RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL. EXEPTIE DE NELEGALITATE. NU POT FORMA OBIECT AL EXCEPTIEI DE NELEGALITATE, ACTELE UNILATERALE CARE FIE NU AU NATURA ADMINISTRATIVA, FIE SUNT EXCEPTATE DE LA CONTROLUL EXERCITAT PE CALEA CONTENCIOSULUI ADMINI...

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL. EXEPTIE DE NELEGALITATE. NU POT FORMA OBIECT AL EXCEPTIEI DE NELEGALITATE, ACTELE UNILATERALE CARE FIE NU AU NATURA ADMINISTRATIVA, FIE SUNT EXCEPTATE DE LA CONTROLUL EXERCITAT PE CALEA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV, IN TEMEIUL ART.5 ALIN.1 SI 2 DIN LEGEA NR.554/2004.

- art.4, 5 din Legea nr.554/2004;
- art.26 din Legea nr.10/2001;
- art.13 si 16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005;
- art.21.6 din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr.10/2001, aprobate prin H.G. nr.250/2007.

Decizia nr.2476/CA/30.05.2012 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal.

Prin sentinta nr. 2231/ CA din 27 septembrie 2011 pronuntata de Tribunalul B., a fost admisa exceptia de  nelegalitate ridicata de C.  C.  P. S. D. B. in contradictoriu cu  parata P.   M. O. si s-a constatat nelegalitatea  dispozitiei cu nr.  2126/10.04. 2007 emisa de  P.  M.  O.  in raport de prevederile art. 22 din Legea  10/2001  republicata.
Pentru a pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele :
S-a constatat ca  petentii   au invocat   exceptia de nelegalitate  raportat la  dispozitii art. 23  din  Legea  10/ 2001, insa avand  in vedere  continutul textului invocat de catre acestia in sustinerea exceptiei, instanta a examinat exceptia de nelegalitate prin prisma  prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/ 2001.
Legalitatea actului administrativ impune respectarea anumitor  cerinte si anume :  actele sa fie adoptate sau emise de catre autoritatile competente  atat din punct de vedere material cat si teritorial si in limitele acestei competente; continutul actului administrativ sa fie conform cu continutul legii in baza careia este emis si cu actele normative  cu forta  juridica superioara;  actele sa corespunsa  scopului urmarit de legea  pe care o pun in executare;  actele sa fie  adoptate in  forma specifica  actelor administrative si nu in ultimul rand actele trebuie sa fie actuale si oportune.
Conditiile ce determina legalitatea actului administrativ trebuie sa fie indeplinite cumulativ astfel incat absenta uneia dintre aceste  conditii duce la nelegalitatea actului.
In speta desi sunt indeplinite conditiile de legalitate referitoare la  competenta autoritatii emitente sau la respectarea procedurii si normelor de tehnica legislativa, celelalte conditii lipsesc. Actul administrativ  nu este conform cu continutul legii in baza careia  a fost emis respectiv Legea nr. 10/2001 si nici cu scopul acestui act normativ.
Dispozitia cu nr. 2126/10.04. 2007 emisa de  P. M. O. este nelegala  fiind in contradictie cu prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicata care conditioneaza acordarea masurii reparatorii de dovedire a calitatii de fost proprietar la data preluarii imobilului  de catre Statul Roman.
In acest sens  potrivit dispozitiilor Decretului 115/1938, dovada dreptului de proprietate se face prin inscrierea acestuia in Cartea  Funciara,  doar  inscrierea  avand efect  constitutiv al dreptului.
Potrivit efectului constitutiv de drepturi  reglementat de  Decretul Lege  nr. 115/1938, dobandirea dreptului de proprietate se  face, conditionat de  inscrierea  in Cartea  Funciara,  ori in lipsa  unei astfel de  inscrieri, Dispozitia emisa de  P. O. prin care se constata  calitatea de  persoana indreptatita apare  ca fiind nelegala prin raportare la  dispozitiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 care prevad ca " reclamantul  trebuie  sa depuna  actele  doveditoare a dreptului de proprietate" , sarcina probei proprietatii la momentul deposedarii abuzive revenind persoanei care se pretinde a fi indreptatita.
Din examinarea colii de Carte Funciara colectiva nr. 28033  aflata la fila 32  dos. fond, reiese ca reclamantul D. V. nu se afla  inscris in partea  a II-a a acestei coli la  inscrierile privitoare la proprietate, ci in partea a III-a la rubrica "sarcini" unde de fapt erau trecuti, ca avand drept de folosinta asupra imobilului AN.1 proprietatea Statului‚ toti locatarii blocului ( fila 34).
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 instanta a admis exceptia de nelegalitate ridicata de C.   C.  P. S. D. si a constatat nelegalitatea Dispozitiei nr. 2126/10.04. 2007 a P. M. O. in raport de prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul D. V., solicitand casarea sentintei si pe fond, respingerea exceptiei de nelegalitate ca neintemeiata.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a invederat ca este nelegala si netemeinica pozitia intimatei si a instantei de fond de a considera ca nefigurarea recurentului si a sotiei sale in Partea a II-a a CF echivaleaza cu lipsa oricaror drepturi a acestora de a-si recupera bani platiti pana la confiscarea imobilului de catre statul roman ca urmare a plecarii din tara.
Potrivit dispozitiilor art.10/2001 si a Legii 247/2005 recurentul are dreptul de a-i fi restituita suma achitata catre statul roman in vederea achizitionarii imobilului situat in O. str. 6 M,. , nr.,  bl., ap.8, in concordanta cu Dispozitiile primarului.
In drept, isi intemeiaza actiunea pe dispozitiile art.299 Cod procedura civila.
Prin intampinarea formulata in cauza, intimata reclamanta C.  C. P. S. D. B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fara cheltuieli de judecata, aratand ca, in lipsa inscrierilor din cartea funciara cu privire la imobilul notificat, recurentul-reclamant nu face dovada dreptului de proprietate.
Dispozitia nr.2126/10.04.2007 a fost emisa de P.  M. O. cu incalcarea dispozitiilor art.23 din Legea 10/2001, precum si a principiului de solutionare a notificarilor conform caruia sarcina probei proprietatii si a detinerii legale a acesteia la momentul deposedarii abuzive revine persoanei care se pretinde a fi indreptatita, principiu stabilit prin pct.1 lit. e din Cap. I al Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii 10/2001, aprobate prin HG 250/2007.
Recurentul isi justifica calea de atac prin existenta creantei pe care o are fata de Statul Roman, creanta care, insa nu face obiectul Legii 10/2001.
Intimata reclamanta considera o atitudine de rea-credinta si din partea P. M. O. care a emis Dispozitia 567/2010 prin care a propus acordarea de masuri reparatorii in favoarea reclamantului pentru diferenta sumei virata de C. P. J. B. catre CEC, respectiv creditul nerambursat de solicitanti, actualizata cu indicele de inflatie si valoarea corespunzatoare a imobilului notificat, dispozitie emisa in timpul litigiului in care a fost invocata exceptia de nelegalitate a dispozitiei 2126/2007 emisa de aceeasi primarie.
S-a mai aratat de catre intimata reclamanta ca, in adresa 12207/18.08.2009 emisa de Secretariatul C.  C.  nu s-a mentionat faptul ca recurentul ar fi proprietar extratabular, aceasta notiune neexistand in materia sistemului de carte funciara.
Pe de alta parte, P. M. O. nu a comunicat Secretariatului G.  Dispozitia nr.567/2010 de completare a Dispozitiei nr.2126/2007.
S-a mai aratat in intampinare ca C. C. are drept scop acordarea de despagubiri persoanelor care sunt indreptatite, evitand o imbogatire fara justa cauza.
In drept, a invocat Legea 10/2001, Legea 247/2005, HG 1095/2005, OUG 4/2012, art.299 si urmatoarele  Cod procedura civila.
Prin concluziile scrise formulate de intimatul parat P. M. O., s-a invederat ca instanta nu a avut in vedere ca Dispozitia nr.2126/2007 a fost modificata si completata prin Dispozitia Primarului nr.567/2010. Apreciaza ca notificatorii au dovedit calitatea de persoane indreptatite la acordarea despagubirilor, prin Decizia Consiliului Popular al Judetului B.  nr.52 din 1986. De asemenea, din foaia de sarcini a colii CF 28033 O., poz. 14-15 rezulta ca, notificatorii au avut un drept de folosinta asupra terenului pe durata existentei constructiilor.
Instanta de recurs, analizand recursul declarat in cauza prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publica, a retinut ca acesta este fondat, pentru urmatoarele considerente:
In mod gresit a fost admisa exceptia de nelegalitate ridicata de C.  C. P. S. D., constatandu-se nelegalitatea Dispozitiei nr.2126/2007 emisa de P. M. O. in raport de prevederile art.22 din Legea 10/2001 republicata.
Curtea a apreciat ca exceptia de nelegalitate invocata este inadmisibila si a fost respinsa ca atare pentru urmatoarele argumente:
Din interpretarea prevederii art.4 alin.1 din Legea 554/2004 rezulta ca exceptia de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative unilaterale supuse regimului contenciosului administrativ, altfel spus, acele acte administrative unilaterale susceptibile de a fi supuse controlului de legalitate in temeiul Legii nr.554/2004 si pe calea unei actiuni directe.
Nu pot forma obiect al exceptiei de nelegalitate actele unilaterale care fie nu au natura juridica administrativa, fie sunt exceptate de la controlul exercitat pe calea contenciosului administrativ in temeiul art.5 alin.(1) si (2) din Legea nr.554/2004, actele autoritatilor publice care privesc relatia cu Parlamentul, actele de comandament cu caracter militar si actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara.
Prin urmare, dispozitia prin care entitatea detinatoare solutioneaza o notificare in temeiul Legii nr.10/2001, fiind supusa contestatiei la sectia civila a tribunalului, conform art.26 din actul normativ mentionat, nu poate fi cenzurata pe calea contenciosului administrativ nici prin actiune directa, nici prin intermediul exceptiei de nelegalitate.
In aceasta situatie in care este prevazuta o procedura judiciara speciala pentru modificarea sau desfiintarea dispozitiilor/deciziilor date in aplicarea Legii nr. l0/200l, aceste acte nu mai pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, fiind aplicabile prevederile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. Pe cale de consecinta, nu este admisibila nici exceptia de nelegalitate promovata pe temeiul art. 4 alin. l din acelasi act normativ, care are ca scop tot un control de legalitate de catre instanta de judecata.
Nu este mai putin adevarat, insa, ca prin art. 2l.6 din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. l0/200l, aprobate prin HG nr.250/2007, s-a prevazut ca "institutia prefectului va exercita controlul de legalitate asupra dispozitiilor de restituire emise de primar si de presedintii comisiilor judetene iar in cazul in care se apreciaza ca acestea au fost ilegale_, vor fi contestate pe calea contenciosului administrativ in temeiul Legii nr. 340/2004 privind prefectul si instituia prefectului, cu modificarile si completarile ulterioare si al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificarile ulterioare".
Pe de alta parte, din analizarea prev.art.13 si urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, rezulta ca aceasta Comisie centrala a fost instituita "pentru analizarea si stabilirea cuantumului final al despagubirilor" (art.13 alin.1), sau ca procedeaza la "analizarea dosarelor_ in privinta verificarii legalitatii respingerii cererii de restituire in natura"(art.l6 alin.4) si emite titlul de despagubiri (art.l6 alin.7-9).
In nici un caz, C. C. P. S. D. nu este abilitata de lege sa anuleze ori sa ceara instantei sa constate nelegalitatea dispozitiei/deciziei prin care s-a stabilit calitatea de persoana indreptatita a notificatorului, in conditiile Legii nr. 10/2001.
Pentru aceste considerente, Curtea a admis ca fondat recursul declarat de recurentul parat D. V. in contradictoriu cu intimatele parate A. N. P. R. P. B. , P. M.  O. - prin P. si intimata reclamanta C. C.  P.  S. D.  B., impotriva sentintei nr. 2231/ CA din 27 septembrie 2011 pronuntata de Tribunalul B. in dosar nr. 24765/3/CA/2009, pe care a modificat-o in tot, in sensul ca a respins exceptia de nelegalitate a Dispozitiei nr. 2126/10.04.2007 invocata de C. C. P. S. D. B.
S-a constatat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata in recurs.