Drept procesual civil. Nelegalitatea hotararii pentru incalcarea formelor de procedura prevazute de art. 175 Cod procedura civila.

Prin sentinta civila nr.  din  a Judecatoriei  s-a admis exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala a paratului, invocata de reclamanta , in contradictoriu cu paratii  si  si, in  consecinta: s-a constatat ca, la data de 06.07.2009, s-a deschis succesiunea defunctului , de pe urma caruia au ramas ca mostenitori: reclamanta  - in calitate de sotie supravietuitoare, cu o cota de ¼ din masa succesorala si parata  - in calitate de descendenta de gradul I, cu o cota de 3/4 din masa succesorala. S-a constatat ca paratul  este strain de mostenirea defunctului .
S-a constatat ca masa succesorala se compune din cota de ½ dintr-un apartament compus din trei camere, hol, bucatarie si baie in suprafata utila de 47,33 mp si o logie in suprafata de 3,99 mp, situat in municipiul ,  – in valoare de 95.360 lei, valoarea masei succesorale fiind de 47.680 lei.
 S-a dispus sistarea indiviziunii si s-a atribuit apartamentul in lotul reclamantei, care a fost obligata la 35.760 lei sulta catre parata .
S-a dispus obligarea paratei  la plata catre stat a sumei de 750 lei reprezentand ¾ din cuantumul taxei pentru care s-a acordat reclamantei scutirea de plata, potrivit incheierii din 24.07.2013 si obligarea reclamantei la restituirea catre stat a sumei de 250 lei, cu acelasi titlu.
 Pentru a pronunta sentinta, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Reclamanta  a chemat in judecata pe paratii  si  solicitand sa se dispuna partajarea averii succesorale ramase de pe urma sotului sau, , decedat la data de 6.07.2009, cu ultimul domiciliu in . A solicitat, de asemenea, ca bunurile succesorale sa ii fie atribuite in natura, precum si sa se constate ca paratul  nu a facut nici un act de acceptare tacita sau expresa a succesiunii, fiind strain de aceasta.
 In motivarea actiunii, a aratat ca a fost casatorita cu  o perioada indelungata de timp, iar din casatorie au rezultat doi copii: si , paratii din actiunea de fata. La data de 6.07.2009, sotul sau a decedat si deoarece au aparut neintelegeri intre aceasta si fiul sau,este nevoita sa formuleze prezenta actiune. Mai arata ca bunurile succesorale sunt reprezentate de cota de ½ dintr-un apartament situat in , str. , cota pe care o evalueaza la suma de 40.000 lei. Acest apartament a fost cumparat in timpul casatoriei, asa cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare nr. , iar cealalta cota de ½ este proprietatea sa.
Intelege sa invoce exceptia neacceptarii succesiunii de catre paratul , intrucat acesta nu a efectuat nici un act de mostenire tacita sau expresa a succesiunii dupa tatal sau. Acesta a plecat initial din tara in urma cu 10-12 ani si a revenit destul de rar fara a lua legatura cu familia sa, nici macar nu a participat la inmormantarea tatalui sau. In trecut, paratul a determinat-o pe aceasta si sotul sau sa vanda alte proprietati pe care le aveau in  si i-au dat acestuia o parte din banii obtinuti. Ulterior, paratul a inceput sa aiba un comportament reprobabil, lovindu-si parintii, adresandu-le cuvinte jignitoare si provocand nenumarate scandaluri.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 953 si urm. Cod civil.
Parata  a formulat intampinare, la data de 23.09.2013, prin care a aratat ca este de acord cu actiunea formulata de reclamanta, respectiv ca bunul succesoral sa fie inclus,in natura,in lotul acesteia. De asemenea, a precizat ca este de acord ca fratele sau sa nu fie considerat mostenitor al tatalui sau intrucat nu a acceptat mostenirea in termen, nu a venit la inmormantarea tatalui si nici la pomenirile ulterioare. Mai mult decat atat, in timpul vietii tatalui sau, paratul a primit mai multe sume de bani din vanzarea unor proprietati pe care parintii le aveau in .
Paratul  nu a depus intampinare in cauza si nu s-a prezentat in fata instantei pentru a formula aparari, acesta fiind citat prin publicitate in conformitate cu dispozitiile art. 168 alin. 3 Cod procedura civila, numindu-se totodata un curator pentru reprezentarea intereselor acestuia.
 Analizand si coroborand probele administrate in cauza, instanta a retinut urmatoarele:
 La data de 6.07.2009 s-a deschis succesiunea defunctului , cu ultimul domiciliu in , judetul .
In ceea ce priveste componenta patrimoniului succesoral al defunctului, instanta constata ca masa succesorala se compune din cota de ½ din imobilul - un apartament compus din trei camere, hol, bucatarie si baie in suprafata utila de 47,33 mp si o logie in suprafata de 3,99 mp situat in ,– in valoare de 95.360 lei, valoarea masei succesorale fiind de 47.680 lei.
In ceea ce priveste vocatia succesorala concreta la mostenirea defunctului, instanta, analizand exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala al paratului , invocata de catre reclamanta, a retinut ca pentru ca o persoana sa poata culege o mostenire ramasa de pe urma unei alte persoane decedate, nu este suficient sa aiba vocatie succesorala legala la mostenirea lasata de acea persoana, ci este absolut necesar ca acea persoana sa faca dovada exercitarii dreptului de optiune succesorala, in sensul acceptarii succesiunii defunctului, inauntrul termenului prevazut de art. 700 alin. 1 Cod civil, respectiv de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
Potrivit prevederilor art. 689 Cod civil, acceptarea succesiunii poate fi expresa sau tacita. Acceptarea este expresa cand se insuseste titlul sau calitatea de erede intr-un act autentic sau privat si este tacita cand succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l poate savarsi decat in calitatea sa de erede si din care rezulta indirect, dar neindoielnic intentia sa de acceptare a succesiunii.
 Instanta a retinut ca paratul – caruia sarcina probei sub acest aspect ii revenea, nu s-a prezentat in fata instantei si nu a formulat intampinare sau aparari in acest sens.
 Martorele si , audiate in cauza, au aratat ca nu l-au vazut niciodata pe parat, acesta nu si-a vizitat mama, nu a venit la inmormantarea tatalui si nici la pomenirile ulterioare. De asemenea, nu au auzit ca fiul defunctului sa fi dorit sa intre in posesia bunurilor succesorale.
 In consecinta, rezulta ca paratul nu a efectuat nici acte de acceptare expresa a mostenirii defunctului, nici acte de acceptare tacita, de natura a denota fara echivoc acceptarea tacita a succesiunii in cadrul termenului de 6 luni de la data decesului acestuia, 6.05.2003.
 Pentru aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 700 Cod civil, s-a admis exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala al paratului si s-a constatat ca acesta este strain de mostenire.
 Reclamanta si parata  au probat, fara niciun dubiu si echivoc, faptul ca au acceptat mostenirea defunctului prin folosirea si administrarea bunului din masa succesorala, acestea fiind mostenitoarele acceptante a succesiunii.
In consecinta, instanta a constatat ca au vocatie succesorala la succesiunea defunctului : reclamanta  in calitate de sotie supravietuitoare, cu o cota de ¼ din masa succesorala si parata ,in calitate de descendenta de gradul I, cu o cota de 3/4 din masa succesorala.
 Avand in vedere dispozitiile art. 728 Cod civil din 1864, aplicabile raporturilor juridice dintre parti, potrivit carora nimeni nu este obligat a ramane in indiviziune, s-a dispus iesirea din indiviziune a partilor cu privire la bunurile ce fac parte din masa succesorala.
 La atribuirea loturilor s-au avut in vedere criteriile prevazute de art. 987 Cod procedura civila, respectiv vointa partilor litigante, modul in care au fost stapanite pana in prezent bunurile succesorale, natura acestora, precum si optiunile exprimate de acestia, respectiv ca in lotul reclamantei sa fie inclusa cota de ½ din bunul imobil, iar parata sa primeasca o sulta in valoare de 35.760 lei.
  De asemenea, instanta a retinut incidenta dispozitiilor art. 502 din OUG 51/2008 potrivit carora: „In situatia in care, prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, beneficiarul ajutorului public dobandeste bunuri sau drepturi de creanta a caror valoare, respectiv cuantum, depaseste de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat sa restituie ajutorul public. Procedura de restituire este cea prevazuta la capitolul III din prezenta ordonanta de urgenta.”
Cum, in cauza, a fost acordat ajutor judiciar reclamantei in cuantum de 1094,48 lei, iar a aceasta a primit in lotul sau cota de ½ din imobil in valoare de 35.649,5 lei urmand a achita sulta, instanta a dispus obligarea reclamantei  la restituirea catre stat a sumei de 250 lei, reprezentand ¼ din cuantumul taxei judiciare de timbru de 1000 lei, de a carei plata a fost scutita prin incheierea de sedinta pronuntata la data de in dosarul nr. 5372/279/2013.
 Totodata, s-a dispus obligarea paratei  la plata catre stat a sumei de 750 lei, reprezentand ¾ din cuantumul taxei judiciare de timbru, respectiv 1000 lei, de a carei plata a fost scutita reclamanta prin incheierea de sedinta pronuntata la data de.
Impotriva sentintei a declarat apel paratul , criticand-o ca netemeinica si nelegala pentru urmatoarele motive:
Dosarul de fond s-a judecat in mod gresit, fara sa fie citat, datorita minciunilor care au fost evocate de mama si sora sa, ce au intentionat de la bun inceput sa-l inlature de la mostenire. In mod gresit s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la optiune succesorala si, ca urmare, s-a ajuns la o solutie gresita.
Mama sa, , l-a chemat in judecata aratand ca nu poate fi gasit, ca nu a tinut deloc legatura cu familia in ultimii 11-12 ani, ca nici macar nu stie unde e mormantul tatalui sau. Reclamanta a indicat ca domiciliu al paratului imobilul din, unde locuieste chiar aceasta – aspecte confirmate de sora sa , care a aratat ca paratul ar fi primit sume de bani in timpul vietii tatalui sau. Mai mult, au fost adusi martori care au declarat ca nu a avut grija de mama sa.
Toate aceste sustineri sunt minciuni, pe care le va demonta prin faptul ca in toata perioada in care se presupune ca ar fi lipsit, a trimis bani catre mama si sora sa; prin faptul ca ele cunosteau domiciliul sau, trimitandu-i scrisori; ca mamei sale i-a facut procura notariala, pe care i-a trimis-o din Spania si ca detine o fotografie facuta impreuna cu mama sa, reclamanta in prezentul dosar, care l-a vizitat in Spania.
Este adevarat ca a plecat la munca in Spania, dar de acolo a trimis sume importante de bani acasa, sume care au fost folosite in parte tocmai pentru  a se promova acest proces impotriva sa.
In primul rand, toata procedura de citare s-a facu incorect, fiindca nu s-a indicat adresa sa reala, ci s-a invocat faptul ca nu se mai stie nimic de el de 11-12 ani. Aceasta situatie e contrara dispozitiilor art. 167 noul Cod de procedura civila, care arata ca citarea prin publicitate se poate dispune atunci cand reclamantul, desi a facut tot ce ii statea in putinta, nu a reusit sa afle domiciliul paratului.
Si citarea facuta prin proces-verbal este lovita de nulitate, intrucat este facuta la domiciliul reclamantei, motiv pentru care solicita aplicarea dispozitiilor art. 167 alin. (5) noul Cod de procedura civila, respectiv anularea tuturor actelor de procedura si sanctionarea reclamantei conform dispozitiilor art. 187 alin. (1), pct. 1) lit. c, noul Cod de procedura civila.
Datorita citarii incorecte, nu i s-a comunicat sentinta civila, astfel incat este in termen sa o atace.
Art. 468 noul Cod de procedura civila arata ca termenul de apel incepe sa curga de la data comunicarii. Cum nu i s-a comunicat niciodata sentinta civila sau orice alt act procedural, termenul de apel practic incepe sa curga odata cu depunerea acestei cereri, conform art. 468 alin (3) noul Cod de procedura civila. In mod absolut subsidiar, daca instanta considera ca este necesara de fapt repunerea in termen, solicita calificarea corespunzatoare a prezentei cereri.
In mod absolut gresit s-a admis exceptia dreptului sau de optiune succesorala.
Desigur ca toate aceste masinatiuni facute de mama si sora sa nu si-ar fi avut locul daca ele ar fi avut dreptate privind renuntarea sa la mostenire. Adevarul este insa cu totul altul. Fiind in Spania, nu a ajuns la timp la inmormantare, afland de aceasta mult prea tarziu; totusi, a venit la pomeni, a amenajat mormantul, a ridicat o cruce de marmura, a edificat gardul imprejmuitor – totul pe banii si pe munca sa.
Inainte de a muri tatal sau, a trimis bani pentru operatia de la Targu Mures, iar la inmormantare a trimis, de asemenea, bani (700 euro).
Desi nu are relevanta pentru obiectul procesului, arata ca si terenurile de care s-a facut vorbire, de la , nu s-au vandut pentru el, deoarece a avut firma si a lucrat tot timpul.
Dupa decesul tatalui sau, a fost de acord ca mama sa locuiasca in continuare in apartament, dar a trimis in continuare bani, care au fost folositi inclusiv pentru amenajarea apartamentului ce formeaza obiectul prezentului dosar.
 Toate aceste aspecte sunt dovezi clare ale faptului ca nu a fost strain de mostenire. Desigur, datorita faptului ca relatiile lor au fost bune, a fost in imposibilitatea morala de a produce un inscris referitor la acceptarea expresa a succesiunii, dar anexeaza o scrisoare trimisa de sora sa, care ii comunica faptul ca ii este dor de el si ii propune sa-si trimita copilul sau la el, in Spania, cand va creste.
Intimatele  si , legal citate, nu au formulat intampinari si nici nu s-au prezentat in instanta.
Examinand apelul, in raport de motivele invocate si de dispozitiile art. 476 alin. (1) noul Cod de procedura civila raportat la art. 479 alin. (1) noul Cod de procedura civila, tribunalul retine urmatoarele:
La primul termen de judecata, din oficiu, s-a invocat si pus in discutia partilor, exceptia tardivitatii formularii cererii de apel, exceptie care urmeaza a fi respinsa ca nefondata, pentru considerentele ce se vor arata in continuare.
Dispozitiile art. 468 alin (1) noul Cod de procedura civila prevad ca termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotararii.
Potrivit dispozitiilor art. 161 alin. (1) noul Cod de procedura civila, coroborate cu dispozitiile art. 155 alin. (1) pct. 6 noul Cod de procedura civila, inmanarea citatiei si a tuturor actelor de procedura se face la domiciliul sau resedinta celui citat.
Prin domiciliu, in sens procedural, se intelege acela pe care o persoana si l-a stabilit in fapt, localitatea unde traieste, deoarece scopul dispozitiilor legale referitoare la domiciliu este ca partile aflate in litigiu sa poata fi instiintat de existenta procesului, pentru a da eficienta dreptului la aparare.
In speta, din cuprinsul cererii de chemare in judecata, rezulta ca reclamanta  a indicat, pentru paratul , ca si adresa de domiciliu: , , judetul , care este si adresa sa de domiciliu si a imobilului care face obiectul partajului, adresa la care paratul a fost citat pe tot parcursul judecatii, tot acolo fiindu-i comunicata si sentinta pronuntata de prima instanta.
Adresa indicata in cuprinsul actiunii este cea la care paratul figureaza ca avand ultimul domiciliu din tara, asa cum rezulta din fisa emisa de Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date, paratul fiind citat atat la aceasta adresa cat si prin publicitate, potrivit dispozitiilor art. 167 noul Cod de procedura civila, fiindu-i desemnat si un curator special, insa citarea in aceasta modalitate s-a facut urmare relei credinte de care a dat dovada reclamanta, care a sustinut ca nu-i cunoaste adresa paratului din strainatate, intrucat acesta, fiind plecat din tara de aproximativ 11-12 ani, nu a mentinut legatura cu familia si nu a venit nici macar la inmormantarea tatalui sau, sustineri care au fost partial confirmate si de parata  si de depozitia martorei .
Insa, din probatoriul administrat in apel de catre parat, rezulta ca atat reclamanta cat si parata cunosteau adresa apelantului, ca acesta a tinut legatura cu familia iar reclamanta a primit, chiar si pe parcursul judecarii cauzei la prima instanta, bani de la parat.
Astfel, din cuprinsul procurii speciale intocmita la data de 07.05.2007 de Ambasada Romana din Madrid – Sectia Consulara, rezulta ca paratul-apelant a imputernicit-o pe reclamanta  sa indeplineasca pentru si in numele sau formalitatile necesare la autoritatile competente din Romania, in vederea obtinerii unui nou pasaport (ca urmare a expirarii celui detinut anterior), pasaport care a fost eliberat la data de 21.02.2007 (asa cum atesta copia acestuia, nr. ), imprejurare care infirma sustinerea reclamantei, in sensul ca desi paratul (plecat de 11-12 ani) a mai revenit destul de rar in tara, nu a luat legatura cu familia.
Din scrisoarea depusa la dosar de apelant rezulta ca parata  i-a trimis acestuia, in luna noiembrie 2003, o scrisoare la adresa din Spania (), pe plic, la expeditor, fiind trecut  (probabil tatal partilor) si adresa din „”, , care este adresa locuintei familiei  (unde parata si familia sa locuia, la acea data, cu reclamanta si defunctul , aspect ce rezulta din continutul scrisorii).
Ori, acea adresa din Spania mentionata pe plic a fost adresa la care apelantul a locuit si locuia si la data introducerii actiunii, aspect ce rezulta atat din inscrisurile depuse la dosar, cat si din depozitiile martorilor audiati in apel.
Astfel, din cuprinsul contractului de vanzare-cumparare incheiat la  (ulterior introducerii actiunii) in Spania (inregistrat la data de  la Administratia Teritoriala Leon – Serviciul Teritorial de Finante – Impozit pe venituri patrimoniale), incheiat de apelant cu o terta persoana cu privire la un imobil (situat in), la adresa de domiciliu a acestuia este specificat: „domiciliat in”.
Martorii  si au relatat ca, dupa cumpararea acelui imobil, reclamantul a continuat sa locuiasca la vechea adresa inca cateva luni, pana s-au finalizat lucrarile de renovare.
De asemenea, martorii au declarat ca apelantul a tinut permanent legatura cu familia sa, vorbind des la telefon cu reclamanta si parata, ca acesta le trimitea bani ori de cate ori aveau nevoie, ca lunar ii trimitea reclamantei o suma de 100 euro pentru a achita contravaloarea abonamentului la televiziune (care era pe numele apelantului), aspect care se coroboreaza cu extrasul de cont depus de parat (fila  dosar), eliberat de, care atesta transferul din contul apelantului in beneficiul reclamantei , la data (cand procesul era in curs de judecata la prima instanta) a sumei de 95,10 euro, apoi la data de a sumei de 95,10 euro; la data de– suma de 50 euro; la– 50,10 euro; la– 90 euro s.a.m.d. pana la, cand apare transferata suma de 45 euro.
Martorii audiati au mai relatat ca familia apelantului cunostea adresa acestuia, din Spania, din moment ce atat reclamanta cat si defunctul  l-au vizitat, declaratia acestora coroborandu-se si cu plansa fotografica din anul 2006, depusa la dosar, in care apar, pe o faleza la mare, apelantul si reclamanta.
Din depozitia acestor martori a reiesit ca apelantul a venit in tara in jurul datei de 30.06.2013, pentru a participa la nunta martorilor, la Cugir, ocazie cu care a mers si la mama sa, in , precum si la sfarsitul verii anului 2014 (cand a mers la , unde are o garsoniera pe care a renovat-o) si apoi a venit in , unde a stat la domiciliul reclamantei cateva zile.
De asemenea, desi apelantul nu a putut participa la inmormantarea tatalui sau, la aproximativ un an de zile a venit in tara si a efectuat o serie de lucrari la mormantul acestuia, perioada in care a locuit (impreuna cu martorul , care l-a ajutat la acele lucrari), in acelasi imobil cu reclamanta, relatiile dintre acestia fiind unele specifice familiei.
Din cele de mai sus rezulta, fara nici un dubiu, ca desi la data introducerii actiunii (02.07.2013) reclamanta cunostea adresa din Spania la care locuia apelantul-parat, cu rea-credinta a declarat ca nu a mentinut legatura cu acesta si ca nu ii cunoaste adresa, ceea ce a condus la citarea si comunicarea actelor procedurale la o adresa la care paratul nu mai locuia de foarte mult timp, astfel ca toate inscrisurile nu au ajuns in posesia acestuia ci a reclamantei, desi contrarietatea de interese este mai mult decat evidenta.
Rezulta asadar ca, atat timp cat hotararea judecatoreasca nu a fost comunicata paratului cu respectarea dispozitiilor procedurale, iar art. 468 noul Cod de procedura civila prevede ca termenul de apel curge de la data comunicarii hotararii, cum nu s-a facut nicio dovada ca acesta a luat cunostinta, la o alta data, de continutul sentintei, decat cea de 19.04.2016 (mentionata pe delegatia avocatului desemnat de parat pentru a studia dosarul, asa cum rezulta din delegatia av.  si cererea formulata de aceasta pentru studiul dosarului), apelul declarat la data de 18.05.2016 apare ca fiind declarat in termen legal.
Pe cale de consecinta, exceptia tardivitatii urmeaza a fi respinsa ca nefondata.
De asemenea, cererea de repunere in termenul de apel este lipsita de obiect, dispozitiile art. 186 noul Cod de procedura civila nefiind incidente in cauza, din moment ce pentru parat termenul de apel nu incepuse sa curga la data introducerii acestuia.
Motivul de apel prin care se invoca nelegalitatea sentintei pentru incalcarea formelor de procedura prevazute de dispozitiile art. 175 noul Cod de procedura civila este intemeiat.
 Astfel, in conditiile in care reclamanta cunostea adresa paratului din Spania, cu rea-credinta a indicat pentru citare o adresa la care acesta nu mai locuia ba, mai mult, era adresa sa de domiciliu, ceea ce facea ca toata corespondenta sa intre in posesia sa si nu a paratului, este evident ca judecarea cauzei la prima instanta s-a facut cu incalcarea dispozitiilor art. 153-167 noul Cod de procedura civila, menite sa asigure dreptul la un proces echitabil si dreptul la aparare.
Principiul contradictorialitatii – garantie a unui proces echitabil, in sensul  art. 6 din C.E.D.O., a fost definit de Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca fiind „sarcina judecatorului de a veghea ca toate elementele susceptibile sa influenteze solutionarea pe fond a litigiului sa faca obiectul unor dezbateri in contradictoriu intre parti”.
Functia contradictorialitatii impune cerinta ca nicio masura sa nu fie ordonata de instanta inainte ca aceasta sa fie pusa in discutia contradictorie a partilor.
Nicio masura nu poate fi dispusa de instanta fara a le acorda partilor dreptul de a se apara. De aici decurge si existenta unei legaturi indisolubile intre principiul contradictorialitatii si principiul dreptului la aparare.
In acest sens, art. 153 noul Cod de procedura civila prevede ca instanta poate hotari asupra unei cereri numai daca partile au fost citate ori s-au prezentat personal sau prin reprezentant, in afara de cazurile in care prin lege se dispune altfel.
Rezulta asadar ca, pentru ca partile sa aiba posibilitatea efectiva de a discuta in contradictoriu toate elementele cauzei trebuie sa fie incunostiintate in timp util despre existenta si obiectul procesului, despre locul si data solutionarii acestuia. Aceasta cerinta elementara se realizeaza prin citarea partilor.
Dispozitiile legale referitoare la citare au caracter imperativ, deoarece au fost prevazute pentru respectarea principiului contradictorialitatii si al dreptului la aparare, astfel ca nesocotirea lor atrage nulitatea hotararii, in conditiile art. 175 noul Cod de procedura civila, care prevede: „(1) Actul de procedura este lovi de nulitate daca prin nerespectarea cerintei legale s-a adus partii o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin desfiintarea acestuia. (2) In cazul nulitatilor expres prevazute de lege, vatamarea este prezumata, partea interesata putand face dovada contrarie”.
Intrucat citarea are ca scop si finalitate incunostintarea partii despre existenta unei judecati in care figureaza, ea trebuie sa fie facuta la locul unde partea locuieste efectiv si chiar la domiciliul sau resedinta sa din strainatate, afara de cazul cand a facut o alegere de domiciliu.
In speta, fiind facuta dovada locuirii efective a paratului in Spania, citarea sa la adresa indicata din Romania, chiar daca este cea a ultimului domiciliu cunoscut din tara, nu inlatura nulitatea procedurii.
Cum numai in masura in care partile cunosc data si locul judecatii sunt puse intr-o situatie de egalitate, in sensul ca isi pot pregati apararea, pentru ca apoi sa prezinte - in contradictoriu - toate imprejurarile de fapt s de drept de care depinde solutionarea cauzei, sentinta pronuntata de prima instanta, cu nerespectarea normelor imperative privitoare la citare, reprezinta o incalcare a principiului contradictorialitatii si a dreptului la aparare al paratului, ceea ce atrage incidenta dispozitiilor art. 480 alin. (3) noul Cod de procedura civila.
Pe cale de consecinta, apelul urmeaza a fi admis, sentinta primei instante anulata si cauza retinuta spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:

Respinge exceptia tardivitatii apelului, invocata din oficiu, ca neintemeiata.
Respinge ca ramasa fara obiect cererea de repunere in termenul de declarare a apelului.
Admite apelul declarat de paratul  (CNP –) - domiciliat in Spania, si avand domiciliul procesual ales la Cabinet avocat, in municipiul, impotriva sentintei civile nr.  din  pronuntata de Judecatoria , in contradictoriu cu intimata-reclamanta  (CNP –) - domiciliata in municipiul , strada, judetul  si intimata-parata  (CNP –) - domiciliata in municipiul , strada, judetul .
Anuleaza sentinta si retine cauza spre rejudecare.
Fixeaza termen de judecata la data de 28.02.2017, ora 09:00, sala A, pentru cand se vor cita partile.
Definitiva.