Fond funciar

R O M A N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SECTIA CIVILA

DECIZIA CIVILA NR. 426/R/2012
Sedinta publica din data de 18 septembrie 2012
Instanta constituita din:
PRESEDINTE: ………………
JUDECATOR: ………………………
JUDECATOR: ………………………
GREFIER: …………………………….

Pentru astazi fiind amanata pronuntarea asupra recursurilor declarate de intimatii PRIMARUL MUNICIPIULUI SFANTU GHEORGHE, cu sediul profesional in municipiul Sfantu Gheorghe, str. 1 Decembrie 1918, nr. 2, judetul Covasna si PREFECTUL JUDETULUI COVASNA, cu sediul profesional in municipiul Sfantu Gheorghe Piata Libertatii, nr. 4, judetul Covasna, in contradictoriu cu petentii M. N. si M. A., ambii cu domiciliul in municipiul ……………..,  impotriva sentintei civile nr. 837 din data de 16 martie 2012, pronuntata de Judecatoria Sfantu Gheorghe, avand ca obiect fond funciar.
      La apelul nominal efectuat, in sedinta sedinta publica, partile sunt lipsa.
      S-a facut referatul cauzei, dupa care:
      Se constata ca, prin serviciul registratura al instantei, aparatorul intimatilor avocat P. A. a depus concluzii scrise.
Dezbaterile in cauza civila de fata au avut loc in sedinta publica din data de 11 septembrie 2012, cand partile au fost lipsa, iar instanta a constatat cauza in stare de judecata si a retinut-o spre solutionare conform celor consemnate in incheierea de sedinta de la acel termen de judecata, care face parte integranta din prezenta, iar in temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedura civila, a amanat pronuntarea pentru data de astazi cand, in aceeasi compunere, a decis urmatoarele:
      
T R I B U N A L U L:

Asupra recursurilor civile de fata:
      Constata ca prin sentinta civila nr. 837 pronuntata la data de 16 martie 2012, Judecatoria Sfantu Gheorghe a respins exceptia inadmisibilitatii invocata de catre intimatul Prefectul Judetului Covasna.
      A admis in parte cererea formulata de catre petentii M. N. si M. A. in contradictoriu cu intimatii Primarul Municipiului Sfantu Gheorghe si Prefectul Judetului Covasna.
      A dispus obligarea intimatului Primarul Municipiului Sfantu Gheoghe sa inainteze catre Prefectul Judetului Covasna propunerea de atribuire in proprietate catre petenti a suprafetei de teren de 801 m.p. intabulat in Cartea funciara nr. 25455 Sfantu Gheorghe (provenita din conversia de pe hartie a Cartii funciare nr. 1438) sub nr. crt. A1 nr. cadastral/nr. top. 236/2, 237/1.
      A dispus obligarea intimatului Prefectul Judetului Covasna sa emita ordin privind atribuirea in proprietate catre petenti a suprafetei de teren de 801 m.p. intabulat in Cartea funciara nr. 25455 Sfantu Gheorghe (provenita din conversia de pe hartie a Cartii funciare nr. 1438) sub nr. top. 236/2, 237/1.
      A respins celelalte capete de cerere ca neintemeiate.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
      Prin Decizia nr. 275/1984 a Consiliului Popular al Judetului Covasna s-a dispus trecerea imobilului situat in municipiul Sfantu Gheorghe, str. ……, nr. …….., judetul Covasna, intabulat in Cartea Funciara nr. 1438 sub nr. top. 236/2 – casa de caramida, gradina in suprafata de 405 m.p. si nr. top. 237/1 – gradina in suprafata de 396 m.p., proprietatea lui B. M., fara plata, in proprietatea statului si in administrarea directa a Intreprinderii Judetene de Gospodarie Comunala si Locativa Sfantu Gheorghe.
      Ulterior, astfel cum a rezultat din extrasul de carte funciara,  in temeiul Legii nr. 112/1995 imobilul constructie de pe terenul de sub nr. top 236/2 a fost cumparat de catre K. C.si K. H., dispunandu-se intabularea in temeiul incheierii nr. 2757/1998.
      Prin contractul de vanzare – cumparare autentificat sub nr. 1859/27.09.2007 reclamantii M. N. si M. A. au dobandit de la vanzatorii K. C. si K. H., dreptul de proprietate asupra imobilului casa de locuit, situata in municipiul Sfantu Gheorghe, str. ….., nr. …., judetul Covasna, inscrisa in Cartea funciara nr. 1438 Sfantu Gheorghe de la nr. ord A+3, sub nr. top. 236/2 si sub nr. top. 237/1.
      Atat autorii reclamantilor, cat si reclamantii s-au adresat catre autoritatile competente pentru atribuirea in proprietate a terenului aferent constructiei cumparate, respectiv a terenului inscris in Cartea funciara nr. 1438 Sfantu Gheorghe, sub nr. top. 236/2 si 237/1 aflat in proprietatea Statului Roman.  Solicitarea acestora nu a fost rezolvata favorabil prin raspunsurile comunicate, respectiv adresele nr. 11577/05.08.2008, nr. 23053/2008 (fila 35) invederandu-se ca pentru imobilul situat in municipiul Sfantu Gheorghe, str. ……., nr. ……., judetul Covasna exista notificare depusa in temeiul Legii nr. 10/2001, motiv pentru care autoritatile isi rezerva dreptul de a nu da curs solicitarii reclamantilor.
      Judecatoria a mentionat ca potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedura civila in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului. Avand in vedere aceste prevederi, precum si dispozitiile Deciziei civile nr. 699/R pronuntata la data de 07.12.2010 potrivit carora litigiul de fata trebuie solutionat fara o raportare la prevederile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, instanta de fond a aratat ca urmeaza sa verifice daca sunt sau nu indeplinite premisele aplicarii art. 36 din Legea nr. 18/1991, urmand a se stabili daca in prezenta cauza sunt incidente prevederile aratate.
      Asadar,s-a stabilit ca in ceea ce priveste terenul pe care este situata constructia dobandita in temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995 reclamantii au solicitat atribuirea dreptului de proprietate in temeiul art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
      In ceea ce priveste regimul juridic al acestuia, prima instanta a retinut ca potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 suprafetele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 in posesia acestora si care depasesc suprafata aferenta constructiilor, raman in proprietatea statului.
      Tot astfel prima instanta a constatat ca in conformitate art. 37 din H.G. nr. 20/1996 (republicata) in situatia de vanzare catre chiriasi a apartamentelor si, cand este cazul, a anexelor gospodaresti si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului aferent, cu respectarea dispozitiilor art. 26 alin. ultim din lege.
      Din interpretarea acestor dispozitii in opinia primei instante a rezultat  in primul rand ca legea prevede posibilitatea pentru persoanele care au cumparat apartamente in temeiul dispozitiilor Legii nr. 112/1995 de a dobandi si dreptul de proprietate asupra terenului aferent.
      Insa, prima instanta a avut in vedere ca prevederile legale nu contin dispozitii speciale privind modalitatea si conditiile de transmitere a acestuia drept. Or, in aceste conditii, s-a aratat ca instanta de fond este chemata sa determine, in prezenta cauza, pe de o parte, modalitatea in care aceasta transmitere functioneaza, respectiv daca este cazul unei transmiteri oneroase sau cu titlu gratuit, iar pe de alta parte, determinarea intinderii terenului aferent.
      Sub primul aspect, prima instanta a retinut, astfel cum s-a aratat, ca reclamantii si-au intemeiat cererea pe dispozitiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
      Prin notele de sedinta depuse paratii au invederat ca prevederile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 nu sunt aplicabile in cauza, dispozitiile vizand doar situatiile in care terenul a fost atribuit in folosinta anterior datei de 22.12.1989. Astfel, s-a aratat ca in temeiul prevederilor art. 37 din H.G. nr. 20/1996 si art. 26 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, reclamantii au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului aferent (amprenta constructiei), iar in conformitate cu H.G. nr. 923/2010 reclamantii ar putea beneficia de dreptul de proprietate asupra imobilului intabulat sub nr. top. 236/2, 237/1, insa constituirea nu urma a fi efectuata cu titlu gratuit ci in urma unei vanzari – cumparari.
      Din inscrisurile depuse la dosar, respectiv contract de vanzare – cumparare nr. 59/1996 a rezultat ca autorii reclamantilor, respectiv K. C. si K. H. au dobandit de la S.C. Gospodaria Comunala S.A., prin actul juridic aratat, dreptul de proprietate asupra apartamentului situat in municipiul Sfantu Gheorghe, str. ……., nr. ….., judetul Covasna, format din 4 camere cu suprafata utila de 109,43 m.p., precum si cu dependinte si anexe aferente. De asemenea, s-a prevazut ca, beneficiarul „dobandeste dreptul de proprietate asupra terenului de sub constructie, in suprafata de m.p., conform art. 33 din H.G. nr. 20/1996”.
      Raportat la aceste inscrisuri  prima instanta a apreciat ca actul juridic incheiat nu este apt de a transmite dreptul de proprietate asupra terenului – amprenta constructiei. Aceasta, deoarece la incheiere nu s-a respectat forma prevazuta de lege, iar pe de alta  parte, desi se prevede transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului, acesta nu a fost individualizat si determinat. Cum s-a aratat prin conventie s-a identificat doar apartamentul in suprafata utila de 109,43 m.p..
      Mai mult, prima instanta a constatat ca dreptul beneficiarilor Legii nr.112/1995  a fost inscris in evidentele de publicitate imobiliara, insa din Cartea funciara nr. 25455 Sfantu Gheorghe (provenita din conversia de pe hartie a Cartii funciare nr. 1438) a rezultat ca dreptul de proprietate al reclamantilor a fost intabulat doar cu privire la imobilul constructie nr. cad. C1 , top. 236/2, nu si asupra terenului evidentiat sub nr. top. 236/, 237/1, care potrivit inscrierilor este in proprietatea Statului Roman conform Legii nr. 59/1974.
      In ceea ce priveste caracterul dobandirii, respectiv daca reclamantii pot beneficia de dreptul de proprietate asupra terenului cu titlu gratuit sau oneros, reclamantii si-au intemeiat cererea pe dispozitiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, partile parate, invocand sub aceste aspecte prevederile art. 7 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 si pct. 7.3. din H.G. nr. 923/2010.
      Referitor la aceste  din urma dispozitii prima instanta a retinut ca potrivit acestora nu se restituie in natura terenurile aferente imobilelor care au fost instrainate in temeiul dispozitiilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare.
      In ceea ce priveste prevederile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, acestea stabilesc ca „terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata existentei constructiei, in vederea construirii de locuinte proprietate personala sau cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor, in proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta in constructie”.
      In opinia primei instante, intr-adevar din aceste ultime dispozitii, ar rezulta ca incidenta acestora vizeaza o sfera redusa de imobile terenuri, situatia premisa pentru aplicabilitatea acestora reprezentand-o existenta unor terenuri atribuite in prealabil in folosinta pentru construirea sau cumpararea de la stat a unor locuinte. Or, situatia de fapt din prezenta cauza nu se incadreaza in totalitate in aceasta ipoteza, autorilor reclamantilor detinand un drept de folosinta derivat din contractul de inchiriere al imobilului nr. 879/25.07.1990.
      Cu toate acestea insa, prima instanta a avut in vedere ca in reglementarea initiala a H.G. nr. 20/1996 art. 33 al acestui act normativ prevede ca in situatiile de vanzare catre chiriasi a apartamentelor si, cand este cazul, a anexelor gospodaresti si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului situat sub aceste constructii, in conditiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 – actualmente art. 36 din Legea nr. 18/1991.
      Or, in aceste conditii, prima instanta a constatat ca toate dispozitiile legale aratate converg catre posibilitatea pentru dobanditorului constructiei de a beneficia si de dreptul de proprietate asupra terenului aferent. Sub aceste aspecte s-a avut in vedere si faptul ca, prevederile pct. 7 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 au intrat in vigoare doar din luna octombrie 2001, anterior neexistand o prevedere speciala pentru categoria imobilelor din care face parte si cel din cauza.
      Asadar, constatandu-se ca prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991 au primit o interpretare extensiva, s-a motivat ca lipsa unei reglementari exprese nu poate constitui o cauza de refuz pentru exercitarea unor drepturi recunoscute de lege.
      De asemenea, prima instanta a retinut ca legea nu prevede expres transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent catre dobanditorul constructiei cu titlu oneros. Desi partile parate au facut trimitere la prevederile art. 7 din Legea nr. 10/2001 si pct. 7.3. din H.G. nr. 923/2010, din interpretarea per a contrario a acestor dispozitii, tot potrivit primei instante a rezultat ca terenurile in cauza pot fi transmise catre dobanditorii locuintelor, neprevazandu-se expres ca aceasta transmisiune trebuie sa fie cu titlu oneros.
      Partea parata Prefectul Judetului Covasna si-a intemeiat apararile si pe dispozitiile art. 42 din Legea nr. 10/2001. Conform alin. 1 al acestei prevederi imobilele care in urma procedurilor prevazute la cap. III nu se restituie persoanelor indreptatite raman in administrarea detinatorilor actuali, alin. 3 si 4 prevazand ca imobilele cu destinatie de locuinta, prevazute la alin. 1 pot fi instrainate potrivit legislatiei in vigoare (…) sumele incasate ca urmare a vanzarii imobilelor prevazute la alin. 3 vor alimenta fondul prevazut la art. 13 alin. 5 din Legea nr. 112/1995.
      Judecatoria a dedus ca aceste prevederi sunt incidente doar in situatia vanzarilor intervenite dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv a situatiilor in care atat constructia cat si terenul se instraineaza ulterior momentului aparitiei Legii nr. 10/2001. Or, in cauza de fata, astfel cum s-a aratat, vanzarea imobilului catre autorii reclamantilor a fost efectuata in temeiul Legii nr. 112/1995 prin contractul nr. 56/1996.
      S-a mai motivat ca trebuie retinuta si existenta unei jurisprudente anterioare constante, intemeiata initial pe art. 33 din H.G. nr. 20/1996 si apoi pe art. 36 din Legea nr. 18/1991, cu privire la atribuirea acestor categorii de terenuri prin ordin al prefectului cu titlu gratuit. De asemenea, prima instanta a avut in vedere ca din inscrisurile depuse rezulta ca atat reclamantii, cat si autorii acestora au solicitat transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului inca din anul 2005. 
      Mai mult, refuzul autoritatilor in solutionarea cererii partilor reclamante nu a fost in sensul celor aratate prin notele de sedinta si conditionat de dobandirea oneroasa a bunului, ci refuzul a fost justificat de incertitudinea exista asupra situatiei juridice a terenului.
      Or, in aceste conditii, prima instanta a apreciat ca desi nu a existat o contestare a posibilitatii reclamantilor de a dobandi dreptul de proprietate asupra terenului in cauza, obligarea acestora la achizitionarea imobilului in contra unui pret, in conditiile in care, acestia ar fi beneficiat de constituirea dreptului cu titlu gratuit in conditiile in care solutionarea cererii nu ar fi fost amanata, reprezinta o sarcina disproportionata impusa acestora si in acelasi timp un tratament discriminator fata de situatia altor persoane a caror solicitare a fost solutionata anterior.
      Asadar, fata de considerentele aratate si tinand seama in principal de cadrul legal in materie, conform caruia reclamantii sunt indreptatiti sa solicite si sa dobandeasca dreptul de proprietate asupra terenului aferent constructiei cumparate in temeiul Legii nr. 112/1995, prima instanta a apreciat ca cererea acestora este intemeiata.
      In ceea ce priveste al doilea aspect, respectiv cel referitor la determinarea intinderii terenului aferent, prima instanta a retinut ca din inscrisurile depuse, respectiv copia Cartii funciare nr. 25455 rezulta ca imobilul de sub nr. top. 236/2 si 237/1 are o suprafata de 801 m.p..
      In conformitate cu prevederile pct. 7.3. din H.G. nr. 923/2010 prin notiunea «teren aferent imobilelor instrainate in temeiul Legii nr. 112/1995» se intelege terenul pe care este amplasata constructia, respectiv amprenta constructiei, cat si terenul din imprejurimile constructiei necesare bunei utilizari a acesteia indiferent de categoria de folosinta. Stabilirea suprafetei de teren necesare bunei utilizari a constructiei se face, motivat, de catre entitatea investita cu solutionarea notificarii.
      La dosar a fost depusa si copie de pe raportul topografic de identificare receptionat de O.C.P.I. Covasna sub nr. 2126/05.05.2005, prin care a fost identificat imobilul la fata locului, a fost determinata suprafata reala, au fost evidentiate constructiile amplasate pe acesta, precum si vecinatatile si proprietatile limitrofe. Or, din planurile de situatie depuse a rezultat ca amplasarea constructiilor – casa de locuit , bucatarie de vara, garaj, este situata spre partea interioara a parcelei, existand in continuarea acesteia o suprafata de aproximativ 300 m.p., neafectata de constructii cu destinatie de gradina.
      Aceste aspecte au fost constatate si cu ocazia administrarii probei cu cercetarea la fata locului, observandu-se, de asemenea, ca imobilul se invecineaza cu terenul apartinand liceului Mikes Kelemen, zona limitrofa avand destinatie de teren sport si pista alergare, neexistand veritabila posibilitate pentru a se putea constitui un acces direct catre suprafata de 300 m.p. indicati anterior.
      Avand in vedere toate aceste aspecte, tinand seama si de criteriile de determinare stabilite de prevederile pct. 7.3. din H.G. nr. 923/2010 prima instanta a apreciat ca intreaga suprafata de teren intabulata in Cartea funciara nr. 25455 sub nr. top. 236/2 si 237/1 constituie „teren aferent” constructiei situata in municipiul Sfantu Gheorghe, str. ….., nr. …., judetul Covasna, atat prin asezare cat si prin suprafata acesteia, reprezentand in esenta amprenta constructiei si intinderea necesara bunei utilizari a imobilului.
      In ceea ce priveste solicitarea reclamantilor privind rectificarea suprafetei imobilului, prima instanta a constatat ca din documentatia topografica depusa la dosarul cauzei si intocmit de catre expert F. I. a rezultat ca suprafata imobilului este in realitate de 1.013,44 m.p. si nu 801 m.p. cum este inscris  in evidentele de publicitate imobiliara.
      Prima instanta a concluzionat  ca dispozitiile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 si art. 25 din Ordinul nr. 634/2006 prevad o procedura speciala in ceea ce priveste rectificarea suprafetei imobilelor in cartea funciara, cererea contencioasa formulata in acest sens trebuind a fi solutionata in contradictoriu cu proprietarii imobilelor limitrofe terenului in cauza, persoane care nu au calitatea de parti in prezenta cauza.
      Tot astfel, prima instanta a retinut ca prin sustinerile formulate de parati si raspunsul la interogatoriul administrat acestora rezulta ca documentatia tehnica efectuata si depusa la dosar a fost acceptata in ceea ce priveste identificarea terenului, fiind insa contestata in ceea ce priveste suprafata determinata.
      Or, fata de aceste aspecte, constatandu-se de asemenea ca prezenta cauza nu a fost formulata si in contradictoriu cu persoanele care au calitate procesuala intr-un litigiu avand ca obiect rectificarea suprafetei din evidentele de publicitate imobiliara, prima instanta a hotarat  sa respinga petitul formulat in acest sens.
      In ceea ce priveste obligarea paratului Primarul Municipiului Sfantu Gheorghe la plata daunelor cominatorii in suma de 100 lei/zi, prima instanta a retinut ca potrivit art. 64 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 in cazul in care comisia locala refuza inmanarea titlului de proprietate emis de comisia judeteana sau punerea efectiva in posesie, persoana nemultumita poate face plangere la instanta in a carei raza teritoriala este situat terenul, alin. 2 prevazand ca daca instanta admite plangerea, primarul va fi obligat sa execute de indata inmanarea titlului de proprietate sau, dupa caz, punerea efectiva in posesie, sub sanctiunea condamnarii la daune cominatorii pentru fiecare zi de intarziere, anume stabilite de instanta.
      Rezulta asadar, ca prevederile art. 64 din Legea nr. 18/1991 prevad limitativ situatiile in care primarul poate fi obligat la plata daunelor cominatorii, respectiv doar in cazul in care exista un refuz de inmanare a titlului de proprietate emise de comisia judeteana, sau de punere efectiva in posesie. Or, cum in cauza nu au fost incidente aceste aspecte, prin cerere neurmarindu-se obtinerea titlului de proprietate sau punerea efectiva in posesie, prima instanta a apreciat ca cererea de obligare a primarului la plata daunelor cominatorii nu este intemeiata. Tot astfel, instanta de fond a apreciat ca cererea nu poate fi primita avand in vedere si faptul ca nu este cazul unui refuz nejustificat, nesolutionarea cererii reclamantilor datorandu-se incertitudinii existente asupra situatiei juridice a terenului ca urmare a inaintarii notificarii formulate de terti in temeiul Legii nr. 10/2001.
      Impotriva acestei sentinte au declarat recurs intimatii Primarul municipiului Sfantu Gheorghe si Prefectul judetului Covasna cel dintai solicitand casarea /modificarea sentintei cu consecinta respingerii cererii formulate de petentii M. N. si M. A..
      In motivarea recursului declarat de Primarul municipiului Sfantu Gheorghe, intemeiat in drept pe dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila si art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, se arata ca prima instanta a aplicat in mod gresit prevederile legale incidente in materie, interpretand la fel de eronat notiunea de teren aferent reglementata de Legea nr. 112/1995, Legea nr. 18/1991 si de H.G. nr. 20/1996, in sensul ca o atare notiune nu poate fi lamurita din perspectiva art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, o astfel de lege nefiind aplicabila terenurilor la care face referire Legea nr. 112/1995, ci trebuie avut in vedere ca potrivit art. 26 din acest act normativ, coroborat cu art. 37 din H.G. nr. 20/1996, terenurile care depaseau suprafetele aferente constructiei, au ramas in proprietatea statului fiind susceptibile de instrainare numai in modalitatea vanzarii la fel ca si dobandirea dreptului de proprietate asupra apartamentului.
      Acest recurent a criticat solutia primei instante imputandu-i lipsa de rol activ deoarece a dezlegat cauza in baza unui material probator insuficient administrat, impunandu-se in opinia sa efectuarea unei expertize topografice care sa stabileasca care este suprafata de teren necesara pentru utila folosinta a constructiei, oricum terenul aferent nefiind cel echivalent intregii suprafete inscrise in cartea funciara.
      Prefectul Judetului Covasna si-a intemeiat motivele de recurs pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila cerand modificarea in parte a sentintei in sensul de a nu fi obligat la emiterea ordinului de atribuire in proprietate a terenului ce depaseste suprafata de sub constructii, motivand ca prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991 au fost analizate intr-un mod extensiv, in fapt cauza fiind una supusa dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 10/2001, contrar celor retinute de prima instanta, aceste prevederi legale fiind unele aplicabile chiar si in situatia unor constructii si terenuri instrainate anterior aparitiei Legii nr. 10/2001.
      Recurentul a sustinut ca normele de aplicare ale Legii nr. 112/1995 nu au prevazut posibilitatea dobandirii in conditiile art. 36 din Legea nr.1 8/1991 si a altui teren in afara celui situat sub constructiile instrainate, asa incat s-a apreciat ca din moment ce art. 33 din H.G. nr. 20/1996 era in vigoare la momentul incheierii contractului de vanzare - cumparare nr. 59/1996 iar in acest contract s-a prevazut dobandirea de catre cumparatori a terenului de sub constructie, atunci in baza art. 36 din Legea nr. 18/1991 se poate emite ordin al prefectului exclusiv pentru terenul de sub constructie.
      S-a criticat solutia judecatoriei pentru ca a inlaturat dispozitiile art. 42 din Legea nr. 10/2001, lipsind de efecte o reglementare existenta si dand intaietate unor norme abrogate care si asa au fost interpretate intr-un mod extensiv.
      Ambii recurenti au solicitat judecarea in lipsa, conform art. 242 alin. 2 Cod procedura civila.
      Intimatii M. N. si M. A. nu au formulat intampinare.
      Examinand sentinta atacata prin raportare la motivele de recurs invocate tribunalul retine ca terenul in litigiu este unul trecut in proprietatea statului in detrimentul lui B. M. ca efect al aplicarii Decretului nr. 223/1974, si care notificat fiind in baza Legii nr. 10/2001 nu a putut fi restituit in natura fiind propus unei reparatii in modalitatea masurilor reparatorii prin echivalent.
      Odata cu vanzarea realizata in baza Legii nr. 112/1995, prin contractul nr. 59/1996, s-a prevazut si imprejurarea ca K. C. si K. H. dobandesc nu doar constructia in sine ci si  dreptul de proprietate asupra terenului de sub constructie, in aplicarea art. 33 din H.G. nr. 20/1996,  numai ca in contract nu s-a mentionat suprafata concreta de teren care este ocupata de constructie, iar dobanditorii nu si-au intabulat decat dreptul de proprietate asupra cladirii.
      Ca atare, dreptul de proprietate asupra terenului de sub constructie nu a ajuns in patrimoniul cumparatorilor la Legea nr. 112/1995 nu pentru ca acel contract nr. 59/1996 nu ar fi imbracat forma autentica necesara instrainarii terenurilor (o atare forma nefiind ceruta intr-o asemenea situatie intrucat contractul  atat pentru constructie cat si pentru teren, avea in buna parte caracterul unui contract izvorat din lege, din dispozitia legii, asa numitul contract legal, si nu din intelegerea sau conventia partilor, dispozitia legii avand forta juridica superioara actului notarial), ci pentru ca dobanditorii K. nu si-au intabulat dreptul asupra terenului de sub constructie, drept care in prealabil trebuia determinat din punct de vedere al intinderii obiectului sau, in sistemul Decretului – Lege nr. 115/1938 inscrierea dreptului in cartea funciara avand efect constitutiv, cu alte cuvinte  producand translatia proprietatii numai din acel moment.
      Pentru acest motiv intimatii M. N. si M. A. nu au putut dobandi prin contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 1859/27.09.2007 de Biroul Notarului Public Sz. M., decat proprietatea asupra casei de locuit, terenul ramanand pe mai departe in proprietatea tabulara a Statului Roman.
      In niciun caz acest teren nu poate face obiectul aplicarii art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 intrucat acest teren proprietate de stat si situat in intravilanul municipiului Sfantu Gheorghe nu a fost atribuit in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata existentei constructiei cu ocazia cumpararii de la stat a unei locuinte proprietate personala, contractul de inchiriere a terenului neconstruit, cel cu nr. 10877/20.11.1998, de care au beneficiat K. C. si K. H., neasigurand o folosinta vesnica ori una pe durata existentei constructiei, fiind doar o folosinta temporara, pe o durata de un an, cu posibilitatea de reinnoire a contractului.
      Art. 36 alin. 2 si 6 din Legea nr. 18/1991 permite titularului actual al dreptului de proprietate asupra locuintei sa ceara atribuirea in proprietate si prin ordin al prefectului a terenului proprietate de stat, teren pe care statul l-a atribuit proprietarului constructiei in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata existentei constructiei.
      Aici este de observat ca legea nu pune conditia ca aceasta atribuire in folosinta sa se fi realizat in beneficiul celui care a avut mai intai calitatea de proprietar al constructiei dupa momentul preluarii intregului imobil (constructie si teren) de catre stat, prin urmare folosinta vesnica sau pe durata constructiei poate sa fi fost obtinuta de cel care a devenit prim proprietar al constructiei dupa momentul preluarii imobilului de la proprietarul nationalizat ori aceasta poate fi acordata  dobanditorului subsecvent al constructiei sau nicidecum acestuia din urma, suficient fiind ca la un anumit moment de la preluarea imobilului de catre stat si pana la ultima transmisiune a dreptului de proprietate asupra constructiei pe cale conventionala, sa fi existat o decizie de atribuire a terenului in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata existentei constructiei, decizie pe care actualul proprietar al locuintei o invoca in folosul sau, asadar chiar si atunci cand aceasta nu il priveste in mod direct pe el ci pe proprietarul anterior al constructiei.
      Tocmai aceasta atribuire in folosinta lipseste in cauza de fata, de ea nu s-au putut bucura nici cumparatorii la Legea nr. 112/1995 si nici ultimii dobanditori ai constructiei, intimatii M. N. si M. A., asa incat orice discutii legate de perioada de timp care cade sub incidenta prevederilor art. 42 din Legea nr. 10/2001, sunt inadecvate in contextul temeiului de drept al cererii cu care a fost investita judecatoria, iar incercarea instantei fondului de a determina sensul exact al notiunii de „teren aferent” din perspectiva pct. 7.3 din H.G. nr. 923/2010, nu ajuta cu nimic pentru ca pricinii nu i se poate da  rezolvarea  in modalitatea ceruta de intimati.
      Cu toata ca recurentul Prefectul judetului Covasna s-a declarat de acord sa emita ordin de atribuire referitor la terenul situat sub constructie, o atare disponibilitate in primul rand ca nu are suport legal in lipsa unei prealabile decizii de atribuire a terenului in folosinta si in al doilea rand acel teren a fost deja instrainat de stat cumparatorilor K. prin contractul nr. 59/1996, e drept, fara intabularea de catre acestia a dreptului asupra terenului, asa incat o solutie practica ar fi sa se determine din punct de vedere al intinderii exacte care este terenul de sub constructie, care se putea vinde in baza Legii nr. 112/1995 si care de altfel s-a si vandut in virtutea acestui act normativ, dupa care cumparatorii K., odata intabulati, il pot transmite mai departe dobanditorilor M., evident pe cale conventionala.
       Primaria municipiului Sfantu Gheorghe nu a manifestat vreun moment disponibilitate pentru formularea unei propuneri de atribuire a terenului, fie ca e vorba de terenul de sub constructie ori de cel din afara constructiei, prin urmare tribunalul nu poate valida initiativa prefectului de a emite ordin asupra terenului de sub constructie, in primul rand pentru ca lipseste propunerea primariei si in al doilea rand pentru ca fata de considerentele de mai sus propunerea nu poate fi in mod legal formulata.
      Asa fiind, se apreciaza ca sentinta a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii – art. 36 alin. 2 si 6 din Legea nr. 18/1991, fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, drept pentru care in baza art. 312 alin. 1 teza I Cod procedura civila raportat la art. 312 alin. 3 Cod procedura civila, cele doua recursuri vor fi admise in sensul ca sentinta va fi in parte modificata cu consecinta respingerii, ca neintemeiata, a cererii petentilor.
      Se vor mentine dispozitiile sentintei in ceea ce priveste solutia data exceptiei inadmisibilitatii actiunii si cu referire la rectificarea cartii funciare si obligarea primarului la plata daunelor cominatorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:

      Admite recursurile declarate de intimatii Primarul municipiului Sfantu Gheorghe si Prefectul judetului Covasna impotriva sentintei civile nr. 837/16.03.2012 a Judecatoriei Sfantu Gheorghe, pe care o modifica in parte in sensul ca respinge, ca neintemeiata, cererea petentilor M. N. si M. A. avand ca obiect formularea propunerii de atribuire si emiterea ordinului de atribuire in proprietate a suprafetei de 801 m.p. teren intravilan inscris in C.F. nr. 25455 Sfantu Gheorghe  (provenita din conversia de pe hartie a Cartii funciare nr. 1438) sub nr. top 236/2, 237/1.
Mentine sentinta recurata in ceea ce priveste solutia de respingere a exceptiei inadmisibilitatii actiunii cat si referitor la respingerea capetelor de cerere avand ca obiect rectificarea cartii funciare si obligarea primarului la plata daunelor cominatorii.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 18 septembrie 2012.

                   Presedinte,            Judecatori,                          Grefier,