Prescriptia dreptului de aplicare amenda Legea 50/1991

OBIECT: Prin sentinta civila nr 1884/2.09.2015 pronuntata de Judecatoria Onesti in dosarul nr 264/270/2015 s-a admis in parte plangerea formulata de petentul D.P. in contradictoriu cu intimata U.S.M., s-au anulat doua dintre cele trei amenzi contraventionale in suma de 10.000 lei aplicate prin procesul verbal nr 13364/15.12.2014, fiind mentinut procesul verbal in privinta amenzii in cuantum de 10.000 lei si a celorlalte masuri dispuse, fiind respinsa cererea de acordare a cheltuielilor de judecata. 
In motivarea sentintei s-au retinut urmatoarele:
„Prin procesul  verbal de constatare a contraventiilor nr. 13364 din 15.12.2014 petentul D.P. a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 30.000 de lei, reprezentand insumarea a trei amenzi de cate 10.000 de lei, fiecare aplicata in temeiul art. 26 alin. 2 prima liniuta din Legea nr. 50/1991,  retinandu-se ca la data de 27.11.2014 ora 12.00, in localitatea Slanic Moldova, s-a constatat ca „numitul D.P. a executat lucrari de constructii – construire locuinta P+M si extindere si supraetajare anexa P+1E si construire garaj P+M, terasa amplasate pe malul paraului D., pe teren apartinand domeniului public”, fapte ce constituie contraventii la normele legale privind autorizarea lucrarilor de constructii potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 50/1991 „(1) Constructiile civile, industriale, agricole, cele pentru sustinerea instalatiilor si utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizatiei de construire, precum si a reglementarilor privind proiectarea si executarea constructiilor, pentru:
    a) lucrari de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinatie sau de reparare a constructiilor de orice fel, precum si a instalatiilor aferente acestora, cu exceptia celor prevazute la art. 11[…]
Art. 26 din Legea nr. 50/1991  prevede urmatoarele:
„(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii, sa fie considerate infractiuni:
    a) executarea sau desfiintarea, totala ori partiala, fara autorizatie a lucrarilor prevazute la art. 3, cu exceptia celor mentionate la lit. b), c), e) si g), de catre investitor si executant; […]
(2) Contraventiile prevazute la alin. (1), savarsite de persoanele fizice sau juridice, se sanctioneaza cu amenda dupa cum urmeaza:
    - de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevazute la lit. a); […]
Din situatia de fapt prezentata atat de petent (si recunoscuta de acesta la interpelarea instantei din sedinta publica din 02.09.2015) cat si de intimata, reiese cu evidenta ca petentul a realizat lucrarile de construire mentionate in cuprinsul procesului verbal fara respectarea obligatiei de a obtine autorizatia prevazuta de lege, respectiv de art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991.  Incalcarea acestei obligatii constituie contraventie potrivit art. 26 alin. 1 lit a. din Legea nr. 50/1991 si se sanctioneaza potrivit alin. 2 prima liniuta din acelasi articol cu amenda de la 1.000 de lei la 100.000 de lei.
Petentul nu a sustinut ca edificarea constructiilor nu ar reprezenta contraventie ci a invocat alte motive de nelegalitate si netemeinicie, ce vor fi analizate in cele ce urmeaza.
Primul motiv de nelegalitate invocat de petent este acela ca sanctiunea a fost aplicata dupa ce termenul de prescriptie a s-a implinit in ceea ce priveste dreptul de a constata si sanctiona contraventia, insa instanta nu va retine aceasta aparare pentru motivele ce vor fi expuse in cele ce urmeaza.
Desi potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991 dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevazute la art. 26 se prescrie intr-un termen de 2 ani de la data savarsirii faptei, termen ce a fost modificat la 3 ani prin Legea nr. 82 din 24 iunie 2014, potrivit art. 37 alin. 5 din aceeasi lege „Constructiile executate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata receptia la terminarea lucrarilor, potrivit legii, nu se considera finalizate si nu pot fi intabulate in cartea funciara. In aceasta situatie se aplica in continuare sanctiunile prevazute de lege.” Aceasta prevedere legala a fost in vigoare in toata perioada scursa de la momentul dobandirii de catre petent a vechilor constructiilor, pe timpul edificarii celor noi si este si in prezent in vigoare in aceeasi forma, reprezentand o dispozitie speciala, ce deroga de la cea generala, prevazuta de art. 31, care permite in mod expres aplicarea in continuare a sanctiunilor prevazute de lege in situatia executarii lucrarilor de constructie fara autorizatie, asa cum este cazul petentului. Raportat la aceasta situatie nu se poate retine ca sanctiunea a fost aplicata dupa implinirea vreunui termen de prescriptie.
Instanta nu va retine ca motiv de nulitate a procesului verbal nici sustinerile petentului in sensul lipsei mentiunilor privind data, ora si locul savarsirii contraventiei intrucat pe de o parte locul este mentionat, iar data si ora de asemenea, acestea fiind cele ale momentului constatarii, care poate fi retinut ca indeplinind cerintele legale in situatia unor contraventii continui precum cea din cauza, ori pentru care aplicarea sanctiunii este posibila indiferent de momentul epuizarii. Nu se poate impune agentului constatator sa determine data si ora savarsirii unei contraventii care nu s-a consumat dintr-o data si care de altfel, fata de specificul contraventiei, ce poate fi sanctionata in continuare cat timp nu a fost obtinuta autorizatia de construire, nici nu prezinta o mare relevanta.
Instanta nu va retine ca motiv de nulitate nici faptul ca prin insumarea amenzilor s-a depasit dublul maximului special, caci din insumarea celor trei sanctiuni rezulta o amenda totala de 30.000 de lei, pe cand dublul maximului special este de 200.000 de lei.
Instanta va retine insa nelegalitatea aplicarii a trei sanctiuni de cate 10.000 de lei intrucat acestea au fost aplicate pentru trei contraventii, insa petentul a savarsit doar una. Astfel, potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 constituie contraventie „executarea sau desfiintarea, totala ori partiala, fara autorizatie a lucrarilor prevazute la art. 3” , textul folosind termenul de lucrari, ceea include si realizarea mai multor constructii, cu atat mai mult atunci cand constatarea realizarii lor s-a facut la un singur moment. Nu poate fi retinut ca pentru fiecare constructie realizata fara autorizatie trebuie aplicata o sanctiune distincta, caci pe de o parte a existat o singura rezolutie contraventionala, constand in intentia petentului de a construi fara autorizatie, chiar daca mai multe constructii si pe de alta parte pentru ca daca legiuitorul ar fi dorit sa sanctioneze efectuarea fiecarei constructii ar fi putut sa o prevada in mod expres, asa cum a facut-o, cu titlu de exemplu, in ceea ce priveste primirea la munca a unor persoane fara incheierea in prealabil a contractului individual de munca, unde desi este vorba tot de o rezolutie unica, deci de o singura contraventie,  sanctiunea se aplica in functie de numarul de muncitori in aceasta situatie.
In lipsa unei prevederi in sensul aplicarii de sanctiuni pentru fiecare constructie instanta apreciaza ca este nelegala aceasta modalitate de sanctionare si ca posibilitatea pe care o avea la dispozitie agentul constatator era aceea de a individualiza sanctiunea intre limitele prevazute de lege, in functie de numarul de constructii realizate fara autorizatie, de dimensiunile acestora si alte criterii care sa releve gradul de pericol social al contraventiei, iar nu sa aplice trei sanctiuni.
Fata de aceste considerente urmeaza ca instanta sa admita in parte plangerea, sa anuleze doua dintre cele trei sanctiuni de cate 10.000 de lei, sa mentina ca fiind legala aplicarea uneia singure si sa mentina de asemenea celelalte masuri dispuse prin procesul verbal.
Cererea petentului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata intrucat pana la inchiderea dezbaterilor nu a facut dovada efectuarii altor cheltuieli in afara taxei judiciare de timbru de 20 de lei, taxa cu privire la care intimata nu va putea fi obligata intrucat desi plangerea a fost admisa in parte s-a retinut totusi faptul ca petenta a savarsit fapta pentru care a fost sanctionata. ”
APELANT: Impotriva acestei sentinte a formulat apel petentul D.P., solicitand admiterea apelului, schimbarea sentintei si anularea in intregime a procesului verbal.
MOTIVELE CERERII DE APEL: In motivarea cererii s-a invocat faptul ca instanta de fond a dat o interpretare eronata textului de lege potrivit caruia dreptul de a constata fapta si de a aplica sanctiunea se prescrie in termen de 2 ani, desi potrivit articolului 6 alineat 1 Cod civil legea civila opereaza numai pentru viitor, in cauza fiind aplicabile prevederile Legii 50/1991 in forma prevazuta pentru anii 2005 cand a fost fapta savarsita. Apelantul a subliniat faptul ca din probele administrate rezulta ca aceste constructii au fost efectuate in 2005, constatarea si aplicarea sanctiunii fiind prescrisa.
APARARILE INTIMATULUI: Prin intampinarea formulata s-a aratat ca desi s-a sustinut ca fapta a fost savarsita in anul 2005, constructiile edificate nu erau finalizate in anul 2012, sanctiunea fiind aplicata in termenul prevazut de articolul 31 din Legea 50/1991.
APRECIEREA INSTANTEI:
Analizand cererea de apel prin prisma motivelor invocate si a probelor administrate, Tribunalul apreciaza ca este intemeiata, in cauza fiind incidenta sanctiunea prescriptiei dreptului de a constata contraventia si de a aplica sanctiunea amenzii.
Avand in vedere limitele controlului judiciar, stabilite prin cererea de apel, respectiv incidenta prescriptiei, Tribunalul va examina sentinta nr.  1884/2.09.2015 doar sub aspectul modului de interpretare al articolului 31 din Legea 50/1991 si doar sub aspectul sanctiunii amenzii, institutia prescriptiei alicarii sanctiunii vizand strict sanctiunea amenzii, nu si sanctiunea complementara.
Tribunalul retine faptul ca prin procesul verbal de contraventie nr 13364/15.12.2014 (fila 5 dosar Judecatorie) apelantul petent a fost sanctionat pentru savarsirea contraventiei prevazute de articolul 26 alineat 1 litera a din Legea 50/1991, constatandu-se ca a executat lucrari de constructie locuinta P+M si extindere, supraetajare anexa P+1E, garaj P+M si terasa pe teren apartinand domeniului public, fara autorizatie de constructie.
Din coroborarea declaratiilor martorilor M.E. si C.I. cu raspunsul petentului la interogatoriul administrat din oficiu de prima instanta rezulta faptul ca imobilele identificate de autoritatea publica au fost realizate in anul 2007, dupa acest moment nemaifiind executate lucrari de constructie.
In drept, potrivit dispozitiilor articolului 31 din Legea 50/1991, in forma in vigoare la data la care a inceput sa curga termenul de prescriptie:
„Dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevazute la art. 26 se prescrie in termen de 2 ani de la data savarsirii faptei.”
Prin Decizia nr 7/2000 pronuntata de Curtea Suprema de Justitie in solutionarea recursului in interesul legii s-au statuat urmatoarele:
„In aplicarea dispozitiilor art. 26 si 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor, republicata, stabileste urmatoarele:
1. Dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevazute la art. 23 din aceasta lege se prescrie in termen de 2 ani de la data savarsirii faptei.
2. In cazul constructiilor in curs de executare data savarsirii faptei este data constatarii contraventiei, iar in cazul constructiilor finalizate fapta se considera savarsita la data terminarii constructiei.”
Problema de drept ridicata de prezenta speta o reprezinta determinarea momentului de la care incepe sa curga termenul de prescriptie, respectiv aplicarea definitiei de constructie finalizata cuprinsa in articolul 37 alineat 2 din legea 50/1991, text de lege introdus dupa data pronuntarii deciziei in interesul legii.
Tribunalul apreciaza faptul ca incidenta prescriptiei dreptului de a constata contraventia si de a aplica amenda trebuie verificata prin prisma faptului material de terminare a constructiei si nu prin prisma definitiei cuprinse in textul articolului 37 alineat 2 si care reglementeaza din punct de vedere juridic notiunea, stabilind o conditie pentru intabularea imobilului si inregistrarea fiscala, importanta pentru raspunderea contraventionala prezentand momentul epuizarii faptei contraventionale. Avand in vedere faptul ca fapta retinuta in sarcina contravenientului cuprinde in latura obiectiva actiunea de construire, acest tip de contraventie nu se produce instantaneu, ci se realizeaza in timp, pe etape de lucrari, contravenientul savarsind fapta din momentul inceperii constructiei si pana la terminarea acesteia. Tribunalul apreciaza ca termenul de 2 ani trebuie calculat de la data incetarii savarsirii faptei, incetare care este reprezentata de finalizarea constructiei din punct de vedere al faptului material si nu de la data intrarii in legalitate, prin obtinerea autorizatiei de construire, act necesar pentru incheierea procesului verbal de receptie.
Raportat la data incetarii faptei ilicite a contravenientului, respectiv 2007, Tribunalul retine faptul ca sanctiunea amenzii a fost aplicata cu incalcarea principiului legalitatii, dupa implinirea termenului de prescriptie.
Avand in vedere incidenta prescriptiei raspunderii contraventionale, raportat la dispozitiile articolului 31 din Legea 50/1991, Tribunalul va admite apelul, va schimba sentinta civila apelata si va constat prescris dreptul de a constata contraventia si de a aplica sanctiunea amenzii.
In ceea ce priveste cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, fata de dispozitiile articolului 451 Cod procedura civila, complexitatea redusa a cauzei, va obliga intimatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de onorariu avocat.