Actiune in constatare

Prin cererea formulata prin reprezentantul lor conventional comun, d-na C.D. avocat in baroul Bacau, potrivit imputernicirii avocatiale seria BC/237453 (fila 7), cerere adresata acestei instante si inregistrata sub nr.4201/110/2014 la data de 14.08.2014 reclamantii M.D., s.a. au solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta in contradictoriu cu paratii S.M.O., S.C.P.T., P.P.O., S.J.B. si S.C. R. Onesti sa se constate ca activitatea desfasurata de reclamanti in calitate de angajati ai paratilor pe postul de tehnician dentar se incadreaza in grupa a II-a de munca, in procent de 100%.
In motivarea cererilor lor au aratat reclamantii ca au calificarea profesionala de tehnician dentar si au desfasurat activitate salarizata in baza contractelor individuale de munca  in perioade indelungate de timp (peste 20 ani) presupunand conditii grele de munca intrucat se lucra la temperaturi inalte, cu substante ce emanau fum si gaze toxice, cu agenti chimici daunatori, in spatii de lucru necorespunzatoare, in conditii de zgomot ridicat si constant.
Desi activitatea prestata de reclamanti este specificata in mod expres in Anexa II la Ordinul 50/1990, pct.23 al 5 (34 al 4 in varianta republicata) ca fiind cuprinsa in grupa a II-a de munca angajatorii nu au efectuat determinari de noxe care sa dovedeasca existenta conditiilor deosebite la locurile de munca, asa cum prevede art.5 din Ordinul nr.50/1990, astfel incat la momentul pensionarii reclamantii nu pot beneficia de incadrarea in grupa a II-a de munca desi nu li se poate retine nici o culpa pentru lipsa determinarilor de noxe pe care ar fi trebuit sa le efectueze angajatorii care au refuzat sa elibereze adeverinte care sa confirme conditiile de grupa.
Motivand in drept actiunea reclamantii au invocat Anexa II, pct.23 (24 dupa renumerotare) din O MMOS 50/1990, Anexa 22, pct 22 din OMMOS 125/1990, art.194 Cpc iar in dovedirea sustinerilor lor au depus la dosar inscrisuri (filele 8-167), solicitand si efectuarea unei expertize tehnice judiciare in specialitatea inginerie sanitara si protectia muncii.
Actiunea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.270 din Codul muncii.
Formuland intampinare prin reprezentantul sau legal S.C. P. S.R.L. Podu Turcului a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive in cererea formulata de reclamantii S.H. si S.M. avand in vedere ca acesti reclamanti nu au fost angajatii spitalului societate privata dobandit de S.C. P. S.R.L. Podu Turcului prin contractul de vanzare-cumparare autentificat de BNP U. S.S. la data de 22.03.2004, data la care au fost preluati doar salariatii existenti printre care nu figurau si cei doi reclamanti mentionati astfel incat parte in cauza ar fi D.S.P. Bacau,institutie care a preluat toata arhiva existenta in fostul spital comunal (filele 178,189).
In dovedirea sustinerilor sale parata S.C. P. S.R.L. Podu Turcului a depus la dosar inscrisuri (filele 180-190).
De asemenea, S.M.S.I.L. a formulat intampinare prin reprezentantul sau legal invocand exceptia inadmisibilitatii actiunii, exceptie intemeiata pe dispozitiile art.35 cpc, intrucat reclamantii solicita eliberarea unei adeverinte care sa ateste o situate de fapt si nu constatarea existentei sau inexistentei unui drept, exceptie solutionata in sensul respingerii prin incheierea din 05.02.2016.
Pe fondul cauzei a solicitat paratul respingerea actiunii ca neintemeiata cu motivarea, de esenta, ca in cazul reclaman?ilor nu s-au efectuat determinarile cerute de lege, felul muncii si conditiile de munca in care isi desfasura activitatea tehnicianul dentar neregasindu-se in anexele I si II la Ordinul nr.50/1990 (filele 205-209).
In dovedirea sustinerilor sale paratul a depus la dosar inscrisuri (filele 210-253).
La cererea formulata de reclamanta F.A. a depus intampinare si R. Onesti solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata (filele 254,255) iar S.J.U. Bacau a comunicat instantei faptul ca reclamantii M.D., L.C., F.A., S.H. si S.M. nu au fost si nici nu sunt angajatii acestui spital (filele 256-258). Ulterior, acelasi parat a revenit aratand ca reclamanta F. (D.) A. a fost angajata in perioada 01.08.1974 – 01.08.1975 pe postul de tehnician dentar in cadrul D.M.H. (filele 8-17 vol.II).
La termenul de judecata din 05.02.2016 instanta a dispus disjungerea cererilor de chemare in judecata formulate de reclamantii S.H. si S.M. si formarea unui dosar separat iar in dosarul initial in care si-au pastrat calitatea de reclamanti M.D., L.C., F.A. a pus in discutia partilor exceptia prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune.
Examinand actele dosarului in solutionarea cu precadere a exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, potrivit art.248 alin.(1) cpc, exceptie invocata din oficiu, instanta retine urmatoarele:
Astfel cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar (carnete de munca), reclamantii au fost angajati ai paratilor ocupand posturi de tehnician dentar, dupa cum urmeaza:
Reclamanta M.D. – in cadrul S.M.O. in perioada 01.08.1971 – 06.12.1999;
Reclamanta L.C. – in cadrul S.M.O. in perioada 01.08.1973 – 06.12.1999;
Reclamanta F.A. :
-  tehnician  dentar – in cadrul S.J.B. ( D.H.) in perioada  01.08.1974 – 01.08.1975;
 - tehnician  dentar  in cadrul S.M.O.  in perioada  01.08.1975 – 01.07.1997;
 - tehnician dentar  la S.C. R.  S.A. Onesti  in perioada  01.07.1997 – 01.11.2000;
In raport de solicitarea reclamantelor, instanta retine ca in materia cererilor referitoare la  incadrarea activitatii in grupe de munca termenul de prescriptie este de 3 ani.
Acest termen este prevazut de art.268  Codul muncii care reglementeaza termenele pentru formularea cererilor  prevazand in alin.1 ca  „Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate: a) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca; b) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care s-a comunicat decizia de sanctionare disciplinara; c) in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator;  d) pe toata durata existentei contractului, in cazul in care se solicita constatarea nulitatii unui contract individual sau colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia;   e) in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia”; in alin.2 se prevede ca „in toate situatiile, altele decat cele prevazute la alin.1, termenul este de 3 ani de la data nasterii dreptului ”.
Din interpretarea disp. art.268 alin.2 Codul muncii rezulta ca toate celelalte cereri in materia conflictelor de munca, textul de lege nefacand nici o distinctie in raport de obiectul cererilor,  pot fi formulate in termenul de 3 ani de la data nasterii dreptului, care in speta curge de la data la care reclamantele au luat la cunostinta ca in carnetele lor de munca  paratii nu au inscris mentiuni referitoare la incadrarea in grupa a II-a de munca a activitatilor desfasurate in perioadele mentionate in cerere.
Incepand cu data de 01.01 2011 a existat obligativitatea restituirii carnetelor de munca catre salariati, angajatorii nemaiavand dreptul de a inregistra operatiuni in cuprinsul acestora intrucat potrivit art.279 alin.(3) din Codul muncii angajatorii care pastreaza si completeaza carnetele de munca le vor elibera titularilor in mod esalonat, pana la data de 30 iunie 2011, pe baza de proces-verbal individual de predare-primire. Or, cu privire la data de la care termenul de prescriptie curge, reclamantele nu au  formulat nici un punct de vedere, nesustinand, de pilda, faptul ca dispozitiile legale mentionate nu au fost respectate astfel incat au intrat in posesia documentelor vizate de acest text ulterior datei de 30 iunie 2011. prin urmare, instanta va considera ca termenul de prescriptie de 3 ani a inceput sa curga la 30 iunie 2011.
 Avand in vedere necesitatea aplicarii unitare la nivelul caselor teritoriale de pensii a prevederilor Ordinului MMFES nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de intocmire si eliberare a adeverintelor prin care se atesta  activitatea desfasurata in locuri de munca incadrate in grupele I si/sau a II-a de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1.04.2001, in conformitate cu prevederile de la punctul 6 din Ordinul nr. 50/1990 al M.M.O.S., M.S. si C.N.P.M., nominalizarea persoanelor care se incadrau in grupele I si a II-a de munca s-a facut de catre conducerile unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile concrete in care si-au desfasurat activitatea persoanele respective.
  Potrivit prevederilor alineatului al doilea de la punctul 15 din ordinul mentionat, unitatile aveau obligatia sa analizeze si sa precizeze, in termen de 30 de zile de la data aprobarii ordinului, pe baza documentelor existente in unitate, situatia incadrarii personalului in grupele I si a II-a de munca incepand cu data de 18.03.1969.
Conform prevederilor punctului 8 din Ordinul amintit, perioada de timp in care o persoana a avut sarcina sa  lucreze integral sau o parte din programul de munca in astfel de locuri se stabilea de catre conducerea unitatii sau prin prevederile legale care reglementau atributiile de serviciu ce reveneau fiecarei persoane in raport cu functia indeplinita.
Persoanele care, la data de 1.02.1990, aveau calitatea de pensionari sau care isi  desfasurau activitatea in alte locuri de munca puteau beneficia de drepturile conferite de incadrarea in grupa superioara de munca daca ar fi facut un minim de demersuri la momentul respectiv, in contextul demersurilor facute la nivel de angajatori in perioadele respective.
Incadrarea activitatilor sau a locurilor de munca in grupe superioare de munca s-a efectuat sau trebuia sa se efectueze in momentul aparitiei fiecarui act normativ care reglementa aceasta situatie, iar nominalizarea persoanelor sa poata fi probata cu documente verificabile, existente in cadrul unitatilor angajatoare.
Actele normative care reglementau incadrarea in fostele grupe I si a II-a de munca  au fost abrogate la data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale (art.198 din lege), astfel ca si la acest moment persoanele interesate puteau depune un minim de diligenta.
Dupa aceasta data  eliberarea adeverintelor privind atestarea faptului ca, in anumite perioade anterioare datei de 1.04.2001, o persoana si-a desfasurat activitatea in locuri de munca incadrate in grupele I si a II-a de munca, se facea numai daca nominalizarea persoanei era facuta anterior datei de 1.04.2001 si numai pe baza documentelor intocmite la acea vreme, verificabile, aflate in evidenta angajatorilor sau detinatorilor de arhive (proces-verbal, decizie, tabel, hotararea consiliului de administratie si a sindicatului privind nominalizarea persoanelor incadrate in grupe superioare de munca, pontaje lunare, registrul de evidenta a lucrarilor efectuate etc.) sau in baza unor hotarari judecatoresti.
Altfel spus, in prezent, angajatorii si cu atat mai mult detinatorii de arhive, nu au temei legal pentru a nominaliza noi persoane ori pentru a incadra activitati desfasurate anterior datei de 1.04.2001, in grupe superioare de munca, ci doar pentru a atesta un fapt consumat anterior datei de 1.04.2001 - prin adeverinte, ori prin inscrieri in carnetul de munca, conform Decretului nr. 92/1976 pana la data de 31 decembrie 2010. 
In conformitate cu prevederile Decretului nr. 92/16.04.1976  privind carnetul de munca si ale Ordinului MM nr. 136/29.07.1976 pentru aprobarea metodologiei de intocmire, completare, pastrare si evidenta a carnetului de munca, inregistrarea in carnetul de munca a activitatilor desfasurate in grupele I sau a II-a de munca era obligatorie.
In situatia persoanelor in ale caror carnete de munca nu  exista inregistrari ale activitatilor desfasurate in grupa I sau a II-a de munca, iar pretinsele drepturi care nu au putut sau nu pot fi valorificate din cauze varii, inlaturarea acestora se poate face numai in baza adeverintelor intocmite si eliberate in conformitate cu prevederile Ordinului MMFES nr. 590/2008.
 Exceptia prescriptiei dreptului la actiune opereaza insa deplin drept.
 De principiu, reclamantele prin aparator sustine corect ca si in materia cererilor in constatarea existentei dreptului la incadrare in grupe de munca termenul de prescriptie nu este de 3 ani, acest gen de actiuni fiind imprescriptibile. Insa in materia conflictelor de munca se aplica dispozitiile art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
  Termenul de 3 ani insa nu curge de la data abrogarii Ordinului nr. 50/1990, ci de la data la care dreptul reclamantelor  s-a nascut, respectiv data la care acestea au luat cunostinta despre lipsa  din carnetul de munca a mentiunilor referitoare la incadrarea in grupa de munca.  In speta, desi reclamantele nu au facut referiri sub aspectul datei nasterii dreptului lor la actiune, respectiv data la care le-au fost inmanate carnetele de munca de ultimul angajator, acest aspect care nu este relevant de vreme ce sunt incidente dispozitiile art. 279 alin.(3) din Codul muncii si nu s-a solicitat a fi verificat aspectul daca ultimul angajator nu a facut aplicarea acestor dispozitii legale.
In ce priveste natura actiunii, in constatare si nu in realizare, instanta constata ca in cauza de fata reclamantele au solicitat constatarea existentei dreptului de incadrare in grupa de munca, insa nu a aratat care este actiunea in realizare prin intermediul careia isi poate valorifica dreptul pretins, din cuprinsul actiunii formulate rezultand ca scopul urmarit prin promovarea acesteia este obtinerea recunoasterii dreptului sau si nu numai constatarea unei stari de fapt.
Se mai retine ca la data de 01.10.2011 a intrat in vigoare Cod civil aprobat prin Legea nr.287/2009  si potrivit art.6 alin.4 „prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit”.
De asemenea, prin decizia in interesul legii nr.1/2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a stabilit ca „in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.5, art.201, art.223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil si ale art.6 alin.(4), art.2512, art.2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, stabileste ca prescriptiile extinctive incepute anterior datei de 01 octombrie 2011, implinite ori neimplinite la aceeasi data, raman supuse dispozitiilor art.18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, astfel incat atat instantele de judecata, din oficiu, cat si partile interesate pot invoca exceptia prescriptiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar in litigii incepute dupa 1 octombrie 2011”.
Avand in vedere dispozitiile legale anterior enuntate  se apreciaza ca dreptul reclamantelor referitor la incadrarea in grupa a II-a de munca a activitatii desfasurate in perioadele 01.08.1971 – 06.12.1999 reclamanta M.D., 01.08.1973 – 06.12.1999,  reclamanta L.C., perioada  01.08.1974 – 01.08.1975 reclamanta F.A. si respectiv in perioada  01.08.1975 – 01.07.1997;01.07.1997 – 01.11.2000, este prescris, urmand ca actiunea  sa fie respinsa sub acest aspect.
Elementul principal care conteaza  in solutionarea exceptiei prescriptie este determinarea naturii juridice a actiunii avand in vedere raportul juridic care sta la baza demersului judiciar adica, daca intre parti exista un raport juridic civil si astfel s-a  formulat o actiune civila,ii sunt aplicabile dispozitiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau intre parti exista un raport de munca,s-a formulat o actiune pentru solutionarea unui conflict de munca si   ii sunt aplicabile dispozitiile din Codul muncii cu privire la prescriptie.
Astfel,cauza de fata se incadreaza in categoria conflictelor de munca, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit carora „jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca prevazute de prezentul cod, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazeaza cererea reclamantelor formulata impotriva fostilor angajatori este, in mod evident, un raport juridic de munca, el vizeaza executarea unui contract individual de munca, deoarece incadrarea unei activitati, unei functii sau unui loc de munca in grupe de munca nu putea avea loc niciodata in afara unui raport juridic de munca.
Rezulta de aici ca, in cauza de fata, sunt aplicabile dispozitiile speciale privind jurisdictia muncii, care se aplica cu prioritate fata de regulile generale din dreptul civil.
In acest sens sunt dispozitiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit carora  „dispozitiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de prezentul cod, cu dispozitiile legislatiei civile”.
In raport de aceste dispozitii, instanta constata ca, in ceea ce priveste termenele de prescriptie, Codul muncii contine dispozitii derogatorii de la dreptul comun, reglementand termene speciale in care in care pot fi promovate actiunile in justitie, termene prevazute de art.268 Codul muncii, republicat.
Din examinarea dispozitiilor art. 268 din Codul muncii, rezulta ca legiuitorul a instituit termene de prescriptie speciale pentru anumite categorii de actiuni care se incadreaza in categoria conflictelor de munca, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul ca actiunea promovata in cauza nu se incadreaza in cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268, devin incidente dispozitiile din alin.2 care stabilesc regula generala cu privire la prescriptia in materia conflictelor de munca aceea ca in toate situatiile, altele decat cele prevazute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nasterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul ca  in materia jurisdictiei muncii nu exista cereri imprescriptibile.
Ratiunea instituirii termenelor pentru promovarea actiunilor in cazul raporturilor de munca este restabilirea in termen rezonabil a drepturilor incalcate si stabilirea raporturilor juridice.
Instanta constata ca nu prezinta nici o relevanta analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru ca, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de munca nu poate fi declansat decat in termenul de prescriptie prevazut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul muncii. 
Avand in vedere aceste considerente, actiunea urmeaza sa fie respinsa ca efect al admiterii exceptiei prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune.