Recuzare inspector fiscal

OBIECT: Prin cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta SC R. SA in contradictoriu cu parata A., inregistrata pe rolul acestei instante la data de 14.06.2016, sub nr de dosar 2185/110/2016 s-a solicitat anularea deciziei nr 4696/6.06.2016 privind solutionarea cererii de recuzare nr 158/2.06.2016 si admiterea cererii de recuzare a domnilor inspectori C.F. si D.M. desemnati sa efectueze inspectia fiscala partiala de reverificare pentru perioada 1.11.2011-31.07.2012.
In motivarea cererii de chemare in judecata s-a aratat ca in perioada 24.02.2016-23.03.2016 s-a efectuat un control inopinat in vederea analizarii unor relatii comerciale derulate de societate, inspectorii desemnati, domnii C.F. si D.M. intocmind procesul verbal nr 1990/23.03.2016 prin care au propus efectuarea unei inspectii fiscale partiale pentru reverificarea TVA impunand si solutia de respingere a exercitarii dreptului de deducere. Reclamanta a precizat ca inspectia fiscala nu a avut loc, domnii inspectori deplasandu-se la sediul contribuabilului in data de 11.04.2016 doar pentru a comunica decizia de reverificare si pentru a inscrie in registrul unic de control inceperea inspectiei fiscale, fara a solicita niciun document si nicio informatie pentru desfasurarea presupusei inspectii, preluand constatarile din procesul verbal nr 1990/23.03.2016. Reclamanta a invocat dispozitiile articolelor 44 si 45 din Codul de procedura fiscala, indicand ca inspectorii si-au exprimat parerea cu privire la solutia care trebuie aplicata.
Reclamanta a indicat ca motivele de respingere a cererii de recuzare trebuie inlaturate, intrucat cererea a avut ca temei de drept articolele 44 si 45, iar inspectorii au fost desemnati sa efectueze controlul inopinat si inspectia partiala chiar de catre conducatorul organului fiscal care a solutionat cererea de recuzare. S-a facut de asemenea trimitere la dispozitiile articolului 125 Cod procedura fiscala, din care rezulta ca locul desfasurarii inspectiei fiscale nu este la latitudinea organului fiscal ci se stabileste in functie de posibilitatea contribuabilului de a pune la dispozitie un spatiu adecvat. S-a mai precizat ca solicitarea de prelungire a termenului de prezentare a punctului de vedere nu constituie motiv de respingere a cererii de recuzare, aceasta solicitare avand la baza motive obiective, subliniind ca nu a avut loc discutia finala, directorul financiar contabil neavand calitatea de reprezentant legal al societatii.
APARARILE PARATEI:
Prin intampinarea formulata parata a invocat exceptia lipsei de interes, intrucat controlul a fost finalizat cu emiterea actului administrativ fiscal, exceptia inadmisibilitatii, intrucat reclamanta nu a dovedit un conflict de interese si pe fond respingerea ca neintemeiata, precizand ca inspectorii fiscali au constatat starea de fapt de la fata locului si starea de fapt fiscala, iar antepronuntarea nu reprezinta motiv de recuzare in materie fiscala.
ANALIZA INSTANTEI:
Cu privire la exceptia lipsei de interes:
Una dintre conditiile prevazute de lege pentru formularea unei actiuni in justitie o constituie interesul, acesta reprezentand folosul practic urmarit de cel care formuleaza cererea.
Demersul juridic al reclamantului este acela de desfiintare a deciziei nr 4696/6.06.2016 prin care a fost solutionata cererea de recuzare, textul articolului 45 alineat 5 Cod procedura fiscala reglementand in mod expres dreptul contribuabilul de a contesta actul administrativ in fata instantei de contencios, drept care nu este conditionat de modul de desfasurare a procedurii de control. Finalizarea procedurii administrative si incheierea actului administrativ fiscal nu determina lipsa interesului partii in exercitarea dreptului de contestare, atat timp cat recuzarea a fost formulata in cursul procedurii, dreptul de acces la justitie neputand fi conditionat de modul de desfasurare a activitatii autoritatii publice. Dreptul autoritatii de finalizare a controlului in cazul formularii unei cereri de recuzare nu constituie o piedica in exercitarea drepturilor procesuale, neputand fi limitat dreptul de contestare in functie de conduita autoritatii publice implicate.  
Instanta apreciaza faptul ca folosul practic al actiunii, element esential al conditiei interesului, rezulta din insasi calitatea de persoana vatamata a reclamantului, prin cererea formulata aceasta urmarind realizarea procedurii de control in conditii de legalitate. Avand in vedere faptul ca prin actul administrativ care face obiectul cererii de anulare de fata autoritatea publica a solutionat cererea de recuzare formulata de contribuabil in cursul efectuarii inspectiei fiscale, instanta apreciaza ca sunt indeplinite cerintele referitoare la interesul actiunii, reclamanta fiind direct afectata de modul de solutionare a cererii.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii:
Textul articolului 45 alineat 5 Cod procedura civila defineste dreptul contribuabilului de a supune controlului judecatoresc decizia organului fiscal de solutionare a cererii de recuzare, fiind astfel reglementat cadrul procesual de verificare a legalitatii actului administrativ emis in examinarea incidentei unui caz de incompatibilitate. Apararile paratei referitoare la neindeplinirea conditiilor prevazute de articolul 44 Cod procedura fiscala nu sunt de natura sa conduca la inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata care are ca obiect examinarea legalitatii deciziei de solutionare a cererii de recuzare, incidenta dispozitiilor articolului 44 vizand o chestiune de fond, referitoare la fundamentarea cererii de recuzare.
Instanta apreciaza faptul ca incadrarea motivelor de recuzare in categoria celor expres prevazute de lege constituie un element care trebuie verificat in cadrul examinarii fondului cererii de chemare in judecata, respectiv in cadrul analizarii modului de indeplinire a obligatiilor autoritatii.
Cu privire la fondul cauzei:
In fapt, prin decizia nr BCG-AIF 4686/6.06.2016 (fila 50) s-a respins ca neintemeiata cererea de recuzare a domnilor inspectori C.F. si D.M., desemnati sa efectueze inspectia fiscala partiala de reverificare a TVA pentru perioada 1.11.2011-31.07.2012, apreciind ca persoanele implicate in procedura de administrare nu intra sub incidenta prevederilor articolului 44 Cod procedura fiscala, nefiind dovedit conflictul invocat.
In drept, potrivit dispozitiilor articolului 44 Cod procedura fiscala
„Persoana din cadrul organului fiscal implicata intr-o procedura de administrare se afla in conflict de interese, daca:
 a) in cadrul procedurii respective acesta este contribuabil/platitor, este sot/sotie al/a contribuabilului/platitorului, este ruda sau afin pana la gradul al treilea inclusiv a/al contribuabilului/platitorului, este reprezentant sau imputernicit al contribuabilului/platitorului;
b) in cadrul procedurii respective poate dobandi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj, direct sau indirect;
c) exista un conflict de orice natura intre el, sotul/sotia, rudele sale sau afinii pana la gradul al treilea inclusiv si una dintre parti sau sotul/sotia, rudele partii sau afinii pana la gradul al treilea inclusiv;
d) in alte cazuri prevazute de lege.”,
scopul textului de lege fiind acela de asigurare a exercitarii functiei de control in conditii de impartialitate, integritate, transparenta.
Cazurile de recuzare sunt strict determinate de lege prin dispozitiile articolului 44, indepartarea inspectorului fiscal din echipa desemnata cu efectuarea unei actiuni de control  intervenind doar daca situatiile invocate de parte pot fi incadrate in vreunul din motivele definite la literele a-d, si care se refera la calitatea de contribuabil a inspectorului fiscal, la calitatea de sot, la legatura de rudenie/afinitate, la interesul direct sau indirect in solutionarea procedurii, respectiv la existenta unui conflict intre parti.
In cazul de fata reclamanta a invocat motive legate de modul de derulare a procedurii de reverificare, partea fiind nemultumita de faptul ca aceiasi inspectori care au incheiat procesul verbal nr 1990/23.03.2016 au fost desemnati sa efectueze inspectia partiala de reverificare, de faptul ca inspectia fiscala a fost formala si nu s-a procedat la verificarea actelor contabile, ca nu a fost respectat dreptul de aparare al contribuabilului, ca inspectorii fiscali si-au exprimat anterior opinia cu privire la solutia care urmeaza a se pronunta. Raportat la neregularitatile invocate de reclamanta, instanta apreciaza ca in mod corect organul fiscal a retinut caracterul nefondat al cererii de recuzare, aspectele ridicate de parte neincadrandu-se in motivele de recuzare definite de articolul 44 Cod procedura fiscala, neexistand elemente care sa contureze existenta unui conflict de interese, astfel cum este definita aceasta institutie in textul de lege.
Se observa faptul ca reclamanta solicita aplicarea prin analogie a textului articolului 42 alineat 1 punct 1 Cod procedura civila care defineste cazul de incompatibilitate a judecatorului in solutionarea cauzei motivat de exprimarea opiniei in legatura cu pricina cu care a fost investit, motivul de incompatibilitate a magistratului neputand fi extins si in cazul inspectorilor fiscali, procedura administrativa de verificare a situatiei de fapt nereprezentand o activitate jurisdictionala, prin actele emise organul de control stabilind cadrul factual si juridic pertinent solutionarii cererii contribuabilului, fara a realiza o activitate de judecata. Cazurile de incompatibilitate definite de Codul de procedura civila reprezinta garantii de independenta si impartialitate a judecatorului si se aplica exclusiv procedurii de judecata, normele privind componenta instantei neputand fi extinse in activitatea administrativa, organul de control neintrand in notiunea de instanta. 
Instanta retine faptul ca motivele invocate de reclamant in sustinerea cererii de recuzare constituie motive de nulitate a actului administrativ fiscal, indeplinirea conditiei conflictului de interese fiind argumentata prin invocarea unor elemente ce tin de legalitatea procedurii de control si care pot fi valorificate prin formularea contestatiei administrativ fiscale. Fata de regulile instituite de lege pentru solutionarea cererii de recuzare si de limitele impuse in ceea ce priveste posibilitatea inlaturarii unei persoane desemnate cu efectuarea unei proceduri administrative, instanta apreciaza faptul ca nu este indeplinita conditia conflictului de interese, examinarea argumentelor reclamantului echivaland cu examinarea fondului actiunii in anularea actului administrativ fiscal. Simpla formulare a cererii de recuzare si trimiterea la dispozitiile articolului 44 Cod procedura fiscala fara demonstrarea elementelor conflictului de interese nu este suficienta pentru inlaturarea inspectorului fiscal din exercitarea atributiilor legale, argumentele prezentate in cuprinsul cererii neincadrandu-se in categoria motivelor de recuzare.
 Avand in vedere faptul ca nu exista fapte care sa contureze existenta conflictului de interese, indatoririle fiind indeplinite fara partinire si fara subiectivism, instanta apreciaza ca cererea de recuzare este neintemeiata, motiv pentru care va respinge contestatia, decizia de solutionare fiind emisa dupa o interpretare corecta a textelor de lege incidente.