Faliment

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau - Sectia a II-a civila si de contencios administrativ si fiscal la data de 9.08.2013 sub dosar nr. 6954/110/2009**/A2 reclamantul C.A.E.D. - T.C.E. lichidator judiciar al SC M. SRL a solicitat in contradictoriu cu paratul L.E., obligarea acestuia la plata sumei de 456.699,28 lei, reprezentand pasivul debitoarei falite.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat faptul ca, apreciaza ca sunt indeplinite conditiile prevazute de la art. 138 lit. a, d si f din Legea 85/2006 fiind intrunite conditiile de atragere a raspunderii respectiv fapta ilicita, prejudiciul cert si direct, raportul de cauzalitate si existenta vinovatiei.
Reclamantul a mai specificat ca societatea debitoare a fost administrata in perioada mai 208-3.12.2008 de catre R.N., iar in perioada 4.12.2008-25.03.2010 de catre L.E.
Precizeaza reclamantul faptul ca raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au condus la aparitia starii de insolventa a fot completat in data de 20.07.2013 prin nominalizarea persoanei culpabile de aparitia starii de insolventa.
Precizeaza reclamantul faptul ca potrivit indicatorilor economici din situatiile financiare aferente perioadei 2007- aprilie 2010 societatea falita este in stare vadita de insolventa inca din anul 2008. Dovada in acest sens sta constatarile expertului contabil  potrivit carora in perioada iunie 2008- aprilie 2010 activitatea societatii falite a avut la baza in proportie semnificativa creditul acordat acesteia de persoane fizice (salariati – prin incasarea cu intarziere a salariilor si retinerile la sursa a contributiilor acestora la bugetul statului fara a fi platite conform legii in termenul legal), de persoane juridice din acelasi grup de societati precum si institutii bancare. Lipsa de lichiditati a condus la neplata obligatiilor catre bugetul de stat, inclusiv a celor retinute de la salariati, fapt ce a condus la atragerea raspunderii penale nu numai a administratorului, dar si a societatii falite (ds. 4413/260/2012 Judecatoria Moinesti).
Mai precizeaza reclamantul faptul ca  administratorul avea obligatia ca in perioada celor 30 de zile ulterior constatarii lipsei de disponibil pentru acoperirea datoriilor sa formuleze cerere de declansare a procedurii de insolventa in vederea redresarii financiare sub protectia Legii 85/2006, obligatie nerespectata de parat.
Mai precizeaza reclamantul faptul ca, o consecinta a nedeclararii starii de insolventa la timp, a condus la situatia in care, de la datorii catre bugetul consolidat al statului in cuantum de 294.355 lei la 31.12.2008, s-a ajuns la datorii in cuantum de 819.615 lei la 10.05.2010. Mai arata reclamantul ca este relevant si faptul ca valoarea patrimoniului net inregistrata de societate la 31.12.2007 a fost de 2.775.691 lei, fata de 1.067.928 inregistrata la data deschiderii procedurii insolventei. Parte din incasarile lunare obtinute din continuarea activitatii au fost alocate sustinerii activitatii, in defavoarea obligatiilor inregistrate la bugetul statului, iar cheltuielile lunare generale ale societatii nu au fost corelate cu veniturile, acestea depasind in cursul anului 2009 si in anul 2010 rezultatele obtinute din desfasurarea activitatii, administratorul societatii fiind vinovat pentru folosirea unor mijloace ruinatoare pentru societate pentru a procura persoanei juridice fonduri in scopul intarzierii incetarii de plati.
Precizeaza reclamantul faptul ca folosirea contributiilor sociale ale salariatilor si nevirarea lor la bugetul de stat constituie o forma de creditare nelegala, mult prea oneroasa pentru societate, intrucat majoreaza artificial datoriile societatii prin aplicarea de catre organul fiscal a penalitatilor de intarziere.
Mai precizeaza reclamantul faptul ca la aceste aspecte se adauga si creditele bancare contractate in perioada 2008-2009 pentru lichiditati in vederea desfasurarii activitatii, care nu au facut decat sa intarzie momentul blocajului financiar efectiv petrecut in cursul anului 2008 – valoarea disponibilului existent in conturile bancare era insuficient pentru plata obligatiilor curente. Mai mult desi societatea detinea scriptic un patrimoniu net pozitiv, valoarea acestuia a fost supraevaluata, dovada fiind valoarea minusurilor si deprecierilor rezultate in urma inventarierii si evaluarii patrimoniului la intrarea in procedura insolventei.
Mai precizeaza reclamantul faptul ca achizitionarea imobilelor din Husi, str. Albita nr. 6, jud. Vaslui a reprezentat o decizie manageriale deficitara, in conditiile in care acestea au fost achizitionate pe baza de credit bancar integral, administrarea urmand sa se efectueze cu dificultate din pricina distantei, iar veniturile anului anterior nu erau semnificative pentru a sustine un asemenea proiect, iar dupa achizitionarea lor acestea nici macar nu au fost folosite in activitatea societatii, generand doar costuri si prin urmare o indatorare excesiva a societatii, constituind o alta premisa a insolvabilitatii.
Una din principalele cauze care au contribuit la incetarea de plati a fost si acordarea de imprumuturi si avansuri acordate fara justificare economica unor societati, P.E. SRL si U.C.l care la randul lor se afla in procedura de lichidare, imprumuturile acordate in anul anterior deschiderii insolventei, in 2009, erau in suma de 393.500 lei. Mai precizeaza reclamantul faptul ca societatea debitoare a returnat un imprumut catre U.C.l in valoare de 512.900 lei, nefiind luate masuri de compensare reciproca pentru suma de 263.500 lei reprezentand avansuri acordate acestei societati.
O alta cauza este si lipsa de interes a administratorului statutar de a recupera creantele societatii. La data deschiderii procedurii insolventei soldul creantelor de recuperat era de 1.175.821 lei, ponderea lor in total activelor circulante fiind de 60%. Mai arata reclamantul faptul ca din aceasta suma 48% din cuantum reprezinta creante de recuperat de la diversi debitori si 26% reprezinta creante de recuperat de la clienti
In drept, au fost invocate prevederile art. 138 lit. a si d, f din Legea 85/2006.
In sustinere au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri.
Cererea este scutita de plata taxelor de timbru si a timbrului judiciar.
Paratul a formulat intampinare la data de 11.10.2013 prin care a solicitat respingerea actiunii pe cale de exceptie si pe fond. In cuprinsul intampinarii a invocat exceptia prescriptiei dreptului de a mai solicita angajarea raspunderii patrimoniale si exceptia inadmisibilitatii actiunii, exceptia lipsei de calitate procesuala a sa si exceptia lipsei calitatii procesuale active a lichidatorului judiciar.
Pe fondul cauzei precizeaza paratul ca actiunea este neintemeiata intrucat  nu se face vinovat de niciuna din faptele descrise de lichidator, nu are cunostinte contabile, dispunand de personal de specialitate angajat.
Mai precizeaza paratul faptul ca textul de lege impune ca angajarea organelor  de conducere a societatii sa de faca pentru o fractiune a pasivului, iar nu pentru suma datorata creditorilor inscrisi la masa credala. Mai arata paratul ca nu sunt probe care sa dovedeasca fraudarea in interes personal, prin materializarea in concret a unor conturi bancare, a unei averi si sporirea acesteia in urma presupusei deturnari de fonduri si patrimoniului societatii
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 103/7.02.2014 au fost respinse exceptiile lipsei de calitate procesuala si a prescriptiei ca neintemeiata si a fost admisa exceptia inadmisibilitatii actiunii, fiind respinsa ca inadmisibila actiunea.
Prin decizia civila nr. 3454/24.10.2014 Curtea de apel Bacau a admis recursul declarat de reclamantul lichidator judiciar al debitoarei falite, fiind trimis dosarul spre rejudecare primei instante.
La data de 16.01.2015 a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Bacau, sectia a II-a si de contencios administrativ dosarul trimis de Curtea de apel Bacau spre rejudecare, fiind inregistrat sub nr. 6954/110/2009**/A2*.
In rejudecare s-a administrat proba cu inscrisuri si proba cu expertiza contabila judiciara.
In sedinta de judecata din data de 3.02.2016 s-a invocat exceptia nulitatii raportului de expertiza, exceptie respinsa prin incheierea de sedinta din data de 2.03.2016, cu motivarea aratata in practicaua acelei  incheieri de sedinta.
In sedinta publica din data de 13.07.2016 paratul a invocat oral exceptia nulitatii absolute a mandatului de administrator in societatea M. SRL, aratand ca actele in baza caror a intrat in societate ca administrator sunt actul aditional la actul constitutiv nr. 62/4.12.2008 si Hotararea AGA nr. 1/8.11.2008. Precizeaza paratul ca cele doua acte sunt nule intrucat au fost intocmite pentru o cauza nelicita, imorala si contrara bunelor moravuri. Cauza nelicita se refera la faptul ca retribuirea sa va fi prin Hotararea AGA si cei 5 asociati nu i-au fixat vreo retributie si nici nu l-au retribuit din decembrie 2008 si pana astazi pentru calitatea sa de administrator. Un alt motiv de nulitate este inexistenta unei convocari a partilor cu 10 zile, inainte de data sedintei Adunarii generale a asociatilor SC M. SRL.
Analizand exceptia invocata, respectiv exceptia nulitatii absolute a mandatului de administrator in societatea M. SRL a paratului, instanta o apreciaza ca neintemeiata.
Motivele expuse de catre parat atat oral in fata instantei cat si in scris, in sedinta din 13.07.2016, in invocarea exceptiei nu pot fi asimilate unei exceptii din cele prevazute de codul de procedura civila. Motivele invocate se refera la nulitatea unor acte ce stabilesc mandatul de administrator al paratului, insa argumentele expuse au legatura cu alte aspecte ce tin de fondul unei actiuni cu care instanta nu a fost investita.
Mai mult nulitatea absoluta a actului constitutiv al societatii debitoare si a hotararii AGA de numire a paratului ca administrator nu poate fi ceruta pe cale de exceptie, ci numai pe cale principala. Prin urmare, avand in vedere faptul ca motivele invocate nu se circumscriu unei exceptii procesuale sau de fond, care fara sa angajeze fondul are tocmai rolul de a o evita sau de a intarzia cercetarea acestuia, instanta apreciaza ca neintemeiata exceptia imvocata si va fi respinsa.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma probelor administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:
In fapt, prin sentinta civila nr. 529/5.05.2010 pronuntata de Tribunalul Bacau – Sectia a II-a civila si de contencios administrativ si fiscal s-a deschis procedura generala a insolventei, iar prin sentinta civila nr. 765/1.06.2011 s-a deschis procedura falimentului in forma generala impotriva debitoarei SC M. SRL.
Din furnizarea de informatii eliberata de O.N.R.C. instanta retine faptul ca societatea falita a fost administrata din data de 4.12.2008 si pana la data deschiderii procedurii de catre paratul L.E..
Analizand continutul tabelul definitiv al creantelor instanta retine faptul ca totalul creantelor inscrise in acesta este de  456.699,28 lei.
In drept, potrivit dispozitiilor articolului 138, alin.1 din Legea 85/2006 in cazul in care in raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea,
f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati.
Institutia raspunderii organelor de conducere sau de supraveghere este definita si analizata atat in practica cat si in mare parte a doctrinei ca o raspundere speciala care prezinta caracteristicile principale ale raspunderii delictuale, ca o raspundere personala care intervine numai atunci cand prin savarsirea faptelor enumerate de lege s-a ajuns la starea de insolventa.
Din prevederile legale in materie rezulta ca se cer a fi intrunite cumulativ patru conditii pentru angajarea raspunderii pentru fapta proprie, si anume: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul - elemente pe care reclamantul trebuie sa le dovedeasca.
In cazul specific reglementat de Legea 85/2006 reclamantul trebuie sa mai probeze ca faptele enumerate la art. 138 au contribuit la insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile si calitatea speciala a persoanei chemata sa raspunda in sensul ca face parte din organele de conducere sau de supraveghere sau a cauzat starea de insolventa. Angajarea raspunderii intervine doar daca prejudiciul a rezultat din fapta culpabila a administratorului sau a persoanei care face parte din organul de supraveghere.
Natura juridica a raspunderii membrilor organelor de conducere si control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane si societate, fiind vorba de o raspundere civila, patrimoniala, iar sursa obligatiei incalcate determina natura raspunderii. Incalcarea unei obligatii decurgand din contractul de mandat – cuprins in actul constitutiv – atrage raspunderea contractuala a administratorului, iar incalcarea unei obligatii legale atrage raspunderea delictuala a administratorului.
Cu privire la faptele prevazute de art. 138 lit. a si f din Legea 85/2006 judecatorul sindic apreciaza ca sunt intrunite conditiile pentru a fi antrenata aceasta raspundere speciala pentru urmatoarele considerente:
In privinta faptei ilicite instanta constata ca, potrivit mentiunilor din cuprinsul raportului privind completarea cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, dupa analizarea contractelor comerciale ale debitoarei falite si finalizarea inventarului bunurilor debitoarei, rezulta faptul ca starea de insolventa este vadita din anul 2008. Instanta retine ca din expertiza contabila administrata in cauza rezulta faptul ca incepand cu semestrul II al anului 2008 starea de insolventa a devenit din prezumata si vadita in iminenta, justificata, indicatorii economici avand evolutie descendenta. Se retine de asemenea ca structurile active numai acopera datoriile curente, iar finantarea activitatii societatii in anul 2008 are urmatoarea structura: din activitatea proprie 44,29%, iar din imprumuturi 55,71%. Instanta retine ca in anul 2009 finantarea activitatii societatii debitoarea se face mai mult din imprumuturi decat din activitatea economica a societatii astfel: 29,71% din activitatea proprie si 70,29% din imprumuturi.
Din expertiza se retine faptul ca paratul a incheiat acte aditionale la contractele de credit contractate de societate pentru suplimentarea creditelor, instanta avand in vedere doar actele aditionale incheiate in timpul mandatului paratului, respectiv cele incheiate dupa 4.12.2008. Actele aditionale incheiate au fost utilizate pentru sustinerea activitatii de investitie si productie. Or fata de valoarea obligatiilor fiscale restante – 327.867 lei - la data suplimentarii liniei de credit, instanta nu poate decat sa retina faptul ca , paratul in calitate de administrator desi cunostea situatia financiara a societatii a continuat sa procure fonduri care nu au facut decat sa adanceasca starea de insolvabilitate in care se afla, conducand in mod evident societatea spre falimentul acesteia. Faptul ca paratul a reesalonat datoriile din unele contracte de credit nu il exonereaza de raspunderea pe care o poarta pentru neindeplinirea obligatiei de a declara starea de insolventa a persoanei juridice. Mai mult reesalonarea creditelor, desi pare la prima vedere o masura menita sa opreasca declararea anticipata a scadentei, nu face decat sa adauge costuri in plus acestor credite.
Mai mult se retine faptul ca societatea, desi se instalase starea de insolventa, a continuat in aceeasi linie descendenta prin acordarea de imprumuturi si plati in avans catre terti, persoane fizice si juridice, astfel in anul 2008 suma de 2.019.988 lei, iar in 2009 suma de 724.350 lei. Avansurile date de societatea debitoare catre clienti se circumscrie faptei ilicite prevazute de art. 138 lit. a din Legea 85/2006. Practic se acorda un imprumut, conform raspunsului la obiectiunile la expertiza, in cuantum de 724.150 lei catre societati afiliate de grup (P.E. SRL si U.C.l), in anul 2009 si se incaseaza din aceasta suma 430.850 lei, ramanand de restituit suma de 393.500 lei, in conditiile in care pasivul societatii este in cuantum de  456.699,28 lei. Aspect ce formeaza convingerea instantei ca paratul nu a dorit sa achite datoriile societatii, ci a urmarit sa cauzeze falimentul acesteia.
Se retine de asemenea ca neplata contributiilor sociale datorate de catre debitoarea falita pentru salariatii sai reprezinta un mod de creditare al societatii care de asemenea conduce la existenta faptei ilicite privind procurarea de fonduri prin mijloace ruinatoare, dat fiind faptul ca neplata la termen a obligatiilor fiscale genereaza penalitati si majorari de intarziere foarte mari, care nu fac decat sa creasca cuantumul datoriilor societatii.
Cu privire la prejudiciu acesta consta tocmai in insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile din cauza ajungerii societatii in insolventa. Simpla constatare a starii de insolventa constituie o conditie suficienta pentru angajarea raspunderii, dat fiind faptul ca are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente fata de catre creditori si implicit prejudicierea acestora.
Vinovatia, la randul ei, poate imbraca forma culpei sau a intentiei si trebuie sa fi existat la data savarsirii faptei. Simpla reprezentare a faptului ca prin savarsirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciaza societatea si creditorii prin producerea sau numai conditionarea starii de insolventa, este suficienta pentru antrenarea raspunderii, iar paratul a avut aceasta reprezentare.  Asa cum a fost expus  anterior paratul a avut calitatea de administrator la data la care insolventa a devenit iminenta, aceasta conducand activitatea societatii intr-un mod care era previzibil ca se indreapta spre faliment.
In privinta legaturii de cauzalitate judecatorul sindic retine ca activele societatii folosite de catre parat ar fi putut acoperi in totalitate debitele societatii astfel ca, in lipsa savarsirii de catre parat a faptei ilicite, debitoarea ar fi putut evita incapacitatea de plata sau ar fi putut acoperi chiar si partial datoriile.
Cu privire la fapta prevazute art. 138 lit. d instanta retine urmatoarele:
Art.138. lit. d din Legea 85/2006 se refera la aspectele ilicite ale administratorului care incalca normele legale imperative referitoare la tinerea contabilitatii. Legiuitorul a avut in vedere trei modalitati alternative de savarsire a acestei fapte: tinerea unei contabilitati fictive, consta in mentionarea in evidentele contabile a unor date eronate, menite sa disimuleze adevarata stare patrimoniala a societatii; ascunderea sau distrugerea unor documente contabile in scopul denaturarii starii patrimoniale a societatii comerciale si netinerea unei contabilitati in conformitate cu legea nr. 82/1991 in sensul neintocmirii si nedepunerii situatiilor financiare trimestriale, anuale, semestriale, a declaratiilor fiscale etc.
Astfel, cu privire la fapta ilicita se retine  ca, aceasta nu trebuie neaparat sa constea intr-o actiune dar poate consta si in omisiunea, inactiunea ilicita, in neindeplinirea unei activitati ori neluarea unei masuri, atunci cand aceasta activitate sau aceasta masura trebuia, potrivit legii, sa fie intreprinsa de catre o anumita persoana.
In speta inactiunea consta in nerespectarea dispozitiilor legale privind obligatia tinerii contabilitatii, in special in nerespectarea prevederilor Legii nr.82/1991 si Legii 31/1990.
In calitatea sa de administrator, paratul avea obligatia de a conduce contabilitatea societatii in conformitate cu legea si de a asigura integritatea patrimoniului societatii. Netinerea contabilitatii in mod corect nu face posibila sesizarea dificultatilor cu care se confrunta debitoarea si face insesizabila starea de insolventa care poate sa apara la un moment dat, aspecte care ar fi inlaturate in conditiile unei contabilitati tinute corect care ar permite titularului sa ia masurile necesare pentru preintampinarea unor astfel de situatii.
Potrivit dispozitiilor art.10 alin.1 din Legea nr.82/1991 „raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii la persoanele prevazute la art.1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii unitatii respective”.
Evidentele contabile au menirea de a asigura informarea despre starea economica si deciziile persoanei juridice, reflectand o imagine fidela a patrimoniului debitorului in timp.
Astfel cum rezulta din cuprinsul raportului privind cauzele si imprejurarile care au determinat aparitia starii de insolventa, insolventa debitoarei se datoreaza faptului ca  acesta si-a creat obligatii de plata catre bugetul consolidat al statului si catre alti creditori, obligatii care nu au fost achitate la termenul scadent si  care au generat dobanzi si penalitati de intarziere. O alta cauza care a condus la starea de insolventa este faptul ca debitoarea nu a facut toate demersurile necesare in vederea recuperarii creantelor datorate si plata datoriilor sale, ba mai mult a acordat imprumuturi sau avansuri fara a tine seama de starea financiara  a societatii.
Tinerea unei evidente contabile dar fara respectarea prevederilor legale, atrage in mod egal raspunderea administratorului societatii, in conditiile in care o contabilitate necorespunzator tinuta are efecte direct proportionale asupra bunului mers al societatii.
Corecta tinere a registrelor contabile este o obligatie stabilita in sarcina administratorilor societatii de Legea nr. 31/1990, care in art. 71 stabileste ca administratorii sunt solidari raspunzatori fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilitatii, prevede ca raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorului. Netinerea contabilitatii in mod corect nu face posibila sesizarea dificultatilor cu care se confrunta societatea si face insesizabila starea de insolventa care poate sa apara la un moment dat, aspecte care ar fi inlaturate in conditiile unei contabilitati tinute corect care ar permite administratorilor sa ia masurile necesare pentru preintampinarea unor astfel de situatii.
Cu privire la prejudiciu acesta consta tocmai in insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile din cauza ajungerii societatii in insolventa. Simpla constatare a starii de insolventa constituie o conditie suficienta pentru angajarea raspunderii, dat fiind faptul ca are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente fata de catre creditori si implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 impun conditia ca fapta membrilor organelor de supraveghere si conducere sa fi contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa, prejudiciind astfel societatea si indirect creditorii sai. Fapta trebuie sa fi produs starea de insolventa, respectiv incetarea platilor, sau sa fi constituit numai o conditie favorabila producerii acestei stari. In speta, falimentul sugereaza existenta raportului de cauzalitate intre faptele personale ale paratului si prejudiciul suferit de averea debitoarei si implicit de catre creditori, textul gasindu-si aplicabilitatea si in situatia in care fapta a constituit doar o conditie favorabila pentru realizarea efectului.
Vinovatia, la randul ei, poate imbraca forma culpei sau a intentiei si trebuie sa fi existat la data savarsirii faptei. Simpla reprezentare a faptului ca prin savarsirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciaza societatea si creditorii prin producerea sau numai conditionarea starii de insolventa, este suficienta pentru antrenarea raspunderii, iar paratul a avut aceasta reprezentare.
Avand in vedere ca raspunderea pentru conducerea activitatii debitoarei revine paratului in calitate de administrator statutar judecatorul sindic retine ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 138 lit. a, d, f din Legea 85/2006 va obliga L.E. la plata  sumei  de 456.699,28 lei reprezentand  pasiv  ramas  neacoperit  al  debitoarei SC M. SRL  catre  contul  de  avere  al  debitoarei  falite. Instanta, respinge ca neintemeiata exceptia nulitatii absolute a mandatului de administrator in societatea M. SRL.
Admite cererea formulata de reclamantul C.A.P.I. -T.C.E. lichidator judiciar al SC M. SRL privind atragerea raspunderii patrimoniale a paratului L.E. Obliga paratul L.E. la plata sumei de 456.699,28 lei reprezentand pasivul neacoperit al societatii SC M. SRL.
Definitiva si executorie.
Cu recurs in termen de 7 zile de la comunicare.