Salarizare

Prin actiunea civila inregistrata la data de 29.05.2015 la Tribunalul Iasi sub nr. 3839/99/2015 si declinat spre competenta solutionare la Tribunalul Bacau, unde a fost inregistrat cu nr. dosar nr. 3839/99/2015 reclamantul B.V. a formulat actiune in contradictoriu cu parata S.N.T.F.V., si a solicitat ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna obligarea paratei, sa calculeze si sa plateasca acestuia diferentele lunare de drepturi salariale aferente perioadei 01.01.2012-01.07.2013, calculate in raport de salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata de 700 lei, corespunzator art.1 din HG nr.1225/2011, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata de 750 lei, corespunzator art.1 (1) din HG nr.23/2013 precum si la plata contributiilor legale aferente cestor drepturi.
Incepand cu 01 iulie 2013 pana la 15.01.2014 diferentele se vor raporta la salariul brut minim brut de 800 lei prevazut de HG 23/2013 si drepturile salariale efectiv platite de angajator precum si la plata contributiilor legale aferente cestor drepturi.
S-a mai  solicitat obligarea la plata sporului de nocivitate pe perioada 2013,2013 pana la momentul promovarii actiunii, in cuantum de 10 % din clasa 1 de salarizare asa cum rezulta din anexa 5 capitolul IV cu referire la art. 17 din CCM la nivel de unitate 2012-2014 si hotararile de guvern amintite. Reclamantul a mai solicitat ca sumele  sa fie actualizate, cu rata inflatiei precum  si obligarea paratei la plata dobanzilor legale si a cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca a avut calitatea de salariat la SNTFC in perioada dedusa judecatii si parata era obligata sa-i plateasca drepturile salariale conform art. 1 din HG 1225/2014 /2011 si art.1(1) din HG 23/2013, aceste salarii trebuind a fi raportate la salariul de baza minim brut pe tara stabilit potrivit reglementarii acestor texte de lege, cuantum ce trebuia preluat in clasa 1 de salarizare din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate si, pe baza acestuia elaborata ierarhizarea tuturor salariilor din cadrul societatii (conform anexei nr.1 la CCM 2011 - 2012 si CCM 2012 - 2014).
La dosar s-a depus extras al C.C.M. - urilor la nivel de unitate, pe anii 2011-2012, 2012-2014 (filele 12-36 dosar).
In motivare reclamantul a aratat ca la incheierea contractelor colective de munca incheiate la nivel de unitate intre anii 2011 si 2014, nu au fost respectate prevederile actelor normative in vigoare la acea data, respectiv a hotararilor de guvern care stabileau salariul minim brut garantat in plata.
Precizeaza in acest context faptul ca, potrivit reglementarii art.7(1) din CCM 2011 - 2012 salariile de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare se stabilesc in functie de coeficientii de ierarhizare si de formula de calcul din Anexa nr.1", rezultand de aici faptul ca, pentru stabilirea salariului cuvenit fiecaruia dintre reclamanti, se aplica un coeficient de ierarhizare a salariilor in cadrul societatii parate, coeficient prevazut in Anexa nr.1 la CCM. Aceasta reglementare a fost preluata si in contractul colectiv de munca incheiat pentru anii urmatori.
Parata nu a respectat obligatie legala si nu au preluat in cadrul contractelor colective de munca incheiate la nivel de unitate, clauza minimala 700 lei (perioada 01 ianuarie 2012 -31 ianuarie 2013) si 750 lei (01 februarie 2013 - 30 iunie 2013), iar in perioada 01 iulie 2013-15.01.2014 un salariu minim  pentru salariul de baza minim brut de 800 lei, la care sa adauge coeficientii de ierarhizare mentionati in Anexa nr.1 la CCM, rezultand, salarii cu mult sub nivelul legal.
Reclamantul a solicitat sa constate nulitatea anexei I, mai precis a punctului 1 din tabelul de salarizare.
Privitor la capatul de cerere privind acordarea sporului de nocivitate in cuantum de 10 % din clasa I de salarizare s-a aratat ca acesta trebuie racordat la valoarea stabilita prin hotararile de guvern indicate.
In drept reclamantul isi intemeiata cererea pe prevederile din Codul Muncii, HG 1193/2010, HG 1225/2011 si HG 23/2013. Nu au fost solicitate probe prin cererea de chemare in judecata.
Potrivit art. 270 din Codul muncii actiunea ce vizeaza litigii de munca este scutita de taxa de timbru.
Parata S.N.T.F.C. a formulat intampinare (f.21-23) si a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru diferentele de drepturi aferente perioadei 01.01.2012-28.05.2012, raportat la data introducerii cererii de chemare in judecata. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata pentru urmatoarele motive:
Reclamantul este pensionat din 15.01.2014 si pe perioada derularii raportului de munca partile au inteles de comun acord sa stabileasca salariile, inclusiv coeficientii de ierarhizare si sa incheie acte aditionale ce au fost semnate cu consimtamantul neviciat al salariatului.
Potrivit art. 236, alin. (4) din Codul Muncii „contractul individual de munca incheiat cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor”. Reclamantul a incheiat CIM cu valoarea bruta a salariului de 1566 lei, incepand cu 16.08.2011, mai mare decat salariul minim brut garantat in plata.
Totodata, dispozitiile art. 37 din Codul Muncii, mentioneaza faptul ca „drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc, prin negociere, in cadrul contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca”.
Prin contractul individual de munca semnat si actele aditionale la acesta, reclamantul si-a exprimat acordul cu privire la cuantumul salariului, salariu ce de altfel i-a fost si platit pentru munca depusa in aceasta perioada (01.01.2012 – 28.02.2014).
Mai mult reclamantul nu  a facut nici un fel de referire in cuprinsul actiunii principale la o viciere a consimtamantul sau la incheierea contractului individual de munca sau a actelor aditionale.
In sprijinul argumentelor de mai sus, art. 10 din Codul Muncii mentioneaza „Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica denumita salariat se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica in schimbul unei remuneratii denumite salariu." Art. 16 prevede „Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba romana”.
Reclamantul isi intemeiaza pretentiile avand in vedere nerespectarea de catre angajator a dispozitiilor legale privind stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, adica a HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011 si HG nr. 23/2013. Salariul de baza minim brut pe tara garantat la plata este suma minima pe care trebuie sa o garanteze ca salariu brut lunar o persoana juridica care angajeaza personal salarizat cu contract de munca.
Conform art. 3 alin. (1) din cele trei hotarari de guvern „stabilirea prin contractul individual de munca de salarii de baza sub nivelul minim prevazut constituie contraventie." De asemenea, Codul Muncii la art. 164 alin. (2) prevede ca „Angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul individual de munca sub salariul de baza minim brut lunar pe   tara."
Asa cum se poate lesne observa, salariul de baza stabilit prin contractul individual de munca al reclamantului este net superior salariului de baza minim pe tara garantat la plata, astfel incat nu poate fi vorba de incalcarea de catre parate a dispozitiilor HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011 si HG nr. 23/2013.
Referitor la sporul de nocivitate intimat a aratat ca a fost acordat in procent de 10% din clasa 1 de salarizare , fiind anexata la dosar adeverinta IS 3 1/1/277/2015, privind plata acestui spor.
Referitor a acordarea dobanzilor legale, intimata a aratat ca nu au fost cuprinse contractul colectiv.
In probatoriu paratele solicitat si au depus acte cu care inteleg sa-si probeze cele aratate prin intampinare, precum si practica judiciara (filele 24-36).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamantul a promovat actiunea solicitand drepturi banesti ce decurg din calculul salariului individual pornind de la salariul de baza prevazut in contractul Colectiv de Munca cu aplicarea clasei, gradatiei si sporurile aferente gradatiei fiecarui salariat avand in vedere salariul minim brut garantat in plata stabilit in perioada 01.03.2011-15.01.2014.
A solicitat de asemenea ca instanta sa constate nulitatea anexei I, mai precis a punctului 1 din tabelul de salarizare din Contractului colectiv de munca la nivel de unitate din perioada 2012-2014.
In cauza au fost invocate si exceptii astfel ca in  raport de dispozitiile art. 248 din codul de procedura civila instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune.
Potrivit art. 268, alin. (1), lit. c din Codul muncii cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate.
Avand in vedere ca actiunea a fost introdusa la data de 29.05.2015 instanta va admite exceptia prescriptiei in ceea ce priveste drepturile banesti aferente perioadei 01.01.2012-28.05.2012 si in consecinta va respinge actiunea formulata de reclamant, privind drepturile aferente acestei perioade, ca prescrisa.
Pe fondul cauzei se apreciaza ca neintemeiata prezenta actiune pentru considerentele ce vor fi expuse in randurile urmatoare:
Reclamantul nu contesta faptul ca angajatorul nu i-a achitat lunar drepturile salariale stabilite prin CIM si actele aditionale ale acestora insa considera ca trebuia sa se aiba in vedere salariul minim brut garantat in plata din perioada respectiva.
Drepturile salariale pretinse de reclamant nu se regasesc nici in contractul individual de munca semnat de acesta si nici in actele aditionale incheiate.
Sub aspectul celor invocate de reclamant instanta apreciaza ca sunt incidente in cauza doua contracte colective de munca la nivel de unitate incheiate pentru anul 2011/2012 si pentru anii 2012/2014 (filele 12-36).
Nulitatea anexei I din contractele colective de munca la nivel de unitate putea fi solicitata numai pe toata durata existentei contractului, in speta ccm pe 2012-2014 nemaifiind in vigoare la data introducerii actiunii.
Intrucat intre parti au fost incheiate CCM la nivel de unitate, prin care se stabileste sistemul de salarizare astfel ca vor fi aplicabile raportat la dispozitiile art. 162 din Codul muncii.
Potrivit art. 162 (1) din Codul muncii  nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de munca aplicabile, alin (2) statuand ca salariul individual se stabileste prin negocieri individuale intre angajator si salariat.
Potrivit art.160 (initial 155) Codul Muncii salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile si alte adaosuri.
Raportat la dispozitiile din Codul muncii, dar si la cele doua contracte colective de munca aplicabile in cauza de fata, salariul personalului cuprinde salariul de baza care se stabileste in raport cu pregatirea , competenta, raspunderea, complexitatea sarcinilor functiei ocupate, sporuri, adaosuri si premii. Salariile de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare se stabilesc in functie de coeficientii de ierarhizare si de formula de calcul prevazute in anexa 1. Potrivit prevederilor acelorasi contracte colective de munca partile au convenit ca salariul minim de baza sa fie mai mare decat salariul de baza minim brut pe tara.
Nivelul salariului de baza brut pentru clasa de salarizare 1 a fost prevazut in anexa CCM , acest nivel fiind de 600 lei pentru anii 2011 , 2012 si 2013.
Prin HG nr. 1225/2011 salariul de baza minim brut garantat in plata incepand cu 01.01.2012 s-a stabilit la suma de 700 lei  .
Prin art. 1 din HG nr. 23/2013 incepand cu 01.02.2013 si pana la 30.06.2013 s-a stabilit un salariu de baza minim brut garantat in plata de 750 lei lunar (alin 1) iar incepand cu 01 iulie 2013, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se stabileste la 800 lei lunar (alin. 2).
Salariile de baza se stabilesc prin contractele individuale de munca, fiind sanctionat angajatorul care stabileste salarii individuale sub nivelul salariului garantat in plata.
Dupa cum se poate observa nu exista o identitate de notiuni intre salariul de baza minim brut garantat in plata prevazut de legiuitor si salariul de baza ca element component al salariului prevazut la art. 7 din cele doua CCM.
Potrivit art. 164 alin 2 Codul muncii (initial 159 alin. 2) angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul individual de munca sub salariul de baza minim brut garanta in plata. Angajatorul este obligat sa garanteze un salariu brut lunar cel putin egal cu cel minim pe tara.
Rezulta ca angajatorul nu poate stabili prin CIM un salariu de baza sub nivelul sumei de 750 lei incepand cu data de 1.02.2013  si a sumei de 800 lei incepand cu data de 01.07.2013 asa cum au fost stabilite aceste sume prin hotararile de guvern anterior aratate.
Din continutul hotararilor de guvern aratate rezulta obligatia fiecarui angajatore de a platii, de a garanta plata unui salariu minim brut stabilit la nivel de tara si care difera pentru fiecare an.
Nici una din aceste hotarari de guvern nu impune angajatorului un anumit mod de calcul al salariului ci doar obligatia ca cel mai mic salar in plata sa fie la nivelul stabilit prin respectiva hotarare.
In stabilirea modului de calcul al salariului sunt incidente dispozitiile Codului muncii respectiv art. 160, 162 si 164 din actuala numerotare.
Instanta apreciaza, asa cum am aratat si in randurile anterioare ca angajatorul are obligatia stabilita de art. 164 alin. 2 de a stabili prin CIM salarii de baza cel putin egale cu salariul de baza minim brut garantat in plata pe tara stabilit prin Hotarare de Guvern.
Asa cum rezulta din motivele invocate de reclamanti acestia beneficiat de un salariu de baza lunar mai mare decat salariul de baza minim brut garantat in plata stabilit prin Hotarare de Guvern la care s-au adaugat diferite sporuri sau indemnizatii, dupa caz, dar care nu a fost calculat dupa formula din Anexa 1, plecand de la un minim de 700 lei pentru perioada 01.01.2012-31.01.2013, a sumei de 750 lei pentru perioada 01.02.2013-31.06.2013 si a sumei de 800 lei pentru perioada 01.07.2013-15.01.2014.
In concluzie instanta apreciaza ca actiunea formulata de reclamanti, prin sindicat este nefondata , iar angajatorul si-a indeplinit obligatiile stabilite prin legislatia aplicabila, inclusiv prin art. 164 din Codul Muncii si Legea 62/2011.
Instanta apreciaza ca sustinerile reclamantilor ce au ca fundament practica judiciara in materie sunt de asemenea nefondate deoarece in practica invocata de reclamanti starea de fapt putea fi alta decat cea retinuta in prezenta cauza dar, si mai mult in raport de art. 1 din Codul Civil, in sistemul de drept romanesc, reprezinta izvor de drept numai legea, uzantele si principiile dreptului dar nu si practica judiciara.  Astfel raportat la cele aratate de instanta vor fi inlaturate sustinerile reclamantilor.
Pentru perioada 2012-2014 nu exista incheiat un CCM Unic la Nivel de Ramura de Transporturi, motiv pentru care reclamantii au invocat CCM la nivel de unitate, iar instanta a retinut spre analiza contractele colective de munca pentru anii 2011-2012 si 2012-2014, din care au fost depuse extrase in dosar (12-36).
Din actul aditional 602/2/306/24.02.2012 (fila 14 dosar Iasi) rezulta ca reclamantul a beneficiat de un salariu de baza de 1566 lei la care se adauga sporurile enumerate inclusiv spor pentru conditii nocive in procent de 1 % din clasa 1 de salarizare. La fel a fost salariul de baza si sporul de nocivitate anterior actului aditional mentionat (fila 16).
Pentru considerentele expuse in randurile anterioare prezenta actiune urmeaza a fi respinsa ca fiind nefondata.
Intrucat actualizarile si dobanzile sunt accesorii si urmeaza principalul vor fi respinse si capetele de cerere ca nefondate.
Instanta a luat act de faptul ca parata nu au solicitat cheltuieli de judecata.