Clauze abuzive contract de depozit

OBIECT: Prin sentinta civila nr. 7693/18.12.2015 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 10035/180/2015 s-a admis in parte cererea avand ca obiect anulate act formulata de reclamanta P.C.M. in contradictoriu cu P.B.R. SA, a fost declarata nulitatea absoluta a clauzei din acordul de vanzare nr 386/7.05.2015 privind constituirea unui depozit colateral pentru creditul acordat in baza contractului 04000000000019414/1.10.2007 si nulitatea absoluta a contractului de constituire depozit colateral incheiat in data de 19.06.2015 pentru suma de 31.000 CHF, pentru garantarea datoriei rezultate din contractul de credit nr 04000000000019414/1.10.2007. A fost obligata parata sa plateasca reclamantei echivalentul in lei la data platii a sumei de 3000 Euro cu titlu de daune morale si 3000 lei cu titlu de onorariu avocat.
Solutia primei instante a avut la baza urmatoarele considerente:
„In fapt, in data de 13.06.2007, intre parata P.B.R. S.A., in calitate de banca si numitii L.P.M. si L.I., in calitate de imprumutati, s-a incheiat Contractul de credit nr.040002J1710014840, prin care B. a acordat imprumutatilor un credit in valoare de 214.000 CHF (filele 9-14).
Restituirea acestui credit a fost garantata de catre reclamanta P.C.M. prin instituirea unei ipoteci de rang I asupra imobilului situat in Bacau, compus din teren de 441 mp si constructie regim P+2+M.
In data de 01.10.2007, intre parata P.B.R. S.A., in calitate de banca si numitii L.P.M. si L.I., in calitate de imprumutati, s-a incheiat Contractul de credit nr. 04000000000019414, prin care B. a acordat imprumutatilor un credit in valoare de 252.200 CHF (filele 15-21). Restituirea acestui imprumut a fost garantata de catre imprumutati prin instituirea unei ipoteci de rang II asupra imobilului spatiu comercial situat in Bacau.
Instanta retine ca restituirea acestui imprumut nu a fost garantata nici personal, nici real de catre reclamanta P.C.M., parata P.B.R. S.A. nedepunand la dosar niciun inscris din care sa rezulte calitatea acesteia de fidejusor sau garant ipotecar cu privire la acest contract.
In data de 21.04.2015, reclamanta P.C.M. impreuna cu numitii L.P.M. si L.I. au transmis paratei o notificare, prin care i-au solicitat acesteia eliberarea unei adrese, din care sa rezulte acordul paratei pentru vanzarea imobilului proprietatea reclamantei - garant ipotecar, situat in Bacau, aprobarea rambursarii anticipate a creditului ramas din Contractul nr. 040002J1710014840, rambursare ce se va face din pretul vanzarii, precum si ridicarea sarcinilor de pe acest imobil dupa vanzare.
In notificare se arata ca reclamanta are o oferta reala pentru vanzarea acestui imobil, oferta valabila pana la data de 06.05.2015, data pana la care urmeaza sa se incheie contractul de vanzare-cumparare in forma autentica, sub sanctiunea platii unor daune de 50.000 euro.
Parata nu a raspuns acestei notificari, astfel ca reclamanta a revenit si a somat parata sa isi dea acordul de vanzare (filele 44-49).
Prin adresa nr.386/07.05.2016, parata i-a comunicat reclamantei acordul sau cu privire la ridicarea temporara a interdictiei de instrainare instituita asupra imobilului situat in Bacau, precizand ca va emite adresa de radiere a ipotecii de rang I, inscrisa in baza Contractului de ipoteca autentificat sub nr.1857/13.06.2007, numai in cazul indeplinirii cumulative a urmatoarelor conditii: pretul minim de vanzare al imobilului sa fie de 240.000 euro; plata intregului pret aferent achizitiei imobilului  (incluzand si orice alta suma, parte a pretului imobilului, in situatia in care pretul final al imobilului excede pretul minim mentionat) sa se efectueze exclusiv in contul reclamantei; sumele incasate de reclamanta cu titlu de pret al imobilului sa fie folosite exclusiv pentru rambursarea anticipata integrala a creditului detinut la parata de catre L.P.M. si L.I., in baza Contractului de credit nr.040002J1710014840, credit garantat cu ipoteca imobiliara asupra imobilului iar diferenta dintre pretul de vanzare si suma necesara rambursarii integrale a creditului (cca. 30.000 euro) sa fie constituita intr-un depozit colateral pentru creditul acordat in baza Contractului de credit nr. 04000000000019414, pana la o noua evaluare a imobilului ramas in garantie; sa se mentioneze in contractul de vanzare-cumparare faptul ca imobilul este grevat de sarcini in favoarea paratei iar cumparatorul a luat la cunostinta despre acest fapt si este de acord cu achizitionarea imobilului grevat, ipoteca si interdictiile mentinandu-se pana la rambursarea integrala a creditului acordat in baza contractului nr. 040002J1710014840/13.06.2007 (filele 22-23).
In baza acordului de vanzare dat de B. parata, in data de 18.06.2015, reclamanta P.M.C. a instrainat catre C. S.A. imobilul situat in Bacauformat din teren si constructie, contra sumei de 520.000 euro, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1605/18.06.2015 de B.N.P. Z.E.(fiele 51-54).
De asemenea, in data de 19.06.2015, reclamanta a incheiat cu parata Contractul de constituire depozit colateral, prin care reclamanta a constituit un depozit in valore de 31.000 CHF, pentru garantarea, in orice moment, a datoriei clientului rezultand din creditul acordat in baza contractului de credit cu numarul 04000000000019414/01.10.2007, pe o perioada de 3 luni, cu prelungire automata (fila 50).
Instanta retine si faptul ca parata nu a depus la dosar niciun inscris din care sa rezulte ca, pana la momentul pronuntarii acestei hotarari, ar fi pus la dispozitia reclamantei suma de bani constituita cu titlu de depozit colateral.
In drept, instanta retine ca potrivit art.1166 din Noul Cod civil, contractul este acordul de vointe dintre doua sau mai multe persoane cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic iar potrivit art.1170, partile trebuie sa actioneze cu buna-credinta atat la negocierea si incheierea contractului, cat si pe tot timpul executarii sale; ele nu pot inlatura  sau limita aceasta obligatie.
Conform art.1179 Cod civil, conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt: capacitatea de a contracta; consimtamantul partilor; un obiect determinat si ilicit; o cauza ilicita si morala.
Potrivit art.1235 Cod civil, cauza este motivul care determina fiecare parte sa incheie contractul iar conform art.1236 alin.1 si 2, cauza trebuie sa existe, sa fie licita si morala; cauza este ilicita cand este contrara legii si ordinii publice. Conform art.1238 alin.2, cauza ilicita sau imorala atrage sanctiunea nulitatii absolute a contractului.
Potrivit art.4 alin.1 si 2 din Legea nr.193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor; o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Aplicand aceste prevederi legale la situatia de fapt retinuta mai sus, instanta constata ca cererea formulata este intemeiata in parte.
Astfel, instanta apreciaza clauza inserata in Acordul de vanzare nr.386/07.05.2015 emis de parata privind constituirea de catre reclamanta a unui depozit colateral pentru garantarea creditului acordat in baza Contractului nr. 04000000000019414/01.10.2007, precum si incheierea contractului de constituire depozit ca fiind ilicite si abuzive.
In acest sens, se retine ca acest contract de credit nu a fost garantat de catre reclamanta nici personal, aceasta neavand calitatea de fidejusor si nici real, reclamanta neconstituind nicio ipoteca in acest scop, astfel ca scopul urmarit de parata la emiterea acordului si incheierea contractului de depozit este unul ilicit, contrar prevederilor legale in vigoare. Practic, parata a constrans reclamanta sa accepte termenii si conditiile impuse de aceasta pentru obtinerea acordului de vanzare a imobilului situat in Bacau, proprietatea paratei si rambursarea creditului acordat in temeiul contractului nr.040002J1710014840, respectiv sa incheie si Contractul de constituire depozit colateral din 19.06.2015, fara ca aceste aspecte sa fi fost avute in vedere la momentul incheierii contractului de credit si la momentul exprimarii acordului de vointa al reclamantei in sensul garantarii restituirii acestui credit.
Prin acest contract de depozit, reclamanta a devenit, in mod abuziv si fara voia sa, garant pentru restituirea creditului acordat prin contractul nr.  04000000000019414/01.10.2007, aceasta incheind contractul de depozit doar cu scopul de a obtine acordul de vanzare si a putea proceda la instrainarea imobilului si acoperirea creditului din contractul nr.040002J1710014840.
Conditionand reclamanta, la emiterea acordului de vanzare, de incheierea depozitului colateral pentru garantarea unui contract de credit la care aceasta din urma nu era parte contractanta, parata a actionat cu rea-credinta si a urmarit un scop ilicit, si anume obtinerea unor garantii suplimentare pentru contractul nr.  04000000000019414/01.10.2007.
In consecinta, in urma incheierii acestui contract de depozit, reclamanta s-a vazut lipsita de dreptul de folosinta asupra sumei de 31.000 CHF, suma de bani blocata pentru garantarea unui contract in care nu are calitatea de parte si cu privire la care, nu a avut reprezentarea in momentul garantarii Contractului de credit nr.040002J1710014840, ca il va garanta.
Instanta are in vedere si conduita procesuala a paratei, care nu a formulat niciun fel de aparare cu privire la aspectele invocate de reclamanta privind constituirea acestui depozit si nu a oferit nicio explicatie cu privire la conduita pe care a inteles sa o adopte in executarea contractului de credit nr.040002J1710014840.
Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, instanta va declara nulitatea absoluta a clauzei din Acordul de vanzare nr.386/07.05.2015 emis de parata privind constituirea unui depozit colateral pentru creditul acordat in baza Contractului nr. 04000000000019414/01.10.2007 si nulitatea absoluta a Contractului de constituire depozit colateral incheiat de reclamanta P.C.M. si parata P.B.R. S.A. in data de 19.06.2015, pentru suma de 31.000 CHF, pentru garantarea datoriei rezultate din Contractul de credit nr.04000000000019414/01.10.2007, incheiat de P.B.R. S.A. cu L.P.M. si L.I..
In raport de aceasta solutie, instanta apreciaza ca este intemeiat in parte si capatul de cerere privind acordarea daunelor morale solicitate de reclamanta. In acest sens, instanta constata ca sunt incidente prevederile art.1357 Cod civil, conduita culpabila a paratei producand reclamantei un prejudiciul moral evident.
Prin urmare, instanta va obliga parata sa plateasca reclamantei echivalentul in lei la data platii a sumei de 3000 euro, cu titlu de daune morale, apreciind ca aceasta suma este suficienta pentru repararea suferintei psihice cauzata reclamantei de modalitatea de actiune a paratei.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind acordarea de daune interese de 100 euro/zi intarziere pana la ridicarea efectiva a sarcinilor instituite abuziv pe suma mentionata, instanta il va respinge, avand in vedere ca reclamanta nu a indicat temeiul de drept pentru aceasta solicitare si fata de efectul solutiei cu privire la capatul principal de cerere.
In temeiul dispozitiilor art.453 din Noul Cod de procedura civila, instanta va obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat..”
CALEA DE ATAC EXERCITATA IN CAUZA: Impotriva acestei sentinte a formulat apel parata P.B.R. SA,  solicitand rejudecarea cauzei pe fond si desfiintarea sentintei.
In motivarea cererii de apel s-a aratat ca instanta de fond a interpretat eronat prevederile legale aplicabile, admiterea cererii fiind intemeiata pe afirmatiile tendentioase si jignitoare ale intimatei la adresa bancii, retinand in mod eronat faptul cp reclamanta nu are nicio calitate in contractul de credit. Apelanta a indicat ca in data de 23.07.2012 s-a incheiat actul aditional nr 3 la contractul 04000000000019414/1.10.2007 prin care se arata ca doamna P.C.M. dobandeste calitatea de garant ipotecar, contrar celor sustinute de reclamanta intimata si retinute de instanta de judecata. S-a mai indicat ca imobilul pentru care a fost incheiat acordul de vanzare s-a instrainat la data de 18.06.2015 pentru suma de 520.000 Euro.
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect acordarea de daune morale s-a aratat ca simpla solicitare a daunelor nu poate obliga instanta la acordarea lor, fiind necesara dovedirea elementelor probatorii pentru a nu se produce o imbogatire fara justa cauza.
Prin precizarile formulate la data de 1.06.2016 apelanta a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila, intrucat reclamanta nu are calitatea de consumator in intelesul legii 193/2000.
APARARILE INTIMATULUI:
Prin intampinarea formulata, intimata reclamanta a solicitat respingerea apelului si mentinerea sentintei. S-a indicat ca intre P.B.R. si L.P.M. a intervenit contractul 040002J1710014840/13.06.2007 prin care s-a acordat un credit de 214.400 CHF, credit garantat cu un imobil, proprietatea reclamantei, contract care s-a desfasurat in bune conditii. S-a mai aratat ca din cauza evolutiei negative a CHF si a conjuncturii economice s-a luat decizia instrainarii bunului ipotecat cu scopul achitarii si rambursarii integrale a creditului, fiind formulata cere in vederea aprobarii vanzarii imobilului si rambursarii totale a creditului, dar B. in mod abuziv nu a dat curs solicitarii pentru a ingreuna si tergiversa rambursarea. S-a subliniat ca partea a facut demersuri pentru emiterea acordului de vanzare si aprobarea rambursarii anticipate a creditului 040002J1710014840/13.06.2007 si radierea sarcinii/ipotecii instituita de P.B.R., iar prin adresa nr 386/7.05.2015 s-au impus conditii suplimentare si abuzive care exced drepturilor institutiei de credit, conditii contrare legii si contractului de credit care ingradesc in mod abuziv dreptul de proprietate. S-a mai aratat ca B. a impus abuziv un pret minim de vanzare a imobilului in cuantum de 240000 CHF in conditiile in care prin contractul de credit nr 040002J1710014840/13.06.2007 imprumutatii au contracta un credit in cuantum de 214.400 CHF iar imobilul proprietatea garantului ipotecar este afectat doar de o sarcina ipoteca de rang 1 pentru aceasta suma, iar imprumutatii au achitat toate sumele aferente creditului din 2007-mai 2015, platile aferente contractului fiind la zi. Intimata a aratat ca dreptul Bancii se intinde doar in ceea ce priveste incasarea sumelor necesare rambursarii anticipate a creditului si nu in interventia in ceea ce priveste stabilirea pretului de vanzare, ceea ce reprezinta in esenta un drept al partilor contractante. S-a mai aratat ca nu se poate impune plata intregului pret in contul deschis la P.B.R., ci doar a partii de pret necesar rambursarii anticipate a diferentei neachitate din credit, suma care trebuie prevazuta expres in acordul de vanzare emis de banca. Intimata a mai subliniat faptul ca a fost obligata sub actiunea de santaj sa semneze un alt contract de constituire depozit colateral din 19.06.2015 prin care s-a constituit suma de 31.000 CHF cu titlu de depozit colateral, constituit pentru garantarea unei alte datorii a clientilor in baza contractului 04000000000019414/1.10.2007, desi este un contract de sine statator, cu garantie imobiliara un spatiu comercial evaluat de Banca la o valoare mult mai mare decat creditul si care se afla in planul de rambursare cu platile la zi.
Apelanta a invocat exceptia tardivitatii apelului.
ANALIZA INSTANTEI:
Analizand cererea de apel, prin prisma motivelor invocate si a actelor si lucrarilor dosarului, se retine urmatoarele:
In fapt, intre P.B.R. Sa, in calitate de imprumutator si L.P.M. si L.I., in calitate de imprumutati s-a incheiat contractul de credit nr 040002J1710014840/13.06.2007 avand ca obiect acordarea sumei de 214.000 CHF , contractul fiind garantat cu instituirea unei ipoteci asupra imobilului situat in Bacau. Prin contractul de vanzare cumparare cu ipoteca autentificat sub nr. 1857/13.06.2007 cumparatorii L.P.M. si L.I. si-a exprimata cordul cu privire la constituirea unei ipoteci de rang I asupra imobilului situat in Bacau, asumandu-si obligatia de a nu instraina imobilul fara acordul expres scris al Bancii. Intre aceleasi parti a fost incheiat si contractul de credit nr 04000000000019414/1.10.2007 avand ca obiect acordarea unui credit in suma de 252.200 CHF, contract garantat cu instituirea unei ipoteci asupra imobilului situat in Bacau.
Instanta mai retine faptul ca imprumutatii L.P.M. si L.I. au incheiat cu creditorul P.C.M. actul de dare in plata autentificat sub nr. 299/23.07.2012 prin care au stins creanta in cuantum de 70.000 Euro prin transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat in Bacau, iar prin actul de dare in plata nr. 298/23.07.2012 au stins creanta creditorului P.C.M. prin transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat in Bacau.
Urmare a actului de dare in plata autentificat sub nr 299, s-a incheiat actului aditional nr. 1/23.07.2012 la contractul de ipoteca autentificat sub nr 3396/1.10.2007 de catre P.B.R., in calitate de creditor, L.P.M., L.I. in calitate de debitori ipotecari, P.C.M., in calitate de garant ipotecar, prin care garantul ipotecar si-a asumat obligatia garantarii obligatiei de rambursarii a facilitatii de credit acordat conform contractului 19414/1.10.2007 in valoare de 252.200 CHF.
Urmare a actului de dare in plata autentificat sub nr 298 s-a incheiat actul aditional nr 1/23.07.2012 la contractul de vanzare cumparare cu ipoteca autentificat sub nr. 1857/13.06.2007 intre P.B.R., in calitate de creditor, L.P.M., L.I. in calitate de debitori ipotecari, P.C.M., in calitate de garant ipotecar, prin care garantul ipotecar si-a asumat obligatia garantarii obligatiei de rambursare a facilitatii de credit nr 14840/13.06.2007 in valoare de 214.000 CHF.
Prin cererea formulata la data de 21.04.2015 de catre domnii P.C.M., L.P.M. si L.I. s-a solicitat eliberarea unei adrese prin care sa se constate acordul pentru vanzarea imobilului proprietatea granatului ipotecar situat in Bacau, garantie pentru contractul de credit 14840/13.06.2007 si sa se aprobe rambursarea anticipata a creditului ramas din acest contract.
Prin adresa nr 386/7.05.2015 institutia de credit si-a exprimat acordul cu privire la ridicarea interdictiei de instrainare instituie asupra imobilului situat in Bacau, in cuprinsul actului fiind indicat pretul minim de vanzare-240.000 Euro, modalitatea de plata, respectiv in contul doamnei P.C.M. deschis la P.B.R. Sa, si modalitatea de utilizare a sumei, respectiv rambursarea anticipata a creditului nr 14840/13.06.2007 si constituirea unui depozit colateral pentru creditul acordat in baza contractului nr 19414/1.10.2007.
Prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1605/18.06.2015 P.C.M. a instrainat dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bacau, pentru pretul de 520.000 Euro.
Ulterior intre P.C.M. si P.B.R. Sa s-a incheiat contractul de constituire a depozitului colateral in valoare de 31.000 CHF pentru garantarea datoriei clientului rezultat din creditul nr 19414/1.10.2007.
Cu privire la apararile apelantei referitoare la lipsa calitatii de consumator a reclamantei, Tribunalul apreciaza ca nu sunt intemeiate, asumarea obligatiei de garantie aferente celor doua contracte de credit nefiind realizata in cadrul unei activitati profesionale, garantul actionand in scopuri personale. Avand in vedere raportul contractual incheiat intre garant si institutia de credit instanta retine ca pretentiile reclamantei intimate intra in domeniul de aplicare al Legii 193/2000, reclamanta intrand in notiunea de consumator.
Jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene este in sensul recunoasterii calitatii de consumator a garantului, prin Decizia pronuntata in cauza Tarcau statuandu-se ca „Articolul 1 alineatul (1) sii articolul 2 litera (b) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii trebuie interpretate in sensul ca aceasta directiva se poate aplica unui contract de garantie imobiliara sau de fideiusiune incheiat intre o persoana fizica si o institutie de credit in vederea garantarii obligatiilor pe care o societate comerciala le a contractat fata de institutia respectiva in temeiul unui contract de credit in cazul in care aceasta persoana fizica a actionat in scopuri care nu intra in cadrul activitatii sale profesionale si nu are un raport de natura functionala cu societatea mentionata.”
In ceea ce priveste incidenta clauzelor abuzive, Tribunalul apreciaza ca raportat la modul de derulare a raporturilor juridice dintre parti, la drepturile si obligatiile partilor, la modul de descriere al acestora si la posibilitatea de negociere a clauzelor, nu se poate retine intrunirea elementelor definite de dispozitiile articolului 4 din Legea 193/2000, institutia de credit actionand cu buna credinta si in limitele legale.
Potrivit dispozitiilor articolului 4 din Legea 193/2000 prin clauza abuziva se intelege o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul si care creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene a subliniat faptul ca sistemul de protectie pus in aplicare prin Directiva 93/13 se bazeaza pe ideea ca un consumator se gaseste intr o situatie de inferioritate fata de un vanzator sau un furnizor in ceea ce priveste atat puterea de negociere, cat si nivelul de informare, situatie care il conduce la adeziunea la conditiile redactate in prealabil de vanzator sau furnizor, fara a putea exercita o influenta asupra continutului acestora (Hotararea Océano Grupo Editorial ?i Salvat Editores, C 240/98-C 244/98, Hotararea Mostaza Claro, C 168/05).
Din examinarea textului de lege citate mai sus cat si din jurisprudenta CJUE in materie rezulta faptul ca pentru a putea fi caracterizata drept clauza abuziva trebuie intrunite trei elemente: clauza sa nu fi fost negociata, clauza sa determine un dezechilibru semnificativ in detrimentul consumatorului, dezechilibrul sa fie creat in contradictie cu buna credinta.
Directiva 93/13 obliga statele membre sa prevada un mecanism care sa asigure ca orice clauza contractuala care nu a facut obiectul unei negocieri individuale sa poata fi controlata pentru aprecierea eventualului sau caracter abuziv. In acest cadru, instanta nationala trebuie sa stabileasca, tinand cont de criteriile prevazute la articolul 3 alineatul 1si la articolul 5 din Directiva 93/13, daca, avand in vedere imprejurarile proprii ale spetei, o astfel de clauza indeplineste criteriile bunei credinte, echilibrului si transparentei prevazute de aceasta directiva.
Pentru a sti daca o clauza provoaca un „dezechilibru semnificativ” in detrimentul consumatorului intre drepturile si obligatiile partilor care decurg din contract, trebuie sa se tina seama in special de normele aplicabile in dreptul national in lipsa unui acord intre parti in acest sens. Instanta nationala va putea evalua, prin intermediul unei asemenea analize comparative, daca si eventual, in ce masura, contractul il plaseaza pe consumator intr o situatie juridica mai putin favorabila in raport cu cea prevazuta de dreptul national in vigoare. De asemenea, este relevant in acest scop sa se procedeze la o examinare a situatiei juridice in care se gaseste consumatorul mentionat avand in vedere mijloacele de care dispune, potrivit reglementarii nationale, pentru a face sa inceteze utilizarea clauzelor abuzive (Hotararea Aziz, punctul 68).
In ceea ce priveste imprejurarile in care un asemenea dezechilibru este creat „in contradictie cu cerinta de buna credinta”, este important sa se constate ca, potrivit jurisprudentei Curtii, instanta nationala trebuie sa verifice in acest scop daca vanzatorul sau furnizorul, actionand in mod corect si echitabil fata de consumator, se putea astepta in mod rezonabil ca acesta din urma sa accepte o asemenea clauza in urma unei negocieri individuale (Hotararea Aziz, punctul 69).
Tribunalul retine faptul ca acordul de vanzare a fost emis in urma solicitarii exprese a reclamantei, iar depozitul a fost incheiat pentru diferenta de 31.000 CHF existenta intre pretul obtinut si suma necesara rambursarii creditului detinut in baza contractului 19414/1.10.2007, scopul depozitului fiind acela de garantare a obligatiei de plata asumata prin contractul de credit. Tribunalul apreciaza ca nu se poate retine exercitarea unei presiuni din partea Bancii pentru incheierea celor doua acte, neexistand niciun element care sa conduca la ideea vicierii consimtamantului partii. Instituirea unor conditii pentru instrainarea bunului si blocarea sumei de 31.000 CHF nu constituie un act abuziv al institutiei de credit intrucat aceste conditii suplimentare au intervenit ca urmare a diminuarii garantiei initiale, bunurile obiect al garantiei intrand in patrimoniul reclamantei intimate ca urmare a incheierii a actelor de dare in plata, iar ulterior imobilul situat in Bacau, str Ionita Sandu Sturza, nr 67 fiind instrainate prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1605/18.06.2015.
Tribunalul apreciaza ca in mod eronat s-a retinut ca reclamanta nu este parte in contractul de credit nr. 04000000000019414/1.10.2007, atat timp cat prin actul aditional nr. 1/23.07.2012 la contractul de ipoteca autentificat sub nr 3396/1.10.2007 si-a asumat obligatia garantarii obligatiei de rambursarii a facilitatii de credit acordat conform contractului 19414/1.10.2007 in valoare de 252.200 CHF, dobandind calitatea de garant ipotecar.
Instanta de apel retine ca prevederile referitoare la conditiile de instrainare a imobilului si de constituire a depozitului sunt descrise in mod clar, consumatorul fiind informat asupra modului de utilizare a sumelor incasate cu titlu de pret al imobilului si avand posibilitatea de a prevedea consecintele economice ale incheierii contractului de depozit.
Raportat la scopul instituirii conditiilor suplimentare referitoare la pretul de vanzare si la blocarea sumei de 31.000 CHF, respectiv garantarea obligatiilor de plata asumate prin cele doua contracte de credit, Tribunalul apreciaza ca B. a dovedit caracterul adecvat al costului impus, actul juridic incheiat continand criterii clare si inteligibile de definire, cu rol de informare a consumatorului asupra justificarii masurii, acesta putand sa prevada consecintele economice care rezulta din aplicarea clauzelor in ceea ce il priveste, nefiind astfel plasat intr-o situatie juridica mai putin favorabila. Apararile intimatei referitoare la incalcarea dreptului de proprietate nu sunt intemeiate, in cauza proprietarul imobilului putand sa dispuna de prerogativele acestui drept, conditionarea vanzarii bunului de stabilirea unui pret minim si de constituirea unui depozit de 31.000 CHF constituind o limitare justificata de necesitatea respectarii obligatiei de garantie asumata prin contractele de imprumut, bunul obiect al contractului de vanzare cumparare reprezentand garantia Bancii.
Instanta nu va mai analiza criticile referitoare la masura obligarii la plata sumei de 3000 de euro cu titlu de daune morale, raportat la stabilirea caracterului legal al actelor contestate, capatul de cerere avand caracter accesoriu, obligatia de reparare a prejudiciului nemaiavand suport legal atat timp cat nu s-a retinut caracterul ilicit al faptei savarsite de Banca.
Fata de aceste aspecte, instanta urmeaza a admite apelul, a schimba sentinta apelata, a respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii si a respinge actiunea, ca neintemeiata, in cauza nefiind intrunite elementele clauzei abuzive in ceea ce priveste primul capat de cerere, respectiv elementele raspunderii civile delictuale, in ceea ce priveste cel de al doilea capat de cerere.