Fond funciar

Prin sentinta civila nr. 2240 din 10.09.2014 pronuntata de Judecatoria Onesti a fost admisa in parte cererea formulata de reclamanta V.E., decedata in timpul procesului, si continuata de mostenitorii sai V.I., domiciliat in Bucuresti, si V.T., cu domiciliul ales in Bucuresti, in contradictoriu cu C.L.D. de aplicare a legilor fondului funciar, judetul Bacau, C.J.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si cu intervenienta R.N.P.R., D.S. Bacau, cu sediul in judetul Bacau.     
A fost anulata Hotararea nr. 12658/11.11.2008, emisa de C.J.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor.
S-a dispus reconstituirea in favoarea lui V.I. si V.T., mostenitorii defunctei V.E., a dreptului de proprietate cu privire la suprafata de 1.684,20 ha teren cu vegetatie forestiera situat pe teritoriul administrativ al comunei D., respectiv pe amplasamentul identificat in raportul de expertiza, anexa si schitele aferente, efectuate de expert S.S. (filele 287-302).
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin Hotararea nr. 12658/11.11.2008, emisa de C.J.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor (file 3-4), a fost respinsa contestatia nr. 3887 din 16.05.2008 formulata de V.E. impotriva propunerii Comisiei locale pentru aplicarea legilor fondului funciar a comunei D. nr. 3656 din 07.05.2008 cu privire la suprafata de 1.449 ha teren cu vegetatie forestiera, motivat de faptul ca solicitanta V.E. nu face dovada calitatii de mostenitor dupa E.G., nefiind depus certificatul de deces al autorului E.G. si documente privind identificarea vechiului amplasament. 
Prin cererea formulata V.E. a sustinut ca are calitatea de mostenitor, anexand acte de stare civila si inscrisuri cu privire la suprafata de teren solicitata.
Din inscrisurile depuse la dosar (file 27, 36, 38, 33, 34) instanta a retinut ca parintii lui E.G. se numeau E. si G. G., ca reclamanta V.E. se numea inainte de casatorie R.E., iar parintii acesteia I.R. si R.R.. I.R. se numea inainte de casatorie I.S., iar parintii acesteia S.A. si S.M. (bunica reclamantei), iar aceasta din urma este fiica lui N. G. si a E. G. Astfel, E.G. si I.R. erau rude de gradul IV, reclamanta venind la succesiunea lui E.G. prin reprezentarea mamei sale I.R. Avand in vedere cele aratate anterior si ca in legatura cu suprafata solicitata de V.E. nu au mai fost facute cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, fata de prevederile art. 13 din HG nr. 890/2005, instanta a retinut ca in cauza s-a facut dovada pentru reclamanta a calitatii de mostenitor dupa E.G.
In ceea ce priveste suprafata de teren solicitata, in cauza au fost depuse mai multe inscrisuri printre care cel eliberat de A.N.-D.A.N.I.C. (copie extras din data de 06.10.2008 - file 250-251) in cuprinsul caruia este mentionat in anul 1948 G. Emil cu o suprafata totala posedata de 2.176 ha, 2 parcele. De asemenea, a fost dispusa efectuarea unei expertize, raportul de expertiza fiind depus la dosar (file 287-303). Pentru efectuarea expertizei au fost avute in vedere mai multe inscrisuri mentionate de expert in cuprinsul raportului, printre care si inscrisul mentionat mai sus, fiind identificata suprafata de 2.247,46 ha, suprafata din care va fi avuta in vedere pentru reconstituirea dreptului de proprietate numai 1.684,20 ha (rezultata din insumarea tuturor suprafetelor mentionate in anexa A1 la expertiza), fata de faptul ca diferenta se afla in proprietatea diferitelor persoane fizice si juridice, conform constatarilor expertului. 
Astfel, fata de cele aratate mai sus, fata de art. 53 din Legea nr. 18/1991, a fost admisa in parte cererea, a fi anulata Hotararea nr. 12658/11.11.2008, emisa de C.J.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si s-a dispus reconstituirea in favoarea lui V.I. si V.T., mostenitorii defunctei V.E., a dreptului de proprietate cu privire la suprafata de 1.684,20 ha teren cu vegetatie forestiera situat pe teritoriul administrativ al comunei D., respectiv pe amplasamentul identificat in raportul de expertiza, anexa si schitele aferente, efectuate de expert S.S. (filele 287-302).
Impotriva acestei hotarari, toate partile au declarat recurs.
Prin recursul declarat, recurentii-reclamanti au aratat ca sentinta pronuntata este nelegala intrucat pentru diferenta de teren de 563,26 hectare, care nu mai poate fi reconstituita in natura, instanta de fond trebuia sa se acorde masuri compensatorii. Legea 165/2013 este de imediata aplicare, iar instanta de fond omologand expertiza efectuata in cauza, a preluat, fara a mai analiza cererea de reconstituire, doar posibilitatea restituirii in natura a terenurilor forestiere aflate in administrarea intervenientei R., ignorand dispozitiile art.21 alin.6 si 7, care prevad solutionarea cererii prin acordarea de masuri compensatorii sub forma de puncte.
In motivarea recursului, recurenta-parata C.J.B. a aratat ca sentinta este netemeinica si nelegala pentru ca in mod gresit instanta de fond a retinut faptul ca reclamanta V.E. a facut dovada calitatii de mostenitor dupa E.G., ca I.R. si E.G. erau rude de gradul IV si ca reclamanta vine la succesiunea lui E.G., prin reprezentarea mamei sale; in mod gresit s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 1.6842,20 hectare, desi reclamanta a facut dovada dreptului de proprietate doar pentru suprafata de 1.449 hectare padure, conform extrasului de pe Tabelul bunurilor agricole expropriate in urma reformei agrare din 1945.
Recurenta-parata C.L.D. a declarat recurs impotriva hotararii, fara insa a-l motiva.
Recurenta-intervenienta, RNP-R.-D.S. Bacau, a criticat hotararea, aratand ca actele de stare civila depuse nu sunt suficiente pentru a dovedi ca reclamanta este cel putin ruda de gradul IV cu E.G., conform prevederilor art.13 din anexa 1 la H.G. 890/2005; sub un alt aspect se arata ca s-a procedat in mod gresit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 1.6842,20 hectare, desi reclamanta a facut dovada dreptului de proprietate doar pentru suprafata de 1.449 hectare padure, conform extrasului de pe Tabelul bunurilor agricole expropriate, privind mosia D. din comuna D., P. Tg. Ocna, judetul Bacau.
Recurentii-reclamanti au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea recursurilor, declarate de recurenta-parata C.J.B. si de recurenta-intervenienta, RNP-R.-D.S. Bacau, ca nefondate si anularea recursului declarat de recurenta-parata C.L.D., pentru nemotivare, fata de dispozitiile art.303 alin.1 si 2 raportat la dispozitiile art.306 C.pr.civila.
In motivarea intampinarii, prin care s-a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, s-a sustinut, in esenta, ca la data decesului autorului E.G., vocatie succesorala la succesiunea acestuia aveau E.B., M.B., A.S. si E.V., primele trei fiind fiicele M.S. si cea de-a patra fiind nepoata M.S., prin reprezentarea mamei sale I.R., decedata in 1914, iar toate patru vin la randul lor la succesiune, prin reprezentarea M. G.; relatiile succesorale dintre matusile, E.B., M.B. si A.S., pe de o parte si nepoata de sora predecedata, E.V. au fost stabilite prin hotarari judecatoresti si prin certificate de mostenitor; este neintemeiata critica recurentelor, referitoare la lipsa dovezii dreptului de proprietate, intrucat instanta de fond a avut o deosebita grija in analizarea probatoriului, inscrisurile au fost verificate si coroborate cu actele normative, inregistrarile din tabelele intervenientei, expertiza efectuata si inregistrarile proprietatilor, conform legislatiei timpului.
La termenul din data de 27.02.2015, recurenta-intervenienta a invocat, ca motiv de ordine publica, exceptia tardivitatii plangerii formulate, impotriva H.C.J.12.658/11.11.2008.
In motivarea exceptiei se arata ca plangerea a fost formulata la data de 24.02.2009, desi din cuprinsul sau rezulta ca a fost comunicata la data de 20.01.2009, astfel incat a fost formulata cu incalcarea termenului de 30 zile, prevazut de dispozitiile art.53 alin.2 din legea 18/1991; la momentul inregistrarii la Judecatoria Onesti, plangerea nu continea motivele pentru care hotararea era considerata nelegala, acestea fiind depuse abia la data de 24.03.2009.
In dovedirea recursului declarat, recurenta RNP-R.-D.S. Bacau a depus inscrisuri.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin raportare la motivele de recurs invocate, in ceea ce priveste recursurile declarate de recurenta-parata C.J.B.si de recurenta-intervenienta, RNP-R.-D.S. Bacau, constata ca acestea sunt fondate, recursul recurentilor-reclamanti este nefondat, iar al recurentei-parate C.L.D. este nul pentru nemotivare, pentru urmatoarele considerente:
Exceptia tardivitatii plangerii formulate impotriva H.C.J. nr.12.658/11.11.2008, invocata ca motiv de ordine publica, este neintemeiata.
Tribunalul retine ca potrivit art.53 alin.1 din legea 18/1991, hotararile comisiilor judetene se comunica celor interesati, prin scrisoare recomandata, cu confirmare de primire, astfel incat, singurul moment de la care incepe sa curga termenul de 30 de zile pentru formularea plangerii, este acela al comunicarii, in forma expres si limitativ prevazuta de lege.
La solicitarea instantei, la termenul din data de 11.09. 2015, recurentele-parate au precizat ca dovada comunicarii hotararii contestate inteleg sa o faca cu inscrisul pe care l-au depus la fila 107 dosar recurs.
Inscrisul invocat de recurentele-parate este o recipisa din care rezulta ca reclamantei V.E., in prezent decedata, i s-a trimis o scrisoare recomandata, purtand numarul 16, expeditor fiind Consiliul Local.
Or, in conditiile in care, recurentele nu au depus la dosar dovada confirmarii de primire a hotararii, de catre destinatar, nu se poate considera ca procedura de comunicare a fost legal indeplinita, astfel incat plangerea putea fi formulata oricand, fara a se putea invoca sanctiunea decaderii din dreptul de a o formula.
Cat priveste aspectele care vizeaza solutionarea pe fond a plangerii, tribunalul constata ca in mod gresit, instanta de fond a stabilit ca reclamanta V.E. este persoana indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate, in calitate de mostenitoare a defunctului E.G., pe considerentul ca acesta si mama reclamantei erau rude de gradul IV, iar reclamanta vine la succesiune prin reprezentarea mamei sale.
Tribunalul retine ca defunctul E.G. si reclamanta V.E. au fost rude de gradul V, intrucat E.G. si I.R., mama reclamantei au fost veri primari, aspect recunoscut de altfel de recurentii-reclamanti, astfel incat, rudenia dintre acestia era de gradul IV.
Instanta de fond a retinut gradul IV al reclamantei, in raport de defunctul E.G., prin aplicarea institutiei reprezentarii succesorale, conform careia un mostenitor legal urca in gradul, locul si drepturile ascendentului sau, care este decedat, la data deschiderii succesiunii, pentru a culege partea ce s-ar fi cuvenit acestuia, daca ar fi mai fost in viata.
 Institutia reprezentarii, este derogatorie de la normele devolutiunii legale a mostenirii, normele care o reglementeaza sunt de stricta interpretare, astfel incat, nu poate opera in favoarea descendentilor din veri primari, intrucat, pe linie colaterala, reprezentarea nu opereaza decat in privinta descendentilor fratilor si surorilor defunctului, conform art.666 C.civil din 1864.
Or, in cauza, avand in vedere ca defunctul E.G., la a carui succesiune pretinde reclamanta ca are vocatie, si I.R., mama reclamantei au fost veri primari, reprezentarea succesorala nu opereaza in privinta reclamantei( descendent din var primar), nefiind intrunite conditiile art.666 C.civil, astfel incat a fost retinuta in mod gresit calitatea de mostenitor de gradul IV, a acesteia.
Asadar, in conditiile in care reclamanta a fost ruda de gradul V cu defunctul E.G., iar in linie colaterala se poate mosteni, potrivit art.676 C.civil, doar pana la gradul IV, inclusiv, in mod gresit s-a stabilit calitatea reclamantei, de mostenitor legal al defunctului E.G.
Recurentii-reclamanti au aratat prin intampinare ca relatiile succesorale dintre matusile, E.B., M.B. si A.S., pe de o parte si nepoata de sora predecedata, E.V. au fost stabilite prin hotarari judecatoresti si prin certificate de mostenitor, stabilindu-se ca aceasta este singura mostenitoare a matusilor si a lui E.G.
Tribunalul retine ca sustinerile recurentilor-reclamanti sunt neintemeiate, intrucat prin sentinta civila nr.1412/02.07.2009 a Judecatoriei Vanju Mare, s-a reconstituit dreptul de proprietate, pentru doua suprafete de teren, aflate pe raza judetului Mehedinti, in favoarea reclamantei E.V., dar in calitate de mostenitoare a defunctelor M.B. si A.S., surorile mamei sale, I.R., nefiind in discutie calitatea de mostenitor dupa defunctul E.G., care este varul I.R., astfel incat nu exista putere de lucru judecat cu privire la chestiunea invocata.
Cat priveste existenta unui certificat de mostenitor, care sa stabileasca calitatea de mostenitor legal a reclamantei, dupa defunctul E.G., tribunalul constata ca o astfel de dovada nu a fost facuta.
Fata de aceste aspecte, instanta considera ca analiza celorlalte motive referitoare la dovada dreptului de proprietate, in patrimoniul defunctului E.G., la data preluarii abuzive, respectiv ca acesta ar fi fost proprietar pentru o suprafata mai mica decat cea acordata de instanta de fond, precum si criticile recurentilor-reclamanti, referitoare la neacordarea de masuri compensatorii, pentru suprafata de teren pentru care nu se poate dispune restituirea in natura, nu se mai impune a fi facuta, prin raportare la lipsa calitatii de mostenitor legal, in ceea ce o priveste pe reclamanta.
Pentru aceste considerente, in temeiul art.312 alin.2 si 3, art.304 pct.9 C.pr.civ., va admite recursurile declarate de recurenta-parata C.J.B.si de recurenta-intervenienta, RNP-R.-D.S. Bacau, va modifica sentinta civila recurata si in consecinta, va respinge plangerea formulata impotriva H.C.J. nr.12.658/11.11.2008, ca nefondata.
In temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul recurentilor-reclamanti.
In temeiul art.306 C.pr.civ., va anula recursul declarat de recurenta-parata C.L.D., avand in vedere ca nu cuprinde motivele pentru care se critica hotararea.