Pretentii

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Bacau la data de 13.07.2015 sub nr. 2571/110/2015 reclamantii M.E.L. si M.L.H. au solicitat in contradictoriu cu paratele M.A.N. si U.M: Bacau acordarea de daune morale in cuantum de 120.000 euro, echivalent in lei la data platii efective – pentru reclamanta M.L.E. si 160.000 euro, echivalent in lei la data platii efective – pentru reclamantul M.L.H. si plata dobanzilor legale aferente, calculate de la data introducerii cererii pana la data platii efective.
In motivarea in fapt a cererii reclamantii invedereaza instantei urmatoarele:
“In fapt, la 07.03.2013 sotul, respectiv tatal reclamantilor, M.V., fiind militar de profesie, cu functia de comandant de grupa de cautare, salvare si evacuare medicala, insotitor de bord si sanitar, a decedat in timpul unei misiuni tip exercitiu de lupta, deoarece aeronava in care se afla acesta s-a prabusit.
Aeronava se afla in misiune planificata sa execute un zbor mixt de instructie, conform Planului misiunilor de zbor aprobat de comandantul Flotilei 95 Aeriene Bacau.
De pe urma defunctului au ramas ca mostenitori legali:
- reclamanta - M.L.- sotie supravietuitoare si
- descendent de gr. l - minorul M.L.H., (9 ani, dar cu varsta de 6 ani la data accidentului).
Acest lucru este dovedit cu certificatul de mostenitor emis de catre BNP R.U., pe care l-au anexat reclamantii.
P.M. Iasi a inceput urmarirea penala in cauza pentru savarsirea infractiunilor de ucidere din culpa, neglijenta in serviciu, nerespectarea masurilor legale privind sanatatea si securitatea in munca etc. dar, in final, s-a dispus clasarea cauzei, apreciindu-se ca accidentul sau catastrofa aeriana a fost rezultatul unui caz fortuit, pilotii care conduceau aeronava fiind dezorientati de lipsa reperelor spatiale.
Reclamantii au anexat Ordonanta P.M. Iasi nr. 118/P/2013 din 6.03.2015 cu mentiunea ca, desi indoielnica din punctul de vedere al reclamantilor absolvirea de culpa, aceasta a fost mentinuta ca fiind legala si temeinica de Tribunalul Militar Iasi, prin incheierea nr. 47/2015, pronuntata in dosar nr. 39/739/2015, conform extrasului de pe pagina electronica a instantelor.
Lipsa de repere si dezorientarea spatiala a pilotilor aeronavei, care au supravietuit accidentului aviatic, nu este o culpa a sotului, respectiv tatalui reclamantilor, ci a celor care aveau obligatia sa fie orientati, atenti si sa aduca echipajul in conditii de siguranta la sol (culpa levis in abstracto), mai ales ca, anterior accidentului, nu a existat nici cea mai mica defectiune a aparatului de zbor.
Mai mult, a doua aeronava care participa la exercitiul militar in acelasi moment si loc (zbor mixt), a aterizat pentru a acorda primul ajutor (conform ordonantei de clasare) dupa 21 de minute de la accident, in timp ce sotul, respectiv tatal reclamantilor ardea pana la carbonizare in incendiul subsecvent.
In urma decesului sotului, respectiv a tatalui reclamantilor, a ramas o familie distrusa, fara sprijinul esential al unui om deosebit care si-a pus viata la dispozitia armatei tarii sale, platind pretul corespunzator atat el, cat si familia acestuia.
Suferintele psihice au fost pe masura, cuvintele fiind mult prea sarace pentru a descrie ce insemna pentru un copil de 7 ani sa nu i se mai intoarca tatal de la serviciu, "fiind plecat in misiune, departe de tara, de unde ii trimite in fiecare zi dragostea lui", iar unei mame sa-i explice aceste lucruri zilnic, trecand peste propria durere, pana cand doctorul psiholog reuseste sa vindece traumele din sufletele lor.
Desi sotul, respectiv tatal reclamantilor si-a facut datoria fata de parate pana la concurenta propriei vieti, acestea au omis sa isi indeplineasca cea mai elementara obligatie fata de acesta, respectiv sa il asigure pentru cazul deces, asa cum prevede legea.
Astfel, prin Legea nr. 35/1990 a fost adoptat Statutul personalului aeronautic din aviatia militara a Romaniei, iar la art. 49 din acesta se prevede ca:
"Personalul aeronautic se asigura de drept pentru cazurile de producere a unor accidente de aviatie, urmate de deces sau invaliditate totala sau partiala. Conditiile de asigurare de drept a personalului aeronautic sunt cele prevazute de lege."
Sotul defunct al reclamantei, facand parte din categoria personalului aeronavigant, avea dreptul sa fie asigurat de drept de catre parate, obligatie pe care acestea nu si-au respectat-o, ceea ce se circumscrie unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, suficienta "per se" pentru antrenarea raspunderii civile delictuale.
Asemenea, Lg 15/1998 in Anexa 1 lit. A si B prevad posibilitatea M.A.N. de a incheia "asigurari de persoane pentru personalul din aviatia militara pentru cazurile de invaliditate sau deces, produse prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente intervenite in timpul si din cauza unor misiuni operative, informative, pirotehnice, antiteroriste, de telecomunicatii speciale, de protectie a demnitarilor sau a corespondentei, misiuni executate in tara sau in strainatate.”
Incheierea politelor de asigurarea exista in sarcina paratelor, deoarece exista o obligatie legala cf. art. 49 din Legea nr. 35/1990.
Fapta ilicita a paratelor este aceea ca au omis sa incheie aceste contracte de asigurare, iar reclamantii in calitate de mostenitori legali au fost privati si de drepturile care li s-ar fi cuvenit din asigurare.
Vinovatia paratelor este evidenta prin nerespectarea legilor sus-aratate si M.A.N., ca autoritate a Statului Roman sau U.M. nu pot incalca legile fara sa existe o raspundere, macar civila a acestora.
Exista si legatura de cauzalitate intre fapta culpabila a paratelor de a nu incheia un contract de asigurare de persoane (viata) pentru tatal reclamantului si prejudiciul suferit ca urmare a lipsei despagubirii materiale si implicit, privarea lor de un suport material important.
Prejudiciul suferit de reclamanti este major, dificil de cuantificat pecuniar, deoarece reclamanta M.L. E. a ramas vaduva la varsta de 37 de ani cu un copil minor in ingrijire, iar reclamantul M.L.H. este orfan de la varsta de 7 ani, fara sprijinul esential al tatalui sau intr-o perioada in care avea cea mai mare nevoie de tata.
Reclamantii apreciaza ca sumele solicitate sunt rezonabile, iar instanta le poate admite ca fiind satisfacatoare si intrunind conditiile unei despagubiri echitabile.
De aceea, legiuitorul a avut in vedere pentru militarii care indeplinesc misiuni de risc, asa cum sunt misiunile de zbor, sa existe "de drept" o asigurare de persoane, pentru ca familiile celor cazuti in misiuni, lovite fiind deja de catastrofa, sa nu ajunga si intr-o stare de nevoie, ca urmare a sacrificiului facut de un membru de familie.
Reclamantii apreciaza ca sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale ale paratelor si considera ca acestea raspund in solidar, de aceea solicita admiterea actiunii si cheltuieli de judecata.”
In drept, reclamantii au invocat prevederile art. 1349 s.u., 1357, 1365, 1381 s.u. 1391, C.civ. - referitoare la raspunderea civila delictuala, art. 49 din Lg 35/1990 - Statutul personalului aeronautic din aviatia militara a Romaniei si Anexa 1 lit. B din Lg 15/1998 cu privire la asigurarile facultative de bunuri, persoane si raspundere civila in M.A.N.
In sustinerea actiunii s-au depus urmatoarele inscrisuri: certificat de deces – M.V., certificat de nastere reclamant M.L.H., certificat de mostenitor nr. 22 din 28.06.2013 pentru reclamantii M.E.L. si M.L.H., eliberat de BNP U.R., incheiere de indreptare a certificatului de mostenitor nr. 6 din 12.07.2013, ordonanta de clasare nr. 118/P/2013 din 06.03.2015 a P.M. de pe langa Tribunalul Militar Iasi, extras de pe pagina electronica a Portalului Instantelor de Judecata din dosar nr. 39/739/2015, in care s-a pronuntat sentinta penala nr. 47 din 05.06.2015 a Tribunalului Militar Iasi.
Cererea a fost legal timbrata cu 200 lei conform art. 7 din OUG 80/2003.
Paratii au formulat intampinare solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata, intrucat nu sunt intrunite conditiile angajarii raspunderii civile delictuale, nu exista fapta ilicita, nici prejudiciu si vinovatie, nici legatura de cauzalitate.
„Fapta ilicita consta, in opinia reclamantilor, in nerespectarea de catre parate a obligatiei de incheiere a unei asigurari pentru plt. M.V. decedat in accidentul aviatic din data de 07.03.2013-obligatie ce ar fi prevazuta de art. 49 din Statutul personalului aeronautic din aviatia militara a Romaniei, aprobat prin Legea nr. 35/1990, precum si de anexa nr. 1 lit. A si B din Legea nr. 15 1998- texte de lege pe care reclamantii le interpreteaza eronat.
Nici Legea nr. 35/1990, nici Legea nr. 15/1998 si nici vreun alt act normativ nu prevedeau in sarcina M.A.N. sau a structurilor din cadrul sau, obligatia de a incheia un contract/o polita de asigurare pentru plt. M.V.
Referitor la art. 49 din Statutul aprobat prin Legea nr. 35/1990 paratele invedereaza instantei faptul ca acesta nu prevede o obligatie de a incheia un contract de asigurare/o polita de asigurare, ci doar stipuleaza ca personalul aeronautic ,, se asigura de drept", adica automat, prin efectul legii. Pentru interpretarea corecta a acestei sintagme trebuie sa se aiba in vedere, in primul rand, dreptul comun in materia asigurarilor in vigoare la data adoptarii Legii nr. 35/1990, respectiv la dispozitiile Decretului nr. 4711911 cu privire la asigurarile de stat, care, la art. 4, prevedea doua forme de asigurare: asigurarile prin efectul legii si asigurarile facultative.
Este lesne de inteles ca sintagma „se asigura de drept" se refera la „asigurarile prin efectul legii", pentru care art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 471/1971 prevedea ca „drepturile si obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin lege ".- spre deosebire de „asigurarile facultative", pentru care art. 6 alin. (2) din acelasi decret prevedea ca „ drepturile si obligatiile fiecarei parti se stabilesc prin-contractul de asigurare".
Asadar, pentru asigurarile de drept, care opereaza prin efectul legii, nu este necesara incheierea unui contract si a unei polite de asigurare, drepturile si obligatiile partilor fiind stabilite prin lege
In al doilea rand, stabilirea intelesului exact al dispozitiilor art. 49 Legea nr. 35/1990 trebuie sa se faca si prin raportare la dispozitiile Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, cu modificarile si completarile ulterioare, act normativ care, desi nu se aplica si cadrelor militare, stabileste reperele si principiile in materia asigurarilor pentru accidente de munca si boli profesional.
Astfel, conform art. 1 din acest act normativ, „asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale reprezinta o asigurare de persoane (s.n), face parte din sistemul de asigurari sociale, este garantata de stat si cuprinde raporturi specifice prin care se asigura protectia sociala a salariatilor impotriva diminuarii sau pierderii capacitatii de munca si decesului acestora ca urmare a accidentelor de munca si a bolilor profesionale", care, potrivit art. 2 din acelasi act normativ garanteaza un ansamblu de servicii si prestatii in beneficiul persoanelor asigurate" (nu si indemnizatii platite de o societate de asigurare ca urmarea producerii riscului de deces sau invaliditate asigurat), calitatea de asigurator revenind, potrivit art. 8, Casei Nationala de Pensii Publice (nu vreunei societati de asigurare cu care angajatorul, eventual, ar trebui sa incheie vreun contract/polita de asigurare). Calitatea de asigurat se dobandeste, conform art. 9, alin. (1) din acelasi act normativ, de la data incheierii contractului individual de munca sau de la data stabilirii raporturilor de serviciu, (nu de la data incheierii unui contract/polita de asigurare).
Excluderea personalului militar de la aplicarea prevederilor Legii nr. 346/2002 prin dispozitiile art. 5 alin. (2) care prevad ca „Prevederile prezentei legi nu se aplica personalului militar si civil angajat pe baza de contract si personalului asigurat in sistemul propriu al Ministerului Aparari/ Nationale..." are ca ratiune faptul ca aceasta categorie de persoane beneficiaza de prevederi similare, mai favorabile, cuprinse in acte normative cu caracter special.
Cu referire la speta dedusa judecatii, actele normative care reglementeaza sistemul propriu de asigurari mentionat la art. 5 alin. 2 din Legea nr. 346/2002, sunt Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificarile si completarile ulterioare, Hotararea Guvernului nr. 0435 din 04.08.1992 privind reglementarea unor despagubiri ce se acorda militarilor ca urmare a accidentelor, catastrofelor intervenite in timpul si din cauza indeplinirii serviciului militar si  Ordinul general al ministrului apararii nationale nr. 36/1992 pentru aprobarea „Instructiunilor privind acordarea despagubirilor cuvenite militarilor sau urmasilor acestora, ca urmare a accidentelor, catastrofelor intervenite in timpul si din cauza indeplinirii serviciului militar " (acte normative clasificate, supuse dispozitiilor Legii nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, cu modificarile si completarile ulterioare) si O.U.G. nr. 82/2006 pentru recunoasterea meritelor personalului armatei participant la actiuni militare si acordarea unor drepturi acestuia si urmasului celui decedat, aceste norme constituind legea la care face trimitere teza a II-a a art. 49 din Statutul personalului aeronautic.
De remarcat este faptul ca atat in conditiile H.G. nr. 0435/1992, pentru militari, cat si in sistemul instituit de Legea nr. 346/2002 pentru ceilalti salariati, despagubirile in caz de deces se acorda intr-o suma fixa, exprimata intr-un numar de solde de baza lunare brute (H.G. nr. 0435/1992), respectiv salarii medii brute (art. 45 alin. (2) din Legea nr. 346/2002). Nici intr-un caz, nici in celalalt, nu se face vorbire de plata vreunei indemnizatii platite conform unui contract/polita de asigurare, sau la obligarea incheierii unui astfel act.
In ceea ce priveste Legea nr. 15/1998 cu privire la asigurarile facultative de bunuri, persoane si raspundere civila in M.A.N., M.I., S.R.I., S.I.E., S.P.P., S.T.S., invocata de catre reclamanti, nici aceasta nu prevede vreo obligatie in sarcina M.A.N. sau a structurilor acestuia de a incheia contracte si pohte de asigurare facultative pentru intreg personalul aeronautic din aviatia militara, deoarece aceasta lege reglementeaza, dupa cum se precizeaza chiar in titlul, asigurarile facultative, care, prin esenta lor, nu pot fi obligatorii.
De altfel, nu poate exista o obligatie, legala sau de alta natura, de a incheia o asigurare facultativa, asa cum sustin reclamantii, cei doi termeni aflandu-se in antonimie: asigurarile facultative nu sunt, prin esenta lor, obligatorii. Astfel, conform Dictionarului explicativ al limbii romane, facultativ inseamna ceva care este lasat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu.
In al doilea rand, normele acestei legi sunt permisive, si nu imperative, iar rolul lor este de a crea cadrul legislativ care sa permita M.A.N. (si altor structuri din sistemul de aparare) sa incheie polite de asigurare facultative pentru personalul propriu, si nu de a obliga ministerul sa incheie aceste polite. Ca este asa, rezulta clar din folosirea verbului „a putea" in cadrul expresiilor „pot contracta asigurari facultative de persoane" (art. l alin. (2) din lege), si „categoriile de bunuri si persoane care pot fi asigurate facultativ" (titlul anexei la lege). Astfel, in temeiul acestei legi, poate fi asigurat facultativ doar personalul (inclusiv cel aeronautic) care participa la misiuni operative si informative, pentru riscurile suplimentare pe care le presupune o astfel de misiune, nu si personalul care isi desfasoara activitatea pe teritoriul national si executa zboruri de instructie, acesta fiind asigurat de drept, pentru personalul asigurat de drept nefiind necesara incheierea contractelor si politelor de asigurare.
Mai mult decat atat, autorul reclamantilor nici nu se incadreaza in categoriile de personal prevazute de Legea nr. 15/1998, deoarece legea prevede, la art. 1 alin. (2), ca asigurarile facultative se pot incheia doar in beneficiul personalului „cu atributii operative si informative , insa plt. M.V. nu avea atributii operative si informative, astfel ca legea nu permitea (si cu atat mai putin nu obliga) sa se incheie contract si polita de asigurare facultativa de persoane.
Chiar mai mult decat atat, presupunand, prin absurd, ca s-ar fi incheiat o polita de asigurare in baza Legii nr. 15/1998, evenimentul in care si-a pierdut viata plt. M.V. nu se incadreaza intre cazurile de deces prevazute la art. 1 alin. (2) din lege pentru care se acorda despagubiri, si anume „evenimente intervenite in timpul si din cauza unor misiuni operative, informatice, pirotehnice, antiteroriste, de telecomunicatii speciale, de protectie a demnitarilor sau la corespondentei". astfel ca reclamantii nu ar fi beneficiat de asigurare. in acest sens aratam ca misiunea (zborul) in care si-a pierdut viata autorul reclamantilor a fost un zbor de instructie, ata cum rezulta si din Ordonanta de clasare dupa inceperea urmaririi penale din 6 martie 2015 a P.M. de pe langa Tribunalul Militar Iasi, dispusa in dosarul 118/P/2013 (depusa la dosar de catre reclamanti), fila 6.
Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, stabileste cadrul general in ceea ce priveste acordarea despagubirilor pentru cazurile de invaliditate sau deces, prevazand, la art. 21, alin. (1) si (2). ca:
„Ofiterilor, maistrilor militari si subofiterilor in activitate si celor in rezerva, concentrati sau mobilizati in unitati militare, li se acorda despagubiri pentru cazurile de invaliditate sau de deces produse ca urmare a unor actiuni militare prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente intervenite in timpul si din cauza serviciului militar sau a unor misiuni in cadrul fortelor internationale destinate mentinerii pacii ori constituite in scopuri umanitare.
Cuantumul despagubirilor ce se acorda cadrelor devenite invalide, respectiv urmasilor celor decedate, se stabileste prin hotarare a Guvernului. "
Hotararea Guvernului nr. 0435/1992 privind reglementarea unor despagubiri ce se acorda militarilor ca urmare a accidentelor, catastrofelor intervenite in timpul si din cauza indeplinirii serviciului militar si Ordinul general al ministrului apararii nationale nr. 36/1992 detaliaza si particularizeaza modul de acordare a acestor despagubiri.
Ceea ce reclamantii omit sa precizeze este ca M.A.N., prin UM Bacau, a platit despagubirile cuvenite in baza acestor acte normative, in valoare totala de 45.900 lei, reprezentand 50 de solde lunare brute, conform art. 2 din H.G. nr. 0345/1992, conform ordinului de plata cu nr. AS.746 din 01.07.2015 (inscris clasificat secret de serviciu).
In afara de acestei despagubiri, ca urmare a decesului plt. M.V., M.A.N. a platit reclamantei M.E.L., si de urmatoarele drepturi:
- ajutorul de deces, prevazut de art. 17, lit. a) din Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2013 nr. 6/2013, in valoare de 2.223 Iei, cu ordinul de plata nr. BF 425 din 20.03.2013, conform statului de plata anexat in copie;
- ajutorul de deces suplimentar, prevazut de art. 23 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, in valoare de 1.836 lei, cu ordinul de plata nr. BF 534 din 11.04.2013, conform statului de plata anexat in copie;
- ajutorul calculat potrivit art. 24 cu referire la art. 20 alin. (1) din anexa nr. 7 la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, in valoare de 6.168 lei, cu ordinul de plata nr. BF 535 din 11.04.2013, conform statului de plata anexat in copie;
- ajutorul calculat potrivit art. 24 cu referire 20 alin. (2) din anexa nr. 7 la Legea cadru tir. n 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, in valoare de 35.466 lei, cu ordinul de plata nr. BF 536 din 11.04.2013, conform statului de plata anexat in copie.
Suma totala platita de M.A.N. reclamantei M.E.L. este de 91.593 Iei.
Distinct de aceste sume. C.P.S. a M.A.N. plateste doamnei M.E.L., in calitate de tutore al minorului M.L.H. si urmatoarele drepturi:
- indemnizatie lunara in cuantum de 2415 lei, acordata in conformitate cu dispozitiile art. 8^5, alin. (1), lit. b) din O. U. G. nr. 82/2006 pentru recunoasterea meritelor personalului armatei participant la actiuni militare si acordarea unor drepturi acestuia si urmasului celui decedat;
- bursa de studii, acordata lunar in cuantum de 2657 Iei, in conformitate cu art. 8^5, alin. (1). lit. i) din O. U. G. nr. 82/2006;
-pensie de urmas, in cuantum lunar de 359 lei, acordata in conformitate cu dispozitiile art. 51, lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice; contravaloarea echipamentului unui elev/student din institutiile miliare de invatamant, anual, astfel: 1429,62 lei in anul 2013; 1302,66 lei in anul 2014; 1362,75 lei in anul 2015, drepturi acordate conform art. 25, alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a O. U.G. nr. 82/2006, aprobate prin Ordinul ministrului apararii nationale nr. M 39/2009;
 - contravaloarea a 100 euro pentru materiale de studii, anual, astfel: 44232 lei in anul 2013; 441,75 Iei in anul 2014; 442,88 Iei in anul 2014, in temeiul aceluiasi act normativ.
Suma totala platita de C.P.S. a M.Ap.N. reclamantei M.E.L. pentru minorul M.L.H., pana la aceasta data, este de 131.540 Iei.
Rezulta un total general al drepturilor banesti acordate celor doi reclamanti, ca urmare a decesului plt. M.V., de 223.133 lei.”
In sustinerea apararii paratele depun state de plata (filele 56-59).
S-au administrat proba cu inscrisuri si cu martori.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
In fapt, la data de 7 martie 2013 in jurul orelor 16,08, in timpul efectuarii unui zbor de exercitiu, elicopterul s-a prabusit pe raza localitatii B.B., jud. Bacau, la aproximativ 1500 metri de drumul comunal F.D., jud. Bacau, luat ca reper, pe axa NORD - SUD, pe suprafata unui teren agricol acoperit de un strat de zapada de cca. 25 de cm, in panta de 4°, in urcare lina, diferenta de nivel fata de nivelul 0 al Marii Negre fiind de 234,357 metri in zona superioara a acesteia, pe axa Est - Vest fiind calea ferata si liziera de padure.
In urma accidentului a rezultat distrugerea in totalitate a aeronavei, respectiv in proportie de peste 95%, precum si decesul a 2 membri ai echipajului, respectiv, m.m. clasa a III-a C.L., mecanic de bord si a plt. M.V., insotitor de bord, sanitar, precum si ranirea grava a celorlalti 3 membri ai echipajului: It. cdor. P.P., pilot comandant, cpt. B.C., copilot si cap. N.D., insotitor de bord, paramedic.
In urma cercetarilor penale efectuate dupa inceperea urmaririi penale, prin Ordonanta emisa de Parchetul de pe langa Tribunalul Militar Iasi in dosarul nr. 118/P/2013 s-a dispus clasarea cauzei, in lipsa laturii obiective, aratandu-se ca:
„Sursa accidentului a fost generata de terenul acoperit de zapada si lipsit de repere vizuale clare.
Prabusirea elicopterului  a avut la baza factorul uman, fiind excluse elemente de natura mecanica sau meteorologica care sa fi influentat evolutia aeronavei.
Manevra de virare spre stanga cu pierdere constanta de altitudine a fost executata de catre cpt. B.C. la altitudine joasa, deasupra unui teren acoperit cu zapada in mod uniform si lipsit de repere vizuale clare. Acest compus de factori a generat o stare de dezorientare  vizuala care a indus accidentul.
In ce priveste actiunea de aterizare si salvare a supravietuitorilor prabusirii elicopterului , aterizarea elicopterului  s-a facut conform inregistrarilor de voce, dupa obtinerea aprobarii de aterizare de la comandament, dupa 21 de minute, ora 16,24, insa cum cei doi membri ai echipajului implicat in accident, respectiv plt. M.V. si m.m. C.L. au decedat in urma imediat urmarii impactului cu solul, rezulta ca in cauza nu sunt intrunite trasaturile esentiale ale infractiunii de ucidere din culpa, lipseste latura obiectiva, urmand a se dispune clasarea.”
Solutia a fost mentinuta de Tribunalul Militar Iasi prin incheierea nr. 47/2015, fiind respinsa ca nefondata plangerea formulata de petentii M.L. si M.L.H..
In drept se invoca de catre reclamanti nerespectarea de catre parate a prevederilor art. 49 din Legea nr. 35/1990, fiind astfel intrunite conditiile raspunderii civile delictuale pentru nerespectarea obligatiei de a incheia o polita de asigurare pentru M.V..
Instanta are, deci, a analiza daca in speta sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale:
Raspunderea civila delictuala presupune un raport juridic obligational care izvoraste dintr-o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii,raport in care  autorul faptei ilicite  are obligatia de a repara prejudiciul .
Art. 1349 alin. (1) C. civ. Prevede ca „orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar potrivit alin (2) al aceluiasi articol, „cel care avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate fiind obligat sa le repare integral”.
1. In ce priveste existenta unei fapte ilicite:
Prin fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale, se intelege orice actiune sau inactiune prin care, incalcandu-se dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce apartine unei persoane.
Exista anumite situatii in care, desi fapta savarsita provoaca un prejudiciu altei persoane, raspunderea nu este angajata, intrucat caracterul ilicit al faptei este inlaturat.
In speta, nu ne aflam in niciuna din cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei.   
 Astfel ,Legea nr.35/1990, reglementeaza cu titlul special si derogatoriu, Statutul personalului aeronautic din aviatia militara a  Romaniei
Conform art. 49 din Legea nr. 35/1990 „Personalul aeronautic se asigura de drept pentru cazurile de producere a unor accidente de aviatie, urmate de deces sau invaliditate totala sau partiala. Conditiile de asigurare de drept a personalului aeronautic sunt cele prevazute de lege.”.
Prin Legea nr.15 din 08 ianuarie 1998, invocata de parti , au fost reglementate asigurarile facultative de bunuri, persoane si raspundere pentru categorii de personal din structurile: MAN, MI, SRL, SIE, SPP, STS si MJ.
Legea 15/1998 reglementeaza cadrul general al asigurarilor facultative a tuturor categoriilor de personal cu atributii operative/informative pentru misiuni-operative, informative, pirotehnice, antiteroriste, de telecomunicatii speciale, de protectie a demnitarilor sau a corespondentei - misiuni in tara si strainatate, iar riscul asigurat vizeaza cazurile de invaliditate sau deces produse prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente.
Avand in vedere ca M.V. nu si-a pierdut viata intr-o astfel de misiune operativa, aceasta lege (Legea 15/1998) nu este aplicabila spetei de fata, fiind astfel inlaturate atat sustinerile reclamantilor cat si apararea paratilor in legatura cu acest act normativ.
           Insa,fata de reglementarea speciala a drepturilor personalului aeronautic din aviatia militara a Romaniei cuprinsa in Legea 35/1990  ce vizeaza o categorie aparte de personal, respectiv, personalul aeronautic din aviatia militara , riscul asigurat - deces sau invaliditate totala sau partiala  ce decurge din accidente de aviatie, fara a distinge daca acestea au loc in timpul unor operatiuni in tara sau in strainatate sau in timpul orelor de antrenament.. Instanta apreciaza ca  aceasta lege este incidenta in speta de fata.
 Astfel conform art. 9 din Legea nr. 139/2011 privind modificarea si completarea Statutului personalului aeronautic din aviatia militara a Romaniei, aprobat prin Legea nr. 35/1990 prin personalul navigant de aviatie se intelege ::
a) personalul care conduce in zbor aeronave: pilotii, pilotii de incercare si cosmonautii;
b) navigatorii de bord;
c) personalul tehnic-ingineresc de exploatare in zbor a aeronavelor, motoarelor, instalatiilor, echipamentelor si sistemelor de bord:
- ingineri, subingineri si tehnicieni de bord;
- radiotelegrafisti de bord;
- operatori foto, video, de sisteme de comunicatii si achizitii de voce si date, de radiolocatie si hidrolocatie, de sisteme de supraveghere aeriana, troliu, sarcini exterioare;
- specialisti cu incarcarea si centrajul;
- tragatori aerieni;
d) personalul de insotire: insotitori de bord, supraveghetori de zbor, reprezentanti de zbor, paramedici, medico-sanitar, operatori cautare, salvare-evacuare;
e) personalul tehnic-ingineresc pentru incercarea, receptia si controlul in zbor al aeronavelor;
- ingineri, subingineri, tehnicieni de incercare, receptie si control;
- operatori de bord pentru aparatura de incercare-testare ambarcata."
Rezulta deci ca , pentru plt. M.V. ,insotitor de bord, sanitar, potrivit art.49 din Legea nr.35/1990, paratii aveau obligatia ca, in conditiile legii, sa procedeze la incheierea politelor de asigurare de persoane pentru categoria de personal vizata de actul normativ citat, fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati..
In conditiile existentei unei obligatii de diligenta, neexecutate de catre parati, Tribunalul retine ca in cauza conditia existentei unui fapt ilicit cauzator de prejudicii este indeplinit.
2. existenta prejudiciului suferit de reclamanti:
Potrivit actelor de stare civila depuse plt. M.V. ,insotitor de bord, sanitar era sotul, respectiv tatal reclamantilor, prejudiciul suferit de acestia fiind major, aspect ce rezulta si din declaratiile martorilor audiati in cauza .
3. legatura de cauzalitate:
Tribunalul apreciaza ca intre fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu a paratilor care au omis sa incheie o polita de asigurare de persoane pentru plt. insotitor de bord M.V. si prejudiciul suferit de reclamant exista o legatura de cauzalitate, ce consta in faptul ca in eventualitatea in care paratii si-ar fi indeplinit obligatia legala de a al asigura pe insotitorul de bord, reclamantii ar fi fost despagubiti de asigurator pentru pierderea suferita. In speta insa din cauza neindeplinirii obligatiei de asigurare, reclamantii nu au putut beneficia de astfel de despagubiri.
4. vinovatia:
Vinovatia este acel element al raspunderii civile delictuale care vizeaza latura subiectiva a faptei, adica atitudinea subiectiva a autorului fata de fapta sa ori fata de urmarile acestei fapte, la momentul la care a savarsit-o.
Cum in speta paratii aveau cunostinta de obligatia incheierii politelor de asigurare pentru personalul aeronautic, aveau posibilitatea si instrumentele administrative pentru indeplinirea acestei obligatii, dar nu au intreprins nici un demers in aceasta directie, Tribunalul apreciaza ca si conditia vinovatiei este indeplinita.
Cat priveste platile anterior efectuate de parati acestea  reprezinta drepturi prevazute de lege si nu despagubiri acordate familiei In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor solicitate,  instanta apreciaza ca nivelul politelor de asigurare facultativa incheiate pentru personalul din structurile enumerate de legea 15/1998, nu poate fi folosit ca un criteriu obiectiv de cuantificare a despagubirilor solicitate in prezenta cauza.
Prejudiciul suferit de catre reclamanti este inestimabil si nu poate fi evaluat sau reparat pecuniar, insa prin acordarea de despagubiri banesti, acestia se pot distanta de grijile financiare cotidiene, pot obtine satisfactii de ordin moral, susceptibile de a le alina suferintele psihice..
Referitor la sumele pretinse respectiv de 120000 de euro si 160000 de euro, echivalent in lei la data efectuarii platii efective, in conditiile in care este adevarat cuantificarea pierderii suferite este extrem de dificila, Tribunalul apreciaza ca 80.000 de euro pentru M.L.E. si 100.000 de euro pentru M.L.H. reprezinta o satisfactie echitabila, rezonabila si satisfacatoare in masura sa acopere prejudiciul suferit de reclamanti.
Fata de cele expuse instanta va admite cererea si va obliga paratii in solidar conform dispozitivului.
Reparatia integrala reclama plata catre reclamanti a sumelor solicitate prin cererea introductiva de instanta ,ca urmare, instanta apreciaza ca intemeiata cererea de acordare a dobanzii legale pentru suma dispusa anterior incepand cu data introducerii actiunii si pana la data platii efective.
Fiind parti cazute in pretentii paratii vor fi obligati,conform art.453 cpc, la plata cheltuielilor de judecata reprezentand taxa de timbru.