Drept civil. Minori ?i familie. Program vizita minor.

Deliberand asupra apelului declarat impotriva sentintei civile nr. 924 din 11.11.2014 pronuntata de Judecatoria Bicaz in dosarul nr. 493/188/2014, s-au constatat urmatoarele:
Ca prin sentinta civila nr.924 din data de 11.11.2004 pronuntata de Judecatoria Bicaz a fost admisa in parte actiunea civila avand ca obiect desfacere casatorie, formulata de reclamanta G.M., in contradictoriu cu paratul G.V.. A fost admisa in parte cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant G.V., in contradictoriu cu reclamanta parat G.M.. A fost respinsa exceptia prematuritatii cererii de stabilire a unui program de vizita dupa ce minorul va implini varsta de 3 ani ca neintemeiata. 
S-a luat act de intelegerea partilor cu privire la urmatoarele capete de cerere:
1. Desfacerea casatoriei incheiata intre parti la data de 29.07.2012 si inregistrata in Registrul Starii Civile al comunei Borca, sub nr. 17 din 29.07.2012, pe baza acordului partilor;
2. exercitarea in comun de catre ambii parinti a autoritatii parintesti asupra minorului Gafita Matei-Dumitru, nascut la data de 12.11.2013
3. Revenirea reclamantei-parate G.M. la numele avut anterior casatoriei, respectiv la acela de ,,Sava”.
4. Stabilirea locuintei minorului Gafita Matei-Dumitru la locuinta mamei.
5.Asumarea de catre paratul-reclamant G.V., a obligatiei de plata a unei contributii lunare de intretinere in favoarea G. M.-D., in cuantum de 25% din veniturile nete lunare si in cuantum de 25% din venitul minim net pe economie pentru perioada in care nu va mai fi angajat cu contract individual de munca, iar reclamanta-parata va exercita obligatia de intretinere in natura.
A fost obligat paratul-reclamant G.V. la plata contributiei lunare de intretinere in favoarea minorului G. M.-D., incepand cu data pronuntarii prezentei sentinte (11.11.2014) si pana la majoratul acestuia, ce va fi remisa mamei pana in ultima zi a lunii aferente.
A fost stabilit urmatorul program de vizita in favoarea paratului-reclamant G.V. in ceea ce-l priveste pe minorul G. M.-D., in modul si in conditiile de mai jos:
1).pana la varsta de 3 ani: in fiecare duminica de la ora 10,00 cu preluarea minorului de la locuinta mamei, si pana la ora 18,00, urmand ca tot tatal sa-l aduca inapoi la locuinta mamei pana la ora indicata.
2).Dupa varsta de 3 ani:
- in saptamanile impare lunare: de vineri ora 18,00 si pana duminica la ora 18,00, cu preluarea minorului de catre tata de la locuinta mamei, urmand ca tot tatal sa-l aduca inapoi la locuinta mamei pana la ora indicata.
- in anii impari:
1) saptamana mare (ultima) a Postului Pastelui (conform calendarului crestin-ortodox) si saptamana aferenta revelionului, cu preluare de catre tata la ora 10.00 luni dimineata, tot acesta avand obligatia de a-l aduce inapoi la locuinta mamei pana la ora 18.00 duminica saptamanii in cauza;
2) pe timpul verii luna iulie cu preluare minor de catre tata in prima zi a lunii la ora 10,00, urmand ca tot tatal sa-l aduca inapoi la ora 18,00 in ultima zi a lunii iulie.
- in anii pari:
1) saptamana ulterioara primei zi de Paste (conform calendarului crestin-ortodox) si saptamana de Craciun, cu preluare de catre tata la ora 10.00 dimineata luni, tot acesta avand obligatia de a-l aduce inapoi la locuinta mamei pana la ora 18.00 duminica saptamanii in cauza;
2) pe timpul verii - luna august cu preluare minor de catre tata in prima zi a lunii la ora 10,00, urmand ca tot tatal sa-l aduca inapoi la ora 18,00 in ultima zi a lunii august.
Au fost compensate cheltuielile de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Bicaz sub nr.493/188/2014, reclamanta G.M., in contradictoriu cu paratul G.V., a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna desfacerea  casatoriei  din vina exclusiva a paratului, revenirea reclamantei la numele purtat anterior casatoriei, respectiv la cel de „S.”, exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului G. M.D. sa fie realizata de catre ambii parinti, stabilirea locuintei minorului la reclamanta, cu obligarea paratului  la  plata unei contributii de intretinere in favoarea minorului raportata la venitul lunar obtinut de parat, obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, s-a aratat, in esenta ca, s-a casatorit cu paratul la 29.07.2012, din casatoria inregistrata la Primaria comunei Borca, sub nr. 17/2012 rezultand minorul M.-D., nascut la 12.11.2013.
Reclamanta a mai aratat ca relatiile dintre dansa si parat nu au fost dintre cele mai bune inca de la inceputul casniciei, din cauza faptului ca au locuit impreuna cu parintii paratului care interveneau grav si frecvent in raporturile dintre ei sotii. In acest sens, reclamanta a precizat ca orice hotarare a familiei era luata de mama paratului care isi extindea autoritatea in mod excesiv si le impunea deciziile ei, imbratisate de fiecare data de catre parat, fara ca acesta sa se consulte cu ea.
A mai aratat reclamanta ca, intrucat atat paratul, cat si mama sa, sunt consumatori de alcool, pe fondul acestui obicei, in casa se iscau permanent certuri si tensiuni.
De asemenea, reclamanta a precizat ca paratul nu se preocupa nici de treburile gospodaresti care ii reveneau, fiind mereu protejat de catre parintii sai si avea o stare continua de gelozie nejustificata, interzicandu-i sa iasa din curte sau sa vorbeasca cu consatenii.
Reclamanta a mai aratat ca in perioada ulterioara nasterii minorului paratul nu a sprijinit-o in niciun mod cu cresterea copilului, ceea ce denota ca nu are nici fata de ea, dar nici fata de minor, sentimente de afectiune, paratul cerandu-i uneori sa ia copilul si sa plece la parintii sai.
Reclamanta a mai mentionat ca in nenumarate randuri a incercat sa-i explice paratului ca viata de familie trebuie sa le apartina si ca prin casatorie are anumite obligatii si responsabilitati, insa paratul nu si-a schimbat conduita si a continuat sa asculte de mama sa, sa fie indiferent la nevoile sale si ale copilului si sa o jigneasca, in aceste conditii convietuirea devenind imposibila si, la data de 28.04.2014, a plecat impreuna cu minorul la parintii sai din satul Dreptu, com. Poiana Teiului.
In drept, s-au invocat  dispozitiile art. 373 lit.b, 383 alin.3, 397, art.400 alin.1, art.499 si art.529 alin.2 Cod Civil, si art.933 din Noul Cod Civil.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei: certificat de nastere, certificatul de casatorie, carti de identitate, si solicita incuviintarea probei cu inscrisuri, testimoniala, ancheta sociala.
Cererea a fost legal timbrata, fiind achitata taxa judiciara de timbru in valoare de 100 lei, conform art. 15 lit.b) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 24.06.2014 paratul a depus, la judecata in fond, intampinare si cerere reconventionala, prin care a solicitat desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a sotiei reclamante; revenirea sotiei reclamante la numele purtat anterior casatoriei, si anume acela de „S"; exercitarea autoritatii parintesti fata de minorul G. M.-D., nascut la 12.11.2013, in comun de catre ambii parinti; stabilirea locuintei minorului la mama acestuia; obligatia de intretinere in natura a minorului in sarcina reclamantei si stabilirea unei pensii de intretinere in cota legala, in sarcina sa, potrivit venitului obtinut, si stabilirea unui program de vizita a minorului M. D., dupa cum urmeaza:
- in fiecare week-end de sambata la ora 18:00 pana duminica ora 18:00, cu preluare la domiciliul paratului;
- dupa implinirea varstei de 3 ani, cand minorul va merge la gradinita, prima saptamana din vacanta de Paste in anii pari, iar a doua saptamana in anii impari;
- in anii pari de Craciun si in anii impari de Revelion;
- o luna de zile in vacanta de vara, in anii pari in luna iulie, iar in anii impari in luna august.
 De asemenea, a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, paratul-reclamant a aratat ca, in fapt, s-a casatorit cu reclamanta dupa o frumoasa relatie de aproximativ 6 luni de zile bazata pe dragoste si respect, astfel incat, desi timpul pe care l-au petrecut a fost destul de scurt, au considerat ca pot intemeia o familie impreuna.
Paratul a aratat ca reclamanta a plecat de acasa cu minorul fara sa-l anunte si, desi a incercat sa inteleaga motivul si a solicitat ca reclamanta sa-i explice acest demers, nici pana in prezent acest lucru nu s-a intamplat.
Paratul a mentionat ca plecarea reclamantei de acasa a fost una premeditata, intrucat, imediat dupa ce a plecat la serviciu pe data de 28.04.2014, reclamanta si-a luat hainele si a plecat la parintii sai. Mai mult, paratul a aratat ca in seara anterioara plecarii au mers impreuna cu niste cunostinte la un restaurant si s-au simtit bine, iar acasa la intoarcere lucrurile au decurs normal si firesc.
Ulterior, din discutiile avute cu reclamanta, paratul a precizat ca aceasta i-ar fi propus sa se mute impreuna la parintii acesteia, insa el nu a fost de acord pentru ca in curtea parintilor sai au avut casa lor separata cu toate cele necesare. Mai mult, i-a propus reclamantei sa se mute intr-un spatiu neutru, insa reclamanta nu a fost de acord si a formulat actiune de divort.
A mai aratat paratul ca parintii lui nu au intervenit niciodata intre ei, mama sa nici nu trecea pe la reclamanta in lipsa paratului. In ceea ce priveste acuzatia ca ar consuma alcool, arata ca este conducator auto si, daca s-ar intampla asta, ar fi in pericol sa-si piarda locul de munca, si ca de fapt reclamanta ar fi cea care consuma alcool intrucat statea toata ziua in casa, singura persoana cu care vorbea era mama ei. In ce priveste gelozia nejustificata de care a fost acuzat, arata ca la inceputul casatoriei lor reclamanta era cautata noaptea la telefon de o persoana de gen masculin si a trebuit sa intervina si sa-i spuna ca este o femeie maritata.
In ceea ce priveste minorul, a precizat ca a iubit copilul din ziua in care s-a nascut si s-a atasat foarte mult de el, dar, de cand reclamanta a plecat cu acesta la parintii ei, el nu a mai fost lasat sa-si vada copilul. De asemenea, a mai aratat ca atunci cand copilul era bolnav, el era cel care suna la medicul de familie pentru a vedea ce tratament trebuia sa-i dea, ca uneori a prins-o pe reclamanta cum ii punea mana la gura minorului sa nu mai planga, desi este de notorietate ca minorul imediat dupa nastere are colici, sunt foarte sensibili, necesitand o atentie deosebita.
A precizat paratul ca este angajat si ca, de cand a plecat reclamanta de acasa, el ii trimite indemnizatia de crestere a copilului si ca a contribuit financiar la intretinerea acestuia.
In concluzie, fata de cele mentionate, avand in vedere faptul ca relatia nu mai poate continua in cadrul unei casnicii firesti, a apreciat faptul ca relatiile dintre ei sunt grav si iremediabil vatamate, astfel incat se impune desfacerea casatoriei prin divort.
In drept, si-a intemeiat actiunea pe prevederile art. 916, 205, 451 Cod procedura civila, art. 373 lit. b) 383, 397,400,401,402 Cod civil.
In dovedire, a inteles sa se foloseasca de proba cu inscrisuri, ancheta psihosociala efectuata la domiciliul sau, proba testimoniala.
Cererea reconventionala a fost legal timbrata cu suma de 100 de lei conform OUG 80/2013.
In intampinarea la cererea reconventionala si raspuns la intampinare, reclamanta a aratat ca cele sustinute de parat nu sunt adevarate, acesta dorind doar sa-i creeze o imagine negativa. A aratat, in esenta, ca nu este consumatoare de alcool, ca in ziua in care a plecat a fost amenintata de parat si acesta i-a zis sa nu o mai gaseasca acasa cand vine, ca dupa despartirea in fapt paratul a venit de 4 ori sa vada copilul, din care de trei ori a intrat in casa si a stat 10 minute, insa nu s-a preocupat de minor, ci a dorit sa verifice daca locuieste cu un alt barbat si a jignit-o din nou in fata parintilor sai, spunand ca minorul nu este copilul sau. De asemenea, a precizat ca intr-adevar paratul era cel care suna la medic cand minorul era bolnav, dar in acest timp ea avea grija de copil.
In ceea ce priveste programul de vizita, a aratat ca solicita admiterea acestuia in parte, in sensul ca este de acord ca paratul sa viziteze copilul o data pe saptamana 1-2 ore duminica la pranz. Reclamanta a motivat acest program prin varsta foarte mica a minorului, ca minorul nu poate fi despartit de mama atat de mult timp, ea fiind cea care cunoaste necesitatile, alimentatia, problemele medicale etc.
De asemenea, paratul a invocat exceptia prematuritatii cererii de stabilire a unui program de vizita in ceea ce priveste minorul dupa varsta de 3 ani, intrucat acest drept nu este nascut inca.
In temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod procedura civila, apreciindu-le ca fiind admisibile, legale, pertinente si concludente, putand duce la dezlegarea pricinii in fond cu privire la situatia de fapt, instanta de fond a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri.
Din oficiu, prima instanta a dispus emiterea unei adrese catre ANAF pentru a afla veniturile partilor.
Conform dispozitiilor articolului 396 Cod civil, in vederea solutionarii capatului de cerere referitor la exercitarea autoritatii parintesti cu privire la minorul rezultat din relatia partilor si stabilirea locuintei acestuia, instanta de fond a solicitat opinia serviciilor specializate de la domiciliul partilor, concretizata in rapoartele de ancheta psihosociala, anexate la dosar. 
La termenul de judecata din data de 28.10.2014, partile prezente personal in fata instantei de fond au declarat ca au ajuns la o intelegere, ca doresc divorteze prin acordul partilor, si ca au ajuns la o intelegere cu privire la o parte dintre capetele accesorii. Instanta a procedat la luarea unei declaratii comune a sotilor consemnata in procesul verbal aflat la dosarul cauzei.
Analizand actele dosarului, precum si sustinerile partilor, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In fapt, numitii G.M. si G.V. s-au casatorit la data de 29.07.2012 in comuna Borca, judetul Neamt, asa cum rezulta din certificatul de casatorie seria CG nr.118144 eliberat la data de 29.07.2012 de Primaria comunei Borca, iar din aceasta relatie a rezultat minorul G. M.-D., nascut la data de 12.11.2013 in municipiul Piatra-Neamt, judetul Neamt.
Aplicand dispozitiile art. 930 Cod procedura civila raportat la art. 374 Cod civil la situatia de fapt retinuta in cauza, instanta de fond a luat act de cererea expresa a partilor, manifestata in mod liber si neviciat, asa cum rezulta din declaratia comuna consemnata in procesul-verbal atasat cauzei, iar in temeiul dispozitiilor art.373 alin. (1) lit. a) si art. 374 alin. (1) si alin. (3) Cod civil raportate la art. 931 si art. 930 Cod procedura civila, instanta de fond a dispus desfacerea casatoriei partilor pe baza acordului acestora, fara motivarea dispozitiei de divort.
Analizand invoiala partilor cu privire la cererile accesorii, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In considerarea declaratiei comune a partilor si a dispozitiilor art. 383 Cod civil, instanta de fond a luat act de intelegerea partilor cu privire la revenirea numitei G.M. la numele purtat anterior casatoriei, respectiv la acela de ,,S”.
Raportat la concluziile rapoartelor de ancheta sociala, de faptul ca este dreptul copilului minor de a beneficia de grija, educarea si autoritatea ambilor parinti, instanta de fond a luat act de intelegerea parintilor cu privire la exercitarea in comun a autoritatii parintesti in privinta minorului G. M.D., considerand ca este in interesul superior al copilului.
In ceea ce priveste locuinta minorului, in temeiul art.400 cod civil, instanta de fond a retinut ca intelegerea partilor corespunde interesului superior al acestuia, avand in vedere varsta frageda a minorului, faptul ca mama nu lucreaza, avand posibilitatea de a se ingriji permanent de minor, fiind ajutata de bunicii materni, iar locuinta acesteia, asa cum rezulta si din ancheta sociala, prezinta conditii foarte bune de locuit.
Analizand intelegerea partilor cu privire la asumarea de catre tatal minorului a unei obligatii de intretinere in favoarea minorului, instanta de fond a retinut ca, potrivit articolului 402 alin. (1) Cod civil, totodata instanta de tutela, prin hotararea de divort, stabileste contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.
Avand in vedere ca minorul va locui impreuna cu mama, care se va ocupa direct de cresterea si ingrijirea acestuia, a dispus ca reclamanta-parata sa exercite obligatia de intretinere fata de copil in natura, prin asigurarea celor necesare traiului si, dupa caz, a cheltuielilor pentru educare, invatatura si pregatire profesionala, conform art. 530 alin. (1)  Cod civil.
In ceea ce priveste obligatia paratului-reclamant de a contribui la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatirea profesionala a minorului, instanta de fond a avut in vedere dispozitiile art. 513, art. 516 alin. (1) si art. 529 alin. (1) Cod civil, potrivit carora intre parinti si copii exista obligatia legala de intretinere care este datorata potrivit cu nevoile celui care o solicita si posibilitatile de plata ale celui ce urmeaza sa fie obligat, si dispozitiile art. 499 Cod Civil, care reglementeaza obligatia speciala de educare si instruire ce revine parintilor, atat cu privire la copilul minor cat si la cel major.
Aplicand aceste dispozitii legale la situatia de fapt retinuta in cauza in conditiile in care minorii nu au alte resurse materiale pentru intretinere si nici un venit propriu constant din alte surse, aspect confirmat si de referatul de ancheta sociala efectuat in cauza, instanta de fond a retinut ca asumarea de catre parat-reclamant a obligatiei de intretinere este conforma normelor legale.
 La stabilirea cuantumului contributiei lunare de intretinere, a avut in vedere nevoile minorului determinate de varsta, cat si de cele legate de intretinere si educare.
In ceea ce priveste modalitatea de stabilire a cuantumului pensiei de intretinere, tinand seama de realitatile economice actuale, de faptul ca in prezent paratul-reclamant G.V. este angajat cu forme legale in Romania, stabilirea unei sume procentuale, pe care tatal s-a obligat s-o achite cu titlu de contributie la intretinerea minorului, corespunde cel mai bine atat acestor realitati, cat si nevoilor minorului, astfel ca, o data cu modificarea veniturilor acestuia, nu va mai fi nevoie de o noua actiune in justitie. Asumarea acestei obligatii din partea tatalui face dovada unui parinte responsabil, recunoscand astfel ca obtine venituri si poate sa se ingrijeasca de copilul sau. De altfel, art. 530 alin. 3 din noul Cod civil prevede ca pensia de intretinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau intr-o cota procentuala din venitul net lunar al celui care datoreaza intretinere.
Fata de cele retinute mai sus, instanta de fond a luat act si de intelegerea partilor privitoare la asumarea de catre tatal minorului la plata unei contributii lunare de intretinere in cuantum 25 % din veniturile nete lunare si in cuantum de 25 % din venitul minim net pe economie pentru perioada in care nu va mai fi angajat cu contract individual de munca, apreciind ca este conform legislatiei in vigoare, a realitatilor actuale si mai ales in interesul superior al minorului.
Un prim aspect asupra carora parintii nu s-au inteles este momentul de la care se va plati contributia de intretinere.
In lipsa unei intelegeri a partilor cu privire la data de la care este datorata contributia de intretinere, instanta de fond a stabilit ca aceasta este data pronuntarii prezentei sentinte, desi conform art. 532 alin. (1) Cod civil aceasta ar fi fost datorata de la data promovarii actiunii pentru considerentele urmatoare. Asa cum ambele parti au recunoscut si cum reiese si din inscrisurile depuse (mandatele postale), reclamanta-parata a primit periodic, de cand a plecat de la domiciliul comun, sume de bani pentru cresterea si intretinerea minorului. S-a sustinut ca aceste sume ar reprezenta indemnizatia de intretinere primita de catre parat care oricum i se cuvenea minorei. Fata de aceste aspecte, instanta de fond a retinut, pe de o parte, asa cum reiese si din decizia nr.1409045633112 din 26/08.2014 (fila 49), ca paratul-reclamant trebuie sa returneze sumele primite cu acest titlu pentru perioada 02.07.2014-31.08.2014, intrucat acesta si-a reluat activitatea la SC F. SRL incepand cu data de 01.07.2014, apoi aceasta indemnizatie este primita de parintele care a lucrat anterior si in prezent nu lucreaza tocmai pentru a se ingriji de cresterea si intretinerea minorului. Un alt aspect pe care instanta de fond l-a avut in vedere este faptul ca valoarea medie lunara a sumelor pe care paratul-reclamant i le-a trimis reclamantei-parate lunar in perioada mai-octombrie 2014 (filele 47, 51-56) depaseste cu mult cuantumul de  25% lunar din venitul sau net de 686  lei (fila 48). A mai retinut comportamentul responsabil al paratului-reclamant care, dupa ce reclamanta-parata a plecat de la domiciliul comun, s-a angajat si a trimis lunar bani pentru cresterea si ingrijirea minorului, iar faptul ca este de acord cu plata unei contributii de intretinere in cuantum de 25 % din veniturile sale incepand cu data pronuntarii prezentei sentinte este o alta dovada de responsabilitate si atasament fata de minor. In aceste conditii, avand in vedere si acordul paratului-reclamant, instanta de fond a apreciat ca pana la data pronuntarii prezentei sentinte paratul-reclamant a achitat contributia de intretinere fata de minor, astfel ca plata contributiei de intretinere se va face incepand cu data pronuntarii prezentei sentinte.  
Potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr.272/2004, republicata, prima instanta a constatat ca, in situatia in care parintele la care locuieste copilul impiedica celalalt parinte in exercitarea drepturilor sale, fie prin interzicerea, fie prin impunerea unui program de vizitare necorespunzator, de natura a reduce pastrarea legaturii cu minorul la un minim care practic o face ineficienta, se pot lua de catre instanta masuri ca parintele la care nu locuieste copilul (in speta paratul) sa aiba posibilitatea de a avea legaturi personale cu acesta in mod firesc.
Trebuie avuta in vedere si imprejurarea ca dreptul parintelui separat de copilul sau de a avea legaturi personale cu acesta urmeaza a fi exercitat in asa fel incat sa nu se influenteze negativ dezvoltarea minorului, urmand a se stabili un program prin care sa fie respectate cu prioritate nevoile specifice varstei, starea de sanatate, programul de masa si de odihna, activitatile educationale si sociale ale minorului si, in plan secund, programul personal al parintelui.
In ceea ce priveste legaturile personale ale tatalui minorului cu acesta, instanta de fond, potrivit dispozitiilor art. 496 Cod civil, a retinut in primul rand ca a fost invocata de catre reclamanta-parata exceptia prematuritatii solicitarii si stabilirii unui program de vizita pentru perioada ulterioara momentului in care minorul va implini 3 ani.
Fata de aceasta exceptie, prima instanta a constatat ca este neintemeiata pentru ca este in interesul minorului stabilirea unui program care sa corespunda varstei si nevoilor sale pe termen relativ lung, iar, in cazul in care situatia in fapt se schimba si programul de vizita nu mai corespunde interesului superior al acestuia, se poate face o noua cerere pentru schimbarea programului de vizita. S-a apreciat ca un program de vizita se stabileste in functie de fiecare minor in parte, de nevoile acestuia, de starea de sanatate, de atasamentul acestuia fata de parinti, precum si de orice alte aspecte specifice familiei.
In analiza pe fond a stabilirii unui program de vizita, prima instanta a retinut ca niciuna din variantele propuse de parti nu corespunde in totalitate interesului superior al  minorului.
Instanta de fond a stabilit un program in functie de varsta copilului, de nevoile de ingrijire si educare ale acestuia, de intensitatea legaturii dintre copil si parintele la care acesta nu locuieste, de comportamentul acestuia din urma, precum si de alte aspecte relevante in cazul de fata.
In raport cu varsta minorului nascut in anul 2013, cu atitudinea si comportamentul paratului-reclamant, care manifesta afectiune si interes fata de copil, instanta de fond a retinut, pe de o parte, ca este justificata solicitarea privind luarea copilului (inclusiv pana la varsta de 3 ani) si pe o perioada mai mare de 2-3 ore saptamanal, de la domiciliul reclamantei-parate la domiciliul paratului-reclamant, in conditiile in care in acest mod se pot stabili relatii afective profunde intre minor si tata si bunicii paterni, acestia avand astfel posibilitatea sa isi cunoasca mai bine fiul, respectiv nepotul. In luarea acestei decizii, instanta a avut in vedere faptul ca, pana la separarea in fapt, locuinta tatalui a reprezentat domiciliul comun al sotilor unde copilul s-a nascut si a crescut, mediu pe care acesta il cunoaste si care prezinta conditii foarte bune de locuit, astfel cum rezulta si din ancheta sociala de la domiciliul paratului-reclamant. De asemenea, instanta de fond a avut in vedere inclusiv cele sustinute de reclamanta prin cerere si raspunsul la intampinare in sensul ca mereu exista discutii si jigniri cand vine tatal sa viziteze minorul la locuinta reclamantei  care in prezent este stabilita la parintii acesteia. A mai retinut chiar cele percepute in mod direct in sala de judecata privind relatiile incordate intre parinti si considera ca stabilirea unui program fara preluarea minorului ar duce la crearea unei situatii si mai incordate intre parti, uneori fiind posibil ca discutiile aprinse intre parti sa aiba loc chiar in prezenta minorului, ceea ce nu corespunde interesului superior al acestuia privind dezvoltarea sa emotionala, morala si psihica. Instanta de fond a avut in vedere si starea de sanatate fragila a minorului, acest lucru fiind invocat ca un motiv pentru care nu ar fi benefica preluarea acestuia la locuinta tatalui. Fata de aceste aspecte, instanta de fond a retinut ca sensibilitatea minorului la schimbarile de anotimp sau temperatura nu pot conduce la ideea ca minorul trebuie sa stea tot timpul in casa si ca nu va fi scos niciodata la aer, intrucat este de notorietate ca fiind la o varsta frageda minorul acum isi formeaza anticorpii, este necesar si benefic ca acesta sa fie scos la aer, la plimbare in natura, iar o deplasare pana la locuinta tatalui (aproximativ 20 km) nu poate reprezenta un pericol pentru sanatatea minorului. In acest sens, instanta atrage atentia ambilor parinti de a manifesta o grija deosebita la sanatatea minorului, respectiv la starea vremii cand minorul va fi scos la aer, asupra modului in care acesta va fi imbracat sau perioada cat va sta afara. A mai apreciat prima instanta ca parintii trebuie sa inteleaga ca, mai presus de orice urma de suferinta, orgolii sau alte lucruri negative generate de ruptura produsa intre ei ca soti, este calitatea si indatorirea lor de parinti ai minorului si sa actioneze mereu numai in interesul acestuia.
Apoi, avand in vedere varsta frageda a minorului, faptul ca reclamanta-parata inca alapteaza, instanta de fond a apreciat ca a schimba locul unde doarme minorul noaptea in prezent nu ar fi interesul acestuia, cel putin pana la varsta de 3 ani, varsta de la care minorul, intelegand mai multe lucruri si incepand sa vorbeasca, s-ar putea adapta la a ramane peste noapte la locuinta tatalui, tocmai pentru ca relatia dintre parinte si copil sa fie mai profunda si mai apropiata. Mai mult, instanta de fond a retinut ca, incepand cu aceasta varsta, minorul poate merge la gradinita, unde se va obisnui si cu alte medii si posibil sa aiba si program de somn (in functie de gradinita).
Avand in vedere toate aceste aspecte, prima instanta a apreciat ca este in interesul minorului ca tatal sau sa aiba relatii personale cu el dupa programul de vizita stabilit conform dispozitivului sentintei.   
In ceea ce priveste programul de vizita, instanta de fond a aratat ca, daca parintii se inteleg (aspect care ar fi in interesul minorului), pot conveni cu privire si la vizitarea si in alte zile sau dupa alt program adaptabil dupa circumstantele obiective sau subiective ce pot interveni. Stabilirea programului de mai sus este necesar si este in interesul minorului in prezent, intrucat partile nu au reusit sa se inteleaga in aceasta privinta, iar instanta trebuie sa vegheze asupra interesului superior al minorului in ceea ce priveste mentinerea relatiilor personale ale parintelui care nu locuieste permanent cu minorul.
Fata de toate cele de mai sus, instanta de fond a admis in parte cererea de chemare in judecata a reclamantei-parate si cererea reconventionala a paratului-reclamant si a dispus in consecinta.
 Intrucat s-au cerut si cheltuieli de judecata de catre ambele parti, iar cererea de chemare in judecata si cererea reconventionala au fost admise in parte, in temeiul art.453 alin.2 Noul Cod de Procedura Civila, instanta de fond a compensat cheltuielile de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta G.M.. Apelul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Neamt sub acelasi numar generat in ECRIS, la judecata in fond, si anume sub nr.493/188/2014.
In apelul declarat, reclamanta a criticat hotararea primei instantei in ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect stabilire program de vizita. Precizeaza ca acest program a fost stabilit in mod diferential de catre instanta de fond raportat la varsta copilului.
In ceea ce priveste programul de vizita ce se va desfasura pana la implinirea a trei ani de catre copil, arata ca este netemeinica si neechitabila solutia instantei de fond intrucat minorul va petrecere toate zilele de duminica numai cu tatal sau, neavand posibilitatea sa stea nici o duminica alaturi de mama. Instanta de fond nu a tinut seama de varsta frageda a copilului de numai un an si de faptul ca preluarea sa la fiecare sfarsit de saptamana, deplasarea la locuinta tatalui si despartirea de mama afecteaza dezvoltarea emotionala a acestuia. Solicita instantei sa constate ca intre comuna Poiana Teiului, unde locuieste reclamanta, si localitatea Borca, unde domiciliaza paratul, este o distanta de aproximativ 20 km, paratul neavand un mijloc de transport propriu si, prin urmare, deplasarea copilului de un an saptamanal, cu mijloace de transport in comun sau in masini de ocazie, este impovaratoare pentru minor si poate avea efecte negative asupra sanatatii sale.
Mai mentioneaza ca, fata de nevoile speciale impuse de varsta, cum ar fi alaptarea, este necesar ca sugarul sa stea in preajma mamei. Prin urmare, considera ca tatal poate sa isi viziteze copilul intr-un interval orar rezonabil, fara preluarea acestuia de la domiciliul mamei. Sustinerea paratului conform careia minorul este familiarizat cu mediul in care se va desfasura programul de vizita deoarece acolo a crescut, considera reclamanta ca nu este intemeiata, deoarece despartirea in fapt a partilor a intervenit la data de 28.04.2014, cand minorul avea 5 luni si jumatate, varsta la care nu se poate pretinde ca era constient de mediul in care traieste si de cele existente in jurul sau.
Pentru toate aceste motive, reclamanta arata ca este de acord ca paratul sa isi viziteze copilul o data pe saptamana, insa la domiciliul sau, intr-un interval orar suficient pentru a mentine legatura cu minorul, cum ar fi 1-2 ore duminica, in timpul pranzului.
In ceea ce priveste cererea de stabilire a unui program de vizita ce va fi functional dupa ce minorul va implini varsta de 3 ani, sustine reclamanta ca in mod nelegal si neintemeiat instanta de fond a respins exceptia prematuritatii introducerii acestei cereri. Arata ca solicitarea paratului este afectata de un termen, care nu s-a implinit, iar dreptul paratului de a o formula nu s-a nascut. Considera ca tatal poate reitera aceasta cerere dupa implinirea de catre copil a varstei indicate, daca la acel moment minorul va fi sanatos si va putea fi preluat de parinte la domiciliul sau. Arata ca nu se poate in prezent aprecia asupra evolutiei dezvoltarii fizice si intelectuale a minorului, astfel incat cererea de stabilire a unui program de vizita care sa fie pus in practica peste cativa ani este prematur formulata, motiv pentru care solicita admiterea exceptiei invocate.
Pentru toate aceste motive, solicita admiterea apelului; cu cheltuieli de judecata.
Fata de apelul declarat de reclamanta, paratul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu urmatoarea argumentare:
Programul de vizita stabilit de catre instanta de fond este benefic dezvoltarii minorului, care trebuie sa cunoasca faptul ca are doi parinti care se preocupa indeaproape de buna sa crestere, iar faptul despartirii parintilor nu trebuie resimtit de catre acesta. Modalitatea de vizitare a minorului de catre parat este cea mai potrivita, aspect care a fost retinut in mod corect de catre instanta de fond care a aratat faptul ca inclusiv reclamanta a recunoscut ca au existat mereu discutii si jigniri atunci cand paratul a mers la parintii acesteia acasa pentru a vizita minorul. Or, minorul nu trebuie sa resimta tensiunile dintre parintii sai, astfel ca modalitatea de vizitare pe care o propune reclamanta, respectiv 1-2 ore duminica in timpul pranzului (cand in mod normal copilul trebuie sa doarma), la domiciliul parintilor acesteia, nu numai ca reprezinta o dovada de rea credinta, dar si un egoism excesiv, deoarece se incearca cu orice pret indepartarea minorului de parat. Mai mentioneaza ca mentinerea si incurajarea relatiei copilului cu celalalt parinte dupa incredintare devine vitala pentru dezvoltarea sa morala normala, iar prin faptul ca in prezent i se interzice parintelui sa isi viziteze copilul nu face altceva decat sa il priveze pe acesta si pe minor de dreptul de a se bucura reciproc de compania celuilalt, aspect care reprezinta un element fundamental al vietii de familie, de care minorul are atata nevoie. Faptul ca minorul in prezent este atasat de mama, asa cum aceasta mentioneaza, este o dovada in plus a faptului ca reclamanta, prin atitudinea sa de refuz a dreptului paratului de a-si vizita copilul, pe langa faptul ca afecteaza buna dezvoltare a acestuia, va avea in timp, ca efect, indepartarea minorului de parat, acesta fiind mereu pus intr-o lumina negativa in fata minorului. Acesta il va percepe pe parat ca pe o persoana care il viziteaza cateva ore o singura zi pe saptamana, si nu ca pe un parinte care trebuie sa-i dea acel sentiment de siguranta si stabilitate in relatia tata-fiu.
Sustinerea reclamantei din cererea de apel, conform careia lipsa pentru cateva ore a minorului de langa mama sa va fi traumatizanta pentru minor, este nefondata, in realitate intreg demersul acesteia de a-i refuza paratului dreptul de a dezvolta relatii firesti cu fiul sau poate intr-adevar sa devina traumatizanta in conditiile in care de la despartirea in fapt reclamanta nu i-a mai permis paratului sa isi vada copilul, iar in momentul in care minorul a implinit varsta de un an, nu i-a permis acestuia sa participe alaturi de nasi la sarbatorirea evenimentului, astfel incat paratul a fost nevoit sa trimita copilului un cadou prin intermediul nasilor. Mai mentioneaza ca nici la sarbatorile de iarna nu i s-a permis sa isi vada copilul, ca s-au intalnit fugitiv in bazarul din comuna sa de domiciliu, si i-a dat un cadou copilului cu hainute si cateva jucarii, iar din momentul in care reclamanta a primit hotararea instantei de fond a refuzat sa ii raspunda la telefon paratului si la mesajele pe care i le scria si in care se interesa de copil.
Considera paratul ca prin comportamentul pe care reclamanta il manifesta fata de el nu doreste altceva decat sa il indeparteze de minor, fiind constienta de faptul ca, din cauza despartirii dintre parti, paratul nu poate sa mearga singur la domiciliul acesteia, unde locuieste impreuna cu parintii sai, parinti care il invinovatesc si in prezent pe parat de despartirea partilor, astfel incat se pericliteaza major dezvoltarea unei relatii normale si nestanjenitoare intre minor si tatal sau, fapt ce nu este in interesul superior al copilului.
A fost invocat de catre reclamanta, atat la judecata in fond, cat si in calea de atac, faptul ca minorul are o stare de sanatate mai fragila si ca raceste usor, aceste aspecte fiind avute in vedere de instanta de fond care a subliniat ca sensibilitatea minorului la schimbarea de anotimp sau temperatura nu pot conduce la ideea ca minorul trebuie sa stea tot timpul in casa, ci, din contra, este necesar si benefic ca acesta sa fie scos la aer, la plimbare in natura, iar o deplasare pana la locuinta tatalui nu poate reprezenta un pericol pentru sanatatea minorului. Sustinerea reclamantei potrivit careia minorul nu isi va petrece nici o duminica cu mama sa este absurda, in conditiile in care prin acest program de vizita paratul poate sa ia minorul doar de la ora 10 pana la ora 18, deci nu intreaga zi de duminica, dar apelanta omite un aspect important, si anume acela ca ea se bucura de compania minorului cate o saptamana intreaga, astfel incat refuzul de a permite paratului sa ia minorul cateva ore intr-o singura zi din saptamana distorsioneaza realitatea si este de natura sa induca instanta in eroare.
Mai precizeaza ca nevoile speciale ale minorului au fost avute in vedere de reclamanta si atunci cand ii solicita paratului, dupa despartirea in fapt, lapte praf, deoarece, inca de la acel moment, copilul nu mai era alaptat cu lapte matern.
Arata paratul ca reclamanta, in prezent, lucreaza la un restaurant cu program non-stop aflat la o distanta de aproximativ 15 km de localitatea de domiciliu, astfel ca sustinerea acesteia conform careia minorul trebuie sa stea in preajma mamei devone nefondata si din acest punct de vedere.
In conditiile in care reclamanta sustine imposibilitatea preluarii minorului de catre parat, prin aceasta este privat minorul de dreptul de a-si cunoaste intreaga familie, de a dezvolta relatii firesti cu ambii parinti si cu familia extinsa a amandurora, cu atat mai mult cu cat bunicii paterni nu si-au mai vazut nepotul de aproximativ un an de zile de cand reclamanta a decis sa paraseasca domiciliul conjugal.
Intrucat de la despartirea in fapt s-a preocupat de cresterea si educarea minorului atat cat i-a permis reclamanta, deoarece a trimis bani lunar la nivelul venitului obtinut si deoarece motivele de apel sunt sicanatorii si au ca efect periclitarea dezvoltarii unor relatii normale si armonioase intre minor si tata, solicita respingerea apelului ca nefondat, dreptul de a avea legaturi personale cu minorul fiind un drept fundamental al fiecarui copil, si nu un privilegiu pentru tata sau mama.
In concluzie, considera ca instanta de fond a stabilit un program de vizita care corespunde pe deplin nevoilor minorului si respecta in acelasi timp drepturile parintilor, sentinta fiind foarte bine argumentata pentru fiecare capat de cerere si, ca atare, se impune mentinerea sa ca legala si temeinica.
In ceea ce priveste exceptia invocata, si anume prematuritatea stabilirii unui program de vizita si dupa implinirea varstei de 3 ani a minorului, considera paratul ca o astfel de cerere este perfect admisibila, neexistand nici un termen sau varsta pana la care sa poata fi stabilit un program de vizita, dar, mai mult decat atat, prin faptul ca instanta de fond a stabilit un program de vizita pentru o perioada mai indepartata nu face altceva decat sa evite disputarea minorului prin salile de judecata, incercandu-se, totodata, abordarea unei atitudini responsabile pentru ambii parinti fata de cresterea si educarea minorului.
In dovedirea sustinerilor din intampinare, paratul a inteles sa se foloseasca de proba cu inscrisuri, depunand la dosar chitante privind plata pensiei de intretinere catre reclamanta.
Reclamanta a formulat raspuns la intampinare, in care a aratat ca nu sunt reale sustinerile paratului privind programul de vizita de pana la varsta de 3 ani si solicita ca acesta sa se realizeze fara preluare, duminica intre orele 13-16, astfel incat minorul sa se obisnuiasca cu tatal sau, avand in vedere ca de la varsta de 5 luni paratul nu a mai avut contact cu fiul partilor, fiind un strain pentru acesta, iar copilul plangand de fiecare data cand il vede.
Cu privire la programul stabilit de catre instanta de fond dupa varsta de 3 ani, arata ca este de acord ca minorul sa fie preluat de tatal sau, insa considera ca programul stabilit de instanta este in defavoarea minorului si mult prea complicat. Solicita ca acest program sa se desfasoare prin preluarea minorului, de doua ori pe luna, de sambata de la ora 18 pana duminica la ora 18, in prima si ultima saptamana din fiecare luna; la sarbatorile pascale, de a doua zi de Pasti, de la ora 15 si pana a treia zi de Pasti, la ora 18; la Craciun, din a doua zi, de la ora 15 si pana a treia zi pana la ora 18; vara – doua saptamani in luna iulie sau august, in functie de concediul de odihna al intimatului.
Mai arata ca paratul are calitatea de conducator auto, iar in ziua de duminica uneori va lucra si nu va putea sa isi indeplineasca programul de vizita. Sustinerea intimatului din intampinare privind refuzul reclamantei de a-i permite sa viziteze minorul solicita sa fie inlaturata deoarece paratul trece in fiecare zi pe la poarta locuintei reclamantei si, ca atare, poate vedea copilul fara prezenta sa, reclamanta aratand chiar ca l-a rugat pe parat sa intre sa isi vada copilul, dar acesta a refuzat sa intre.
Solicita, de asemenea, inlaturarea sustinerii privind posibilitatea reclamantei de a se bucura de fiul sau in zilele de duminica, in timpul cat nu este in vigoare programul de vizita, deoarece pana la ora 10 reclamanta il va pregati pe minor pentru preluare, iar la ora 18, cand este adus, copilul va fi pregatit pentru culcare si, astfel, ziua de duminica este terminata. Mentioneaza ca in cursul saptamanii lucreaza 8 ore in fiecare zi si ii mai raman doar 5-6 ore cand trebuie sa ii asigure copilului hrana, supravegherea si tot ceea ce are nevoie un copil de un an si jumatate. Precizeaza ca lucreaza doar 8 ore pe zi, nu desfasoara activitate noaptea, asa cum rezulta din adeverinta nr. 15/.06.04.2014 emisa de SC”S. Prod O.”SRL, ca locuieste impreuna cu mama sa, care are grija si o afectiune deosebita fata de fiul reclamantei. Reclamanta a depus la dosar adresa emisa de la locul de munca, adeverinta medicala si fotografii ale minorului din care rezulta conditiile de locuit de la domiciliul mamei, declaratie olografa a numitului D. V., adeverinta privind animalele existente in gospodaria parintilor reclamantei, adeverinta de rol, acte de stare civila ale parintilor sai.
Examinand legalitatea si temeinicia sentintei apelate, in raport de motivele invocate, dar si din oficiu, in considerarea dispozitiilor art. 479 Cod procedura civila, se constata ca este fondat apelul declarat de reclamanta G.M., urmand a fi admis pentru urmatoarele considerente:
In cauza de fata, reclamanta a criticat sentinta numai sub aspectul modalitatii de stabilire a programului de vizita al reclamantului cu privire la minorul rezultat din casatoria partilor, G. M.-D., nascut la data de 12.11.2013. Prin urmare, celelalte dispozitii din sentinta, referitoare la exercitarea autoritatii parintesti, stabilirea locuintei minorului si plata contributiei de intretinere in favoarea minorului nu sunt supuse analizei in prezenta cale de atac, ramanand solutionate definitiv in modalitatea dispusa de catre prima instanta, ca urmare a constatarii existentei acordului partilor.
Fata de modalitatea in care a fost stabilit programul de vizita, se constata ca instanta de fond a respectat, in esenta, principiile care guverneaza, pe de o parte, dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu copilul care nu are locuinta stabilita la acesta, iar, pe de alta parte, dreptul copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii sai si cu toate celelalte rude ale sale, astfel incat sa nu constituie separarea parintilor o trauma pentru copil, ci acesta sa fie pe cat posibil pastrat intr-un mediu in care sa mentina si sa dezvolte relatii firesti cu ambii parinti. Aceste deziderate nu pot fi indeplinite, decat in conditiile in care drepturile parintelui si respectiv al copilului nu sunt iluzorii, adica este in asemenea maniera stabilit programul de vizita, care concretizeaza acest drept, incat sa poata sa fie efectiv exercitate drepturile, si nu doar apreciate la nivel teoretic.
In cauza de fata, instanta de fond a stabilit programul de vizita al minorului care are varsta de 1 an si 7 luni, pana la implinirea de catre acesta a varstei de trei ani, in fiecare duminica, de la ora 10 la ora 18, cu preluarea minorului de la domiciliul mamei.
Tribunalul, cu privire la stabilirea programului de vizita cu preluarea minorului de la domiciliul mamei, constata ca aceasta dispozitie este corecta si respecta principiile anterior mentionate, motivat de faptul ca, prin pastrarea dreptului de vizitare al minorului doar la domiciliul mamei fara posibilitatea de preluare, nu se realizeaza in mod efectiv o posibilitate de mentinere si dezvoltare a relatiilor firesti dintre baiat si tatal sau. Aceasta deoarece, pe de o parte, minorul va fi cel care nu se va putea desfasura in prezenta mamei intr-o maniera corespunzatoare in raport de tatal sau, iar, pe de alta parte, nici tatal nu va putea sa aiba fata de copil un comportament firesc in prezenta mamei, care este fosta sa sotie. Mai mult, se constata ca acest program de vizita este stabilit pentru o perioada determinata in timp, aproximativ 2 ani, ca interval de desfasurare, timp in care fiecare dintre parinti ar putea sa aiba o noua familie, situatie in care prezenta fostului sot la domiciliul acestora nu ar fi benefica. Se mai retine totodata ca, in mod corect, prima instanta a constatat ca relatiile conflictuale existente in prezent intre parintii minorului ar putea sa genereze certuri care nu ar fi in interesul copilului sa fie desfasurate in prezenta sa, acesta avand nevoie ca, in momentul in care se intalneste cu tatal sau, sa se poata bucura de prezenta efectiva a tatalui si chiar a bunicilor paterni.
Prin urmare, tribunalul retine ca timpul petrecut de catre minor cu tatal sau trebuie sa fie un interval in care fiecare dintre acestia sa se simta in largul lor, pentru a se putea cunoaste, mentine si dezvolta relatiile firesti dintre parinte si copil, si care sa nu fie perturbat de factori inhibitori, intre care se incadreaza si prezenta mamei sau a parintilor acesteia.
Sustinerile reclamantei, potrivit careia copilul este la varsta frageda si are o fire bolnavicioasa, nu constituie motive temeinice pentru ca acesta sa nu fie preluat la domiciliul tatalui in timpul programului de vizita, care a fost stabilit de instanta de fond, deoarece varsta sa de 1 an si 7 luni si starea de sanatate nu determina necesitatea unor ingrijiri speciale. Astfel, se constata ca minorul are nevoile unui copil cu dezvoltare normala la varsta sa, parata nefacand dovada ca fiul sau sufera de anumite afectiuni, care sa impuna anumite ingrijiri de specialitate, sau o anumita atentie diferita de cea fireasca si care sa nu poata fi exercitata si de catre tata. In acest sens, se mai retine ca mama nu a fost nevoita sa administreze urmeze anumite tratamente pentru copil, sau sa efectueze diferite cursuri de specialitate pentru a putea ingriji acest copil, situatie in care s-ar fi impus aprecierea posibilitatii de vizitare a copilului de catre tata numai la domiciliul mamei. Or, in situatia de fata, minorul este un copil dezvoltat normal, aspect care rezulta si din adeverinta medicala eliberata de medicul specialist de medicina familiei, depusa in calea de atac, care poate sa fie ingrijit de catre tata in intervalul pe care-l presupune programul de vizita. De asemenea, se retine ca varsta minorului nu este o piedica pentru ca acest copil sa mearga in intervalul care corespunde programului de vizita la parintii paratului, care reprezinta familia sa extinsa, fiind bunicii paterni, cu care, pentru o dezvoltare armonioasa si normala, trebuie sa aiba aceleasi relatii firesti ca si cu bunicii materni.
In ceea ce priveste periodicitatea in care pana la varsta de 3 ani se va desfasura acest program de vizita, tribunalul constata ca vizitarea minorului in fiecare duminica de catre tatal sau este de natura a scoate mult prea des copilul din mediul sau obisnuit. Astfel, prin preluarea minorului de catre tata in fiecare zi de duminica, acesta nu ar mai fi in masura sa aiba cu mama un program de week-end, timp in care si mama este libera, nu lucreaza si este lipsita de grijile zilnice, putand in acest timp sa-si dedice in totalitate timpul copilului sau. Daca minorul ar fi preluat in fiecare duminica de catre tata pana la varsta de 3 ani, copilul, in acest interval, nu ar putea sa-si perceapa mama decat ca pe o persoana ocupata, care nu poate sa se joace cu el decat un timp limitat, care nu este in masura sa-l duca in excursii sau drumetii ori in alte vizite.
Pentru aceste motive, tribunalul apreciaza ca este in interesul copilului ca acesta sa aiba legaturi personale cu tatal sau, cu preluarea sa de la domiciliul mamei, in intervalul orar 10-18 in prima si a treia zi de duminica din luna, cu obligatia tatalui de la aduce copilul inapoi la locuinta mamei.
Sub acest aspect, apelul declarat de reclamanta este apreciat ca fiind intemeiat, in considerarea dispozitiilor art.480 alin.2 Cod procedura civila, urmand sa fie admis, iar sentinta schimbata in parte in ceea ce priveste periodicitatea desfasurarii programului de vizita al minorului, de catre parat, pana la implinirea de catre minor a varstei de 3 ani.
In ceea ce priveste motivul de apel privind nelegalitatea sentintei apelate, motivat de faptul ca trebuia admisa exceptia de prematuritate a programului de vizita stabilit dupa varsta de 3 ani, tribunalul retine ca aceasta exceptie a fost corect solutionata de catre instanta de fond, intrucat prin pronuntarea unei hotarari asupra unei situatii litigioase instanta de judecata are obligatia de a solutiona cauza, astfel incat sa stinga toate litigiile dintre parti, nu sa fie de natura a genera alte litigii in viitor.
Asadar, in speta nu poate fi vorba de un drept al paratului care nu este actual, deoarece dreptul parintelui la care nu a fost stabilita locuinta minorului de a avea legaturi personale cu acesta subzista in favoarea parintelui apreciat ca nerezident, pana la implinirea de catre copil a varstei de 18 ani si se naste de la data la care locuinta copilului este diferita de a sa. Prin urmare, chiar daca in prezent minorul nu a implinit varsta de 3 ani, in mod corect prima instanta a stabilit programul de vizita in favoarea paratului si dupa acest moment. De altfel, instanta de fond a defalcat programul de vizita diferentiat raportat la varsta de 3 ani a minorului, tocmai pentru considerentele tinand de necesitatea unui anumit tip de ingrijire pentru un copil mic, care este diferita de cea a unui copil mai mare. Acest aspect nu este insa de natura sa impiedice stabilirea programului de vizita si dupa varsta de 3 ani a copilului, cu argumentarea ca dreptul paratului nu este nascut si actual. A considera altfel ar insemna ca stabilirea programului de vizita sa nu poata dainui in timp deoarece, pe aceeasi linie de ratiune, nici dreptul de a vizita copilul la doi ani nu este unul nascut si actual, ceea ce, in mod evident, este inadmisibil.
Prin urmare, tribunalul constata ca in mod legal si corect prima instanta a respins aceasta exceptie procesuala de fond a prematuritatii cererii de stabilire program de vizita dupa ce minorul a implinit varsta de 3 ani.
Cu privire la modalitatea concreta de efectuare a programului de vizita, tribunalul apreciaza insa ca acesta, desi a vizat fiecare dintre perioadele importante ale anului, respectiv sarbatorile de iarna, cele pascale, vacantele de vara si pe cele de iarna, precum si intreaga perioada a anului pentru sfarsiturile de saptamana, nu este suficient de clar si da nastere la interpretari diferite in ceea ce priveste efectuarea acestuia in anii impari, pentru perioada revelionului si in anii pari, pentru perioada aferenta craciunului. Asadar, si sub acest aspect, tribunalul apreciaza ca se impune schimbarea sentintei apelate, astfel incat, in anii impari, programul de vizita sa se desfasoare in perioada 28.12. a anului in curs, de la ora 10,00 si pana la data de 03.01. ora 18,00 a anului urmator, cu preluare de catre tata a copilului, tot acesta avand obligatia de a-l aduce inapoi pe minor la locuinta mamei. De asemenea, in anii pari, programul de vizita se va desfasura in perioada 23.12. de la ora 10,00 si pana la data de 27.12 ora 18,00 cu preluare de catre tata, tot acesta avand obligatia de a-l aduce inapoi pe minor la locuinta mamei.
Referitor la modalitatea in care reclamanta a solicitat sa fie stabilit programul de vizita al minorului de catre tata, dupa implinirea varstei de trei ani, se constata ca acesta cuprinde un interval de timp foarte redus, respectiv doua zile de craciun si doua zile la sarbatorile pascale, care nu pot fi considerate ca fiind suficiente pentru crearea, pastrarea si dezvoltarea relatiei dintre un parinte si copilul sau.
Din sentinta apelata vor fi mentinute dispozitiile cu privire la capatul de cerere avand ca obiect stabilire program vizita in modalitatea de vizitare stabilita de instanta de fond privind programul lunar de vizita dupa varsta de 3 ani, cel din anii impari si pari, referitor la perioada de Pasti, precum si cel din perioada verii, luna iulie in anii impari si luna august in anii pari. De asemenea, vor fi mentinute dispozitiile sentintei apelate, privind modalitatea de solutionare a celorlalte capete de cerere.
Intrucat, urmare a admiterii apelului declarat de reclamanta, paratul  are calitatea de parte cazuta in pretentii, in baza dispozitiilor art.453 alin.1 Cod procedura civila, acesta va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata generate de acest stadiu procesual si efectuate de catre reclamanta, constand in onorariu aparator ales.