Faliment

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau - Sectia a II-a civila si de contencios administrativ si fiscal la data de 18.09.2015 sub dosar nr. 5631/110/2012/a54 reclamantul T.A.S. lichidator judiciar al SC R.M.U. SRL  a solicitat in contradictoriu cu paratul T.C.F. obligarea acestuia la plata sumei de 117.454.124,33 de lei reprezentand pasivul debitoarei falite.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat faptul ca administratorul: a folosit bunurile sau creditele societatii in folosul propriu sau al altei persoane, a dispus continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati, nu a tinut o contabilitate corecta si nu a inventariat anual bunurile societatii, a deturnat sau ascuns o parte din activul societatii ori a marit fictiv pasivul acesteia.
Mai arata reclamantul faptul ca societatea debitoare a incasat la data de 26.10.2010 suma de 709255 Euro, suma aferenta comenzii M208P013/26.12.2008, suma destinata, potrivit contractului incheiat cu B.T., achitarii sumelor contractate de la banca.  Mai precizeaza lichidatorul judiciar faptul ca aceasta suma era constituita drept garantie la contractul de credit incheiat cu banca, neputand fi folosita pentru plata furnizorilor societatii, iar cea mai mare parte a fost folosita pentru plata contractelor de prestari servicii cu firma afiliata T.I. SRL (in prezent  SC R.E.M. SRL), in cuantum de 2.060.000 lei. Mai arata reclamantul faptul ca societatea debitoare a utilizat suma de 2.970.420,85 lei in vederea achitarii furnizorilor, cu precadere a unui furnizor, in dauna creditelor bancare, determinand cresterea cheltuielilor cu dobanzile si comisioanele bancare, precum si a penalitatilor calculate pentru nerambursarea liniei de credit angajate.
Mai arata lichidatorul judiciar faptul ca debitorul avea obligatia sa solicite deschiderea procedurii in termen de 30 de zile de la data constatarii starii de insolventa, fapta omisiva a administratorului statutar fiind savarsita in interes personal, intrucat mandatul administratorului, fiind de natura comerciala, se prezuma a fi oneros. Se precizeaza si faptul ca activitatea debitoarei a continuat sa inregistreze pierderi, mai mult societatea debitoare si-a incetat activitatea in cursul lunii aprilie 2012, fiindu-i sistata furnizarea energiei electrice indispensabile productiei, iar abia in cursul lunii octombrie 2012 a adresat tribunalului cererea de deschidere a procedurii.
Reclamantul a mai specificat faptul ca s-au constat lipsuri la inventar cu ocazia inventarierii patrimoniului mijloace fixe in valoare de 2.789.624,45 lei, stocuri in valoare de 3.924.082 lei si productie in curs de executie in valoare de 9.737.055,42 lei. A mai precizat lichidatorul judiciar faptul ca s-a tinut o evidenta defectuoasa a creantelor de recuperat, in cuantum de 26.944.315 lei, s-au consemnat gresit documentele in baza carora au fost efectuate inregistrarile contabile, motiv pentru care nu mai exista nicio evidenta a creantelor prescrise, nu a inregistrat in evidenta contabila ajustari privind deprecierea creantelor.
Reclamantul a mai precizat faptul ca situatia activului societatii la data inventarierii nu s-a regasit efectiv in gestiune, pentru lipsa stocurilor productia in curs de executie se face raspunzator administratorul societatii.
In drept, au fost invocate prevederile  art. 138 lit. a, c, d si e din Legea 85/2006.
In sustinere au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri.
Cererea este scutita de plata taxelor de timbru si a timbrului judiciar.
Paratul, legal citat, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii aratand ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale reclamantul trebuie sa probeze existenta unor fapte concrete, a unui prejudiciu material, vinovatia si raportul de cauzalitate.
Mai precizeaza paratul faptul ca se impune ca reclamantul sa determine in mod concret prejudiciul cauzat pentru a putea formula aparari, trimiterea la tabelul de creante neconstituind un element suficient pentru ca instanta sa poata aprecia asupra caracterului intemeiat al cererii.
Mai precizeaza paratul si faptul ca societatea debitoare nu a desfasurat activitati doar prin unitatea din jud. Bacau, ci si in localitatea N.O., prin deschiderea unei filiale. Cele doua unitati au desfasurat activitati comerciale ce au presupus inevitabil si o solidaritate pasiva in cadrul unor raporturi juridice civile obligationale, respectiv contractarea si garantarea unor linii de credit, precum si contractul de credit in valoare de 6.000.000 euro incheiat cu G.B. la data de 15.12.2010 si cel semnat cu A.B.R..
Mai precizeaza paratul faptul ca imprejurarile care au determinat incapacitatea de plata a unitatii din Bacau au afectat si filiala din N.O., aceasta intrand la randul ei in procedura insolventei. Mai precizeaza paratul faptul ca in analiza celor doua tabele de creante ale celor doua entitati, cea mai mare pondere, in ambele tabele, o au creditorii bancari G.B., A.B.R. si E. SA, fata de care cele doua societati aveau calitatea fie de debitor, fie de garant. Arata paratul faptul ca creditorii aratati sunt inscrisi in ambele tabele si participa simultan la distribuiri de sume din lichidarea averii, desi creanta este una singura.  Mai arata paratul faptul ca in dosarul de faliment al filialei N.O. s-a admis actiunea in atragerea raspunderii patrimoniale a sa, fiind obligat sa suporte intreg pasivul filialei in valoare de 89.916.531,27 lei, valoarea acestui prejudiciu suprapunandu-se in mare cu cererea de chemare in judecata din prezentul dosar.
Precizeaza paratul ca in ce priveste ipoteza prevazuta de dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006 nu sunt indeplinite conditiile, neexistand utilizarea frauduloasa a fondurilor banesti ale societatii in scopul obtinerii de beneficii in interes personal sau al unor terte persoane. SC R.E.M. SRL este unul din furnizorii societatii, precizeaza paratul ca acesta a sustinut  permanent activitatea societatii debitoare, realizand plati in numele acesteia atat la bugetul statului cat si la furnizori diversi, iar platile realizate catre acest furnizor au fost consecinta directa a obligatiilor inregistrate la acea data fata de acesta.. Mai precizeaza paratul faptul ca, comanda M208P013/26.12.2008 a fost realizata in procent de 10%, aceasta comanda nefiind finantata de catre banca. Mai precizeaza paratul ca a fost decontata printr-un acreditiv bancar deschis la B.T., iar din sumele incasate s-au platit mai multi furnizori, nu doar societatea SC R.E.M. SRL.
Paratul mai precizeaza faptul ca sistarea energiei electrice  nu poate insemna ca de la acest moment a inceput sa curga termenul de 30 de zile prevazut de lege pentru declararea insolventei. Mai precizeaza paratul faptul ca pana la formularea cererii de deschidere a procedurii insolventei a incercat sa poarte corespondenta cu toti partenerii de afaceri  si  sa redreseze economic societatea. Mai precizeaza administratorul faptul ca nu are un contract de munca incheiat cu societatea, iar pentru mandatul sau comercial nu a incasat venituri de la societatea debitoare. Mai arata paratul ca insuficienta fondurilor banesti pentru plata contureaza starea de insolventa, insa nu este echivalenta cu reaua credinta a administratorului statutar.
Paratul mai precizeaza faptul ca pentru lipsurile de la inventarul efectuat de lichidatorul judiciar nu revine exclusiv administratorului ci si altei persoane care are obligatia gestionarii entitatii respective.
Paratul  mai precizeaza faptul ca de la data deschiderii nu a mai avut acces in incinta unitatii, iar inventarul este intocmit de lichidatorul judiciar, fara a fi verificat legal, intrucat contestatia sa impotriva procesului verbal de inventariere a fost respinsa ca inadmisibila.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma probelor administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:
In fapt, prin hotararea pronuntata la data de 07.11.2012 de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 5631/110/2012/a54 s-a dispus intrarea in faliment in procedura generala.
Din furnizarea de informatii eliberata de O.N.R.C. instanta retine faptul ca societatea falita  a fost infiintata la data de 26.07.2000, paratul fiind administrator de la aceeasi data.
Analizand continutul tabelul definitiv al creantelor instanta retine faptul ca totalul creantelor inscrise in acesta este de  117.194.628,33 lei.
In cuprinsul raportului asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa s-a ajuns la concluzia savarsirii faptelor prevazute de art. 138 alin. 1 lit. a, c, d si e din Legea 85/2006.
In drept, potrivit dispozitiilor articolului 138 alin.1 lit. a, c, d si e din Legea 85/2006 in cazul in care in raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:
    a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
    c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati;
    d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
    e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia.
Institutia raspunderii organelor de conducere sau de supraveghere este definita si analizata atat in practica cat si in mare parte a doctrinei ca o raspundere speciala care prezinta caracteristicile principale ale raspunderii delictuale, ca o raspundere personala care intervine numai atunci cand prin savarsirea faptelor enumerate de lege s-a ajuns la starea de insolventa.
Din prevederile legale in materie rezulta ca se cer a fi intrunite cumulativ patru conditii pentru angajarea raspunderii pentru fapta proprie, si anume: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul - elemente pe care reclamantul trebuie sa le dovedeasca.
In cazul specific reglementat de Legea 85/2006 reclamantul trebuie sa mai probeze ca faptele enumerate la art. 138 au contribuit la insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile si calitatea speciala a persoanei chemata sa raspunda in sensul ca face parte din organele de conducere sau de supraveghere sau a cauzat starea de insolventa. Angajarea raspunderii intervine doar daca prejudiciul a rezultat din fapta culpabila a administratorului sau a persoanei care face parte organul de supraveghere.
Natura juridica a raspunderii membrilor organelor de conducere si control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane si societate, fiind vorba de o raspundere civila, patrimoniala, iar sursa obligatiei incalcate determina natura raspunderii. Incalcarea unei obligatii decurgand din contractul de mandat – cuprins in actul constitutiv – atrage raspunderea contractuala a administratorului, iar incalcarea unei obligatii legale atrage raspunderea delictuala a administratorului.
Instanta apreciaza ca, in speta, nu sunt intrunite conditiile pentru a fi antrenata aceasta raspundere speciala, in lipsa probelor.
In primul rand judecatorul sindic retine faptul ca pentru admiterea unei astfel de actiuni este necesar sa se probeze intrunirea conditiilor speciale ale raspunderii, prin care sa se faca dovada faptelor ilicite si a legaturii de cauzalitate cu starea de insolventa, precum si proba prejudiciului pricinuit prin savarsirea faptelor enumerate de reclamant in cererea sa. Or in speta de fata reclamantul a inteles sa probeze existentei faptelor, a vinovatiei paratului si a legaturii de cauzalitate cu raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au condus la starea de insolventa a societatii debitoare.
Judecatorul sindic apreciaza ca Raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au condus la aparitia insolventei debitoarei nu are valoare probatorie de sine statatoare, acest raport reprezentand doar actul prin care lichidatorul judiciar, in exercitarea atributiilor sale, face anumite constatari, al caror rol , in esenta, este de a aduce la cunostinta creditorilor starea de fapt a societatii debitoare si a cauzelor probabile care au condus la starea de insolventa a acesteia.
In ce priveste materia raspunderii patrimoniale in Legea 85/2006, legiuitorul nu a instituit prezumtii legale in cazul faptelor ilicite prevazute de dispozitiile art. 138, astfel ca revine in sarcina reclamantului, in speta a lichidatorului, sa probeze concluziile din raportul sau.
Astfel, nu este suficient ca lichidatorul sa precizeze atat in cuprinsul raportului sau cat si al motivelor actiunii de fata, ca administratorul a folosit bunurile sau creditele societatii in folosul sau sau al altei persoane, cata vreme in cauza nu a fost solicitata o expertiza de specialitate sau depuse inscrisuri din care sa rezulte modul in care a fost utilizata suma de 709255 Euro. Judecatorul sindic nu are cum sa verifice motivele expuse de lichidatorul judiciar in sprijinul actiunii sale, cata vreme nici macar nu a depus la dosarul cauzei un extras ORC al societatii SC R.E.M. SRL din care sa rezulte identitatea administratorului celor doua societati, debitoarea si cea anterior mentionata. Mai mult doar pentru ca doua sau mai multe societati au acelasi administrator nu naste prezumtia faptului ilicit. Acest aspect trebuie probat, lichidatorul judiciar trebuind sa depuna la dosarul cauzei si modul in care s-au distribuit aceste sume, pentru ca judecatorul sindic sa aprecieze asupra ponderii platilor si implicit asupra unui interes personal sau al unei terte persoane prin fraudarea intereselor societatii falite si a creditorilor sai.

De asemenea, nu se poate retine nici fapta de a dispune, in interes personal, continuarea activitatii care duce in mod vadit, persoana juridica, la incetare de plati. Consecinta continuarii activitatii, incetarea de plati trebuie sa fie vadita, deci evidenta, raportat la diligentele unui bun proprietar. Judecatorul sindic apreciaza, in lipsa altor probe, ca interesul personal in continuarea activitatii care conduce societatea la sistare de plati si deci insolventa, trebuie sa rezide in interesul personal al administratorului de a se mentine cat mai mult in functie si de a profita de consecintele patrimoniale ale acestui aspect. Interesul personal despre care face vorbire legiuitorul se refera la intentia de frauda, iar nu la neglijenta  sau imprudenta administratorului statutar. Or in speta de fata nu rezulta ca administratorul a incasat venituri din societate, nefiind depuse inscrisuri in acest sens si din care sa rezulte contrariul.
Dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006 impun indeplinirea a doua conditii: existenta interesului personal al organului de conducere si caracterul evident al iminentei insolvabilitatii societatii debitoare, nefiind suficient ca administratorul societatii debitoare sa fi dispus continuarea activitatii societatii, ci trebuia probata si imprejurarea ca a dispus in interes personal continuarea activitatii societatii debitoare. De altfel, legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina conducatorilor societatii, numai pentru ca ar fi dispus continuarea activitatii societatii care ducea in mod vadit persoana juridica la incetarea de plati, acest aspect trebuind dovedit de catre lichidatorul judiciar.
De asemenea, se retine si faptul ca, continuarea activitatii si neindeplinirea obligatiei privind solicitarea deschiderii procedurii in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa nu are legatura cu o fapta ilicita, deoarece acest aspect intervine ulterior deschiderii procedurii pentru motivul unei stari de insolventa deja aparute, cand nu se mai pune problema cauzarii ei.
Chiar daca s-ar aprecia ca nerespectarea obligatiei de a solicita deschiderea proceduri si continuarea activitatii reprezinta un act de vinovatie, incalcarea art. 27 din Legea 85/2006 nu cade sub incidenta art. 138 lit. c din Legea 85/2006 in lipsa unei dovezi certe cu privire la interesul personal al paratei in continuarea activitatii.
Prin raportare la situatia de fapt astfel cum a fost aceasta descrisa in cerere, instanta constata ca lichidatorul judiciar s-a limitat la a face afirmatii generice referitoare la continuarea activitatii societatii, fara a dovedi in concret, elementele care sa duca la concluzia indeplinirii cerintelor legale, nefiind probate niciuna din cele doua conditii prevazute de legea speciala, motiv pentru care nu se va retine incidenta acestui caz.

Judecatorul sindic apreciaza ca si in ce priveste fapta ilicita prevazuta de dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006,  nu este probata existenta ei, cu atat mai mult cu cat lichidatorul judiciar face vorbire in cererea sa de netinerea unei contabilitati corecte. In lipsa unei expertize contabile din care sa rezulte netinerea unei contabilitati in conformitate cu legea, modul generic al netinerii unei contabilitati corecte nu poate conduce la ideea de frauda, cum ar fi spre exemplu inregistrarea in contabilitate a unor tranzactii nereale, in absenta unor documente justificative sau a unora falsificate. Se mai constata faptul ca lichidatorul judiciar nu a indicat in concret daca au existat o serie de nereguli descoperite in tinerea contabilitatii de catre parat si nu a demonstrat impactul acestora asupra intervenirii starii de insolventa, respectiv legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si insolventa ori prejudiciul produs.
Judecatorul sindic nu poate retine nici fapta ilicita prevazuta de dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. e din Legea 85/2006, nefiind dovedit in speta de fata deturnarea elementelor de activ  pentru fraudarea intereselor societatii sau crearea  fictiva a unor elemente de pasiv.

Prin urmare, avand in vedere cele expuse mai sus si retinand faptul ca, reclamantul nu a produs dovezi in sensul celor sustinute prin cererea de chemare in judecata, instanta va respinge cererea ca neintemeiata.