I. T.  SRL O.  impotriva Sentintei nr. 3448/1.03.2012 pronuntata de Judecatoria Oradea, primul termen fiind fixat pentru data de 15.06.2012, termen pentru care apelanta a fost citata cu mentiunea sa faca dovada achitarii taxei judiciare de timbru in cuantum de 1826,35 lei si 2,5 lei timbru judiciar, sub sanctiunea anularii apelului ca netimbrat (fila 8 apel).
Apelanta a onorat obligatia de plata stabilita de catre instanta de apel, la fila 34 al acestei instante, fiind Tribunalului Bihor sunt aplicate si timbrele judiciare in cuantumul stabilit prin citativul din 07.05.2012.
La primul termen de judecata, fixat asa cum s-a relevat depusa chitanta TR 12061510020 BH din 15.06.2012, care atesta plata sumei de 1830,00 lei cu titlu de taxa judiciara de timbru, iar pe prima fila din dosarul mai sus, la data de 15.06.2012, Tribunalul Bihor a constatat ca dintr-o eroare apelanta a fost citata pentru acel termen sa achite taxa judiciara de timbru in cuantum de 1830 lei, in conditiile in care timbrajul corect, aferent apelului declarat in cauza este de 2035 lei.
La acelasi termen de judecata s-au comunicat reprezentantului apelantei si intampinarile depuse de catre cei trei intimati-parati, inregistrate la data de 08.06.2012, 11.06.2012 si respectiv 13.06.2012, solutionarea cauzei fiind amanata pentru termenul din 12.10.2012, pentru ca apelanta sa se pronunte asupra intampinarilor si pentru ca aceasta sa completeze taxa judiciara de timbru cu suma de 205 lei, sub sanctiunea anularii apelului ca insuficient timbrat.
La fila 39 - dosar apel, se afla depusa o " cerere de amanare" , formulata de catre reprezentantul apelantei-reclamante, nedatata si fara a avea aplicata stampila registraturii instantei si fara sa poarte vreo rezolutie din partea instantei, care sa ateste data cand aceasta a fost depusa efectiv la dosar.
Prin scriptul evocat, d-nul avocat, in calitate de reprezentant al societatii apelante, a solicitat a se incuviinta acordarea unui nou termen de judecata, intrucat la data de 12.10.2012 este plecat din tara, iar partea pe care o reprezinta nu accepta substituirea sa.
Prin intampinarea depusa in dosarul instantei de recurs, intimata B. C. a invederat faptul ca, cererea de amnare a cauzei formulata de catre aparatorul apelantei nu a fost inregistrata prin registratura, fiind depusa la dosar doar o simpla cerere.
Asa si este, s-a aratat deja ca, cererea de amanare nu poarta  nici data, nici  stampila registraturii si nici vreo rezolutie din partea instantei, dar, ceea ce este cert, este faptul ca aceasta se afla depusa la dosar cu ocazia primului apel facut in cauza de tribunal.
Cu privire la modul cum a parvenit aceasta cerere la dosar, intimatii nu au avut nici o obiectie in fata instantei de apel, mai mult chiar, au pus concluzii asupra acesteia, solicitand respingerea ei.
Intrucat la cererea de amanare nu s-au anexat dovezi care sa justifice imposibilitatea prezentarii aparatorului apelantei la termenul de judecata din 12.10.2012, cererea a fost respinsa ca neintemeiata, insa, pentru a da posibilitatea apelantei sa faca dovada achitarii diferentei de taxa de timbru, instanta de apel a lasat cauza pentru a doua strigare, cand, intimatii, in lipsa apelantei, au solicitat admiterea exceptiei de insuficienta timbrare a apelului, asupra careia instanta a si ramas in pronuntare, prin decizia recurata fiind anulat apelul ca insuficient timbrat.
In practicaua Deciziei nr. 13/A/12.10.2012 se face mentiunea ca, dupa luarea cauzei (fara a se preciza in concret ora), s-a prezentat avocat P. M. , care a invederat ca este colaborator al d-nului avocat B.  B.  (aparatorul apelantei), insa nu are imputernicire in cauza, ocazie cu care instanta i-a adus la cunostinta ca a ramas in pronuntare asupra exceptiei de insuficienta timbrare a apelului.
Referitor la cererea de amanare, este de relevat ca, potrivit art. 156 alin.(1) Cod Procedura Civila,  "  instanta va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata ".
In fata instantei de apel a mai fost intr-adevar un termen de judecata anterior celui din 12.10.2012 cand a fost solutionat apelul, respectiv termenul din 15.06.2012, cand s-a amanat cauza, dar nu din culpa apelantei, ci tocmai pentru ca instanta, din eroare, nu a calculat in mod corect taxa judiciara de timbru pe care apelanta era obligata sa o achite, motiv pentru care s-a acordat un termen in acest sens, pentru a-i da posibilitatea acesteia sa faca dovada achitarii diferentei de taxa judiciara de timbru.
In aceste conditii, s-ar putea retine ca reala sustinerea recurentei in sensul ca, cererea sa de amanare formulata la termenul din 12.10.2012 a fost solicitata pentru prima data in acea etapa procesuala.
Textul art. 156  alin. (1) Cod Procedura Civila, evocat mai sus, prevede insa in mod expres ca, cererea pentru acordarea unui nou termen pentru lipsa de aparare trebuie sa fie" temeinic motivata".
In dosarul instantei de apel nu se regaseste insa nici o dovada, asa cum a retinut si Tribunalul Bihor, care sa justifice imposibilitatea prezentarii in instanta a aparatorului apelantei, motiv pentru care, in mod corect a fost respinsa cererea de amanare formulata in cauza, in conditiile in care intimatii nu au fost de acord cu amanarea solutionarii apelului.
Este adevarat ca, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, iar in cazul in care acestea nu au fost achitate in cuantumul legal, la momentul inregistrarii cererii actiunii sau cererii, instanta ii va pune in vedere petentului sa plateasca suma datorata, pana la primul termen de judecata (art. 20 alin. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997), sanctiunea pentru neindeplinirea acestei dispozitii fiind, potrivit alineatului 3 din text, anularea actiunii sau cererii.
In speta, la termenul cand s-a solutionat apelul, care in conformitate cu prevederile art. 134 Cod Procedura Civila, era prima zi de infatisare, aparatorul apelantei nu a fost prezent in fata instantei, iar societatea apelanta in sarcina careia a fost stabilita obligatia de completare a taxei judiciare de timbru, nu a fost citata cu aceasta mentiune pentru termenul respectiv, situatie in care, instanta de recurs a apreciat ca, trebuia avut in vedere si cuantumul taxei de timbru deja achitata de catre apelanta pana la termenul fixat de instanta, in suma de 1830 lei si sa faca aplicarea prevederilor art. 156 alin. (2) Cod Procedura Civila, respectiv, ca urmare a respingerii cererii de acordare a unui termen, sa acorde posibilitatea partii apelante sa depusa dovada achitarii diferentei de taxa judiciara de timbru in suma de 205 lei, intr-un termen de pronuntare, sub rezerva anularii apelului in cazul in care nu-si onoreaza aceasta obligatie.
Aceasta cu atat mai mult cu cat, alineatul (4) al aceluiasi art.20 din Legea nr. 146/1997 statueaza ca, actiunea sau cererea care a fost taxata corespunzator obiectului sau initial, dar a fost modificata ulterior, nu va putea fi anulata integral, ci va trebui solutionata in limitele in care taxa judiciara de timbru s-a platit in mod legal.
In cauza se poate aprecia ca apelanta si-a onorat obligatia de plata a taxei judiciare de timbru la care a fost obligata de catre instanta sa o achite pentru termenul din 15.06.2012, iar o modificare a cuantumului acesteia nu-i este imputabila partii, si oricum, apelanta nu a refuzat sa-si indeplineasca obligatia de plata a acestei diferente, dovada fiind copia ordinului de plata depus la dosarul instantei de recurs.
Astfel, la fila 9 din dosarul acestei instante este depusa copia unui inscris intitulat " Nota", care poarta semnatura si stampila Cabinetului de Avocat B. B. , act pe care este aplicata apoi stampila registraturii Tribunalului Bihor, fara numar de inregistrare, insa datat : 12.10.2012.
Potrivit acestui inscris, apelanta, prin Cabinetul de Avocat, invedera instantei ca ataseaza taxa judiciara de timbru in dosar nr. 12524/271/2009, achitata prin OP nr. 105/12.10.2012.
Acest ordin de plata este depus, la randul sau, in copie la fila 10 recurs si din care reiese ca  SC I. T. SRL a platit in data de 12.10.2012 suma de 300 lei cu titlu de taxa judiciara de timbru in dosar nr. 12524/271/2009.
Pe OP nr. 105/2012 nu este mentionata ora la care s-a facut plata, dupa cum nu este mentionata nici ora la care a fost depus la dosar scriptul intitulat " Nota " , la care s-a facut referire mai sus.
In opinia instantei de recurs, aceasta dovada privind plata diferentei de taxa judiciar de timbru, nu a parvenit instantei de apel cu ocazia deliberarii, in caz contrar aceasta s-a fi regasit intre filele dosarului de apel, ori, asa cum s-a relevat, copia ordinului de plata s-a depus abia in dosarul Curtii de Apel.
Cum aceasta dovada a fost facuta in fata instantei de recurs, respectiv apelanta-reclamanta a achitat taxa de timbru in chiar ziua fixata  pentru judecarea apelului, situatie in care, tinand cont si de  cele evocate mai sus, sanctiunea aplicata acesteia, prin anularea apelului ca insuficient timbrat a fost de natura sa nu asigure un just echilibru intre interesele apelantei si cele ale intimatilor-parati, carora le-a fost asigurat un beneficiu si un prilej de a sista judecarea cauzei.
Potrivit art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si libertatilor fundamentale, "  orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita le lege _..".
Nu este insa de conceput ca textul  evocat mai sus sa descrie in detaliu garantiile procedurale acordate partilor intr-o actiune civila in curs si sa nu protejeze singurul lucru care in realitate ar permite sa beneficieze de aceste garantii : accesul la judecator. Echitate, publicitate si celeritate ale procesului nu prezinta nici un interes in absenta procesului.
Asadar, articolul 6 din C.E.D.O., garanteaza dreptul fiecarei persoane de a avea acces la o instanta, drept care trebuie sa fie efectiv, fara a fi insa un drept absolut.
Retinand ca in speta s-a facut dovada indeplinirii obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru, in chiar ziua judecarii caii de atac a apelului, chiar daca chitanta doveditoare nu a parvenit completului de judecata pana la deliberare, avand in vedere si  cuantumul taxei achitata de apelanta pana la primul termen fixat in cauza, s-a apreciat ca, restrangerea dreptului partii de a-si sustine cererea astfel cum a fost formulata ar constitui o incalcare a dreptului de acces la justitie, considerente fata de care, in temeiul art. 312 alin. (5) Cod Procedura Civila, Curtea de Apel Oradea, a admis ca fondat recursul de fata, a casat Decizia nr. 13/A/12.10.2012 a Tribunalului Bihor, cu trimiterea cauzei aceleasi instante pentru solutionarea cauzei pe fond.
Intrucat instanta de apel a solutionat cauza exclusiv pe cale de exceptie, criticile invocate de catre recurenta, care vizeaza aspectele de fond ale cauzei, nu au format obiectul analizei instantei de recurs, acestea urmand a fi avute in vedere la rejudecarea cauzei.