Uzucapiune

Prin  sentinta   civila   nr. 212/27.01.2014  Judecatoria Onesti a  respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii C.V. si C.G.  in contradictoriu cu paratii C.E. si D.I. ca neintemeiata.
A obligat  reclamantii la plata sumei de 2.000 de lei catre paratul D.I. cu titlu de cheltuieli de judecata constand in onorariul de avocat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal incheiat la data de 23.03.1974 numitii D.M. si M.M. au vandut numitilor G.I. si C.V. o casa cu gradina in suprafata de 10 prajini pentru suma de 50.000 de lei, din care 20.000 de lei achitati la data incheierii acestui act, iar diferenta urmand sa fie achitata la data perfectarii actelor la notariat. Prin conventia incheiata vanzatorii s-au angajat ca in cazul neperfectarii actului sa restituie suma primita.
La data de 03.05.1974, prin contractul autentificat sub nr. 1259/405, numitii C.E., D.M. si M.M. au vandut sotilor M.V. si C.G., precum si sotilor G.I. si G.M., imobilul compus din 500 m.p. teren constructie impreuna cu o casa si anexele acesteia.
Prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 646/10.07.2002 numita G.M., a  vandut dreptul sau din imobilele dobandite prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1259/405 din 03.05.1974, catre sotii C.V. si C.G.
Ca urmare a cererii formulate de mostenitorii defunctului D.G., respectiv C.E., M.M. si D.A., pe numele acestora a fost emis titlul de proprietate nr. 243103/25.04.2003, prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafete de teren de 1250 m.p., care potrivit raportului de expertiza efectuat in cauza, se suprapune cu suprafata pentru care reclamantii au solicitat constatarea dreptului de proprietate.
Avand in vedere invocarea de catre reclamanti a dobandirii dreptului de proprietate atat prin uzucapiunea de scurta durata cat si prin cea  de lunga durata, urmeaza ca in cele ce urmeaza instanta sa analizeze indeplinirea conditiilor pentru fiecare din acestea.
Potrivit art. 1895 din Codul civil, conditiile uzucapiunii de 10 pana la 20 de ani sunt: posesia sa se intemeieze pe un just titlu si sa fie de buna-credinta.
Justul titlu este definit de art. 1897 alin. 1 din Codul civil ca fiind orice act translativ de proprietate, care provine de la altcineva decat adevaratul proprietar, alin. 2 al aceluiasi articol prevazand ca un titlu nul - adica lovit de nulitate absoluta - nu poate servi ca baza a uzucapiunii.
Asadar, prima conditie a uzucapiunii de scurta durata, asa cum este cea invocata in prezenta cauza, o reprezinta existenta unui just titlu, ce sa reprezinte un titlu translativ de proprietate care sa indeplineasca toate conditiile de valabilitate, mai putin aceea ca bunul sa provina de la adevaratul proprietar, caci in aceasta situatie titlul ar fi suficient prin el insusi sa duca la dobandirea proprietatii, fara sa fie nevoie de vreo trecere a timpului, temeiul dobandirii fiind reprezentat de conventia partilor si nu de uzucapiune.
In cauza, desi se invoca procesul verbal din 23.03.1974 drept just titlu, insasi reclamantii recunosc ca acest inscris nu a reprezentat inscrisul prin care s-a transferat in drept proprietatea, urmand ca ulterior, conform intelegerii si mentiunii din finalul conventiei scrise, sa se incheie acte in forma autentica. Asadar, atat in privinta constructiilor si terenului aferent acestora cat si a diferentei de teren, conventia partilor a constat intr-o promisiune de vanzare cumparare, ce a fost respectata doar in privinta constructiilor  si terenului aferent acestora, prin incheierea contractului de vanzare cumparare autentificat  sub nr. 1259/405 din 03.05.1974.
Astfel, la incheierea conventiei materializate prin procesul verbal invocat a avut loc o schimbare in fapt a posesiei unei suprafete de teren de 10 prajini, care insa nu a fost materializata prin incheierea unor inscrisuri in forma ceruta de lege pentru transferul dreptului de proprietate decat pentru suprafata de 500 m.p. Din acest punct de vedere, inscrisul invocat de reclamanti nu poate fi acceptat ca reprezentand un act translativ de proprietate, atata vreme cat prin acesta partile se obligau doar ca in viitor sa realizeze acest transfer in conditii legale, din cauza regulilor de forma imperative in acest sens, neputandu-se accepta ca inscrisul invocat reprezinta un titlu translativ de proprietate valabil. Fata de neindeplinirea cerintei esentiale ca uzucapiunea sa se intemeieze pe un just titlu, instanta nu va mai analiza indeplinirea conditiei privind durata posesiei, nici buna credinta a posesorilor si nici daca aceasta posesie a fost una utila, respectiv continua, neintrerupta, netulburata, publica si exercitata sub nume de proprietar, urmand sa respinga ca neintemeiata cererea de constatare a dreptului de proprietate prin prescriptia achizitiva de scurta durata.
Potrivit art.1890 si 1847 Cod civil, pentru a se putea dobandi proprietatea bunului prin uzucapiune, cel care invoca acest mod de dobandire al proprietatii trebuie sa indeplineasca doua conditii: sa posede bunul in tot timpul prevazut de lege, respectiv 30 de ani si posesia sa sa fie utila, in sensul ca posesia trebuie sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.
In ceea ce priveste durata posesiei, raportat la faptul ca reclamantii au intrat in stapanirea terenului in anul 1974, iar din declaratiile martorilor reiese ca acestia il stapanesc si in prezent, instanta retine ca aceasta durata este de peste 30 de ani.
In ceea ce priveste calitatile posesiei, din probele administrate rezulta ca posesia a fost una continua, neintrerupta si publica, instanta neputand retine sustinerile paratului D.I. in sensul ca in perioada 1974-1989, ca urmare a Legilor nr. 58/1974 si 59/1974 terenurile au fost scoase din circuitul civil si aceasta ar echivala cu o intrerupere a prescriptiei.
In ceea ce priveste cerinta ca posesia sa se faca sub nume de proprietar, instanta apreciaza ca aceasta conditie nu este indeplinita, pentru considerentele ce vor fi expuse in cele ce urmeaza.
Din extrasele din registrul agricol depuse la dosar instanta retine ca reclamantii si autorii lor au fost inscrisi cu constructii si teren aferent acestora in baza contractului de vanzare cumparare 1259/405 din 03.05.1974, iar ulterior si cu suprafata de teren de aproximativ 1300 m.p., insa pe baza de declaratie pe proprie raspundere. 
Prin titlul de proprietate nr. 243103/25.04.2003, a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafete de teren de 1250 m.p. pe numele mostenitorilor defunctului D.G., respectiv C.E., M.M. si D.A.. Dreptul de proprietate a fost dobandit prin reconstituire asupra unei suprafete pe care autorul titularilor a adus-o in cooperativa. Numitul D.G. a decedat la data de 23.01.1972, iar in certificatul de mostenitor emis pe numele acestuia nu este mentionata decat cota de 5/8 dintr-un teren in suprafata de 600 m.p. aferent constructiei din Tirgu Ocna, confirmandu-se ca la momentul decesului acesta nu mai detinea in proprietate terenul in suprafata de 1250 m.p. De altfel, daca succesorii lui D.G. si D.E. ar fi avut in proprietate teren suplimentar peste cei 500 m.p. ce au facut obiectul contractului de vanzare cumparare 1259/405 din 03.05.1974 nu exista nicio justificare pentru care actul nu putea fi incheiat pentru toata suprafata. Astfel, autorizatia de instrainare nr. 21/01.03.1974 mentionata in cuprinsul contractului de vanzare cumparare nu a vizat decat suprafata de 500 m.p. nu pentru ca terenurile ar fi fost scoase din circuitul civil, caci legile care au avut acest efect, respectiv nr. 58/1974 si 59/1974, au intrat in vigoare abia in luna noiembrie a acelui an, ci in baza faptului ca urmare a cooperativizarii, terenul ramas in proprietatea instrainatorilor era doar cel aferent constructiilor, asa cum de altfel era mentionat si in certificatele de mostenitor de pe urma lui D.G. si D.E.
Raportat la aceasta situatie, instanta retine ca la momentul incheierii conventiei din 23.03.1974 si ulterior a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1259/405 din 03.05.1974, instrainatorii aveau doar proprietatea asupra constructiilor si terenului in suprafata de 500 m.p. aferent acestora, iar diferenta de teren mentionata in procesul verbal din 23.03.1974 o aveau in folosinta de la cooperativa agricola de productie, situatie in care nici ei nu o stapaneau in nume de proprietar ci pentru altul, iar aceasta posesie a fost transmisa in fapt numitilor G.I. si C.V., care au exercitat-o in aceeasi calitate ca si cei de la care au preluat-o, neexistand nicio dovada in sensul intervertirii precaritatii intr-o posesie sub nume de proprietar. Faptul ca instrainatorii erau proprietari doar pentru suprafata de teren aferent constructiilor a fost cunoscut de reclamanti si autorii lor, caci acest aspect era mentionat in cuprinsul contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1259/405 din 03.05.1974 dar si in certificatele de mostenitor de pe urma celor doi autori initiali, D.G. si D.E., care au fost cunoscute de reclamanti si autorii lor si ale caror copii acestia le-au avut in posesie, depunandu-le la dosarul cauzei. Asadar, daca instrainatorii stapaneau terenul pentru cooperativa agricola de productie, exercitand doar folosinta acestuia, aceeasi stapanire a fost continuata si de posesorii ulteriori, ceea ce nu reprezinta o posesie sub nume de proprietar, caci potrivit art. 1853 C.civ. „Actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adica in calitate de locatari, depozitari, uzufructuari, etc, sau asupra unui lucru comun, in puterea destinatiei legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar.”
Avand in vedere cele anterior retinute, instanta constata ca nu este indeplinita cerinta exercitarii unei posesii sub nume de proprietar si astfel nu sunt indeplinite cumulativ toate conditiile prescriptiei achizitive, motiv pentru care urmeaza sa respinga ca neintemeiata si cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra terenului ca urmare a uzucapiunii de 30 de ani.
Avand in vedere culpa procesuala a reclamantilor C.V. si C.G., in temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., urmeaza ca acestia sa fie obligati la plata sumei de 2000 de lei catre paratul D.I. cu titlu de cheltuieli de judecata constand in onorariul de avocat.
Impotriva sentintei au declarat recurs reclamantii C.V. si C.G. pentru urmatoarele considerente:
- argumentele referitoare la faptul ca inscrisul  invocat de reclamanti nu poate fi acceptat ca fiind un act  translativ de proprietate, intrucat prin acesta partile  se obligau   doar ca in viitor sa realizeze acest  transfer in conditii legale  sunt contrazise de insusi  continutul procesului verbal din 23.03.1974, din care rezulta ca partile au   convenit   o vanzare certa;
- nu s-au administrat probe din care sa rezulte ca terenul de 1300 m.p., ar fi fost preluat de CAP, nu exista cerere de inscriere in CAP, expertul nu identifica acest teren  ca facand  parte din fostul CAP;
- contrar argumentelor  instantei,   au   facut dovada ca  au folosit in mod public terenul de 1300 m.p.,  inca din anul 1974 si pana in prezent, ca au achitat taxe si impozite sub nume de proprietar, fiind evident ca daca  terenul ar fi facut parte  din patrimoniul CAP, nu putea figura si la rolul lor ca proprietari;
- nu s-a depus o dispozitie de acordare a lotului de folosinta;
- daca se retine ca vanzatorii aveau doar detentia precara a terenului in suprafata de 1300 m.p., in mod evident, la momentul 1974 a operat transformarea detentiei precare in posesie utila, sub nume de proprietar, avand in vedere ca terenul a fost inscris la rolul lor, au achitat taxe si impozite in nume de proprietar, au achitat  pret pentru transferul  dreptului de proprietate, avand  reprezentarea ca sunt proprietarii si posesorii bunurilor. 
Intimatul-parat D.I. a depus la  dosar intampinare prin care a solicitat respingerea  recursului ca nefondat, aratand ca procesul verbal  din 23.03.1974 nu constituie un just titlu,  apt pentru  uzucapiune, intrucat vanzarea terenurilor  trebuia facuta numai in forma autentica, iar inscrisul in discutie atesta  doar o promisiune  bilaterala de vanzare-cumparare. A mai aratat intimatul-parat  ca recurentii-reclamanti nu se pot prevala de dispozitiile art. 1858 Cod civil deoarece este incontestabil ca au stiut exact situatia juridica a diferentei de teren pentru care au invocat uzucapiunea, ca autorii vanzatorilor au fost membri CAP si la deces nu aveau  ca proprietate suprafata de 1.250 m.p.,  aspect  confirmat  si de reconstituirea dreptului de proprietate pe numele mostenitorilor defunctului D.G..
In recurs s-a administrat proba cu inscrisuri  si, la solicitarea recurentilor,  s-a emis adresa  catre C.J. si C.L. in vederea  inaintarii la dosar a documentatiei  care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 243103/25.04.2015 si pentru a se preciza daca pentru suprafata de 1300 m.p. exista cerere de inscriere in CAP,  decizie de dare in folosinta sau daca este cuprinsa in alta modalitate in evidentele CAP.
Analizand actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Concluzia primei instante, in sensul ca in ceea ce priveste uzucapiunea de la 10 la 20 de ani nu este indeplinita  conditia justului titlu, potrivit art. 1895 Cod civil, se intemeiaza pe corecta apreciere a probelor administrate.  
In acest sens urmeaza a avea in vedere ca, potrivit  art. 1897 Cod civil, una din cerintele justului titlu  este aceea a efectului translativ de proprietate, ca recurentii-reclamanti au intrat in posesia terenurilor  in litigiu in baza actului  sub semnatura privata  denumit  „proces verbal” , incheiat la 23.03.1974, care nu a avut aptitudinea de a transmite proprietatea, chiar daca in cuprinsul  sau s-a precizat ca se vinde o casa cu gradina  in suprafata totala de 10 prajini, nefiind  indeplinita formalitatea solemnitatii actului, ceruta  pentru instrainarea  imobilelor.
Aprecierea primei instante, privind viciul  precaritatii posesiei exercitate de reclamanti  este conforma cu probele administrate in cauza cu privire la  regimul juridic al terenului in litigiu si din care rezulta ca recurentii-reclamanti  au folosit un teren aflat  in patrimoniul CAP-ului, cu acordul  acestei  unitati.
Astfel, potrivit  raportului de expertiza topo-cadastrala, suprafata de teren de 1348 m.p., pentru care s-a  invocat uzucapiunea (fila 150 dosar judecatorie) se suprapune cu terenul in suprafata de 1.250 m.p., inscris in titlul de proprietate nr. 243103/25.04.2003, emis pe numele mostenitorilor defunctului D.G..  Emiterea  pe numele autorului  vanzatorilor a   titlului de proprietate  in care este inclus si terenul care formeaza obiectul uzucapiunii, prezuma apartenenta terenului in litigiu la patrimoniul  CAP, de vreme ce stabilirea dreptului de proprietate in baza Legii 18/1991 priveste  terenurile care se gasesc in patrimoniul  cooperativelor agricole de productie.
In considerarea prezumtiei de legalitate a titlului de proprietate nr. 243103/25.04.2003, a  carui valabilitate nu face obiectul prezentului litigiu, va respinge criticile formulate de recurentii-reclamanti, care se circumscriu procedurii de stabilire a dreptului de  proprietate in baza Legii 18/1991, finalizata prin emiterea titlului de proprietate.
Nefondate sunt si sustinerile recurentilor-reclamanti, privind    reprezentarea   ca sunt proprietarii terenului in litigiu din momentul incheierii actului sub semnatura privata, de vreme ce au cunoscut situatia juridica a acestui teren, in contractul de vanzare-cumparare autentificat la data de 03.05.1974, incheiat pentru de 500 mp, facandu-se referire la faptul ca terenul  vandut a fost dobandit de vanzatori prin mostenire, conform certificatelor de  mostenitor care nu cuprind mentiuni privind dreptul de proprietate  al autorilor vanzatorilor  asupra diferentei de teren, pentru care nu s-a primit autorizatia de instrainare.
Fata de cele retinute, in temeiul art. 312 alin. 1  Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
          In temeiul  art. 274 Cod procedura civila,  va obliga recurentii-reclamanti la plata cheltuielilor de  judecata catre intimatul-parat, reprezentand onorariu avocat.