Salarizare

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau - Sectia I Civila, la data de 13.10.2015, sub nr. 3523/110/2015, reclamantul S.L.I., in numele reclamantei J.O.I. a chemat in judecata pe paratul C.N.V.A.B., solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligat la plata dobanzii legale penalizatoare aferente sumelor acordate prin sentinta civila nr.993/07.06.2013, pronuntata de Tribunalul Bacau,  dobanzi ce urmeaza a fi calculate si platite pe o perioada de 3 ani retroactiv introducerii actiunii  si pana la data platii efective.
In motivarea cererii lor, reclamantul prin S. a aratat ca prin hotararea judecatoreasca mentionata angajatorul a fost obligat la plata unor drepturi salariale restante, titlul executoriu fiind executat ca urmare a esalonarii pe o perioada cuprinsa intre 2013 si 2016, conform OUG nr. 75/2008 si OUG nr. 71/2009 actualizata, situatie care impune acordarea unei despagubiri pentru acoperirea beneficiului nerealizat constand in lipsa de folosinta a sumelor reprezentand drepturi salariale, despagubiri echivalente cu dobanda legala calculata potrivit O.G. nr.9/2000 pana la data de 01.09.2011 si potrivit O.G. nr.13/2011 de la data de 01.09.2011 si in continuare pana la plata drepturilor salariale restante, avand in vedere dispozitiile art. 1088  din Codul civil.
S. a mai aratat ca este admisibil cumulul dobanzii legale cu actualizarea creantei, acordate prin titlurile executorii, avand in vedere si Decizia ICCJ nr. 2/2014, pronuntata in interesul legii. Reclamantii arata ca acestea au o natura juridica diferita, actualizarea avand ca scop de a mentine valoarea reala a obligatiei monetare, avand caracter compensatoriu, iar dobanda legala reprezinta folosul nerealizat (lucrum cessans).
Mai arata reclamantul ca OUG nr. 71/2009 nu are semnificatia exonerarii debitorilor de la plata daunelor interese moratorii, deoarece art. 1082 C.civ. 1864/ 1530 NCC consacra principiul raspunderii debitorului pentru executarea cu intarziere, putand fi obligat la despagubiri indiferent de forma de vinovatie.
Motivand in drept cererea, reclamantul a invocat dispozitiile art.1084, 1088 din vechiul cod civil, 1053 din noul cod civil, O.G. nr.13/2011 precum si Decizia nr.2/2014 pronuntata de I.C.C.J. iar in dovedirea sustinerilor lor a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Actiunea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.270 din Codul muncii.
La cerere au fost atasate inscrisuri, in copie certificata si imputernicire de reprezentare din partea membrei de S. (filele 6-10 dosar).
S. a fost reprezentat in instanta de consilier juridic U.A., potrivit delegatiei de la fila 24 dosar.
Legal citata, parata nu a formulat intampinare si nici nu s-a prezentat la judecata.
Instanta a incuviintat pentru reclamanti proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizand dispozitiile legale aplicabile precum si probatoriul administrat in cauza, tribunalul retine urmatoarele:
S.L.I., in numele membrei de S., a solicitat ca instanta sa oblige angajatorul la plata dobanzii legale penalizatoare aferente sumelor acordate prin sentinta civila nr. 993/07.06.2013, pronuntata de Tribunalul Bacau,  dobanzi ce urmeaza a fi calculate si platite pe o perioada de 3 ani retroactiv introducerii actiunii  si pana la data platii efective.
In speta, pretentiile solicitate si intitulate „dobanzi” (desi ceea ce au comun cu dobanzile este doar modul de calcul, prin raportare la OG 9/2000 si OG nr. 13/2011)  nu au ca temei juridic existenta unui act juridic de natura contractuala sau o hotarare judecatoreasca care sa le consacre (situatie in care ar fi fost inutila promovarea prezentei actiunii), ci raspunderea civila delictuala, ale carei conditii urmeaza a fi analizate in prezenta cauza.
Fundamentul acordarii daunelor interese rezulta din considerentele Deciziei nr. 2/2014 pronuntata de ICCJ in interesul legii, care au, in egala masura cu dispozitivul acestei decizii, forta obligatorie, intrucat expliciteaza solutia instantei supreme, nefiind permis instantelor de judecata, dea o alta fundamentare pentru cumul dobanzilor cu actualizarea creantei decat cea stabilita de ICCJ.
Ca atare, intrucat dreptul la dobanda capata existenta juridica doar prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti, nefiind consacrat printr-un act juridic preexistent, instanta apreciaza ca daunele interese solicitate cu titlu de dobanzi nu au caracter accesoriu debitelor constatate prin hotararile judecatoresti indicate in actiune, (cum ar fi fost cazul daca ar fi fost solicitate si acordate odata cu drepturile salariale executate cu intarziere sau neexecutate partial), chiar daca fundamentul acordarii lor, ca situatie-premisa, o constituie, astfel cum a statuat ICCJ, executarea cu intarziere sau neexecutarea in mod culpabil, din partea statului, a debitelor datorate.
O astfel de solutie este sustinuta si de ICCJ - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 21/2015, pronuntata de Inalta Curte apreciindu-se ca data scadentei este data pronuntarii titlurilor executorii, si ca aceste dobanzi pot fi cerute pe ultimii trei ani anteriori introducerii actiunii, sens in care a procedat si reclamantul.
Tribunalul constata ca prin sentinta civila 993/07.06.2013, devenita irevocabila au fost acordate reclamantului diferente de drepturi salariale, rezultate din neaplicarea Legii 221/2008, cu privire la care nu exista date ca fost executate partial de catre parata, conform esalonarilor intervenite prin OUG nr. 75/2008 si OUG nr. 71/2009.
Potrivit art. 1530 din Codul civil creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat si care este consecinta directa si necesara a neexecutarii fara justificare sau, dupa caz, culpabile a obligatiei. Art. 1535, alin. (1) din Codul civil, aplicabil in speta stabileste ca in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii platii ar fi mai mic.
     Aceste daune-interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut a justifica despre vreo paguba; nu sunt debite decat din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care, dupa lege, dobanda curge de drept.
Astfel cum s-a retinut in considerentele Deciziei nr. 2/2014 pronuntata de ICCJ, decizie obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila cumulul dobanzii cu actualizarea este admisibil, natura juridica a celor doua institutii este diferita, in timp ce dobanda reprezinta pretul lipsei de folosinta, actualizarea cu rata inflatiei urmareste pastrarea valorii reale a obligatiilor banesti.
Acordarea dobanzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au scopuri diferite, prin acordarea dobanzii urmarindu-se sanctionarea debitorului pentru executarea cu intarziere a obligatiei care ii incumba, pe cand prin actualizarea debitului urmarindu-se acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuatiile monetare in intervalul de timp scurs de la data scadentei si cea a platii efective a sumei datorate.
            Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009 nu are semnificatia exonerarii debitorilor de plata daunelor-interese moratorii, un eveniment pe care debitorii, desi il puteau prevedea, nu au luat masuri corespunzatoare, pentru a evita neexecutarea.
Raportat la considerentele Deciziei nr. 7/2015, in cauza se constata ca dreptul de care se prevaleaza reclamantul este cel de a fi despagubit pentru plata cu intarziere a sumelor din titlurile executorii esalonate.
Daca esalonarea a presupus fixarea unui alt termen pentru executarea partiala a obligatiei de plata si o astfel de plata partiala nu intrerupe cursul prescriptiei dreptului de a solicita aceste dobanzi, inseamna ca obligatia principala, respectiv dreptul la executarea silita a titlurilor executorii, nu s-a prescris, iar dobanda perceputa debitorului pentru neexecutare curge, pentru transele achitate, de la data pronuntarii hotararii pana la data platii transelor, iar, pentru sumele neachitate, curge in continuare pana la data platii efective.
 In aceste conditii, cererea de chemare in judecata marcheaza momentul la care instanta de judecata se raporteaza pentru a aprecia daca scadenta transelor platite pentru care se calculeaza distinct dobanzi penalizatoare se inscrie in termenul de prescriptie de trei ani anteriori acestei date, dobanzile putand fi solicitate pentru perioada pentru care nu s-a implinit prescriptia.
  Pentru suma ramasa restanta dupa plata partiala, dobanzile penalizatoare curg in continuare si pot fi acordate pe trei ani anteriori datei introducerii actiunii, in consecinta, in raport de cele retinute si de ICCJ prin Deciziile 7/2015 si 21/2015, dobanzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu intarziere a obligatiilor de plata pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii actiunii.
Potrivit art. 1, alin. (3) din OG 13/2011, aplicabila in anul 2013, dobanda datorata de debitorul obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei respective la scadenta este denumita dobanda penalizatoare, art. 3, alin. (2) din acelasi act normativ statuand ca rata dobanzii legale penalizatoare se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, care este rata dobanzii de politica monetara stabilita prin hotarare a Consiliului de administratie al Bancii Nationale a Romaniei, la care se adauga 4 puncte procentuale.
Instanta retine ca, in calitate de institutie bugetara implicata in plata drepturilor salariale, paratul este reprezentant al statului, caruia ii este imputabila, din punct de vedere delictual, executarea cu intarziere a creantelor, emiterea unor acte normative care au sustinut legal aceasta executare cu intarziere, constatate constitutionale si conforme cu CEDO, nefiind de natura de sa il priveze pe reclamant de folosul neobtinut prin neexecutarea integrala si la termen a debitelor astfel ca dobanzile vor fi acordate de la data la care titlul era executoriu, respectiv de la data de 07.06.2013 si nu pe 3 ani anterior formularii prezentei actiuni deoarece la acel moment reclamantilor nu li se recunoscuse dreptul principal pretins. 
Fata de cele expuse mai sus, instanta va admite in parte actiunea, pentru platile efectuate in perioada ulterioara datei de 07.06.2013 si pana la data platii efective a debitelor rezultand din titlul executoriu invocat in cerere, pretentiile solicitate, reprezentand dobanzi ce urmeaza a fi calculate prin raportare la cuantumul dobanzii legale penalizatoare, conform OG nr. 13/2011, aplicabila dupa data de 07.06.2013.
Instanta ia act ca reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecata.