Drept procesual civil. Stabilirea competen?ei materiale in raport de natura civila a contractului de prestari servicii incheiat de partile contractante.

Prin cererea inregistrata  pe rolul Tribunalului Timis sub nr. 2836/30/2014 reclamantul I.S.I. a chemat in judecata pe paratul CS U.P. T. solicitand instantei pronuntarea unei hotarari prin care sa dispuna obligarea paratei la plata sumei de 2803 euro echivalent in lei la data platii, reprezentand drepturi salariale, a dobanzii legale de la data scadentei pana la data platii efective a debitului, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca in data de 25.06.2012  a incheiat contractul nr. 769 cu CS U. P. T., prin care s-a obligat sa practice jocul de handbal in cadrul clubului sportiv, iar paratul s-a obligat, printre altele, la plata unui venit lunar net in lei, echivalentul a 1650 euro pe luna, platibil astfel: 1150 euro pe luna, 3000 euro la semnarea contractului, 3000 euro la 30.03.2012.
Reclamantul a mai invederat ca pana la data intentarii actiunii, paratul i-a achitat suma de 16 997 euro, dintr-un total de 19800 euro. Totodata, a precizat ca a incercat in repetate randuri solutionarea litigiului pe cale amiabila, notificand si convocand la mediere paratul, insa toate aceste incercari au ramas fara solutionare.
In drept, a invocat prevederile art. 40 al. 2 lit. c, art. 159 al. 2, art. 266-267 din Codul Muncii.
La data de 21.05.2014, paratul CS U.P. T. a depus intampinare prin intermediul careia a solicitat respingerea actiunii ca netemeinica.
Paratul a aratat ca in conformitate cu  Decizia Biroului Executiv nr. .. din 01.11.2012 s-a hotarat aplicarea unei penalizari la veniturile lunare ale jucatorilor in valoare de 20% din venitul lunar pentru neatingerea obiectivelor fixate la inceputul campionatului si incalcarea regulamentului de ordine interioara. Fata de rezultatele slabe obtinute in meciurile oficiale echipa nu se afla in obiectivul de performanta stabilit la inceputul turului de campionat, motiv pentru care s-a decis aplicarea unei penalizari la veniturile tuturor jucatorilor echipei, fiind stabilit si un nou obiectiv de performanta pana la sfarsitul turului de campionat precum si modalitatea de revenire la incasarea veniturilor in integralitate de catre jucatori.
Paratul a precizat ca reclamantul a incasat suma de 16 997 euro, cu 497 euro mai mult fata de cat ar fi fost indreptatit sa primeasca conform deciziilor clubului.
In drept, a invocat prevederile art. 1270 Cod Civil, art. 249 si art. 205 NCPC.
Prin sentinta civila nr. 2156/PI/18.09.2014 Tribunalul Timis si-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Neamt, urmare a invocarii in cauza, din oficiu, a exceptiei de necompetenta teritoriala.
In vederea pronuntarii acestei solutii, Tribunalul Timis a retinut ca cererea formulata in instanta impotriva paratului, se incadreaza in materia conflictelor de munca, asa cum rezulta din obiectul actiunii.
Competenta teritoriala privind solutionarea unor astfel de cereri este exclusiva si revine  instantei competente in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul sau locul de munca, asa dupa cum obliga dispozitiile prevazute de art. 269 alin.2 din Codul muncii  si art. 210 din Legea nr. 62/2011, aceasta competenta determinand capacitatea unei instante judecatoresti de a solutiona in exclusivitate conflictele de munca.
Din aceste norme legale imperative rezulta ca se stabileste competenta teritoriala in functie de  domiciliul, resedinta  sau locul de munca  pe care reclamantul le are la data introducerii actiunii, fiind fara relevanta unde isi alege domiciliul procesual.
Art. 132 alin. 1  Noul Cod Procedura Civila  prevede ca atunci cand in fata instantei de judecata se pune in discutie competenta acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanta competenta, in speta necompetenta fiind de ordine publica, asa cum este aratat de dispozitiile art. 129 pct. 2 Noul Cod Procedura Civila, motiv pentru care  exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Timis a  fost admisa.
Cauza s-a inregistrat pe rolul Tribunalului Neamt sub acelasi nr.2836/30/2014 din 09.10.2014, la primul termen de judecata cu parti legal citate, instanta de trimitere  punand in discutie, in considerarea dispozitiilor art. 131 cu referire la art. 130 alin.2 din Noul Cod Procedura Civila, necesitatea calificarii naturii juridice a actiunii introductive de instanta, in vederea verificarii competentei  sale materiale, solicitand  precizari partilor in acest sens.
Atat reclamantul, cat si paratul, au raspuns solicitarii instantei prin depunerea de concluzii scrise, respectiv note de sedinta (vezi filele 16-19 si 22 ) prin care au aratat ca intre  partile anterior mentionate s-a incheiat contractul  de prestari servicii nr. 769 din 25.06.2012, contract ce, in opinia celui dintai poate fi insa  asimilat contractului de munca.
Prin urmare, in speta este necesar sa se stabileasca daca acest contract este guvernat de legislatia muncii sau reprezinta o conventie civila.
In acest sens, tribunalul constata ca potrivit art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 69/2000 a educatiei fizice si sportului, sportivul profesionist are posibilitatea sa incheie cu structura sportiva, in forma scrisa, un contract individual de munca sau o conventie civila in conditiile legii.
Plecand de la premisa recunoscuta si acceptata de ambele parti litigante referitoare la calificarea contractului anterior mentionat ca fiind unul de prestari servicii, incheiat sub imperiul Noului Cod Civil, rezulta ca in privinta acestuia sunt incidente dispozitiile art. 1168 si ale 1266-1268 din Legea nr.287/2009 republicata cu modificarile ulterioare, referitoare la interpretarea clauzelor contractuale si regulile aplicabile acestor contracte.
In lumina prevederilor legale anterior enuntate, tribunalul constata, contrar sustinerilor reclamantului, ca natura juridica a contractului incheiat intre parti  este cea a  unei conventii civile, simpla intrunire a elementelor privind executarea unei obligatii (aceea de a participa la jocuri, antrenamente, cantonamente, etc.) si de a primi diferite sume de bani cu titlu de venituri, neputandu-l transforma in contract de munca supus dispozitiilor Legii nr. 53/2003.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 16 alin. 1 si 2 din Codul Muncii republicat, ,,contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor ,in forma scrisa (…)” ,iar ,,anterior inceperii activitatii, contractul de munca se inregistreaza in registrul general de evidenta a salariatilor, care se transmite inspectoratului teritorial de munca.”
 In acest sens la art. 2 din H.G nr. 500/2011 cu modificarile ulterioare se prevede ca :,, Incadrarea in munca a unei persoane se realizeaza, potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, numai prin incheierea unui contract individual de munca, in temeiul caruia persoana fizica, in calitate de salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.
    (2) Fiecare angajator are obligatia de a infiinta si transmite la inspectoratul teritorial de munca un registru general de evidenta a salariatilor si de a-l prezenta inspectorilor de munca, la solicitarea acestora.”
Coroborand acestor dispozitii legale cu prevederile contractuale supuse analizei, se poate concluziona ca  nu ne aflam in prezenta unui raport juridic de munca, intrucat lipsesc elementele esentiale, definitorii ale acestuia, respectiv calitatea de salariat, stabilirea unor atributii, obligatii precise si a unor rezultate concrete de obtinut, plata unui salariu lunar, precum si incheierea contactului pe o perioada nedeterminata.
Astfel, in contractul in discutie partile nu au fost denumite angajator si angajat, ci beneficiar si prestator, nu se face vorbire de plata unui salariu, ci se utilizeaza notiunea de venituri, platibile atat sub forma unor sume lunare, cat si global, respectiv o transa de 300 Euro la semnarea contractului si alti 300 Euro la data specificata expres  la art.4 alin.2 litera a) liniuta  ultima, venituri care insa se acorda tinand seama de prestatia sportivului care s-a obligat sa depuna toate diligentele, eforturile pentru a obtine performanta sportiva la si cu echipa de handbal, cu respectarea anumitor reguli sportive si de ordine interioara ( vezi litera b din reglementarea anterior citata), la care se adauga si diverse recompense/ premieri in functie de rezultatele obtinute, doua mese pe zi si cazare in garsoniere UPT. Ceea ce este specific acestui raport juridic nascut intre parti este ca nu exista un raport de subordonare, ci unul de colaborare, in care reclamantul are calitatea de jucator, sportiv si obligatia de a obtine cele mai bune rezultate sportive posibile, iar contractul se incheie pe o perioada determinata in functie de competentele sportive ale acestuia apreciate succesiv pe parcursul derularii contractului incheiat.
Mai mult decat atat, se constata ca acest contract nu numai ca nu a fost niciodata inregistrat in REVISAL de catre pretinsul angajator CS UPT, dar asupra veniturilor platibile in modul anterior mentionat nu s-au aplicat  si retinut impozitele si contributiile  datorate bugetului consolidat de stat (CAS, CASS, somaj), impuse obligatoriu  in cazul existentei unui contract de munca de prevederile legale in materie, respectiv Codul Fiscal, Legea nr. 263/2010, etc.
De asemenea, Regulamentul de ordine interioara  al clubului sportiv ( filele 16-24) parat contine prevederi incompatibile cu legislatia muncii, fiind instituita  posibilitatea aplicarii unor amenzi financiare jucatorului (vezi cap. 7 din regulament), fapt complet interzis de art. 249 alin.1 din Codul Muncii republicat, precum si o procedura de sanctionare a jucatorilor fara nici un corespondent de fapt si de drept cu cea instituita in cazul salariatilor.
 Fata de aceste considerente,  concluzionand asupra naturii civile a contractului de prestari servicii incheiat de partile contractante, tribunalul constata ca in  prezenta cauza,competenta revine  instantei  de drept comun, determinata potrivit art. 94 alin.1 litera j) din Noul Cod Procedura Civila ,cu referire si la art. 111 NCPC, motivat de faptul ca – in speta - parata este o institutie publica, respectiv o persoana juridica de drept public, astfel cum se statueaza prin dispozitiile art.16 si art.28 alin.2 combinat cu pct.3 din Anexa 5 la HG nr.536/2011, unde Clubul Sportiv „UPT” este nominalizat ca fiind o institutie aflata in subordinea directa a Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, respectiv  Judecatoriei Timisoara.
Prin urmare, in conformitate cu dispozitiile art. 132 si art. 130 alin 2 din Noul Cod Procedura Civila , tribunalul va admite exceptia de necompetenta materiala si va trimite cauza spre solutionare Judecatoriei Timisoara.