Drept civil. Constatare nulitate act juridic – acceptarea tacita a succesiunii

Prin sentinta civila nr. … din 17.07.2014 a Judecatoriei Piatra-Neamt:
 - s-a respins ca neintemeiata exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala invocata de reclamanti cu privire la paratul C.I.;
 - a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala invocata de paratul C.I. cu privire la reclamantii C.A.C., C.M. si paratul  C.E;
 - s-a respins actiunea avand ca obiect anularea certificatului de mostenitor nr. ../30.11.2009 emis de BNP G.D., formulata de reclamantii C.A.C. si C.M. in contradictoriu cu paratii C.I. si C.E., ca neintemeiata;
 - reclamantii C.A.C. si C.M. au fost obligati la plata catre paratul Conduraru Ioachim  a sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocatial.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Piatra Neamt la data de 28.08.2012, sub nr.  /279/2012, reclamantii C.A.C. si C.M.  au chemat in judecata pe paratii C.I., C.E., solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o pronunta, sa dispuna nulitatea certificatului de mostenitor nr.  ../03.11.2009, eliberat de BNP G.D., cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantii au invederat urmatoarele:
La data de 14.08.1998, s-a deschis succesiunea defunctei C.C., cu ultimul domiciliu in comuna Podoleni, jud. Neamt.
De pe urma defunctei au ramas ca mostenitori: C.C., C.E. si C.I., toti fii, cu o cota de ¼ din succesiune, si  C.A.C., nepoata dupa fiica decedata C.A.
Ca avere au ramas bunurile prevazute in titlul de proprietate nr. 48/515/24.01.1995 si o casa,  asa cum rezulta din  anexa 24.
Au mentionat ca au aflat de la Primaria Podoleni faptul ca  paratul I. s-a prezentat singur in anul 2009 la Primaria Podoleni,  unde a declarat ca este singurul mostenitor. Tot de la Primaria Podoleni au aflat ca  paratul  a incheiat si un contract de vanzare-cumparare cu bunurile din mostenire, motiv pentru care solicita de la BNP G.  si copia contractului de vanzare-cumparare  nr. 221/11.02.212 si actele anexa.
Paratul C.I., legal citat, a formulat intampinare la 03.10.2012  prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.
In subsidiar, in cazul in care se va  constata nulitatea certificatului de mostenitor pentru necitarea tuturor persoanelor cu vocatie succesorala, a solicitat sa se constate ca reclamantii si celalalt parat sunt straini de mostenire ca urmare a faptului ca nu au acceptat mostenirea  in termen de 6 luni de la data  deschiderii succesiunii defunctei  C.C..
In mod subsidiar, in situatia  in care se va constata ca au calitatea de mostenitori  si alte parti,  a solicitat ca in lotul sau  sa fie atribuite casa si terenul aferent de 774 mp, pentru a se confirma vanzarea din contactul de vanzare-cumparare  nr. 221/11.02.2011, autentificat de BNP G., dat fiind faptul ca a fost incheiat  cu buna credinta, intrucat fratii au sustinut ca nu accepta  succesiunea si este liber sa dispuna de mostenire.
A mai mentionat paratul ca a acceptat succesiunea prin stapanirea efectiva a imobilelor si a terenului si doar el s-a ocupat de reconstituirea dreptului de proprietate in baza Legii 18/1991, iar ceilalti frati l-au asigurat in permanenta ca doar acesta este fiul mostenitor. A mentionat ca doar acesta a achitat taxele si impozitele legale la primarie.
Analizand si coroborand probele administrate in cauza, instanta a retinut ca, la data de 14.08.1998, a intervenit decesul numitei C.C. (conform certificatului de deces de la fila 53), avand ultimul domiciliu in comuna Podoleni, jud. Neamt.
Conform dispozitiilor legale in materie, in alcatuirea patrimoniului succesoral intra numai drepturile patrimoniale existente la data succesiunii, indiferent de natura lor – drepturi reale, accesorii sau drepturi de creanta.
De asemenea, conform art. 659 Cod civil, succesiunile sunt deferite copiilor si descendentilor defunctului, ascendentilor si rudelor sale colaterale, in ordinea si dupa regulile prevazute de lege.
In speta, au vocatie succesorala la mostenirea defunctei C.C. (sunt succesibili): reclamanta C.A.C., in calitate de fiica a descendentei predecedate de gradul I C.A., precum si C.M., C.I. si C.E. toti trei descendenti de gradul I ai defunctei.
Instanta a retinut, insa, ca, pentru a avea calitate de mostenitor, succesibilul trebuie sa faca dovada ca a acceptat succesiunea defunctului a carui succesiune se dezbate, in mod expres sau tacit, conform disp. art. 685 si 689 din Codul civil.
Astfel, transmiterea patrimoniului succesoral se produce de drept din momentul deschiderii mostenirii, ea nu are caracter definitiv si obligatoriu, avandu-se in vedere si principiul de ordine publica instituit prin dispozitiile art. 686 C.civ. potrivit carora „nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine”. Astfel, pentru a-si consolida titlul de mostenitor, succesibilul, ce are doar vocatie succesorala generala, trebuie sa-si exercite dreptul de optiune succesorala prin acceptarea mostenirii.
Potrivit art. 700 alin. 1 din Codul civil, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 73/1954, acceptarea succesiunii trebuie facuta in termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii.
Exercitarea dreptului de optiune succesorala rezultata din disp. art. 700 din Codul civil poate avea loc prin acceptarea expresa sau tacita a mostenirii, imprejurare prevazuta de art. 689 din Codul civil.
Exercitarea dreptului de optiune succesorala prin acceptarea tacita a succesiunii, astfel cum s-a invocat in cauza, printre altele, de catre reclamanti si paratul C.I., presupune, potrivit dispozitiilor art. 689 din Codul civil, efectuarea de catre succesibil a unui act (fapt) pe care nu-l putea savarsi decat in calitatea sa de erede si din care rezulta neindoielnic intentia sa de acceptare a mostenirii.
Prin urmare, pentru a avea semnificatia juridica a unui act de acceptare tacita a succesiunii, conditia esentiala ceruta este ca actul savarsit de succesibil sa implice cu puterea necesitatii intentia de a accepta mostenirea, fara a putea primi si o alta interpretare, intrucat actele echivoce nu pot constitui o manifestare tacita a vointei de a accepta.
In cauza, reclamanta C.A.C. (in numele autoarei  sale C.A., reclamantul C.M.  si paratul C.E. nu au facut dovada acceptarii succesiunii in termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, conform disp. art. 701 alin. 1 din Codul civil.
Conform materialului probator administrat in cauza (declaratiile martorilor  B.M. , C.G., P.V. coroborate cu certificatul de mostenitor nr. 117/30.11.2009 de la fila 63 – act juridic valabil,), reclamanta C.A.C, reclamantul C.M.  si paratul C.E. sunt straini de succesiunea defunctei C.C., prin neacceptarea acesteia in mod tacit sau expres, paratul C.I. fiind singurul care a stapanit bunurile succesorale din momentul decesului acesteia, iar momentul in care celelalte parti au emis pretentii cu privire la bunurile succesorale coincide cu cel al desfasurarii prezentului litigiu (cand termenul de prescriptie al dreptului de a accepta succesiunea defunctei C.C. era prescris).
Desi, conform declaratiilor martorilor C.G. si O.T., a rezultat ca reclamantii au contribuit la cheltuielile de inmormantare ale defunctei, acesta nu are semnificatia  acceptarii tacite a mostenirii, intrucat actele sunt efectuate din considerente de morala, de respect fata de memoria defunctei, de pietate (pietatis causa). De asemenea, si sustinerea martorului O.T. precum ca reclamantul C.M., prezent la  praznicul de 40 de zile, a vrut sa ia  anumite bunuri imobile din casa batraneasca, insa a fost refuzat,  nu probeaza acceptarea neindoielnica a  mostenirii de catre acest reclamant, intrucat constituie o intentie de preluare a  bunurilor din patrimoniu cu valoare redusa.
II. Calea de atac
Impotriva acestei sentinte au formulat apel reclamantii C.A.C. si C.M., criticand-o ca nelegala si netemeinica pentru urmatoarele aspecte:
 In mod nelegal instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala invocata de parat si a respins exceptia invocata de reclamanti. Acestia din urma au facut acte de acceptare tacita a succesiunii.
Astfel, in afara de faptul ca au contribuit la toate cheltuielile de inmormantare ale defunctei, au incercat sa ia bunuri din casa parinteasca, insa nu li s-a permis. Aceasta presupune intentia de acceptare a mostenirii, care nu s-a materializat tocmai din cauza paratului C.I.. Indiferent de valoarea bunurilor pe care doreau sa le ia, aceasta semnifica intentia de acceptare a succesiunii.
Abuzurile paratului au continuat cu declararea mincinoasa la primarie ca este singurul mostenitor, dupa care a incheiat un contract de vanzare-cumpararea bunurilor mostenirii.
Ulterior, cand au vrut sa deschida actiune de partaj, paratul a distrus casa batraneasca, pentru a nu putea face obiectul partajului. Paratul si-a premeditat actiunile pentru a-i indeparta pe reclamanti de la succesiune. Or, nimanui nu ii este ingaduit sa se prevaleze de propria culpa.
Daca actele de administrare provizorie nu reprezinta acte de acceptare a mostenirii, trebuia admisa exceptia prescriptiei cu privire la parat. Folosinta casei si a terenului nu a fost facuta de C.E. in calitate de mostenitor, deoarece el locuia deja acolo la data decesului, iar ulterior a continuat sa locuiasca ca tolerat.
Si reclamantii au lucrat terenul ce face parte din succesiune, au cules fructele, inclusiv dupa deces, pana la plecarea in Italia.
La inmormantare s-a discutat problema succesiunii, insa toti mostenitorii au ajuns la concluzia ca nu au bani. Si aceasta discutie face dovada ca au acceptat succesiunea.
Intimatii C.M., C.C.C. si F.M.A. au formulat intampinare, solicitand respingerea apelului, pentru urmatoarele motive:
Recurentii si celalalt intimat, C.E., sunt straini de mostenire ca urmare a faptului ca nu au acceptat succesiunea in termenul legal de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
Doar C.I. a acceptat succesiunea prin stapanirea efectiva a casei si a terenului ramase mostenire si prin faptul ca s-a ocupat de reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul Legii nr. 18/1991.
Martorul audiat a declarat ca nu a vazut-o pe C.A.CC de la varsta de 7 ani, iar pe C.M. nu l-a vazut nici macar la inmormantare. Demolarea casei s-a facut pentru construirea alteia, nu pentru a o scoate de la partaj.
 III. Solutia instantei de apel
Examinand apelul formulat prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale aplicabile, Tribunalul retine urmatoarele:
 Asa cum a retinut si prima instanta, acceptarea tacita a succesiunii este acceptarea care rezulta dintr-un act sau fapt juridic pe care succesibilul nu-l putea savarsi decat in calitatea sa de mostenitor si din care rezulta neindoielnic intentia sa de a accepta succesiunea. Actele de acceptare tacita trebuie sa fie neechivoce in sensul insusirii calitatii de mostenitor, cele echivoce neputand fi luate in considerare ca atare.
Pot avea valoare de acceptare tacita a mostenirii actele de dispozitie, administrare definitiva ori folosinta a unor bunuri din mostenire, actele de dispozitie materiala ce demonstreaza un comportament de proprietar.
Apelantii pretind faptul ca au acceptat tacit succesiunea defunctei C.C. prin faptul ca au contribuit la cheltuielile de inmormantare si ca au incercat sa ia bunuri din casa batraneasca, dar nu li s-a permis de catre paratul C.I.. Mai arata ca au lucrat terenul ce face parte din masa succesorala si au cules fructele de pe acesta, inclusiv dupa deces, pana la plecarea lor in Italia.
 Tribunalul retine ca cele invocate de apelanti nu au fost dovedite. 
 Potrivit martorei B.M., „dupa moartea lui C.C., cel care a ramas sa stapaneasca casa batraneasca a fost C.I.”. Desi vecina cu acesta, martora a aratat ca nu l-a mai vazut pe C.M. (fiul defunctei) de la inmormantarea mamei sale, pe C.E. l-a vazut venind o data la 3-4 ani, iar pe nepoata defunctei nu a mai vazut-o la casa acesteia de la 7-8 ani. Martorul P.V. a aratat si el ca nu i-a mai vazut pe fratii lui C.I. la casa parinteasca de vreo 20 de ani, iar pe nepoata C.A.C. nu a mai vazut-o de la 7 ani, ea neparticipand nici la inmormantare.
Este adevarat ca martorii C.G. si O.T. au aratat ca apelantii C.A.C. si C.M. au contribuit la cheltuielile de inmormantare ale defunctei, dat acest fapt nu semnifica acceptarea mostenirii, ele fiind efectuate in virtutea unei obligatii morale si a traditiilor crestinesti.
Nu a rezultat din probatoriul administrat care au fost bunurile pe care C.M. ar fi vrut sa le preia din casa batraneasca ulterior decesului (la praznicul de 40 de zile), potrivit declaratiei martorei O.T.. In lipsa unor determinari mai exacte privind natura sau valoarea acestora, acest fapt nu poate fi considerat ca relevant in privinta intentiei succesibilului de acceptare sau nu a mostenirii defunctei. De altfel, nimic nu l-a impiedicat pe apelant sa faca o acceptare expresa a succesiunii.
Niciunul din martorii audiati nu au confirmat sustinerile apelantilor potrivit cu care ar fi lucrat terenuri din masa succesorala sau ar fi cules fructe de pe acestea. Dimpotriva, toti au relevat faptul ca, ulterior decesului, imobilele succesorale au ramas in stapanirea exclusiva a lui C.I., folosinta exercitata de acesta putand fi caracterizata ca un fapt ce semnifica acceptarea tacita a mostenirii, prima instanta respingand in mod legal si temeinic exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala invocata de reclamanti.
Insasi demolarea casei batranesti (pentru construirea uneia noi) reprezinta un act de dispozitie materiala din care se deduce acceptarea mostenirii.
Desi invoca constant abuzurile si reaua credinta a intimatului C.I., care si-ar fi apropriat toate bunurile mostenirii, apelantii nu au facut dovada ca ar fi incercat sa schimbe aceasta stare de fapt prin mijloace legale (inclusiv actiuni in justitie). Dimpotriva, martorii audiati au relevat faptul ca ei nu s-au mai interesat de bunurile ramase de la defunctii parinti, ei fiind plecati de foarte mult timp din localitate.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 296 C.proc.civ., Tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat, iar conform art. 274 C.proc.civ., ii va obliga pe apelanti la plata catre intimata C.A. a cheltuielilor de judecata efectuate in apel.