Drept civil. Minori ?i familie – ordin de protec?ie

Prin sentinta civila nr. 193/CC din data de 30.04.2015 a Judecatoriei Bicaz, s-a respins cererea de emitere a ordinului de protectie formulata de reclamanta C. C. in contradictoriu cu paratul N. O., ca neintemeiata.
  Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Bicaz sub nr. 504/188/2015, la data de 17.04.2015, formulata de catre reclamanta C.C., in contradictoriu cu paratul N.O., s-a solicitat instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa emita un ordin de protectie prin care sa dispuna obligarea paratului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de fiica acesteia, N. E. J., si fata de rudele victimei, fata de resedinta si fata de locul de munca al victimei, incredintarea copilului minor si stabilirea resedintei acestuia la reclamanta, precum si obligarea paratului de a urma consiliere psihologica si psihoterapie. A solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor ocazionate de acest proces.
In motivarea cererii, s-a aratat ca l-a cunoscut pe parat in anul 2012, iar la data de 1.01.2013 s-a nascut fiica acestora, N. E. J... In timp, relatia dintre parti s-a alterat tot mai mult, paratul concubin devenind tot mai agresiv.
Pana la acest moment, reclamanta arata ca a locuit impreuna cu paratul in Londra, iar autoritatea parinteasca a exercitat-o impreuna cu tatal copilului. Fetita este inscrisa la gradinita in Londra, unde locuiesc de inainte de a se naste.
Reclamanta a mai aratat faptul ca, inca de la nasterea copilului, concubinul a avut un comportament agresiv, atat fata de ea, cat si fata de copil. Pornirile paratului s-au accentuat, iar in vara anului trecut reclamanta arata ca a fost supusa la agresiuni nenumarate, fizice si verbale, numeroase scene petrecandu-se in fata copilului. Apogeul agresiunilor  a fost la data de 3 aprilie, cand paratul a agresat-o si a amenintat-o cu moartea pe reclamanta si pe copilul lor.
Astfel, paratul a venit acasa si i-a zis ca vrea sa mearga la fratele lui in afara Londrei cu fiica lor, duminica 5 aprilie si sa ramana pana a doua zi acolo (luni seara). Reclamanta sustine ca nu a fost de acord ca paratul sa plece singur cu copilul, pentru ca fetita este foarte mica si pentru ca in cursul anului trecut, in luna decembrie, a mai plecat odata la fratele sau, cu gandul de a duce copilul in Romania, fara stiinta sa. In plus, reclamanta arata ca luni si marti era libera de la serviciu si voia sa stea cu fiica sa.
Dat fiind dezacordul reclamantei, paratul a inceput sa urle, sa -i injure si a dat cu pumnul in dulapul langa care se afla reclamanta, cu scopul de a o intimida. Vazandu-l foarte agitat, l-a rugat de trei ori sa o lase afara, dar, la auzul insistentelor, paratul i-a dat o palma puternica, a strans-o de gat, a aruncat-o pe pat, s-a urcat deasupra ei si i-a mai dat inca trei palme pe partea stanga si doua pe partea dreapta.
Fiind cuprinsa de panica, reclamanta arata ca a inceput sa planga si s-a pus in genunchi in fata lui pentru a-l implora sa nu o mai loveasca si sa o lase sa iasa afara din camera. Nu a fost lasata sa paraseasca incaperea si a amenintat-o ca, daca vorbeste cu cineva despre acest incident, va avea de suferit atat ea, cat si familia din Romania.
Reclamanta sustine ca i-a spus paratului ca nu mai aude cu urechea stanga din cauza loviturilor aplicate, insa acesta nu a crezut-o si a spus ca joaca teatru. Ulterior incidentului, paratul s-a calmat dupa accesul de furie si a doua zi au mers impreuna sa cumpere pampers pentru fetita, dupa care a mers la serviciu, de unde s-a intors duminica dimineata, la 3.30.
La ora 7 dimineata reclamanta arata ca a fost trezita de concubin si i-a spus sa isi pupe fata, intrucat el pleaca la fratele lui, acesta fiind ultimul moment in care si-a vazut copilul.
Ulterior, reclamanta l-a sunat pe parat, dar acesta nu a raspuns pe motiv ca nu are semnal; la momentul cand a raspuns si-a auzit fiica plangand, paratul a recunoscut faptul ca a plecat cu copilul din tara si ca se afla deja in Olanda si a amenintat-o sa nu alerteze autoritatile pentru ca, daca el pateste ceva, nu isi va mai vedea niciodata copilul.
Reclamanta arata ca a mers la politie in Londra si la serviciile sociale, unde a depus plangere impotriva paratului pentru rapire internationala a copilului si pentru agresiunile aplicate. De asemenea, reclamanta a mers la medic unde s-a constatat ca i-a fost afectat timpanul in urma loviturilor primite de la concubin. Autoritatile din Anglia au indrumat-o sa faca demersurile necesare in Romania, unde se afla fata si tatal ei.
Reclamanta arata ca minora are 2 ani, este puternic legata afectiv de ea si numai ea este capabila sa o ingrijeasca corespunzator, fara a fi afectata cresterea normala si armonioasa.
In ceea ce priveste relatia cu paratul, reclamanta arata ca aceasta s-a degradat incepand cu luna februarie a anului trecut pe motiv ca nu este o sotie buna, nu facea mancare si curatenie, desi tot timpul se ocupa de copil si de casa. Paratul a inceput sa o ameninte ca o bate si o da afara din casa. Reclamanta precizeaza ca a avut somaj din luna aprilie a anului trecut si toti banii au fost alocati cheltuielilor de intretinere a familiei.
  Nemaiputand rezista,  reclamanta arata ca in luna august a mers la serviciile sociale, le-a povestit situatia prin care trece zilnic si a formulat o plangere.
 Vazand ca poate avea probleme cu legea, paratul a rugat-o sa il ierte, lucru pe care reclamanta l-a si facut. Si-a retras plangerea pentru a-i mai acorda o sansa insa, situatia s-a agravat dupa acest moment.
Dupa ce s-a intors din concediu, in luna septembrie a anului trecut, paratul a inceput sa fie si mai agresiv. Se intorcea de la serviciu si tipa ca nu mai plateste chiria si  ii spunea reclamantei sa mearga sa faca bani.
Reclamanta mai arata ca, din data de 13 octombrie 2014 munceste la agentia Calibre International din Londra ca ospatar, dar acest lucru nu l-a multumit pe parat, acesta amenintand-o in continuare ca o va bate daca nu se va muta si nu va sti nimeni ce i se va intampla.
Incepand cu luna noiembrie 2014 paratul nu a mai lucrat, astfel incat reclamanta a trebuit sa asigure intretinerea intregii familii. Paratul a vandut telefoanele proprietatea reclamantei pentru a procura bani de chirie ( reclamanta a refuzat sa-i mai achite chiria), astfel ca reclamanta a fost nevoita sa scoata bani de pe card pentru a-si recupera telefoanele.
Reclamanta sustine ca paratul  i-a controlat corespondenta, contul bancar, email-ul si telefonul, supunand-o la o tortura psihologica.  Mai mult decat atat, in Anglia, paratul este cercetat pentru violentele impotriva fostului sef si  a sotiei acestuia de la ultimul loc de munca  si   a fost arestat pentru  aceste agresiuni.
Pentru agresiunile pe care i le-a aplicat la data de 03.04.2015 si pentru rapirea fetitei sale, reclamanta sustine ca a formulat plangere atat in fata autoritatilor romane cat si celor din Anglia. Este foarte speriata pentru faptul ca acesta i-a demonstrat ca este in stare de orice pentru a-i face rau.
In prezent, reclamanta arata ca nu mai locuieste in imobilul in care statea cu chirie impreuna cu paratul, de teama ca  acesta sa nu se intoarca si sa o agreseze din nou. Serviciile sociale  britanice au sprijinit-o si i-au pus la dispozitie o locuinta sociala pana va gasi o locuinta corespunzatoare de inchiriat.
Intorcandu-se in tara, reclamanta a aflat ca scopul rapirii fetitei a fost acela de a o plasa in familia paratului, pentru primirea remuneratiei de asistent maternal.     
  Reclamanta  pretinde ca nu are curaj pentru a merge sa-si recupereze  fetita, de teama ca ar putea fi din nou agresata insa, insa aparatorul sau impreuna cu un agent de politie au mers la locuinta paratului, unde au gasit-o  pe fetita, lasata in grija mamei paratului.
Avand in vedere ca demersurile privind rapirea internationala si cele privitoare la incredintarea fetitei prin hotarare judecatoreasca definitiva  pot dura mai mult de trei luni, reclamanta solicita a fi protejata printr-un ordin de protectie impotriva paratului, astfel ca acesta sa nu mai poata sa-i faca rau atat ei cat si copilului sau.
Prin  violentele fizice si verbale aplicate, reclamanta arata ca se simte in  permanenta in pericol, i-a fost pusa in pericol integritatea psihica si chiar libertatea.                  
Paratul, prin avocat ales M. B., a formulat intampinare (filele 24-27 dosar), prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii,  fata de imprejurarea ca reclamanta nu a completat si depus la dosarul cauzei formularul special prevazut de  Legea 217/2003, iar in cazul respingerii exceptiei, a solicitat respingerea actiunii ca nefondata. A mai solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces.
In motivarea intampinarii, paratul arata ca sustinerile reclamantei sunt ridicole si realizate cu rea credinta.  Acesta mai arata ca, inainte de a avea o relatie cu el, reclamanta a intretinut relatii sexuale cu fratele lui, aspect  despre care el nu a avut cunostinta, afland abia dupa ce aceasta a venit in Anglia, fiind insarcinata.
Din acest motiv, relatia cu fratele sau a devenit greu de mentinut,  reclamanta fiind suparata pe acesta pentru ca i-a spus paratului despre relatia anterioara.
Paratul sustine ca nu a lovit-o niciodata pe reclamanta, iar singurul motiv pentru care a acceptat  ca reclamanta sa locuiasca alaturi de el a fost fetita, pe care o iubeste nespus. Crede ca reclamanta sufera de afectiuni de natura psihica, chiar de epilepsie, intrucat are dese crize in care isi pierde cunostinta, revenindu-si abia dupa ce o inteapa cu acul.
Paratul mai arata ca, inainte de a se naste fetita, au locuit impreuna la parintii sai in comuna Pangarati, anterior amandoi lucrand in Anglia. Comportamentul reclamantei a fost unul distant atat fata de el cat si fata de mama sa, neimplicandu-se in treburile zilnice si  manifestandu-se ca un musafir.
Nepermitandu-si sa plece in Anglia cu masina, paratul a lasat-o acasa.  A fost de acord ca reclamanta sa vanda masina. Dupa ce a incasat banii pe masina, reclamanta a plecat de la domiciliul parintilor paratului. Dupa intoarcerea in Marea Britanie, parata a continuat sa aiba crize, fiind dezinteresata total de bunastarea fetitei, lasand-o de multe ori nemancata si neschimbata de scutece.
Paratul mai arata ca a avut noroc de o doamna din Baia Mare care, atunci cand el se afla la munca, aceasta s-a ocupat de fetita, hranind-o si schimband-o de scutece.
Intreband-o ce a facut in perioada cat a stat in Italia, reclamanta i-a dat de inteles paratului ca practicase prostitutia.
In ce priveste sustinerea reclamantei ca ar fi fost arestat, in urma unor agresiuni exercitate asupra sefului  sau si a sotiei acestuia, paratul sustine ca acestea sunt aberatii, singura discutie fiind doar cu privire la achizitionarea unui autoturism, discutia fiind incheiat amiabil, el nefiind niciodata arestat.
Paratul sustine ca  neintelegerile dintre el si reclamanta s-au acutizat si au culminat cu opozitia ei vehementa, ca el impreuna cu fetita sa mearga la fratele sau. Atunci a hotarat ca fetita merita o viata mai buna, linistita si a luat decizia de a  aduce fetita in tara, la mama sa, pentru o scurta perioada de timp urmand ca el sa se intoarca in Marea Britanie pentru a-si finaliza relatiile de munca si apoi de a se intoarce definitiv in Romania.
Plangerile catre organele de politie au fost facute de reclamanta dupa ce s-a intors in tara si dupa ce  aceasta a sunat-o pe mama paratului, care i-a comunicat ca fetita este bine.
Incidentul la care face referire reclamanta, sustinand ca a suferit leziuni la timpan, a fost determinat de caderea ei in urma unei crize, zgomotul  produs de cadere fiind auzit de persoanele cu care locuiau in Anglia si pot confirma.
Paratul apreciaza ca persoana care prezinta pericol pentru fetita lor este chiar reclamanta, motiv pentru care acesta a promovat doua actiuni pe rolul Judecatoriei Bicaz, avand ca obiect „exercitare autoritate parinteasca exclusiva, stabilire  locuinta, atat pe calea dreptului comun cat si pe cale de ordonanta.
Paratul arata ca nu este reala afirmatia reclamantei potrivit careia, scopul luarii copilului si a aducerii in tara este acela de a incerca plasarea in familia mamei sale, in vederea obtinerii remuneratiei pentru asistent maternal.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut ca, intre presupusa victima – reclamanta  C. C. - si presupusul agresor – paratul N.O. exista o situatie conflictuala, inceputa in decursul anului 2014, continuata in anul 2015 si culminand cu preluarea minorei de la domiciliul comun din Londra de catre parat si aducerea acesteia in Romania, la locuinta bunicii paterne.
Potrivit probelor administrate (inscrisurile depuse de reclamanta si documentatiile intocmite de autoritatile engleze), episoadele violente au inceput a avea loc in vara anului 2014, perioada in care reclamanta s-a adresat serviciilor sociale din Londra si unde a beneficiat de masuri de ocrotire. La inceputul lunii aprilie a avut loc un nou episod violent in care victima a fost reclamanta, soldat cu urmari fizice asupra acesteia, urmat de parasirea domiciliului comun de catre parat impreuna cu fiica minora a partilor – element care echivaleaza cu o violenta psihica asupra mamei, elemente care au determinat-o pe reclamanta sa se adreseze organelor de politie si serviciilor sociale in vederea recuperarii minorei, sanctionarii comportamentului paratului si obtinerii protectiei fata de acesta.
Fata de aceasta situatie, avand in vedere comportamentul violent al paratului instanta a retinut calitatea de victima a reclamantei C.C.  si cea de agresor a paratului N.O., in intelesul Legii nr. 217/2003.
 Cu privire la conditiile speciale de admisibilitate ale ordinului, s-a  apreciat a fi indeplinita conditia vremelniciei masurii, cele trei masuri solicitate putand fi dispuse pe durata maxima prevazuta de lege. S-a mai retinut ca, in cauza, exista o aparenta de drept in favoarea reclamantei fata de care s-a retinut calitatea de victima a violentei in familie, date fiind violentele la care aceasta  a fost supusa.
Paratul a fost retinut de autoritatile britanice la data de 26.04.2015, potrivit Custody Record Front Sheet – Fisa de custodie nr. 01MS/2973/15, instituindu-se masura de a nu parasi teritoriul Angliei si plasarea paratului sub cautiune pana la data de 15.06.2015, ora 6.00 PM.
Reclamanta a indicat faptul ca intentioneaza sa se intoarca pe teritoriul Angliei la mijlocul lunii mai, cand i se termina concediul legal de odihna de care beneficiaza in aceasta perioada.
Cererea formulata de reclamanta vizeaza emiterea ordinului de protectie pentru perioada in care aceasta se afla pe teritoriul Romaniei, sustinand ca pe teritoriul britanic beneficiaza deja de masuri de protectie, dupa cum reiese si din documentatia intocmita de autoritatile britanice si masurile dispuse de acestea, respectiv interdictia de a interfera cu martorii sau sa obstructioneze altfel cursul justitiei in solutionarea plangerii formulate de reclamanta.
Analizand iminenta de a fi supusa violentelor de catre parat, instanta a retinut faptul ca, in perioada dintre eventuala emitere a ordinului de protectie si momentul intoarcerii in Anglia, avand in vedere interdictia paratului de a parasi teritoriul Angliei, reclamanta nu este supusa vreunui risc de violenta din partea paratului fata de care sa fie protejata prin emiterea ordinului de protectie.
In consecinta, instanta a retine faptul ca aceasta conditie de admisibilitate a cererii nu este indeplinita in cauza.
In ceea ce priveste masura de stabilire a domiciliului minorei la mama reclamanta, s-a retinut faptul ca recuperarea minorei este principalul obiectiv urmarit de catre reclamanta in cauza, acesta fiind si principalul obiect al probatoriului administrat la solicitarea partilor.
Cu toate acestea, masura stabilirii resedintei minorului dispusa in cadrul ordinului de protectie este supusa acelorasi conditii de admisibilitate anterior analizate, nefiind insa indeplinita conditia privind caracterul iminent al pericolului.
In acest context, nu are nicio relevanta daca reclamanta sufera sau nu de eventuale boli neurologice (epilepsie), daca s-a ocupat sau nu in trecut de cresterea minorei, desi din probatoriul administrat nu au fost relevate aspecte care sa formeze instantei opinia potrivit careia mama reclamanta nu s-a ocupat de minora sau nu ar beneficia de conditiile necesare cresterii si educarii acesteia.
In consecinta, instanta a apreciat ca nu poate dispune masura stabilirii locuintei minorului in cadrul procedurii speciale a cererii de emitere a ordinului de protectie, decat daca sunt indeplinite conditiile necesare pentru emiterea acestuia, ceea ce nu este cazul in speta de fata.
Stabilirea domiciliului minorei, avand in vedere situatia speciala in care minora se afla – in intretinerea bunicii paterne, tatal nu poate parasi domiciliul Angliei, mamei care se afla in Romania nu i se permite preluarea minorei, nu este stabilita, in concret, situatia domiciliului minorei prin hotarare judecatoreasca avand in vedere neintelegerile evidente existente intre parinti  - poate fi solicitat prin valorificarea cailor legale pe care partile le au la dispozitie, avand in vedere neindeplinirea conditiilor privind emiterea ordinului de protectie.
In cazul in care situatia existenta intre parti va suferi modificari privind iminenta producerii violentelor – ridicarea interdictiei de a parasi teritoriul Angliei si revenirea paratului in Romania in perioada in care reclamanta se mai afla pe teritoriul Romaniei – atunci reclamanta poate oricand introduce o noua cerere de emitere a ordinului de protectie, cerere fata de care prezenta hotarare nu ar avea autoritate de lucru judecat.
I. Calea de atac
  Impotriva acestei sentinte a declarat apel principal reclamanta C. C.si apel incident paratul N.O..
  1. Reclamanta critica hotararea ca netemeinica si nelegala, pentru urmatoarele motive:
  Contrar sustinerilor instantei, pericolul ca reclamanta sa fie atacata de parat ulterior datei de 15 mai 2015 cand urmeaza sa se intoarca in Anglia, este iminent. Statul este obligat sa asigure cetatenilor sai protectie, indiferent de locul unde isi au resedinta.
Paratul a supus-o pe reclamanta la violente psihice si fizice, autoritatile engleze au reactionat prompt, insa cel mai important atac al paratului a fost acela de a rapi fetita de doi ani a partilor, de a trece ilegal granita cu ea si de a lasa-o la mama sa, pe care nu o cunoaste.
Presiunea si suferinta provocata reclamantei i-au pus acesteia in pericol integritatea psihica, aceeasi violenta psihica fiind exercitata si asupra minorei, fapte suficiente sa justifice instituirea ordinului de protectie.
Si directivele internationale reglementeaza cadrul legal in care se pot adopta masuri de protectie a victimelor violentelor familiale si a altor forme de constrangere indirecta.
Protectia nu este o masura necesara reclamantei pana pe 15 mai, insa, dupa ce aceasta se va intoarce in Anglia, Statul Roman nu poate sa ii refuze protectia pe motiv ca nu este indeplinita conditia iminentei pericolului.
Prin intampinare, intimatul N.O. a solicitat respingerea apelului reclamantei, aratand ca nu exista nicio iminenta a producerii sau manifestarii unei atitudini agresive, atata timp cat el are interdictie de a parasi teritoriul Marii Britanii pana pe 15 iunie 2015, iar reclamanta insasi arata ca beneficiaza de protectie in acest stat, in care autoritatile au reactionat prompt.
  Decizia aducerii copilului in tara a fost determinata de comportamentul reclamantei, de dezinteresul manifesta de aceasta, de lipsa cu zilele de la domiciliul comun, de plangerile sicanatorii pe care le-a depus, fara ca violentele sa fie reale.
  Minora este foarte bine ingrijita de bunica paterna, nu s-a exercitat nicio violenta asupra ei.
Pe calea apelului incident, paratul a solicitat inlaturarea considerentelor instantei prin care se retine calitatea de victima a reclamantei si cea de agresor a paratului.
In hotarare nu se arata care dintre inscrisuri denota veridicitatea acuzatiilor de violenta fizica si psihica, acestea nefiind dovedite  (cu acte medicale, fotografii, martori, inregistrari audio sau video).
In dovedire, partile au depus la dosar inscrisuri.
II. Solutia instantei de apel
  Examinand apelurile formulate prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale aplicabile, Tribunalul retine urmatoarele:
Prin cererea formulata, reclamanta C. C. a solicitat emiterea unui ordin de protectie fata de paratul N.O., fostul concubin, invocand mai multe acte de violenta fizica si psihica, exercitate in timpul convietuirii, inclusiv asupra copilului rezultat in urma relatiei lor, in varsta de 2 ani.
Potrivit reclamantei, violenta psihica a culminat cu rapirea de catre tata a copilului lor de la domiciliul comun din Marea Britanie si aducerea lui frauduloasa in Romania, la resedinta bunicii paterne, unde se afla si in prezent.
  Prima instanta a constatat a fi indeplinite in cauza o parte din conditiile reglementate de Legea nr. 217/2003, privind urgenta, vremelnicia masurilor solicitate, calitatea reclamantei de victima a violentelor invocate si a paratului de agresor in sensul legii speciale.
Singurul motiv pentru care, in prima instanta, nu s-a emis ordinul de protectie, a fost acela ca paratul are interdictie de a parasi teritoriul Marii Britanii, iar cat timp reclamanta se afla in Romania nu exista pericolul exercitarii asupra acesteia a vreunei agresiuni.
Dimpotriva, apelanta-reclamanta pretinde ca, ulterior datei de 15 mai 2015, urmeaza sa se intoarca in Anglia, intrucat ii expira concediul, astfel ca este necesara asigurarea protectiei de statul al carei cetatean este.
Analizand probatoriul administrat in prima instanta, completat cu inscrisuri in apel, Tribunalul apreciaza ca nu s-au facut dovezi ale actelor de violenta pretins a fi exercitate de parat, care sa justifice emiterea unui ordin de protectie.
Astfel, mare parte din inscrisurile depuse de reclamanta privesc sesizari pe care ea insasi le-a facut diverselor autoritati engleze, in care invoca agresiunile paratului asupra sa, dar nu s-au produs dovezi provenind de la terte persoane care sa confirme cele invocate, iar paratul nu a recunoscut niciuna din acuzatiile ce i-au fost aduse. Nu rezulta nici faptele pentru care i s-a impus interdictia de a parasi teritoriul Marii Britanii, iar din declaratia avocatei S. M., care a renuntat la contractul de asistenta juridica incheiat cu reclamanta, rezulta ca paratul a amenintat-o cu formularea unei plangeri penale si ca le „va arata el ceva” lor. Indiciile furnizate de aceste dovezi sunt insuficiente pentru a putea contura un profil de agresor pentru parat si, corelativ, de victima pentru reclamanta, in sensul Legii nr. 217/2003, care sa justifice instituirea unui ordin de protectie.
  Este adevarat ca, in cazurile de violenta in familie, cel mai adesea este vorba despre fapte de agresiune care se desfasoara in intimitatea locuintei. Din acest motiv, poate fi dificil ca faptele sa fie probate, mai ales in situatiile in care agresiunile au loc atunci cand nicio alta persoana nu este de fata. In acest fel, se poate ca o persoana sa fie victima unei forme de agresiune, dar sa nu poata proba acest fapt, mai ales in situatiile de violenta psihica.
  In egala masura, insa, exista si riscul de a se abuza de drept prin expunerea la o masura de limitare a exercitiului drepturilor in baza unui ordin de protectie a unui membru de familie care nu este in realitate un agresor. Se poate ca in astfel de situatii sa se doreasca chiar agresarea psihica a acestuia prin acuzatii false de violenta. In consecinta, este vorba despre un echilibru foarte greu de atins in demersul de protejare a drepturilor celor doua parti implicate in acte de violenta in familie.
  Cu toate acestea, principiul probatiunii care guverneaza procesul civil roman cere ca cel care pretinde ceva in justitie sa faca dovada celor afirmate, cu mijloacele de proba legal recunoscute.
S-a insistat mult asupra episodului „rapirii” minorei de langa mama sa, invocandu-se acest fapt ca o forma de violenta psihica din cele reglementate de art. 4 lit. b) din Legea nr. 217/2003.
Instanta apreciaza insa ca faptul luarii minorei de langa mama, fara consimtamantul ei, desi i-a produs acesteia o certa si profunda suferinta psihica, nu poate constitui, singur, temeiul instituirii ordinului de protectie.
  Instanta nu neaga trauma sufleteasca la care a fost expusa reclamanta prin aceasta actiune a paratului, insa apreciaza ca altele sunt caile legale pentru redobandirea de catre reclamanta a drepturilor parintesti si exercitarea lor deplina, nu masura ordinului de protectie, care, oricum, are o intindere limitata  (de maxim 6 luni) si nu rezolva diferendele dintre parinti privind custodia minorului.
In concluzie, Tribunalul retine ca, in speta, nu s-au probat actele de violenta sau tratamentele agresive care sa justifice si pentru viitor protectia reclamantei pe cale ordinului reglementat de Legea nr. 217/2003, astfel ca, in temeiul art. 480 C.proc.civ., va fi respins ca nefondat apelul principal formulat de reclamanta C. C. si va fi admis apelul incident declarat de paratul N.O., cu consecinta inlaturarii din considerentele sentintei civile atacate a referirilor cu privire la calitatea de victima pentru C.C. si de agresor pentru N.O..