Drept civil. Partaj judiciar succesoral
(Hotarare nr. 103/AC din data de 19.02.2015 pronuntata de Tribunalul Neamt)Prin sentinta civila nr. 2513 pronuntata la data de 22.11.2013 de Judecatoria Roman a respins, ca neintemeiata, actiunea civila modificata de iesire din indiviziune, constatarea dreptului de creanta si instituirea masurilor asiguratorii formulata de reclamanta CCM impotriva paratilor H. C. P. si P. A.C., privind suma de 142.730 RON mentionata in ordinul de plata nr. 1 din 29 decembrie 2008.
A fost obligata reclamanta sa plateasca paratilor suma de 2.000 RON, reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari acestea, prima instanta a retinut ca, prin actiunea civila initial inregistrata pe rolul Judecatoriei Roman, reclamanta i-a chemat in judecata pe cei doi parati, solicitand emiterea unei ordonante de plata, in sensul obligarii paratilor de a consemna suma de 142.730 RON, la care se adauga dobanda legala, calculata incepand cu data de 29.12.2008.
A precizat ca este fiica defunctei H. E., decedata la 8.04.2013, calitate in care justifica interesul de a promova prezenta cerere de aducere a sumei mentionate la masa succesorala. La data de 26.02.2013, numita S. A.E., in calitate de tutore al defunctei (conform sentintei civile nr. 14.743/11.09.2012 a Judecatoriei Iasi), i-a notificat pe parati in conformitate cu prevederile art. 1014 NCPC. Creanta pretinsa are caracter cert, in sensul ca suma de 142.730 RON este mentionata in ordinul de plata din 29.12.2008 (prin care paratul H. C. P., in calitate de imputernicit, a efectuat o plata din contul defunctei catre parata P. A. C.), lichid si exigibil (prin sentinta civila nr. 21.428/17.12.2012 a Judecatoriei Iasi paratii fiind obligati sa-i comunice reclamantei conditiile contractului de imprumut incheiat cu defuncta).
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 1013 si urm. NCPC.
La data de 22.05.2013, parata P. A.C. a formulat intampinare, invocand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului H. C.P., prematuritatea si nulitatea notificarii necesare indeplinirii procedurii prealabile si inadmisibilitatea cererii introductive, prin lipsa indeplinirii conditiei prealabile a notificarii. In sustinerea acestor exceptii si pe fond, parata a precizat ca, notificarea la care a facut referire reclamata, a fost emisa la cererea numitei S. A.E., curator special al defunctei H. E., in conditiile in care aceasta din urma a decedat la data de 8.04.2013. Prin decesul persoanei ocrotit, calitatea de curator a incetat de drept, astfel ca, in lipsa unei hotarari irevocabile de punere sub interdictie, demersul reclamantei se vadeste a fi prematur. Reclamanta nu detine o creanta exigibila, in conditiile in care nu a facut dovada cine a avut calitatea de imprumutat si cine cea de imprumutator. In realitate, defuncta H. E. este cea care a imprumutat in mod repetat diferite sume de bani de la parata, iar cand defuncta i-a instrainat reclamantei o suprafata de teren, a restituit paratei o parte din datorie. In acest scop, l-a desemnat pe fiul sau H. C.P. in calitate de imputernicit pentru operatiuni din contul bancar. Ulterior, starea de sanatate a defunctei s-a deteriorat, suferinta psihica agravandu-se, astfel ca la data de 8.04.2013 a decedat.
La aceeasi data paratul H.C.P. a formulat la randul sau intampinare, invocand exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, prematuritatea si nulitatea notificarii necesare indeplinirii procedurii prealabile si inadmisibilitatea cererii introductive, prin lipsa indeplinirii conditiei prealabile a notificarii. Pe fond, a solicitat respingerea cererii reclamantei, ca efect al lipsei conditiei exigibilitatii creantei. In sustinerea exceptiilor si pe fond, paratul a invocat, in esenta, aceleasi considerente de fapt care au fost expuse in cuprinsul intampinarii depuse de co-parata. A mai aratat ca prezenta actiune are un scop imoral, intrucat reclamanta doreste sa reintre in posesia sumei de bani pe care a achitat-o defunctei la cumpararea unei suprafete de teren situate in mun. Iasi. Referitor la ordinul de plata din data de 29.12.2008, paratul a precizat ca a efectuat din contul mamei sale catre co-parata o plata cu titlul „contravaloare contract de imprumut” si ca, in realitate, este vorba de restituirea de catre defuncta a unui imprumut primit de la P. A.C., si nu de acordarea unui imprumut acesteia din urma. Paratul sustine ca la solicitarea expresa a defunctei, in luna decembrie 2008, cu 3 ani inainte de formularea cererii de punere sub interdictie, a efectuat o plata catre co-parata in suma de 142.730 RON, reprezentand o parte din imprumutul in valoare de 150.000 RON pe care i-l datora acesteia.
La data de 3.06.2013 reclamanta a formulat raspuns la intampinare, solicitand respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului H. C.P., motivat de imprejurarea ca acesta este cel care a emis ordinul de plata a sumei de 142.730 RON catre parata P. A.C.. Mai mult, paratul are, alaturi de reclamanta, calitatea de succesor legal al defunctei, ceea ce ii legitimeaza calitatea procesuala. A solicitat respingerea exceptiei prematuritatii, motivat de imprejurarea ca procedura de notificare si punere in intarziere a paratilor a fost demarata la data de 26.02.2013, in timpul vietii defunctei, de tutorele S. A.E.. Imprejurarea ca hotararea judecatoreasca de punere sub interdictie nu este irevocabila nu poate impiedica tutorele sa realizeze acte juridice de administrare in interesul persoanei ocrotite. Dansa, in calitate de succesoare legala a defunctei, este indreptatita sa continue orice actiune judecatoreasca inceputa in numele defunctei, iar sustinerile paratilor potrivit carora defuncta ar fi imprumutat sume de bani de la P. A.C. nu corespund realitatii. Paratii au actionat in mod constant si continuu impotriva intereselor defunctei (aspect retinut chiar in hotararea de punere sub interdictie), iar in realitate, prin ordinul de plata respectiv a fost acordat un imprumut paratei P. A. C.
La data de 14.06.2013, in conditiile art. 204 NCPC, reclamanta si-a modificat obiectul actiunii introductive, solicitand instantei:
- sa constate calitatea sa si a paratului H. C.-P. de succesori legali ai defunctei H. E., decedata la 8.04.2013 (ca fiica si, respectiv, fiu);
- sa constate ca suma de 142.730 RON incasata de parata P. A.C. in baza ordinului de plata din 29.12.2008 constituie o parte din masa succesorala;
- sa constate indeplinite conditiile art. 1119 NCC si sa-i oblige pe parati in solidar sa-i transmita suma de 142.730 RON cu dobanda legala calculata incepand cu data de 29.12.2008;
- sa instituie masuri asiguratorii asupra conturilor bancare ale paratilor pana la concurenta sumei de 142.730 RON.
In motivare, reclamanta a aratat ca, la data de 29.05.2013, paratul a dat declaratie autentica de acceptare a succesiunii, iar la 30.05.2013 reclamanta a solicitat Camerei Notarilor Publici verificarea evidentelor succesorale. Suma de 142.730 RON, a carei includere la masa succesorala o solicita, a fost dobandita de defuncta prin vanzarea unei suprafete de 518 mp, teren situat in mun. Iasi, aceasta fiind depusa intr-un cont bancar deschis la Piraeus Bank. In calitate de imputernicit, paratul a intocmit ordinul de plata din 29.12.2008 si a virat intreaga suma catre parata P. A.C. Starea de sanatate a defunctei la data efectuarii transferului bancar o impiedica pe aceasta sa inteleaga si sa consimta la efectuarea acestei tranzactii bancare. Transferul bancar, ca act juridic, este lovit de nulitate absoluta, datorita lipsei de discernamant a defunctei, fapt care demonstreaza ca acesta a reprezentat manifestarea unilaterala de vointa a celor doi parati.
Potrivit art. 1119 al. 1 NCC, succesibilul care cu rea credinta a sustras ori a ascuns bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donatie supusa raportului sau reductiunii, este considerat ca a acceptat succesiunea, chiar daca anterior a renuntat la aceasta. El nu va avea, insa, niciun drept cu privire la bunurile sustrase ori ascunse si, dupa caz, va fi obligat sa raporteze ori sa reduca donatia. Sustinerea paratilor potrivit careia plata sumei de 142.730 RON ar fi reprezentat restituirea unui imprumut catre P. A.C. este de rea credinta, intrucat la data de 29.12.2008, defuncta era deja diagnosticata cu dementa senila si atrofie cerebrala, fapt care ar fi impiedicat-o sa-si dea acordul la transferul bancar. In realitate, transferul bancar a reprezentat o modalitate de insusire a banilor defunctei, paratul actionand in aceeasi modalitate si in cursul anului 2009 (cand si-a insusit suma de 10.715,90 USD). Argumentele invocate in continuare (referitoare la relatiile cu caracter personal dintre reclamanta si parat) exced judecatii.
Ca urmare a modificarii obiectului actiunii, instanta a pus in sarcina reclamantei obligatia de plata a unei taxe judiciare de timbru in suma de 8.644 RON, stabilite in conformitate cu prevederile art. 3 lit. c din Legea nr. 146/1997 (50 RON/mostenitor si 6% din valoarea masei partajabile). Reclamanta s-a conformat obligatiei legale (fila 133).
Reclamanta a solicitat administrarea probatoriului cu inscrisuri, a celei testimoniale, fiind audiata martora D. A., luarea unui interogatoriu paratilor, precum si efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice in vederea stabilirii existentei discernamantului critic al defunctei H. E. la momentul efectuarii transferului bancar. In vederea efectuarii expertizei judiciare, prima instanta a solicitat de la Judecatoria Iasi copia raportului de expertiza intocmit in dosarul nr. 31212/245/2011, care a avut ca obiect cererea de punere sub interdictie a defunctei, iar de la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iasi istoricul medical al defunctei. In ceea ce priveste luarea interogatoriului paratilor, instanta a citat paratii cu mentiunea „personal la interogatoriu” pentru termenul din 18.10.2013, termen la care a constatat ca acestia nu s-au prezentat personal si nici nu si-au justificat absenta. In privinta expertizei medico-legale psihiatrice, reclamanta a renuntat la administrarea acesteia la termenul de judecata din 15.11.2013.
La termenul din 20.09.2013, reclamanta a depus o cerere precizatoare in ceea ce priveste capatul doi de cerere al petitului cererii modificatoare, solicitand sa se constate ca suma de 142.730 RON si dobanda legala incasata de parata P. A.C. incepand cu data de 29.12.2008 constituie o parte a masei succesorale, reprezentand o creanta a masei de partajat.
Ca urmare a depunerii cererii modificatoare, paratii au formulat intampinari, invocand, in esenta, aceleasi aparari. Au solicitat sa se constate ca demersul reclamantei este unul imoral (aceasta incercand sa-si recupereze suma de bani achitata mamei sale la cumpararea unei suprafete de teren in mun. Iasi) si au motivat ca transferul bancar a reprezentat restituirea unui imprumut acordat cu mult timp inainte de anul 2008, ca reclamanta a cunoscut despre acordarea acestui imprumut, ca sustinerea potrivit careia la momentul respectiv defuncta nu ar fi avut discernamant nu corespunde realitatii si ca nu poate fi retinuta nici sustinerea potrivit careia paratul H. C.P. ar fi sustras vreun bun de la masa succesorala. Mai arata ca reclamanta solicita a fi adusa la masa partajabila o suma de bani care nu mai exista in patrimoniul defunctei la data decesului, ca la data de 14.09.2008 insasi reclamanta a incheiat cu defuncta un contract autentic de vanzare-cumparare (ceea ce inlatura sustinerea potrivit careia in luna decembrie 2008 defuncta nu ar mai fi avut discernamant critic) si ca semnele afectiunii psihice au aparut abia in anii 2012-2013, cand a fost alterat discernamantul defunctei, chiar daca in continuare aceasta se bucura de autonomie. Defuncta a calatorit singura in vara anului 2008 in SUA si Canada, vizitandu-l pe parat, asa incat sustinerea ca aceasta ar fi avut discernamantul critic afectat inca din perioada respectiva trebuie inlaturata. Nemultumirea reclamantei a fost determinata de faptul ca ea si sotul ei au fost inlaturati de defuncta din calitatea de imputerniciti pentru efectuarea de operatiuni pe contul bancar, tocmai pentru ca defuncta intuise ca acestia vor incerca sa reintre in posesia sumei de bani platite ca pret al terenului.
In aparare, paratii au solicitat administrarea probei cu inscrisuri si planse foto, luarea unui interogatoriu reclamantei si audierea martorei S. A.N. (proba la care ulterior au renuntat).
La termenul de judecata din 20.09.2013, solutionand cu precadere exceptiile invocate prin intampinarile depuse la cererea de emitere a ordonantei de plata, potrivit art. 248 NCPC, avand in vedere si redefinirea cadrului procesual prin modificarea obiectului cauzei, instanta le-a respins ca ramase fara obiect.
In raport cu data formularii cererii de chemare in judecata, s-a retinut ca, sub aspect procesual, sunt aplicabile ratione temporis prevederile noului Cod de procedura civila (NCPC).
Competenta materiala de solutionare a cauzei revine judecatoriei, in conformitate cu prevederile art. 94 NCPC. De asemenea, in cauza este competenta sub aspect teritorial Judecatoria Iasi, potrivit art. 118 NCPC, ca instanta in circumscriptia careia se afla ultimul domiciliu al defunctei. In considerarea calitatii reclamantei de judecator la Judecatoria Iasi, a fost sesizata o instanta de acelasi grad aflata in circumscriptia unei Curti de Apel invecinate. Drept urmare, Judecatoria Roman s-a constatat legal investita, conform prevederilor art. 127 NCPC.
Examinand lucrarile dosarului, prima instanta a retinut ca reclamanta C. C.M.si paratul H. C.P.sunt fiica si, respectiv, fiul defunctei H. E., decedata la 8.04.2013. Parata P. A.C. este nepoata defunctei si, respectiv, verisoara primara cu reclamanta si co-paratul.
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat prin incheierea nr. 3.987 din 16.09.2008 a BNP M.R.M., defuncta a instrainat catre reclamanta si sotul acesteia, C. D., suprafata de 519 mp teren curti-constructii situat in intravilanul municipiului Iasi, str. Oancea, nr. 22, contra sumei de 42.000 EUR, echivalentul a aproximativ 152.090 RON. Au fost inlaturate speculatiile paratilor asupra neseriozitatii pretului, acestea excedand obiectului cauzei. In cuprinsul contractului se face mentiunea ca suma de 2.000 EUR a fost achitata anterior autentificarii, 20.000 EUR la data autentificarii prin virament in contul bancar al vanzatoarei (cu nr. cod IBAN deschis la Piraeus Bank – Sucursala Iasi), urmand ca diferenta de 20.000 EUR sa fie virata in acelasi cont bancar pana la data de 10.11.2008. Acest cont bancar a fost deschis de defuncta la data de 12.09.2008, iar reclamanta si sotul sau au avut calitatea de imputerniciti in perioada 22.09.2008 – 24.11.2008. La data de 24.12.2008, paratul H. C.P.a fost desemnat de defuncta ca imputernicit, aceasta calitate incetand la inchiderea contului, respectiv 17.01.2012.
In calitate de imputernicit, paratul poate efectua operatiuni bancare in nume propriu, fara a fi necesar sa prezinte inscrisuri care sa ateste manifestarea de vointa a titularului contului. In acest context, la data de 29.12.2008, paratul a emis un ordin de plata catre parata P. A.C., prin care a transferat in contul bancar al acesteia (cu nr. cod IBAN .deschis la BCR – Sucursala Iasi) suma de 142.730 RON, reprezentand, conform mentiunii exprese din ordinul de plata, „contravaloare contract de imprumut”.
Partile au formulat sustineri divergente in legatura cu natura juridica a acestui transfer bancar, reclamanta pretinzand ca reprezinta fie acordarea unui imprumut catre parata P. A.C., fie chiar o remitere cu titlu gratuit, in timp ce paratii au sustinut ca reprezinta restituirea unor imprumuturi succesive acordate de parata defunctei in perioada anterioara. Instanta a observat ca mentiunea inserata in cuprinsul ordinului de plata pare sa confirme apararile paratilor, neexistand nicio precizare care sa poata conduce la concluzia ca prin transferul respectiv s-ar fi acordat un imprumut (atat timp cat se utilizeaza termenul „contravaloare” prescurtat „c.v.”), cu atat mai putin o transmitere cu titlu gratuit. Inscrisul respectiv nu poate fi calificat drept contract de imprumut, necontinand mentiunile prevazute de art. 1576 si urm. din vechiul Cod civil (aplicabil ratione temporis), in principal cele referitoare la obligatia de restituire si la termen. Asa fiind, s-a concluzionat ca ordinul de plata respectiv atesta restituirea unor sume datorate de defuncta paratei P. A.C., imprejurare in care suma de 142.730 RON a iesit cu titlu definitiv din patrimoniul defunctei.
Cum defuncta (in cazul de fata prin imputernicit) a dispus de bun printr-un act inter vivos cu caracter oneros, acesta nu poate reveni in patrimoniul sau decat ca efect al unei cauze de ineficienta a actului juridic respectiv. Reclamanta a indicat in terminis lipsa manifestarii valide de vointa a defunctei, determinata de absenta discernamantului critic, fara, insa, a se face dovada acestei sustineri. Lipsa discernamantului critic trebuie dovedita cu certitudine si nu doar prezumata pe baza unor indicii probatorii echivoce. Pe de alta parte, chiar si asa fiind, aceasta nu ar putea reprezenta o cauza de nulitate, atat timp cat persoana imputernicita este indrituita sa actioneze intocmai ca si titularul contului. Asa fiind, sustinerile reclamantei nu pot afecta valabilitatea actului juridic, astfel ca a fost respinsa ca neintemeiata solicitarea de a se constata existenta unui drept de creanta impotriva celor doi parati si apartenenta acestui drept la masa succesorala a defunctei H. E.. Aceasta constatare lipseste de obiect cererile accesorii referitoare la incidenta dispozitiilor art. 1119 NCC si instituirea masurilor asiguratorii.
In ceea ce priveste solicitarea de a se constata calitatea de succesori legali a reclamantei si paratului, prima instanta a retinut ca actiunea in constatare este admisibila doar in conditii de subsidiaritate, respectiv numai in masura in care partea nu are la dispozitie o actiune in realizarea dreptului pentru a-si satisface pe cale legala dreptul subiectiv pretins. In cazul de fata, calitatea de succesor legal se valorifica in cadrul procedurii de iesire din indiviziune, pe cale notariala sau judecatoreasca, ambele reprezentand modalitati de realizare a drepturilor succesorale. Drept urmare, capatul de cerere in constatarea calitatii de mostenitor a fost, de asemenea, respins.
In conditiile art. 451 si urm. NCPC, fiind in culpa procesuala, reclamanta a fost indatorata la plata cheltuielilor de judecata catre parati, in masura dovedirii acestora (onorariul aparatorului ales).
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat apel reclamanta, solicitand casarea acesteia si solutionarea cererii de partaj cu cererile accesorii formulate prin cererea modificatoare depusa la data de 14.06.2013, formuland urmatoarele critici:
- conform art. 204 Cod de procedura civila, in urma depunerii cererii sale modificatoare, paratii trebuiau sa depuna intampinare, sub sanctiunea decaderii, cu cel putin 10 zile inaintea termenului fixat pentru discutarea cererii modificatoare, cel din 20.09.2013, astfel ca, in concret, intampinarea trebuia depusa pana, cel mai tarziu, la data de 10.09.2013. Intampinarile au fost depuse de parati la data de 16.09.2014, fapt retinut si de instanta in sentinta apelata. Desi reclamanta a solicitat in mod constant instantei sa dea curs sanctiunii decaderii paratilor din dreptul de a mai depune intampinare, la termenul din 15.10.2013, Judecatoria Roman a admis pentru parati administrarea probei cu acte si martori, aratand ca paratii au formulat „intampinare in care au facut mentiunea ca vor solicita administrarea probei cu inscrisuri si martori, pe care le vor depune ulterior daca se va incuviinta ca utila si aceasta proba. De aceea nu se poate aprecia ca paratii ar fi fost lipsiti de diligenta necesara, si de aceea incuviinteaza nota de probatorii solicitata de acestia.”
Paratii nu au respectat obligatia de a indica inscrisurile pe care le solicita ca probe si sa le depuna odata cu intampinarea si nu au precizat numele si adresa martorului. Cu toate acestea, instanta a incuviintat probele, administrandu-le nu in mod unitar si concomitent cu probele reclamantei, in sedinta din 20.09.2013, ci abia la termenul din 18.10.2013, contrar art. 254 al. 1 si art. 260 Cod de procedura civila. Probele propuse de parati, in mod nelegal au fost au fost incuviintate dupa ce au fost administrate probele reclamantei. Paratii au renuntat, la termenul din 15.11, la administrarea probei cu martori, iar inscrisurile depuse cu incalcarea dispozitiilor legale, au fost depuse la ultimul termen de judecata si, de altfel, nu prezinta relevanta in raport de obiectul cererii.
- indubitabil, obiectul cererii de chemare in judecata este partajul judiciar succesoral, fapt de care instanta de fond a luat act prin incheierea de sedinta din 20.09.2013 si confirmata prin dispozitia instantei de a se achita taxa de timbru cu privire la calitatea de mostenitor, 3% din valoarea masei de partajat si 3% pentru atribuirea masei de partajat. Contrar acestui fapt, instanta de fond a retinut in mod neintemeiat, cu incalcarea principiului disponibilitatii si contradictorialitatii, abia la momentul expunerii considerentelor hotararii, ca reclamanta ar fi investit instanta cu judecarea unei actiuni in constatare, care ar fi nepermisa in conditiile in care exista calea actiunii in realizare, a partajului judiciar succesoral. Astfel, eronat se retine ca a fost investita de reclamanta numai cu cererea de a se constata calitatea de succesori legali a reclamantei si paratului H.C.P.. Or, instanta fusese investita chiar cu o cerere de partaj succesoral, calificare stabilita in sedinta din 20.09.2013.
Aceasta incadrare a obiectului cererii de chemare in judecata a fost stabilita de instanta in mod gresit, in conditiile in care temeiurile de drept invocate de reclamanta sunt: art. 193, 979 si urmatoarele Cod de procedura civila, art. 1100 si urmatoarele, art. 975, art. 1119, art. 1145 Cod civil, dispozitii ce reglementeaza partajul judiciar succesoral.
Nu s-a facut, nicio clipa, referire la dispozitiile art. 35 Cod de procedura civila, text care constituie temeiul juridic al actiunii in constatare. Mai mult, desi instanta a respins cererea de partaj ca neintemeiata, a avut in vedere considerentul formularii sale in alta cale procedurala decat cea admisa de lege. Astfel, desi a pronuntat o solutie de netemeinicie a cererii, nu a analizat fondul cauzei, or, inadmisibilitatea impunea solutionarea cererii doar pe cale de exceptie, exceptie ce trebuia discutata in contradictoriu cu partile. Considera ca i-a fost incalcat dreptul recunoscut de art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului privind accesul la justitie si dreptul la un proces echitabil.
Instanta, insistand intr-o calificare gresita a obiectul actiunii, in pofida obiectului stabilit fara echivoc de insasi instanta, a interpretat in mod gresit obiectul dedus judecatii, expunand motive contradictorii, fata de natura pricinii, ce au condus la consecinta lipsei de acces la justitie pentru reclamanta si la o denegare de dreptate.
- in ce priveste masa succesorala compusa din creanta ereditara (reglementata de art. 786 combinat cu art. 1060 vechiul Cod civil) a sumei de 142.730 lei, prima instanta nu a sesizat ca, atunci cand este vorba de acte de dispozitie, mandatul trebuie sa fie special. In lipsa unei procuri speciale, persoana reprezentata, H. E., imputernicind pe reprezentantul sau, paratul H. C., cu exercitiul actelor de dispozitie, nu se poate presupune ca l-a imputernicit si pentru restituirea unei eventuale sume imprumutate de catre defuncta. Mandatul (clauza de imputernicire) nu indeplineste nici conditiile de forma, trebuind sa fie legalizat de notariat, si, cu toate acestea, paratul a lichidat contul defunctei, care in acea perioada se afla diagnosticata cu „dementa senila”, conform actelor medicale depuse la dosar. Ca urmare, paratul H. C., ca mandatar al titularului de cont, este tinut sa dea seama mostenitorilor titularului despre sumele retrase din cont, ceea ce implica pentru instanta a verifica daca aceste imprumuturi invocate de parati sunt sau nu reale si dovedite, in conditiile art. 1191 Cod civil: „orice plata mai mare de 250 lei trebuie dovedita prin inscrisuri".
- prima instanta a retinut ca nu s-a facut dovada absentei discernamantului critic al defunctei, fara a lua in considerare actele medicale depuse la dosar, din care rezulta, in mod indubitabil, diagnosticul de „dementa senila”, stabilit de comisia de medici psihiatri din cadrul Spitalului de Psihiatrie Socola Iasi.
Pornind de la o calificare gresita a inscrisului din litigiu, (ordinul de plata), instanta a retinut ca cererea de constatare a creantei ereditare a fost intemeiata de reclamanta pe dispozitiile art. 35 Cod de procedura civila si ca aceasta cerere reprezinta un capat de cerere principal. In realitate, aceasta cerere este un capat accesoriu al cererii de partaj judiciar (masa succesorala).
In literatura si practica instantelor de judecata, inclusiv de catre Tribunalul Suprem, s-a retinut ca „persoana care are calitate de mandatar al titularului de libret C.E.C. trebuie sa dea seama in fata titularului, respectiv in fata mostenitorilor, ca a actionat in interesul defunctei.” Persoana imputernicita sa ridice sumele depuse, are calitatea de mandatar al titularului de libret si este obligata sa dea socoteala mandantului cu privire la sumele pe care le ridica in temeiul clauzei de imputernicire.
Or, instanta nu a retinut ca defuncta, in raport de dementa senila cu care fusese identificata, nu avea discernamantul de a mai intelege actele realizate de paratul H. in numele ei, context in care prezumtia lipsei discernamantului nu a fost rasturnata de parati prin nicio proba. Faptul identificarii cu dementa senila, confirmat de inscrisuri medicale emise de medicii de specialitate, are valoarea cel putin a unei prezumtii relative, ce nu a fost rasturnata de parati.
- instanta de fond a apreciat ca ordinului de plata constituie o restituire de imprumuturi ale defunctei catre parata P., aducand ca argument faptic, nu juridic, sintagma „pare”. Interpretarea continutului ordinului de plata s-a realizat cu incalcarea dispozitiilor art. 978-980 Cod civil privind clauzele echivoce, potrivit carora, cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, se interpreteaza in sensul in care poate avea efect. Notiunea de „contravaloare” inserata in ordinul de plata, este definita de dictionarul explicativ al limbii romane ca fiind „echivalentul in bani al unui lucru”. Din punct de vedere juridic, termenul „contravaloare contract de imprumut" reprezinta operatiunea de transmitere a unei sume cu titlu de imprumut catre o alta persoana, ce are calitatea de imprumutat, iar potrivit uzantelor bancare si notariale, notiunea indica transmiterea sumei cu titlu de imprumut si nu echivaleaza cu notiunea de restituire, asa cum a interpretat instanta.
Literatura si practica judiciara, in mod constant au statuat ca, daca obiectul pricinii il constituie imprumutul unor sume de bani, instantele aveau obligatia sa stabileasca, prin probe, data cand au avut loc contractele, precum si sumele pretinse pentru fiecare act si cadru legal, corespunzator pretentiilor. Or, prima instanta, fara a indica probele din care rezulta, a retinut ca defuncta a luat de la parata Popescu, cu titlu de imprumut, sume de bani, fara a se stabili cuantumul, epoca imprumutului, inscrisurile care au consfintit acele imprumuturi, fara a lamuri conditiile acestor contracte de imprumut.
Paratii nu au indeplinit nici dispozitiile reglementate de art. 1169 din vechiul Cod civil, potrivit caruia, cel ce face o propunere in fata instantei, are obligatia de a o dovedi, dupa cum nu au respectat nici dispozitiile art. 1198 prin care se permite unui creditor aflat in imposibilitatea morala de a intocmi un inscris, sa faca proba existentei imprumutului si cu alte mijloace legale de proba.
Aceste aspecte au constituit puncte in interogatoriul depus de reclamanta pentru a fi luat paratilor, proba la care paratii au refuzat sa se prezinte, iar instanta de fond a ignorat dispozitiile art. 358 Cod de procedura civila ce trebuiau aplicate ca norme de procedura. Desi a solicitat instantei sa faca aplicarea dispozitiilor art. 351-358 Cod de procedura civila, prin care se reglementeaza consecintele neprezentarii paratilor la interogatoriu, instanta nu s-a pronuntat pe aceasta cerere.
Ordinul de plata trebuia analizat astfel:
A. Daca se retine ca defuncta nu avea discernamant, ordinul de plata reprezinta un act juridic apartinand, in exclusivitate, paratilor, deci fara consimtamantul defunctei, fapt care impune revenirea sumei la masa de partajat, aspect ce nu a fost analizat de instanta de fond.
B. Daca se retine existenta discernamantului defunctei, instanta trebuia sa constate ca, prin ordinul de plata, s-a transmis paratei P. suma de 142.730 lei, cu titlu de imprumut.
Deci, in ambele teze se impune revenirea sumei la masa de partajat, in conditiile in care paratii nu au indeplinit obligatia de a face dovada existentei unui imprumut anterior luat de defuncta de la parata P. C.. In lipsa acestor dovezi, hotararea instantei de fond este intemeiata pe sintagme echivoce.
Instanta nu a administrat ca proba la dosar contractul de mandat dat paratului H. C., contract care sa dea posibilitatea instantei sa analizeze obligatiile legale ale mandatarului.
- desi instanta retine ca ordinul de plata nu poate constitui un contract de imprumut pentru ca nu arata termenul si conditiile restituirii, art. 1576 Cod civil nu arata, ca si conditie de valabilitate a contractului de imprumut inserarea acestor aspecte.
- instanta a obligat reclamanta la plata intregului onorariu al avocatului paratilor, in cuantum de 2000 de lei, onorariu pe care-l apreciaza ca fiind disproportionat, in conditiile in care actele procedurale realizate de acest avocat, in raport de dispozitiile legale, au fost ineficiente, intampinarea fiind depusa cu incalcarea termenului de decadere prevazut de art. 204 si 205 Cod de procedura civila, probele propuse nu au fost supuse discutiei in termenul legal, iar alte acte de procedura nu au fost realizate de aparatorul paratilor.
In dovedire, apelanta-reclamanta a depus copia expertizei medico-legale efectuate in dosarul nr. 3831/245/2013 al Judecatoriei Suceava si a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale pentru stabilirea discernamantului critic al defunctei H.E. la data de 29.12.2008, data transferului bancar prin ordinul de plata emis de paratul H. C. catre parata P. A.C., probe ce au fost incuviintate.
Intimatul-parat H. C.-P. a depus intampinare, invocand urmatoarele:
Apelanta nu respecta dispozitiile art. 194 Cod de procedura civila, intrucat, cand face trimitere la probe, nu specifica, in conformitate cu lit. e a acestui articol, care sunt inscrisurile de care urmeaza sa se prevaleze, solicitand doar generic aceasta proba si nu insoteste cererea de vreun inscris. Astfel, proba nu a fost propusa in conditiile legii. De asemenea, solicita proba cu interogatoriul paratilor, insa nu solicita ca acestia sa fie citati cu mentiunea "personal la interogatoriu", ceea ce confera acestei probe o urma de formalism, mai putin un scop in sine.
Inca de la instanta de fond apelanta a avut un mod nesigur si nehotarat de a investi instanta de judecata, trecand de la o pretentie la alta, pastrand, ca singura invariabila, goana dupa o suma de bani despre care stie ca nu exista. De aici si modul defectuos de a incadra in drept pretentiile deduse judecatii, la momentul schimbarii obiectului actiunii. Prin calea de atac, apelanta incearca abia acum sa-si clarifice ei insesi ceea ce asteapta de la justitie.
Prin sentinta de fond s-au atins corect si competent din punct de vedere profesional toate pretentiile deduse analizei. Respingerea actiunii nu este de natura sa priveze partile de dreptul de a se adresa instantei pe viitor cu o solicitare clara, in sensul dezbaterii succesiunii si iesirii din starea de indiviziune, cu aducerea la masa succesorala a tuturor bunurilor imobile existente, ramase de pe urma defunctei H. E., si nu ca in cazul de fata, un bun mobil care nu exista, fie el si un drept de creanta. Scopul central al demersurilor reclamantei nu a fost realizarea unei reale iesiri din indiviziune, ci unul imoral si ilicit, de a obtine o suma de bani inexistenta, dar pe care sa o faca sa existe printr-o hotarare.
Chiar daca apelanta nu si-a intemeiat capatul de cerere pe art. 35 Cod de procedura civila, din modalitatea solicitarii si din probatoriul depus, a format convingerea instantei de fond ca pretentia sa se subsumeaza acestei prevederi, fata de care instanta a dispus in mod temeinic si legal, fara a incalca principiile de drept, asa cum le reclama apelanta. Chiar daca petentul ar fi gresit temeiul de drept sau nu l-ar fi indicat deloc, instantei ii revenea obligatia sa solutioneze in baza probatoriului si sa motiveze ea corect, in drept, ca rezultat al cercetarii judecatoresti.
Prin criticile aduse, apelanta nu vine cu nimic nou in argumentatie, de natura sa zdruncine legalitatea si temeinicia sentintei criticate, doar face un exercitiu de distorsionare a temeiurilor de drept care au stat la baza pretentiilor, in acelasi mod haotic in care a procedat si la prima instanta, urmarind inducerea in eroare a instantei.
Apelanta se cramponeaza inutil de nelegalitatea depunerii de catre parati a celei de-a doua intampinari. Intampinarea depusa la acel moment s-a datorat recomandarii instantei, iar luarea ei in considerare nu a determinat deznodamantul nedorit de reclamanta, solutia de respingere a actiunii fiind usor de anticipat chiar si in absenta apararilor paratilor. Apelanta face trimitere la articole de lege pe care le interpreteaza in mod subiectiv, doar ca sa confere o logica argumentelor sale ilogice.
Apelanta apreciaza ca derizorie munca avocatului paratilor si reclama cenzurarea onorariului, uitand ca judecata s-a purtat in alta localitate decat cea de domiciliu a paratilor, iar cheltuielile de deplasare, care dublau suma, nici macar nu i-au mai fost pretinse, astfel ca aceasta pretentie nu poate fi primita.
A solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata.
Intimata-parata P. A.C. a depus intampinare, invocand urmatoarele:
Argumentatia apelantei priveste aspecte colaterale, neasimilabile motivelor care sa conduca la desfiintarea sentintei. Instanta de fond a analizat amanuntit fiecare capat de cerere si a dat posibilitate partilor sa administreze toate probele pe care acestia le-au considerat necesare. Interesul apelantei a fost aducerea la masa de partaj a unei sume de bani pe care defuncta H. E. a gestionat-o cu multi ani inaintea decesului, in conditiile unui discernamant valabil. Cum aceasta suma reprezenta pretul platit de apelanta pentru terenul de 519 mp pe care defuncta i l-a vandut, apelanta urmareste a avea si terenul si banii platiti pentru acesta.
Apelanta nu a produs dovezi de natura a infirma lipsa discernamantului mamei la momentul anului 2008, cu atat mai putin la momentul transferului banilor. Paratii au probat, insa, prezenta discernamantului mamei la momentul intocmirii ordinului de plata, cu inscrisuri si interogatoriu, iar prin prezumtii legale au lamurit si natura contractului de imprumut in care P. A.C. avea calitatea de imprumutator. Apelanta a raspuns mincinos la intrebarile legate de existenta imprumutului si la destinatia banilor imprumutati, pe care H. E. a inteles sa o dea prin intermediul fiului, in conditiile in care a stiut tot timpul cum, de ce si pentru cine se obligase defuncta cand a inteles sa incheie un raport juridic cu intimata-parata, al carui obiect a fost imprumutul.
Apelanta si-a nuantat pretentiile in sensul inteles si de instanta,m conform exprimarii deducandu-se ca se supune judecatii un capat de cerere prin care se solicita a se constata calitatea de succesori legali a reclamantei si paratului. Or, aprecierea instantei de fond ca actiunea in constatare este admisibila doar in conditiile in care nu exista calea actiunii in realizare, este corecta si legala, care justifica respingerea acestui capat de cerere. Dezbaterea succesiunii cu aratarea mostenitorilor si indicarea cotelor succesorale trebuia sa preceada iesirii din indiviziune la care apelanta facea referire.
A solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata.
In dovedire, intimatii-parati au depus, in copie, urmatoarele inscrisuri: carnet de munca al intimatei-parate, decizie pensionare pentru H. E. nr. …./30.11.2005, fisa emisa paratului pentru obtinerea de drepturi ca cetatean emigrant permanent in Canada, index imobiliar evolutie preturi locuinte, cerere obtinere acte din dosarul nr. 20380/2008 formulata in numele defunctei la data de 16.12.2008, adresa nr. 1025/2013 a Piraeus Bank Sucursala Iasi, cereri adresate de defuncta Judecatoriei Iasi la datele de 5.12.2008, 9.01.2009 in dosarul nr. 20380/2008, adrese trimise defunctei de Judecatoria Iasi la 15.12.2008, de Consiliul Local al mun. Iasi la 10.12.2008, pasaport defuncta schimbat la 13.03.2009, carte de identitate defuncta, adeverinta nr. 970/19.11.2013 emisa de Asociatia de Proprietari PT1 Oancea Iasi, fotografii, decizia civila nr. 610/25.11.2013 a Tribunalului Iasi, probe ce au fost incuviintate. In cursul dezbaterilor, intimatii-parati au depus in copie adresa nr. 1025/2013 a Piraeus Bank Sucursala Iasi, extras de cont titular H.E. pentru perioada 1.08.2012 – 22.08.2012, extrase portalul instantelor de judecata, privind dosarul nr. 7064/333/2013 al Tribunalului Vaslui si dosarul nr. 3831/245/2013 al Judecatoriei Suceava.
Apelanta-reclamanta a depus raspuns la intampinarile intimatilor-parati, aratand ca, desi intimatii arata in intampinari ca obiectul prezentei actiuni este partajul succesoral, sustin ca instanta de fond a calificat in mod corect actiunea ca fiind una in constatare. Intimatii nu au invocat un temei juridic care sa legitimeze ca legala recalificarea facuta unilateral de catre prima instanta, abia cu ocazia expunerii considerentelor, fara a fi pusa in discutia partilor.
Paratii, desi au aratat ca suma de care s-a dispus prin ordinul de plata din 29.12.2008 reprezenta restituirea unei datorii contractata de defuncta in anii 1990 pentru a o sustine pe apelanta la facultate, nu au administrat nicio proba in acest sens. Astfel, nu au respectat nici dispozitiile art. 1191 Cod civil, de a proba printr-un inscris acordarea acelui imprumut si nici nu au facut dovada imposibilitatii intocmirii unui inscris.
Paratul, actionand ca mandatar al defunctei, avea obligatia de a lamuri conditiile care au determinat transmiterea sumei de 142.730 lei catre parata P.A.C.. Sustinerea ca suma de peste 150.000 lei a fost imprumutata de defuncta pentru a o sustine pe reclamanta in pregatirea profesionala nu poate fi retinuta, in conditiile in care dansa a absolvit o facultate de stat, unde primea bursa si obtinea si o indemnizatie sociala.
Din dosarul medical inaintat de Spitalul de psihiatrie Socola Iasi reiese clar ca defuncta avea stabilit diagnosticul de dementa senila inca din anul 2007, astfel ca nu se poate retine ca nu a dovedit lipsa discernamantului mamei sale la momentul efectuarii transferului bancar. Indiferent ce se va retine cu privire la discernamantul defunctei, paratii aveau obligatia de a-si dovedi sustinerile cu privire la faptul ca plata realizata prin ordinul de plata ar constitui o restituire a unui imprumut luat de defuncta.
Apelanta-reclamanta a depus in cauza note privind sustinerile, in temeiul art. 244 al. 2 Cod de procedura civila, iar ambele parti, apelanta si intimatii, au depus in cauza concluzii scrise, in temeiul art. 394 al. 2 Cod de procedura civila.
La ultimul termen de judecata, cel la care au urmat dezbaterile asupra apelului, Tribunalul a pus in discutie, din oficiu, exceptia nulitatii capatului de cerere avand ca obiect instituirea de masuri asiguratorii asupra conturilor paratilor, pentru lipsa unui obiect determinat.
Analizand apelul formulat, tribunalul constata ca acesta este in parte fondat, urmand a fi admis, in temeiul art. 480 Cod de procedura civila, pentru urmatoarele considerente:
Primul motiv de apel invocat are in vedere nerespectarea dispozitiilor procedurale privitoare la consecintele pe care trebuia sa le aplice prima instanta situatiei paratilor, derivand din depunerea peste termenul procedural a intampinarii formulate fata de cererea modificatoare a reclamantei. Critica adusa, in concret, vizeaza nelegalitatea dispozitiei primei instante de a incuviinta probele solicitate de parati prin intampinarea depusa in afara termenului, in conditiile in care, sanctiunea procedurala reglementata la art. 204 al. 1 teza a doua Cod de procedura civila si art. 208 al. 2 Cod de procedura civila, ar fi fost aceea a decaderii din dreptul de a mai propune probe.
Sustinerea apelantei-reclamante referitoare la depunerea de catre parati a intampinarii la cererea modificata, cu depasirea termenului de cel putin 10 zile inaintea termenului de judecata fixat la data de 20.09.2013, corespunde realitatii, fiind o imprejurare constatata si de prima instanta prin incheierea redactata la acel termen (fila 136 fond), insa Tribunalul retine ca acest motiv de apel nu este fondat.
Desi art. 177 al. 2 Cod de procedura civila prevede ca nulitatea nu poate fi acoperita daca a intervenit decaderea sau daca se produce ori subzista o vatamare, in conditiile in care apelanta nu reclama survenirea unei incalcari a dispozitiilor procedurale referitoare la institutiile enumerate la art. 176 Cod de procedura civila, concluzia este aceea ca, nulitatea probelor administrate de parati este una conditionata. Potrivit art. 175 al. 1 Cod de procedura civila, actul de procedura este lovit de nulitate daca prin nerespectarea cerintei legale s-a adus partii o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin desfiintarea acestuia. Apelanta nu a facut dovada vatamarii suferite prin incuviintarea probelor propuse de parati peste termenul legal, in conditiile in care contesta incuviintarea pentru acestia a probei cu inscrisuri si a probei testimoniale. Astfel, in legatura cu inscrisurile depuse de parati, insasi apelanta recunoaste ca acestea nu prezinta relevanta in raport de obiectul cererii, si, intr-adevar, prima instanta nu a facut referire, in argumentarea solutiei pronuntate, la aceste inscrisuri, iar in privinta martorului S. A.-N., paratii au renuntat la audierea acestuia, la termenul din 15.11.2013 – act de dispozitie consemnat in incheierea redactata, fila 325 fond.
In aceste conditii, este evident ca reclamanta nu a suferit vreo vatamare care sa nu poata fi inlaturata decat prin desfiintarea probelor propuse de parati.
Al doilea motiv de apel invocat, antameaza cumva discutiile asupra fondului actiunii deduse judecatii. Apelanta-reclamanta critica faptul ca, prima instanta, in urma modificarii cererii initiale de chemare in judecata, desi s-a constatat investita cu o actiune de partaj succesoral, cu incalcarea principiului contradictorialitatii, fara a pune in discutia partilor noua incadrare juridica, prin considerentele sentintei pronuntate se considera investita si cu o actiune in constatare, pe care o respinge in considerarea art. 35 teza a doua Cod de procedura civila, pe temei ca reclamanta ar avea deschisa calea unei actiuni in realizare, respectiv procedura de iesire din indiviziune pe cale notariala sau judecatoreasca.
Aceasta critica este gasita intemeiata de catre instanta de apel. Astfel, actiunea de partaj succesoral cu care reclamanta a investit instanta prin modificarea cererii sale initiale, presupune, de regula, asa cum, de altfel, si-a detaliat reclamanta capetele de cerere, doua aspecte: atat efectuarea dezbaterii succesorale (in sensul constatarii deschiderii succesiunii defunctului, a calitatii de mostenitor dupa de cujus, a cotelor succesorale cuvenite, a componentei masei de partaj), cat si iesirea efectiva din indiviziune prin atribuirea bunului a carui partajare se solicita, in materialitatea lui. Art. 983 al. 1 si 2 Cod de procedura civila, avand denumirea marginala „partajul judiciar” stipuleaza ca „(1) Instanta va stabili bunurile supuse impartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia (...). (2) Instanta va face imparteala in natura. In temeiul celor stabilite potrivit alin. (1), ea procedeaza la formarea loturilor si la atribuirea lor (...)”.
Cod de procedura civila recunoaste necesitatea parcurgerii celor doua etape in solutionarea unui partaj succesoral, fara ca acest lucru sa insemne ca instanta ar fi sesizata si cu o actiune in constatare, care sa-si aiba temei juridic in dispozitiile art. 35 Cod de procedura civila, desi stabilirea aspectelor ce tin de efectuarea dezbaterii succesorale, asa cum s-au detaliat mai sus, se reflecta in dispozitivul hotararii judecatoresti prin consacrata mentiune a „constatarii” (deschiderii succesiunii, calitatii de mostenitori, cotelor-parti cuvenite succesorilor, componentei masei de partaj).
Sub acest aspect, in mod incorect retine prima instanta ca solicitarea de constatare a calitatii de succesori pentru reclamanta si paratul H. C.P.este supusa regulii subsidiaritatii actiunii in constatare in raport cu cea de realizare. De altfel, in mod contradictoriu prima instanta retine ca reclamanta ar avea la indemana actiunea in realizare, a partajului notarial sau judecatoresc, pierzand din vedere ca aceasta constituia chiar obiectul actiunii modificate, cu solutionarea careia o investise reclamanta la data de 14.06.2013.
Prima instanta, pornind mai intai analiza spetei deduse judecatii din perspectiva existentei sau nu a creantei invocata ca detinuta de defuncta impotriva paratilor, si ajungand la concluzia inexistentei acesteia, intrucat aceasta era singurul bun pentru care s-a solicitat in prezentul dosar partajul, in mod nelegal ajunge la concluzia netemeiniciei solicitarilor ce tineau de efectuarea dezbaterii succesorale si care trebuiau analizate in primul rand. Critica adusa de reclamanta sentintei atacate este intemeiata, intrucat nimic nu impiedica prima instanta, in situatia data, a inexistentei in cauza a vreunui certificat de mostenitor privind succesiunea defunctei, a admite in parte actiunea de partaj succesoral si a se pronunta cu privire la deschiderea succesiunii defunctei H. E., constatarea calitatii de mostenitori si a cotelor-parti cuvenite succesorilor, chiar in situatia in care, in urma probatoriului administrat, concluziona asupra inexistentei in patrimoniul defunctei a bunului solicitat, cu consecinta respingerii cererii de iesire din indiviziune.
Un argument in plus care sa sustina aceasta solutie il reprezinta si faptul ca, prin Legea nr. 146/1997 aplicabila la momentul formularii cererii reclamantei, art. 3 lit. c stabileste in sarcina titularului cererii obligatia platii unei taxe judiciare de timbru pentru capatul de cerere privind stabilirea calitatii de mostenitor, distincte de taxa datorata pentru stabilirea masei succesorale si pentru cererea de partaj propriu-zis. Cum reclamantei i s-a solicitat plata acestei taxe, iar aceasta s-a conformat, achitand-o, acest capat de cerere trebuia sa beneficieze de o analiza pe fondul sau.
In consecinta, fata de cele expuse, in temeiul art. 480 al. 2 Cod de procedura civila, apelul formulat de reclamanta este fondat cu privire la acest punct, iar in urma admiterii, se va schimba sentinta apelata si se va admite in parte actiunea avand ca obiect partaj succesoral formulata de reclamanta C. C.M. in contradictoriu cu paratul H. C.-P., constatandu-se ca, la data de 8.04.2013, s-a deschis, prin deces, succesiunea defunctei H. E., cu ultimul domiciliu in mun. Iasi, jud. Iasi, potrivit certificatului de deces aflat in copie la fila 14 fond.
Urmeaza a se constata ca reclamanta si paratul H. C.P. au calitatea de mostenitori ai defunctei, in temeiul art. 975 Cod civil (cu mentiunea ca referirile la Codul civil, in partea de considerente ce au in vedere efectuarea dezbaterii succesorale, se vor considera a fi facute la noul Cod civil – Legea nr. 287/2009, aplicabil in cauza, fata de data survenirii decesului defunctei H. E. si fata de interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009), ca descendenti de gradul I, cu cate o cota egala din mostenire, de ½ fiecare, in considerarea dispozitiilor art. 975 al. 4 noul Cod civil: „Mostenirea sau partea din mostenire care li se cuvine descendentilor se imparte intre acestia in mod egal, cand vin la mostenire in nume propriu”.
Instanta va respinge, ca neintemeiata, solicitarea reclamantei de aplicare a dispozitiilor art. 1119 al. 1 Cod civil fata de paratul H. C.P., in sensul de a se retine ca paratul nu are niciun drept cu privire la bunul – dreptul de creanta detinut de defuncta – a carui retinere la masa de partaj s-a solicitat. Potrivit textului de lege invocat, denumit „acceptarea fortata”, „Succesibilul care, cu rea-credinta, a sustras ori a ascuns bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donatie supusa raportului ori reductiunii este considerat ca a acceptat mostenirea, (...) nu va avea insa niciun drept cu privire la bunurile sustrase sau ascunse si, dupa caz, va fi obligat sa raporteze ori sa reduca donatia ascunsa fara a participa la distribuirea bunului donat.”
Din cuprinsul prevederilor textului de lege mentionat, se desprinde concluzia ca, pentru admiterea unei astfel de cereri, trebuie indeplinite, cumulativ, trei conditii, respectiv: sa existe o fapta de ascundere sau sustragere a unor bunuri din patrimoniul succesoral, fapta sa fie savarsita de un succesibil, iar fapta sa fi fost facuta cu rea-credinta, cu intentia de a frauda si pagubi pe comostenitori. In speta insa, la momentul la care reclamanta invoca fapta paratului, respectiv data de 29.12.2008, nu era vorba de vreun patrimoniu succesoral, mama partilor decedand la mai mult de patru ani dupa acest moment (8.04.2013). In consecinta, reclamata fapta nu a vizat un bun din succesiune, succesiunea nefiind deschisa, astfel ca, nefiind indeplinita prima conditie, nu mai prezinta relevanta analiza indeplinirii celorlalte doua conditii, fata de caracterul lor cumulativ.
Subsecventele motive de apel, urmand desfasurarea lor punctuala din cererea apelantei, au in vedere solutia data cererii de constatare a existentei in masa succesorala a unei creante a defunctei H. E., in suma de 142.730 lei, impreuna cu dobanda legala.
Reclamanta a facut dovada ca, la data de 29.12.2008, mama H. E.detinea in contul deschis la Piraeus Bank – Sucursala Iasi nr. cod IBAN, suma de 142.730 lei. Instanta investita in acest dosar a fost chemata a analiza daca, prin ordinul de plata intocmit la data de 29.12.2008 de paratul H. C.P., in calitatea sa de imputernicit pe contul bancar al mamei sale, prin care acesta a transferat in contul bancar al paratei P.A.Ca. cu nr. cod IBAN deschis la BCR – Sucursala Iasi, suma de 142.730 lei, respectiva suma a iesit in mod valabil din patrimoniul titularei de cont H.E. – caz in care bunul nu mai facea parte din masa succesorala a acesteia la momentul deschiderii succesiunii sale prin deces, ori parasirea patrimoniului acesteia nu a avut o baza legala – caz in care, mostenitorii defunctei pot cere aducerea sumei la masa de partaj.
Reclamanta a invocat o nelegala iesire a sumei de bani din patrimoniul mamei sale, justificata prin aceea ca, la momentul efectuarii transferului bancar de catre paratul imputernicit pe cont, starea de sanatate a mamei titulare a contului o impiedica sa inteleaga si sa consimta la realizarea acestei operatiuni bancare. Cu privire la aceasta solicitare, reclamanta nu a indicat in cuprinsul actiunii adresate primei instante temeiul juridic al cererii, ci s-a limitat doar la expunerea unor fapte. Potrivit art. 22 al. 4 Cod de procedura civila, „judecatorul da sau restabileste calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii, chiar daca partile le-au dat o alta denumire.” In consecinta, in situatia in care partea doar deduce judecatii acte sau fapte juridice, judecatorul este cel chemat a stabili si aplica textul de lege corect, situatiei de fapt expuse de catre parte.
Cu toate acestea, desi prima instanta nu a invocat nici ea vreun temei juridic pentru care a procedat la analiza situatiei juridice si a consecintelor operatiunii de transfer bancar efectuate de paratul H. C.P. ca imputernicit al titularei de cont H. E., in drept, toata expunerea de motive a primei instante are ca punct de pornire, desi neindicata in termeni concreti, obligatia mandatarului de a da socoteala mandantului despre operatiunile facute in temeiul mandatului. Aceasta constituie, totodata, insasi legitimarea procesuala a reclamantei de a aduce in atentia instantei verificarea modului in care s-a respectat contractul de mandat acordat de defuncta paratului H. C.P. pentru perioada 24.12.2008-17.01.2012, in lipsa acestei perspective, neexistand vreun alt temei de drept care sa justifice analizarea fondului cererii reclamantei de a se cerceta validitatea actului juridic efectuat de paratul fratele sau. Aceasta intrucat actul juridic contestat nu emana in mod direct de la defuncta H. E., ci era un act juridic efectuat de mandatarul H.C.P., in numele mandantei H. E..
Din aceste motive, faptul ca reclamanta face vorbire, in concret, abia prin cererea de apel, de obligatia mandatarului H. Catalin-Petru de a da seama mostenitorilor titularei de cont H.E.despre sumele retrase din cont, nu poate reprezenta un plus petita, asa cum a invocat aparatorul paratilor prin concluziile asupra apelului. Apelanta nu isi modifica in apel cererile, fapt ce nici nu ar fi fost admisibil, fata de prevederile clare ale art. 478 al. 3 Cod de procedura civila, ci, pastrandu-si aceleasi pretentii formulate si la prima instanta, da forma concreta temeiurilor de drept de la care se porneste analiza cauzei sale, temeiuri avute implicit in vedere de catre prima instanta. De altfel, de remarcat este faptul ca, prin intampinarile depuse, intimatii-parati si-au asumat faptul ca „prin criticile aduse, apelanta nu vine cu nimic nou in argumentatie, de natura sa zdruncine legalitatea si temeinicia sentintei atacate”, precum si faptul ca, si in ipoteza in care „petentul ar fi gresit temeiul de drept sau nu l-ar fi indicat deloc, instantei ii revenea obligatia sa (...) motiveze ea corect, in drept, ca rezultat al cercetarii judecatoresti.”
In plus, art. 478 al. 4 Cod de procedura civila da posibilitate partilor de a explicita in apel pretentiile care au fost cuprinse implicit in cererile sau apararile adresate primei instante, fara ca aceasta sa fie considerata a reprezenta o noua cerere.
Trebuie facuta precizarea ca, aceasta obligatie de a da socoteala, va fi analizata din perspectiva Codului civil de la 1864, intrucat contractul de mandat dintre mandanta H.E.si mandatarul H.C.P.a luat nastere la data de 24.11.2008 (potrivit adresei nr. 1025/12.06.2013 emisa de Piraeus Bank Sucursala Iasi, in copie la fila 312 fond), iar fata de prevederile art. 3
din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, ”actele si faptele juridice incheiate (...) inainte de intrarea in vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii (...) lor.”
Posibilitatea acordata paratului H.C.P.de a retrage sume de bani din contul bancar deschis de defuncta la Piraeus Bank – Sucursala Iasi, in virtutea clauzei de imputernicire, constituie un mandat, beneficiarul unei astfel de clauze avand obligatia sa dea socoteala mandantei pentru sumele de care a dispus in aceste conditii. Incetarea contractului de mandat la data de 17.01.2012, data la care contul a fost inchis, nu il exonera pe mandatar de obligatia de da socoteala pentru modul de indeplinire a mandatului, cu particularitatea ca, fata de survenirea decesului mandantei la data de 8.04.2013, aceasta obligatie se executa fata de mostenitorul solicitant, fiind o obligatie cu caracter patrimonial, care se transmite pe cale succesorala. Esenta obligatiei de a da socoteala consta in a justifica modul de utilizare a acestor bani, care trebuia facut in interesul mandantei si conform dispozitiilor acesteia. Potrivit art. 1541 Cod civil vechi, ”mandatarul este dator, oricand i se va cere, a da seama mandantului de lucrarile sale.”
Apelanta-reclamanta a sustinut ca remiterea, prin transfer bancar, a sumei de 142.730 lei catre parata P.A.C., nu avea nicio justificare, reprezentand un act juridic initiat de cei doi parati, fara consimtamantul defunctei. Intimatii-parati au sustinut ca transferul sumei in cauza a avut la baza dorinta defunctei de a restitui paratei P.A.C. cea mai mare parte a mai multor imprumuturi luate de la aceasta, in decursul unei lungi perioade de timp, intr-un cuantum totalizat de 150.000 lei.
Prima instanta a retinut, exprimandu-si totusi incertitudinea (”pare”), ca mentiunea inserata in cuprinsul ordinului de plata ar converge spre exprimarea restituirii unui imprumut. Explicatia folosita in cuprinsul ordinului de plata, ”c.v. imprumut” este insa echivoca, neexistand temei pentru interpretarea ei, dincolo de orice dubiu, in sensul retinut de prima instanta, al restituirii. Termenul ”contravaloare”, reprezentand echivalent in bani, poate avea – in egala masura – legatura atat cu acordarea, cat si cu restituirea unui imprumut.
Paratul H.C.P.a dispus de respectiva suma mare de bani, fara a face dovada ca avea vreo dispozitie din partea defunctei si fara sa dovedeasca faptul ca suma in cauza a fost folosita in interesul mandantei, respectiv conform vointei acesteia. In mod gresit retine prima instanta ca persoana imputernicita este indrituita sa actioneze intocmai ca si titularul contului, fara a mai face alte distinctii. Aceasta asertiune este valabila doar in ceea ce priveste raporturile dintre mandatarul H.C.P.si institutia bancara la care mandanta avea contul deschis, pe care-i acordase imputernicire. In raporturile dintre mandanta si mandatar insa, operatiunea efectuata de acesta din urma era absolut necesar sa aiba la baza o imputernicire speciala pentru efectuarea acelui act de dispozitie. Niciuna din probele administrate de parati nu a relevat existenta unui astfel de mandat. Or, in lipsa vreunui alt mandat care sa-i confere intimatului-parat imputernicirea de a dispune in modul in care a dispus de sumele existente in contul defunctei, acesta avea obligatia sa justifice in ce fel a utilizat sumele respective.
Nu poate fi retinuta critica adusa de apelanta, in sensul ca trebuia depus la dosar contractul de mandat prin care defuncta l-a imputernicit pe paratul H.C.P.sa efectueze operatiuni pe contul sau bancar, dat fiind ca adresa nr. 1025/2013 a Piraeus Bank Sucursala Iasi, aflata in copie la fila 312 fond, era suficienta pentru dovedirea calitatii paratului de persoana imputernicita a efectua operatiuni pe contul defunctei, in intervalul de timp acolo mentionat, iar instanta nu fusese investita cu o cerere de constatare nulitate/anulare a acestei imputerniciri, pentru a proceda la verificarea indeplinirii conditiilor sale de validitate.
Apararea intimatului-parat, legata de existenta unui imprumut contabilizat in timp, pe care defuncta H.E.l-ar fi facut de la nepoata P.A.C., nu este sustinuta de nicio proba, nici macar de prezumtii judiciare care, potrivit art. 329 Cod de procedura civila, trebuie sa aiba greutate si puterea de a naste probabilitatea faptului pretins. Din contra, prezumtiile judiciare ar conduce catre concluzia inexistentei vreunei datorii a defunctei de o valoare atat de mare. Conversatiile purtate intre reclamanta si paratul H.C.P.prin e-mail, la nivelul lunii iunie 2008, nu relevau existenta unei astfel de datorii care, fata de cuantumul sau major, nu ar fi putut fi trecuta cu vederea. Discutiile purtate, conform extrasului de la fila 108 fond, aveau legatura cu problema ingrijirii defunctei, iar pentru obtinerea de fonduri pentru asigurarea acestei ingrijiri, s-a luat in discutie vinderea terenului detinut de defuncta, in suprafata de 519 mp curti-constructii, situat in intravilanul municipiului Iasi, str. Oancea, nr. 22. Atat timp cat s-a sustinut ca sumele imprumutate de defuncta erau destinate ajutorarii celor doi copii, nu este credibil ca acestia, ca oameni de onoare ce s-au indicat amandoi a fi, sa nu fi cunoscut despre neindeplinirea de catre defuncta a obligatiei – pretins existente – de restituire a unor sume atat de importante. Cu toate acestea, niciun moment nu s-a pus problema in cuprinsul acestor conversatii, de a fi necesara instrainarea acelui teren pentru ca, din suma obtinuta ca pret, sa poata fi restituit imprumutul datand din urma cu multi ani. Vanzarea terenului in cauza a fost efectuata, de altfel, la scurt timp (mai putin de trei luni) dupa purtarea acestor conversatii, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3.987 din 16.09.2008 - BNP M.R.-M..
Intimata-parata P.A.C. nu a facut dovada detinerii unor sume atat de mari de bani, care sa depaseasca nevoile propriei sale intretineri in asa masura, incat sa poata fi puse la dispozitia defunctei rude, cu termen de restituire dupa foarte multi ani (cel putin 10). Inscrisurile depuse de intimata-parata la filele 41-46 apel, reprezentand veniturile obtinute de parata si de defuncta din munca, nu releva existenta unei diferente coplesitoare intre veniturile celor doua. Astfel, doar cu titlul de exemplu, la nivelul datei de 1.07.1994 intimata obtinea lunar venituri de 225.500 lei, iar defuncta de 159.660 lei; la nivelul datei de 1.10.1995 intimata obtinea lunar venituri de 343.350 lei, iar defuncta de 230.625 lei; la nivelul datei de 1.10.1996 intimata obtinea lunar venituri de 400.346 lei, iar defuncta de 243.118 lei. De altfel, parata nu a indicat, in concret, ce suma a acordat defunctei cu titlu de imprumut, la ce date, limitandu-se a arata ca ar fi fost vorba de sume acordate succesiv. Cu atat mai mult in acest caz, partile intre care ar fi intervenit imprumuturile ar fi avut nevoie macar de intocmirea unor notari personale – ce puteau fi folosite ca probe in temeiul art. 1185 Cod civil de la 1864, pentru a nu pierde din vedere cuantumul imprumuturilor mereu adaugate. Este adevarat ca intre defuncta si intimata-parata, in considerarea relatiei de rudenie, se prezuma imposibilitatea morala a constituirii unui inscris doveditor. Aceasta insa, nu-i scutea pe parati de obligatia de a dovedi cu alte mijloace de proba pretinsele imprumuturi.
Pentru operatiunea bancara dispusa de mandatarul H. C.-P., nu s-a facut dovada ca acesta ar fi dat socoteala mandantei H.E., iar concluzia expertizei medico-legale efectuate in stadiul apelului, in sensul ca, la data de 29.12.2008, defuncta avea diminuata capacitatea psihica, are semnificatia diminuarii intelegerii, in mod critic si predictiv, a consecintelor social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor si obligatiilor civile, asa cum explica art. 211 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. In aceste conditii, se naste o puternica indoiala asupra concordantei dintre modul de folosire a sumei de 142.730 lei si vointa si dispozitia defunctei, precum si o puternica suspiciune asupra modului in care paratul H.C.P., in calitatea sa de mandatar, s-a desocotit fata de mandanta in timpul vietii acesteia, in conditiile in care competenta psihica a mandantei, diminuata la acel moment, a cunoscut o continua deteriorare, pana la lipsa acesteia, atestata la data de 31.07.2012, conform expertizei efectuate sub nr. 355/PSH de Institutul de Medicina Legala Iasi in dosarul nr. 31212/245/2011 al Judecatoriei Iasi (in copie la filele 160-161 fond), ceea ce a exclus posibilitatea unei desocotiri valabile pentru sumele existente in contul bancar al defunctei.
Concluzionand, Tribunalul retine ca, atat timp cat reclamanta a facut dovada existentei in contul defunctei, la data de 29.12.2008, a sumei de 142.730 lei, paratul H.C.P.era cel care trebuia sa dovedeasca faptul ca operatiunea prin care suma a iesit din contul si din patrimoniul defunctei mandante, a avut la baza, dincolo de orice dubiu, consimtamantul titularei de cont. In lipsa acestei dovezi, caracterul fraudulos al iesirii sumei de bani din patrimoniul defunctei, in sensul nedovedirii intrebuintarii ei in folosul mandantei, face necesara retinerea acesteia la masa de partaj, chiar daca suma nu mai exista, fizic, concret, in patrimoniul defunctei, la data deschiderii succesiunii. In lipsa indeplinirii obligatiei mandatarului-mostenitor al defunctei, de a da socoteala mandantei despre indeplinirea mandatului, suma in cauza poate face obiect al desocotirii intre cei doi mostenitori
EMITEREA DECIZIEI DE IMPUNERE DUPA REINSER?IA DEBITORULUI IN CIRCUITUL ECONOMIC - Decizie nr. 1168/C din data de 22.11.2017
CONTESTA?IA LA EXECUTARE FORMULATA DE UN CREDITOR IPOTECAR, BANCA, PRIN CARE SE SOLICITA ANULAREA PROCESULUI VERBAL DE DISTRIBUIRE A PRE?ULUI IN CARE SE REGASESC ?I SUMELE DE BANI DISTRIBUITE ALTOR EXECUTORI JUDECATORE?TI CARE AU INCEPUT EXECUTAREA ACELUI - Decizie nr. 25/RC din data de 10.04.2017
OBLIGA?IA DE ELIBERARE A PA?APOARTELOR – MINORI NEINCLU?I IN CERTIFICATELE DE CETA?ENIE ALE PARIN?ILOR - Sentinta civila nr. 620/C din data de 09.05.2017
ACORDAREA DESPAGUBIRII PENTRU INCETAREA ANTICIPATA A CONTRACTULUI - Decizie nr. 140/AC din data de 08.05.2017
EXPRESIA BUNEI CREDIN?E LA INCHEIEREA ?I EXECUTAREA CONTRACTULUI, IN CONTEXTUL IN CARE NU A FOST DUBLATA PRINTR-O CLAUZA IDENTICA, IN FAVOAREA INTIMATULUI, APLICABILA IN SITUA?IA INCETARII CONTRACTULUI DIN CULPA FURNIZORULUI - Decizie nr. 186/AC din data de 22.05.2017
ACORDAREA DE DESPAGUBIRI PENTRU INCETAREA ANTICIPATA A CONTRACTULUI DE PRESTARI SERVICII DE TELEFONIE - Decizie nr. 201/AC din data de 07.06.2017
CONTRAVALOAREA JUSTEI DESPAGUBIRI PENTRU INCETAREA ANTICIPATA A CONTRACTULUI CU TELEKOM SA INAINTE DE EXPIRAREA DURATEI CONTRACTUALE DE 24 DE LUNI. - Decizie nr. 20/Ac din data de 16.01.2017
SUSPENDARE EXECUTARE ACT EMIS DE AUTORITA?ILE LOCALE - Sentinta civila nr. 1163/C din data de 07.11.2017
AC?IUNE IN CONSTATARE CLAUZE ABUZIVE - Sentinta civila nr. 15/AC din data de 16.01.2017
SUSPENDARE DISPOZI?IEI ?EFULUI POLI?IEI RUTIERE PRIN CARE SE SUSPENDA DREPTUL DE CONDUCERE - Sentinta civila nr. 840/C din data de 11.08.2017
FAPTA ILICITA IMPUTATA PARATEI DE COCONTRACTANTUL SAU CE CONSTA IN OMITEREA INDEPLINIRII OBLIGA?IILOR ASUMATE PRIN CONVEN?IE - Sentinta civila nr. 728/C din data de 14.06.2017
CESIUNEA CREAN?ELOR REZULTATE DIN CONTRACTELE INCHEIATE CU INSTITU?IILE PUBLICE - Sentinta civila nr. 618/C din data de 09.05.2017
CONTESTA?IE LA EXECUTARE – SUSPENDARE EXECUTARE - Decizie nr. 70/AC din data de 27.02.2017
OBLIGATIVITATEA PROCEDURII PREALABILE IN CAZUL ATACARII IN INSTAN?A A HOTARARII CONSILIULUI LOCAL - Sentinta civila nr. 916/C din data de 19.09.2017
ACORDAREA DIFEREN?EI DE SALARIU REPREZENTAND INCLUDEREA PREMIULUI ANUAL IN SALARIUL LUNAR - Sentinta civila nr. 780/C din data de 27.06.2017
PRETEN?II - Sentinta civila nr. 479/C din data de 29.03.2017
EMITEREA DECIZIEI DE IMPUNERE DUPA REINSER?IA DEBITORULUI IN CIRCUITUL ECONOMIC - Sentinta civila nr. 1168/C din data de 22.11.2016
ACORDUL NOTARIAL AL VECINILOR PENTRU ELIBERAREA AUTORIZA?IEI DE CONSTRUIRE - Sentinta civila nr. 665/C din data de 23.05.2017
TERMENUL DE EMITEREA DECIZIEI DE IMPUTARE CONFORM ART. 85 DIN LEGEA NR. 188/1999 - Sentinta civila nr. 747/C din data de 20.06.2017
A fost obligata reclamanta sa plateasca paratilor suma de 2.000 RON, reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari acestea, prima instanta a retinut ca, prin actiunea civila initial inregistrata pe rolul Judecatoriei Roman, reclamanta i-a chemat in judecata pe cei doi parati, solicitand emiterea unei ordonante de plata, in sensul obligarii paratilor de a consemna suma de 142.730 RON, la care se adauga dobanda legala, calculata incepand cu data de 29.12.2008.
A precizat ca este fiica defunctei H. E., decedata la 8.04.2013, calitate in care justifica interesul de a promova prezenta cerere de aducere a sumei mentionate la masa succesorala. La data de 26.02.2013, numita S. A.E., in calitate de tutore al defunctei (conform sentintei civile nr. 14.743/11.09.2012 a Judecatoriei Iasi), i-a notificat pe parati in conformitate cu prevederile art. 1014 NCPC. Creanta pretinsa are caracter cert, in sensul ca suma de 142.730 RON este mentionata in ordinul de plata din 29.12.2008 (prin care paratul H. C. P., in calitate de imputernicit, a efectuat o plata din contul defunctei catre parata P. A. C.), lichid si exigibil (prin sentinta civila nr. 21.428/17.12.2012 a Judecatoriei Iasi paratii fiind obligati sa-i comunice reclamantei conditiile contractului de imprumut incheiat cu defuncta).
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 1013 si urm. NCPC.
La data de 22.05.2013, parata P. A.C. a formulat intampinare, invocand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului H. C.P., prematuritatea si nulitatea notificarii necesare indeplinirii procedurii prealabile si inadmisibilitatea cererii introductive, prin lipsa indeplinirii conditiei prealabile a notificarii. In sustinerea acestor exceptii si pe fond, parata a precizat ca, notificarea la care a facut referire reclamata, a fost emisa la cererea numitei S. A.E., curator special al defunctei H. E., in conditiile in care aceasta din urma a decedat la data de 8.04.2013. Prin decesul persoanei ocrotit, calitatea de curator a incetat de drept, astfel ca, in lipsa unei hotarari irevocabile de punere sub interdictie, demersul reclamantei se vadeste a fi prematur. Reclamanta nu detine o creanta exigibila, in conditiile in care nu a facut dovada cine a avut calitatea de imprumutat si cine cea de imprumutator. In realitate, defuncta H. E. este cea care a imprumutat in mod repetat diferite sume de bani de la parata, iar cand defuncta i-a instrainat reclamantei o suprafata de teren, a restituit paratei o parte din datorie. In acest scop, l-a desemnat pe fiul sau H. C.P. in calitate de imputernicit pentru operatiuni din contul bancar. Ulterior, starea de sanatate a defunctei s-a deteriorat, suferinta psihica agravandu-se, astfel ca la data de 8.04.2013 a decedat.
La aceeasi data paratul H.C.P. a formulat la randul sau intampinare, invocand exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, prematuritatea si nulitatea notificarii necesare indeplinirii procedurii prealabile si inadmisibilitatea cererii introductive, prin lipsa indeplinirii conditiei prealabile a notificarii. Pe fond, a solicitat respingerea cererii reclamantei, ca efect al lipsei conditiei exigibilitatii creantei. In sustinerea exceptiilor si pe fond, paratul a invocat, in esenta, aceleasi considerente de fapt care au fost expuse in cuprinsul intampinarii depuse de co-parata. A mai aratat ca prezenta actiune are un scop imoral, intrucat reclamanta doreste sa reintre in posesia sumei de bani pe care a achitat-o defunctei la cumpararea unei suprafete de teren situate in mun. Iasi. Referitor la ordinul de plata din data de 29.12.2008, paratul a precizat ca a efectuat din contul mamei sale catre co-parata o plata cu titlul „contravaloare contract de imprumut” si ca, in realitate, este vorba de restituirea de catre defuncta a unui imprumut primit de la P. A.C., si nu de acordarea unui imprumut acesteia din urma. Paratul sustine ca la solicitarea expresa a defunctei, in luna decembrie 2008, cu 3 ani inainte de formularea cererii de punere sub interdictie, a efectuat o plata catre co-parata in suma de 142.730 RON, reprezentand o parte din imprumutul in valoare de 150.000 RON pe care i-l datora acesteia.
La data de 3.06.2013 reclamanta a formulat raspuns la intampinare, solicitand respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului H. C.P., motivat de imprejurarea ca acesta este cel care a emis ordinul de plata a sumei de 142.730 RON catre parata P. A.C.. Mai mult, paratul are, alaturi de reclamanta, calitatea de succesor legal al defunctei, ceea ce ii legitimeaza calitatea procesuala. A solicitat respingerea exceptiei prematuritatii, motivat de imprejurarea ca procedura de notificare si punere in intarziere a paratilor a fost demarata la data de 26.02.2013, in timpul vietii defunctei, de tutorele S. A.E.. Imprejurarea ca hotararea judecatoreasca de punere sub interdictie nu este irevocabila nu poate impiedica tutorele sa realizeze acte juridice de administrare in interesul persoanei ocrotite. Dansa, in calitate de succesoare legala a defunctei, este indreptatita sa continue orice actiune judecatoreasca inceputa in numele defunctei, iar sustinerile paratilor potrivit carora defuncta ar fi imprumutat sume de bani de la P. A.C. nu corespund realitatii. Paratii au actionat in mod constant si continuu impotriva intereselor defunctei (aspect retinut chiar in hotararea de punere sub interdictie), iar in realitate, prin ordinul de plata respectiv a fost acordat un imprumut paratei P. A. C.
La data de 14.06.2013, in conditiile art. 204 NCPC, reclamanta si-a modificat obiectul actiunii introductive, solicitand instantei:
- sa constate calitatea sa si a paratului H. C.-P. de succesori legali ai defunctei H. E., decedata la 8.04.2013 (ca fiica si, respectiv, fiu);
- sa constate ca suma de 142.730 RON incasata de parata P. A.C. in baza ordinului de plata din 29.12.2008 constituie o parte din masa succesorala;
- sa constate indeplinite conditiile art. 1119 NCC si sa-i oblige pe parati in solidar sa-i transmita suma de 142.730 RON cu dobanda legala calculata incepand cu data de 29.12.2008;
- sa instituie masuri asiguratorii asupra conturilor bancare ale paratilor pana la concurenta sumei de 142.730 RON.
In motivare, reclamanta a aratat ca, la data de 29.05.2013, paratul a dat declaratie autentica de acceptare a succesiunii, iar la 30.05.2013 reclamanta a solicitat Camerei Notarilor Publici verificarea evidentelor succesorale. Suma de 142.730 RON, a carei includere la masa succesorala o solicita, a fost dobandita de defuncta prin vanzarea unei suprafete de 518 mp, teren situat in mun. Iasi, aceasta fiind depusa intr-un cont bancar deschis la Piraeus Bank. In calitate de imputernicit, paratul a intocmit ordinul de plata din 29.12.2008 si a virat intreaga suma catre parata P. A.C. Starea de sanatate a defunctei la data efectuarii transferului bancar o impiedica pe aceasta sa inteleaga si sa consimta la efectuarea acestei tranzactii bancare. Transferul bancar, ca act juridic, este lovit de nulitate absoluta, datorita lipsei de discernamant a defunctei, fapt care demonstreaza ca acesta a reprezentat manifestarea unilaterala de vointa a celor doi parati.
Potrivit art. 1119 al. 1 NCC, succesibilul care cu rea credinta a sustras ori a ascuns bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donatie supusa raportului sau reductiunii, este considerat ca a acceptat succesiunea, chiar daca anterior a renuntat la aceasta. El nu va avea, insa, niciun drept cu privire la bunurile sustrase ori ascunse si, dupa caz, va fi obligat sa raporteze ori sa reduca donatia. Sustinerea paratilor potrivit careia plata sumei de 142.730 RON ar fi reprezentat restituirea unui imprumut catre P. A.C. este de rea credinta, intrucat la data de 29.12.2008, defuncta era deja diagnosticata cu dementa senila si atrofie cerebrala, fapt care ar fi impiedicat-o sa-si dea acordul la transferul bancar. In realitate, transferul bancar a reprezentat o modalitate de insusire a banilor defunctei, paratul actionand in aceeasi modalitate si in cursul anului 2009 (cand si-a insusit suma de 10.715,90 USD). Argumentele invocate in continuare (referitoare la relatiile cu caracter personal dintre reclamanta si parat) exced judecatii.
Ca urmare a modificarii obiectului actiunii, instanta a pus in sarcina reclamantei obligatia de plata a unei taxe judiciare de timbru in suma de 8.644 RON, stabilite in conformitate cu prevederile art. 3 lit. c din Legea nr. 146/1997 (50 RON/mostenitor si 6% din valoarea masei partajabile). Reclamanta s-a conformat obligatiei legale (fila 133).
Reclamanta a solicitat administrarea probatoriului cu inscrisuri, a celei testimoniale, fiind audiata martora D. A., luarea unui interogatoriu paratilor, precum si efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice in vederea stabilirii existentei discernamantului critic al defunctei H. E. la momentul efectuarii transferului bancar. In vederea efectuarii expertizei judiciare, prima instanta a solicitat de la Judecatoria Iasi copia raportului de expertiza intocmit in dosarul nr. 31212/245/2011, care a avut ca obiect cererea de punere sub interdictie a defunctei, iar de la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iasi istoricul medical al defunctei. In ceea ce priveste luarea interogatoriului paratilor, instanta a citat paratii cu mentiunea „personal la interogatoriu” pentru termenul din 18.10.2013, termen la care a constatat ca acestia nu s-au prezentat personal si nici nu si-au justificat absenta. In privinta expertizei medico-legale psihiatrice, reclamanta a renuntat la administrarea acesteia la termenul de judecata din 15.11.2013.
La termenul din 20.09.2013, reclamanta a depus o cerere precizatoare in ceea ce priveste capatul doi de cerere al petitului cererii modificatoare, solicitand sa se constate ca suma de 142.730 RON si dobanda legala incasata de parata P. A.C. incepand cu data de 29.12.2008 constituie o parte a masei succesorale, reprezentand o creanta a masei de partajat.
Ca urmare a depunerii cererii modificatoare, paratii au formulat intampinari, invocand, in esenta, aceleasi aparari. Au solicitat sa se constate ca demersul reclamantei este unul imoral (aceasta incercand sa-si recupereze suma de bani achitata mamei sale la cumpararea unei suprafete de teren in mun. Iasi) si au motivat ca transferul bancar a reprezentat restituirea unui imprumut acordat cu mult timp inainte de anul 2008, ca reclamanta a cunoscut despre acordarea acestui imprumut, ca sustinerea potrivit careia la momentul respectiv defuncta nu ar fi avut discernamant nu corespunde realitatii si ca nu poate fi retinuta nici sustinerea potrivit careia paratul H. C.P. ar fi sustras vreun bun de la masa succesorala. Mai arata ca reclamanta solicita a fi adusa la masa partajabila o suma de bani care nu mai exista in patrimoniul defunctei la data decesului, ca la data de 14.09.2008 insasi reclamanta a incheiat cu defuncta un contract autentic de vanzare-cumparare (ceea ce inlatura sustinerea potrivit careia in luna decembrie 2008 defuncta nu ar mai fi avut discernamant critic) si ca semnele afectiunii psihice au aparut abia in anii 2012-2013, cand a fost alterat discernamantul defunctei, chiar daca in continuare aceasta se bucura de autonomie. Defuncta a calatorit singura in vara anului 2008 in SUA si Canada, vizitandu-l pe parat, asa incat sustinerea ca aceasta ar fi avut discernamantul critic afectat inca din perioada respectiva trebuie inlaturata. Nemultumirea reclamantei a fost determinata de faptul ca ea si sotul ei au fost inlaturati de defuncta din calitatea de imputerniciti pentru efectuarea de operatiuni pe contul bancar, tocmai pentru ca defuncta intuise ca acestia vor incerca sa reintre in posesia sumei de bani platite ca pret al terenului.
In aparare, paratii au solicitat administrarea probei cu inscrisuri si planse foto, luarea unui interogatoriu reclamantei si audierea martorei S. A.N. (proba la care ulterior au renuntat).
La termenul de judecata din 20.09.2013, solutionand cu precadere exceptiile invocate prin intampinarile depuse la cererea de emitere a ordonantei de plata, potrivit art. 248 NCPC, avand in vedere si redefinirea cadrului procesual prin modificarea obiectului cauzei, instanta le-a respins ca ramase fara obiect.
In raport cu data formularii cererii de chemare in judecata, s-a retinut ca, sub aspect procesual, sunt aplicabile ratione temporis prevederile noului Cod de procedura civila (NCPC).
Competenta materiala de solutionare a cauzei revine judecatoriei, in conformitate cu prevederile art. 94 NCPC. De asemenea, in cauza este competenta sub aspect teritorial Judecatoria Iasi, potrivit art. 118 NCPC, ca instanta in circumscriptia careia se afla ultimul domiciliu al defunctei. In considerarea calitatii reclamantei de judecator la Judecatoria Iasi, a fost sesizata o instanta de acelasi grad aflata in circumscriptia unei Curti de Apel invecinate. Drept urmare, Judecatoria Roman s-a constatat legal investita, conform prevederilor art. 127 NCPC.
Examinand lucrarile dosarului, prima instanta a retinut ca reclamanta C. C.M.si paratul H. C.P.sunt fiica si, respectiv, fiul defunctei H. E., decedata la 8.04.2013. Parata P. A.C. este nepoata defunctei si, respectiv, verisoara primara cu reclamanta si co-paratul.
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat prin incheierea nr. 3.987 din 16.09.2008 a BNP M.R.M., defuncta a instrainat catre reclamanta si sotul acesteia, C. D., suprafata de 519 mp teren curti-constructii situat in intravilanul municipiului Iasi, str. Oancea, nr. 22, contra sumei de 42.000 EUR, echivalentul a aproximativ 152.090 RON. Au fost inlaturate speculatiile paratilor asupra neseriozitatii pretului, acestea excedand obiectului cauzei. In cuprinsul contractului se face mentiunea ca suma de 2.000 EUR a fost achitata anterior autentificarii, 20.000 EUR la data autentificarii prin virament in contul bancar al vanzatoarei (cu nr. cod IBAN deschis la Piraeus Bank – Sucursala Iasi), urmand ca diferenta de 20.000 EUR sa fie virata in acelasi cont bancar pana la data de 10.11.2008. Acest cont bancar a fost deschis de defuncta la data de 12.09.2008, iar reclamanta si sotul sau au avut calitatea de imputerniciti in perioada 22.09.2008 – 24.11.2008. La data de 24.12.2008, paratul H. C.P.a fost desemnat de defuncta ca imputernicit, aceasta calitate incetand la inchiderea contului, respectiv 17.01.2012.
In calitate de imputernicit, paratul poate efectua operatiuni bancare in nume propriu, fara a fi necesar sa prezinte inscrisuri care sa ateste manifestarea de vointa a titularului contului. In acest context, la data de 29.12.2008, paratul a emis un ordin de plata catre parata P. A.C., prin care a transferat in contul bancar al acesteia (cu nr. cod IBAN .deschis la BCR – Sucursala Iasi) suma de 142.730 RON, reprezentand, conform mentiunii exprese din ordinul de plata, „contravaloare contract de imprumut”.
Partile au formulat sustineri divergente in legatura cu natura juridica a acestui transfer bancar, reclamanta pretinzand ca reprezinta fie acordarea unui imprumut catre parata P. A.C., fie chiar o remitere cu titlu gratuit, in timp ce paratii au sustinut ca reprezinta restituirea unor imprumuturi succesive acordate de parata defunctei in perioada anterioara. Instanta a observat ca mentiunea inserata in cuprinsul ordinului de plata pare sa confirme apararile paratilor, neexistand nicio precizare care sa poata conduce la concluzia ca prin transferul respectiv s-ar fi acordat un imprumut (atat timp cat se utilizeaza termenul „contravaloare” prescurtat „c.v.”), cu atat mai putin o transmitere cu titlu gratuit. Inscrisul respectiv nu poate fi calificat drept contract de imprumut, necontinand mentiunile prevazute de art. 1576 si urm. din vechiul Cod civil (aplicabil ratione temporis), in principal cele referitoare la obligatia de restituire si la termen. Asa fiind, s-a concluzionat ca ordinul de plata respectiv atesta restituirea unor sume datorate de defuncta paratei P. A.C., imprejurare in care suma de 142.730 RON a iesit cu titlu definitiv din patrimoniul defunctei.
Cum defuncta (in cazul de fata prin imputernicit) a dispus de bun printr-un act inter vivos cu caracter oneros, acesta nu poate reveni in patrimoniul sau decat ca efect al unei cauze de ineficienta a actului juridic respectiv. Reclamanta a indicat in terminis lipsa manifestarii valide de vointa a defunctei, determinata de absenta discernamantului critic, fara, insa, a se face dovada acestei sustineri. Lipsa discernamantului critic trebuie dovedita cu certitudine si nu doar prezumata pe baza unor indicii probatorii echivoce. Pe de alta parte, chiar si asa fiind, aceasta nu ar putea reprezenta o cauza de nulitate, atat timp cat persoana imputernicita este indrituita sa actioneze intocmai ca si titularul contului. Asa fiind, sustinerile reclamantei nu pot afecta valabilitatea actului juridic, astfel ca a fost respinsa ca neintemeiata solicitarea de a se constata existenta unui drept de creanta impotriva celor doi parati si apartenenta acestui drept la masa succesorala a defunctei H. E.. Aceasta constatare lipseste de obiect cererile accesorii referitoare la incidenta dispozitiilor art. 1119 NCC si instituirea masurilor asiguratorii.
In ceea ce priveste solicitarea de a se constata calitatea de succesori legali a reclamantei si paratului, prima instanta a retinut ca actiunea in constatare este admisibila doar in conditii de subsidiaritate, respectiv numai in masura in care partea nu are la dispozitie o actiune in realizarea dreptului pentru a-si satisface pe cale legala dreptul subiectiv pretins. In cazul de fata, calitatea de succesor legal se valorifica in cadrul procedurii de iesire din indiviziune, pe cale notariala sau judecatoreasca, ambele reprezentand modalitati de realizare a drepturilor succesorale. Drept urmare, capatul de cerere in constatarea calitatii de mostenitor a fost, de asemenea, respins.
In conditiile art. 451 si urm. NCPC, fiind in culpa procesuala, reclamanta a fost indatorata la plata cheltuielilor de judecata catre parati, in masura dovedirii acestora (onorariul aparatorului ales).
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat apel reclamanta, solicitand casarea acesteia si solutionarea cererii de partaj cu cererile accesorii formulate prin cererea modificatoare depusa la data de 14.06.2013, formuland urmatoarele critici:
- conform art. 204 Cod de procedura civila, in urma depunerii cererii sale modificatoare, paratii trebuiau sa depuna intampinare, sub sanctiunea decaderii, cu cel putin 10 zile inaintea termenului fixat pentru discutarea cererii modificatoare, cel din 20.09.2013, astfel ca, in concret, intampinarea trebuia depusa pana, cel mai tarziu, la data de 10.09.2013. Intampinarile au fost depuse de parati la data de 16.09.2014, fapt retinut si de instanta in sentinta apelata. Desi reclamanta a solicitat in mod constant instantei sa dea curs sanctiunii decaderii paratilor din dreptul de a mai depune intampinare, la termenul din 15.10.2013, Judecatoria Roman a admis pentru parati administrarea probei cu acte si martori, aratand ca paratii au formulat „intampinare in care au facut mentiunea ca vor solicita administrarea probei cu inscrisuri si martori, pe care le vor depune ulterior daca se va incuviinta ca utila si aceasta proba. De aceea nu se poate aprecia ca paratii ar fi fost lipsiti de diligenta necesara, si de aceea incuviinteaza nota de probatorii solicitata de acestia.”
Paratii nu au respectat obligatia de a indica inscrisurile pe care le solicita ca probe si sa le depuna odata cu intampinarea si nu au precizat numele si adresa martorului. Cu toate acestea, instanta a incuviintat probele, administrandu-le nu in mod unitar si concomitent cu probele reclamantei, in sedinta din 20.09.2013, ci abia la termenul din 18.10.2013, contrar art. 254 al. 1 si art. 260 Cod de procedura civila. Probele propuse de parati, in mod nelegal au fost au fost incuviintate dupa ce au fost administrate probele reclamantei. Paratii au renuntat, la termenul din 15.11, la administrarea probei cu martori, iar inscrisurile depuse cu incalcarea dispozitiilor legale, au fost depuse la ultimul termen de judecata si, de altfel, nu prezinta relevanta in raport de obiectul cererii.
- indubitabil, obiectul cererii de chemare in judecata este partajul judiciar succesoral, fapt de care instanta de fond a luat act prin incheierea de sedinta din 20.09.2013 si confirmata prin dispozitia instantei de a se achita taxa de timbru cu privire la calitatea de mostenitor, 3% din valoarea masei de partajat si 3% pentru atribuirea masei de partajat. Contrar acestui fapt, instanta de fond a retinut in mod neintemeiat, cu incalcarea principiului disponibilitatii si contradictorialitatii, abia la momentul expunerii considerentelor hotararii, ca reclamanta ar fi investit instanta cu judecarea unei actiuni in constatare, care ar fi nepermisa in conditiile in care exista calea actiunii in realizare, a partajului judiciar succesoral. Astfel, eronat se retine ca a fost investita de reclamanta numai cu cererea de a se constata calitatea de succesori legali a reclamantei si paratului H.C.P.. Or, instanta fusese investita chiar cu o cerere de partaj succesoral, calificare stabilita in sedinta din 20.09.2013.
Aceasta incadrare a obiectului cererii de chemare in judecata a fost stabilita de instanta in mod gresit, in conditiile in care temeiurile de drept invocate de reclamanta sunt: art. 193, 979 si urmatoarele Cod de procedura civila, art. 1100 si urmatoarele, art. 975, art. 1119, art. 1145 Cod civil, dispozitii ce reglementeaza partajul judiciar succesoral.
Nu s-a facut, nicio clipa, referire la dispozitiile art. 35 Cod de procedura civila, text care constituie temeiul juridic al actiunii in constatare. Mai mult, desi instanta a respins cererea de partaj ca neintemeiata, a avut in vedere considerentul formularii sale in alta cale procedurala decat cea admisa de lege. Astfel, desi a pronuntat o solutie de netemeinicie a cererii, nu a analizat fondul cauzei, or, inadmisibilitatea impunea solutionarea cererii doar pe cale de exceptie, exceptie ce trebuia discutata in contradictoriu cu partile. Considera ca i-a fost incalcat dreptul recunoscut de art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului privind accesul la justitie si dreptul la un proces echitabil.
Instanta, insistand intr-o calificare gresita a obiectul actiunii, in pofida obiectului stabilit fara echivoc de insasi instanta, a interpretat in mod gresit obiectul dedus judecatii, expunand motive contradictorii, fata de natura pricinii, ce au condus la consecinta lipsei de acces la justitie pentru reclamanta si la o denegare de dreptate.
- in ce priveste masa succesorala compusa din creanta ereditara (reglementata de art. 786 combinat cu art. 1060 vechiul Cod civil) a sumei de 142.730 lei, prima instanta nu a sesizat ca, atunci cand este vorba de acte de dispozitie, mandatul trebuie sa fie special. In lipsa unei procuri speciale, persoana reprezentata, H. E., imputernicind pe reprezentantul sau, paratul H. C., cu exercitiul actelor de dispozitie, nu se poate presupune ca l-a imputernicit si pentru restituirea unei eventuale sume imprumutate de catre defuncta. Mandatul (clauza de imputernicire) nu indeplineste nici conditiile de forma, trebuind sa fie legalizat de notariat, si, cu toate acestea, paratul a lichidat contul defunctei, care in acea perioada se afla diagnosticata cu „dementa senila”, conform actelor medicale depuse la dosar. Ca urmare, paratul H. C., ca mandatar al titularului de cont, este tinut sa dea seama mostenitorilor titularului despre sumele retrase din cont, ceea ce implica pentru instanta a verifica daca aceste imprumuturi invocate de parati sunt sau nu reale si dovedite, in conditiile art. 1191 Cod civil: „orice plata mai mare de 250 lei trebuie dovedita prin inscrisuri".
- prima instanta a retinut ca nu s-a facut dovada absentei discernamantului critic al defunctei, fara a lua in considerare actele medicale depuse la dosar, din care rezulta, in mod indubitabil, diagnosticul de „dementa senila”, stabilit de comisia de medici psihiatri din cadrul Spitalului de Psihiatrie Socola Iasi.
Pornind de la o calificare gresita a inscrisului din litigiu, (ordinul de plata), instanta a retinut ca cererea de constatare a creantei ereditare a fost intemeiata de reclamanta pe dispozitiile art. 35 Cod de procedura civila si ca aceasta cerere reprezinta un capat de cerere principal. In realitate, aceasta cerere este un capat accesoriu al cererii de partaj judiciar (masa succesorala).
In literatura si practica instantelor de judecata, inclusiv de catre Tribunalul Suprem, s-a retinut ca „persoana care are calitate de mandatar al titularului de libret C.E.C. trebuie sa dea seama in fata titularului, respectiv in fata mostenitorilor, ca a actionat in interesul defunctei.” Persoana imputernicita sa ridice sumele depuse, are calitatea de mandatar al titularului de libret si este obligata sa dea socoteala mandantului cu privire la sumele pe care le ridica in temeiul clauzei de imputernicire.
Or, instanta nu a retinut ca defuncta, in raport de dementa senila cu care fusese identificata, nu avea discernamantul de a mai intelege actele realizate de paratul H. in numele ei, context in care prezumtia lipsei discernamantului nu a fost rasturnata de parati prin nicio proba. Faptul identificarii cu dementa senila, confirmat de inscrisuri medicale emise de medicii de specialitate, are valoarea cel putin a unei prezumtii relative, ce nu a fost rasturnata de parati.
- instanta de fond a apreciat ca ordinului de plata constituie o restituire de imprumuturi ale defunctei catre parata P., aducand ca argument faptic, nu juridic, sintagma „pare”. Interpretarea continutului ordinului de plata s-a realizat cu incalcarea dispozitiilor art. 978-980 Cod civil privind clauzele echivoce, potrivit carora, cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, se interpreteaza in sensul in care poate avea efect. Notiunea de „contravaloare” inserata in ordinul de plata, este definita de dictionarul explicativ al limbii romane ca fiind „echivalentul in bani al unui lucru”. Din punct de vedere juridic, termenul „contravaloare contract de imprumut" reprezinta operatiunea de transmitere a unei sume cu titlu de imprumut catre o alta persoana, ce are calitatea de imprumutat, iar potrivit uzantelor bancare si notariale, notiunea indica transmiterea sumei cu titlu de imprumut si nu echivaleaza cu notiunea de restituire, asa cum a interpretat instanta.
Literatura si practica judiciara, in mod constant au statuat ca, daca obiectul pricinii il constituie imprumutul unor sume de bani, instantele aveau obligatia sa stabileasca, prin probe, data cand au avut loc contractele, precum si sumele pretinse pentru fiecare act si cadru legal, corespunzator pretentiilor. Or, prima instanta, fara a indica probele din care rezulta, a retinut ca defuncta a luat de la parata Popescu, cu titlu de imprumut, sume de bani, fara a se stabili cuantumul, epoca imprumutului, inscrisurile care au consfintit acele imprumuturi, fara a lamuri conditiile acestor contracte de imprumut.
Paratii nu au indeplinit nici dispozitiile reglementate de art. 1169 din vechiul Cod civil, potrivit caruia, cel ce face o propunere in fata instantei, are obligatia de a o dovedi, dupa cum nu au respectat nici dispozitiile art. 1198 prin care se permite unui creditor aflat in imposibilitatea morala de a intocmi un inscris, sa faca proba existentei imprumutului si cu alte mijloace legale de proba.
Aceste aspecte au constituit puncte in interogatoriul depus de reclamanta pentru a fi luat paratilor, proba la care paratii au refuzat sa se prezinte, iar instanta de fond a ignorat dispozitiile art. 358 Cod de procedura civila ce trebuiau aplicate ca norme de procedura. Desi a solicitat instantei sa faca aplicarea dispozitiilor art. 351-358 Cod de procedura civila, prin care se reglementeaza consecintele neprezentarii paratilor la interogatoriu, instanta nu s-a pronuntat pe aceasta cerere.
Ordinul de plata trebuia analizat astfel:
A. Daca se retine ca defuncta nu avea discernamant, ordinul de plata reprezinta un act juridic apartinand, in exclusivitate, paratilor, deci fara consimtamantul defunctei, fapt care impune revenirea sumei la masa de partajat, aspect ce nu a fost analizat de instanta de fond.
B. Daca se retine existenta discernamantului defunctei, instanta trebuia sa constate ca, prin ordinul de plata, s-a transmis paratei P. suma de 142.730 lei, cu titlu de imprumut.
Deci, in ambele teze se impune revenirea sumei la masa de partajat, in conditiile in care paratii nu au indeplinit obligatia de a face dovada existentei unui imprumut anterior luat de defuncta de la parata P. C.. In lipsa acestor dovezi, hotararea instantei de fond este intemeiata pe sintagme echivoce.
Instanta nu a administrat ca proba la dosar contractul de mandat dat paratului H. C., contract care sa dea posibilitatea instantei sa analizeze obligatiile legale ale mandatarului.
- desi instanta retine ca ordinul de plata nu poate constitui un contract de imprumut pentru ca nu arata termenul si conditiile restituirii, art. 1576 Cod civil nu arata, ca si conditie de valabilitate a contractului de imprumut inserarea acestor aspecte.
- instanta a obligat reclamanta la plata intregului onorariu al avocatului paratilor, in cuantum de 2000 de lei, onorariu pe care-l apreciaza ca fiind disproportionat, in conditiile in care actele procedurale realizate de acest avocat, in raport de dispozitiile legale, au fost ineficiente, intampinarea fiind depusa cu incalcarea termenului de decadere prevazut de art. 204 si 205 Cod de procedura civila, probele propuse nu au fost supuse discutiei in termenul legal, iar alte acte de procedura nu au fost realizate de aparatorul paratilor.
In dovedire, apelanta-reclamanta a depus copia expertizei medico-legale efectuate in dosarul nr. 3831/245/2013 al Judecatoriei Suceava si a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale pentru stabilirea discernamantului critic al defunctei H.E. la data de 29.12.2008, data transferului bancar prin ordinul de plata emis de paratul H. C. catre parata P. A.C., probe ce au fost incuviintate.
Intimatul-parat H. C.-P. a depus intampinare, invocand urmatoarele:
Apelanta nu respecta dispozitiile art. 194 Cod de procedura civila, intrucat, cand face trimitere la probe, nu specifica, in conformitate cu lit. e a acestui articol, care sunt inscrisurile de care urmeaza sa se prevaleze, solicitand doar generic aceasta proba si nu insoteste cererea de vreun inscris. Astfel, proba nu a fost propusa in conditiile legii. De asemenea, solicita proba cu interogatoriul paratilor, insa nu solicita ca acestia sa fie citati cu mentiunea "personal la interogatoriu", ceea ce confera acestei probe o urma de formalism, mai putin un scop in sine.
Inca de la instanta de fond apelanta a avut un mod nesigur si nehotarat de a investi instanta de judecata, trecand de la o pretentie la alta, pastrand, ca singura invariabila, goana dupa o suma de bani despre care stie ca nu exista. De aici si modul defectuos de a incadra in drept pretentiile deduse judecatii, la momentul schimbarii obiectului actiunii. Prin calea de atac, apelanta incearca abia acum sa-si clarifice ei insesi ceea ce asteapta de la justitie.
Prin sentinta de fond s-au atins corect si competent din punct de vedere profesional toate pretentiile deduse analizei. Respingerea actiunii nu este de natura sa priveze partile de dreptul de a se adresa instantei pe viitor cu o solicitare clara, in sensul dezbaterii succesiunii si iesirii din starea de indiviziune, cu aducerea la masa succesorala a tuturor bunurilor imobile existente, ramase de pe urma defunctei H. E., si nu ca in cazul de fata, un bun mobil care nu exista, fie el si un drept de creanta. Scopul central al demersurilor reclamantei nu a fost realizarea unei reale iesiri din indiviziune, ci unul imoral si ilicit, de a obtine o suma de bani inexistenta, dar pe care sa o faca sa existe printr-o hotarare.
Chiar daca apelanta nu si-a intemeiat capatul de cerere pe art. 35 Cod de procedura civila, din modalitatea solicitarii si din probatoriul depus, a format convingerea instantei de fond ca pretentia sa se subsumeaza acestei prevederi, fata de care instanta a dispus in mod temeinic si legal, fara a incalca principiile de drept, asa cum le reclama apelanta. Chiar daca petentul ar fi gresit temeiul de drept sau nu l-ar fi indicat deloc, instantei ii revenea obligatia sa solutioneze in baza probatoriului si sa motiveze ea corect, in drept, ca rezultat al cercetarii judecatoresti.
Prin criticile aduse, apelanta nu vine cu nimic nou in argumentatie, de natura sa zdruncine legalitatea si temeinicia sentintei criticate, doar face un exercitiu de distorsionare a temeiurilor de drept care au stat la baza pretentiilor, in acelasi mod haotic in care a procedat si la prima instanta, urmarind inducerea in eroare a instantei.
Apelanta se cramponeaza inutil de nelegalitatea depunerii de catre parati a celei de-a doua intampinari. Intampinarea depusa la acel moment s-a datorat recomandarii instantei, iar luarea ei in considerare nu a determinat deznodamantul nedorit de reclamanta, solutia de respingere a actiunii fiind usor de anticipat chiar si in absenta apararilor paratilor. Apelanta face trimitere la articole de lege pe care le interpreteaza in mod subiectiv, doar ca sa confere o logica argumentelor sale ilogice.
Apelanta apreciaza ca derizorie munca avocatului paratilor si reclama cenzurarea onorariului, uitand ca judecata s-a purtat in alta localitate decat cea de domiciliu a paratilor, iar cheltuielile de deplasare, care dublau suma, nici macar nu i-au mai fost pretinse, astfel ca aceasta pretentie nu poate fi primita.
A solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata.
Intimata-parata P. A.C. a depus intampinare, invocand urmatoarele:
Argumentatia apelantei priveste aspecte colaterale, neasimilabile motivelor care sa conduca la desfiintarea sentintei. Instanta de fond a analizat amanuntit fiecare capat de cerere si a dat posibilitate partilor sa administreze toate probele pe care acestia le-au considerat necesare. Interesul apelantei a fost aducerea la masa de partaj a unei sume de bani pe care defuncta H. E. a gestionat-o cu multi ani inaintea decesului, in conditiile unui discernamant valabil. Cum aceasta suma reprezenta pretul platit de apelanta pentru terenul de 519 mp pe care defuncta i l-a vandut, apelanta urmareste a avea si terenul si banii platiti pentru acesta.
Apelanta nu a produs dovezi de natura a infirma lipsa discernamantului mamei la momentul anului 2008, cu atat mai putin la momentul transferului banilor. Paratii au probat, insa, prezenta discernamantului mamei la momentul intocmirii ordinului de plata, cu inscrisuri si interogatoriu, iar prin prezumtii legale au lamurit si natura contractului de imprumut in care P. A.C. avea calitatea de imprumutator. Apelanta a raspuns mincinos la intrebarile legate de existenta imprumutului si la destinatia banilor imprumutati, pe care H. E. a inteles sa o dea prin intermediul fiului, in conditiile in care a stiut tot timpul cum, de ce si pentru cine se obligase defuncta cand a inteles sa incheie un raport juridic cu intimata-parata, al carui obiect a fost imprumutul.
Apelanta si-a nuantat pretentiile in sensul inteles si de instanta,m conform exprimarii deducandu-se ca se supune judecatii un capat de cerere prin care se solicita a se constata calitatea de succesori legali a reclamantei si paratului. Or, aprecierea instantei de fond ca actiunea in constatare este admisibila doar in conditiile in care nu exista calea actiunii in realizare, este corecta si legala, care justifica respingerea acestui capat de cerere. Dezbaterea succesiunii cu aratarea mostenitorilor si indicarea cotelor succesorale trebuia sa preceada iesirii din indiviziune la care apelanta facea referire.
A solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata.
In dovedire, intimatii-parati au depus, in copie, urmatoarele inscrisuri: carnet de munca al intimatei-parate, decizie pensionare pentru H. E. nr. …./30.11.2005, fisa emisa paratului pentru obtinerea de drepturi ca cetatean emigrant permanent in Canada, index imobiliar evolutie preturi locuinte, cerere obtinere acte din dosarul nr. 20380/2008 formulata in numele defunctei la data de 16.12.2008, adresa nr. 1025/2013 a Piraeus Bank Sucursala Iasi, cereri adresate de defuncta Judecatoriei Iasi la datele de 5.12.2008, 9.01.2009 in dosarul nr. 20380/2008, adrese trimise defunctei de Judecatoria Iasi la 15.12.2008, de Consiliul Local al mun. Iasi la 10.12.2008, pasaport defuncta schimbat la 13.03.2009, carte de identitate defuncta, adeverinta nr. 970/19.11.2013 emisa de Asociatia de Proprietari PT1 Oancea Iasi, fotografii, decizia civila nr. 610/25.11.2013 a Tribunalului Iasi, probe ce au fost incuviintate. In cursul dezbaterilor, intimatii-parati au depus in copie adresa nr. 1025/2013 a Piraeus Bank Sucursala Iasi, extras de cont titular H.E. pentru perioada 1.08.2012 – 22.08.2012, extrase portalul instantelor de judecata, privind dosarul nr. 7064/333/2013 al Tribunalului Vaslui si dosarul nr. 3831/245/2013 al Judecatoriei Suceava.
Apelanta-reclamanta a depus raspuns la intampinarile intimatilor-parati, aratand ca, desi intimatii arata in intampinari ca obiectul prezentei actiuni este partajul succesoral, sustin ca instanta de fond a calificat in mod corect actiunea ca fiind una in constatare. Intimatii nu au invocat un temei juridic care sa legitimeze ca legala recalificarea facuta unilateral de catre prima instanta, abia cu ocazia expunerii considerentelor, fara a fi pusa in discutia partilor.
Paratii, desi au aratat ca suma de care s-a dispus prin ordinul de plata din 29.12.2008 reprezenta restituirea unei datorii contractata de defuncta in anii 1990 pentru a o sustine pe apelanta la facultate, nu au administrat nicio proba in acest sens. Astfel, nu au respectat nici dispozitiile art. 1191 Cod civil, de a proba printr-un inscris acordarea acelui imprumut si nici nu au facut dovada imposibilitatii intocmirii unui inscris.
Paratul, actionand ca mandatar al defunctei, avea obligatia de a lamuri conditiile care au determinat transmiterea sumei de 142.730 lei catre parata P.A.C.. Sustinerea ca suma de peste 150.000 lei a fost imprumutata de defuncta pentru a o sustine pe reclamanta in pregatirea profesionala nu poate fi retinuta, in conditiile in care dansa a absolvit o facultate de stat, unde primea bursa si obtinea si o indemnizatie sociala.
Din dosarul medical inaintat de Spitalul de psihiatrie Socola Iasi reiese clar ca defuncta avea stabilit diagnosticul de dementa senila inca din anul 2007, astfel ca nu se poate retine ca nu a dovedit lipsa discernamantului mamei sale la momentul efectuarii transferului bancar. Indiferent ce se va retine cu privire la discernamantul defunctei, paratii aveau obligatia de a-si dovedi sustinerile cu privire la faptul ca plata realizata prin ordinul de plata ar constitui o restituire a unui imprumut luat de defuncta.
Apelanta-reclamanta a depus in cauza note privind sustinerile, in temeiul art. 244 al. 2 Cod de procedura civila, iar ambele parti, apelanta si intimatii, au depus in cauza concluzii scrise, in temeiul art. 394 al. 2 Cod de procedura civila.
La ultimul termen de judecata, cel la care au urmat dezbaterile asupra apelului, Tribunalul a pus in discutie, din oficiu, exceptia nulitatii capatului de cerere avand ca obiect instituirea de masuri asiguratorii asupra conturilor paratilor, pentru lipsa unui obiect determinat.
Analizand apelul formulat, tribunalul constata ca acesta este in parte fondat, urmand a fi admis, in temeiul art. 480 Cod de procedura civila, pentru urmatoarele considerente:
Primul motiv de apel invocat are in vedere nerespectarea dispozitiilor procedurale privitoare la consecintele pe care trebuia sa le aplice prima instanta situatiei paratilor, derivand din depunerea peste termenul procedural a intampinarii formulate fata de cererea modificatoare a reclamantei. Critica adusa, in concret, vizeaza nelegalitatea dispozitiei primei instante de a incuviinta probele solicitate de parati prin intampinarea depusa in afara termenului, in conditiile in care, sanctiunea procedurala reglementata la art. 204 al. 1 teza a doua Cod de procedura civila si art. 208 al. 2 Cod de procedura civila, ar fi fost aceea a decaderii din dreptul de a mai propune probe.
Sustinerea apelantei-reclamante referitoare la depunerea de catre parati a intampinarii la cererea modificata, cu depasirea termenului de cel putin 10 zile inaintea termenului de judecata fixat la data de 20.09.2013, corespunde realitatii, fiind o imprejurare constatata si de prima instanta prin incheierea redactata la acel termen (fila 136 fond), insa Tribunalul retine ca acest motiv de apel nu este fondat.
Desi art. 177 al. 2 Cod de procedura civila prevede ca nulitatea nu poate fi acoperita daca a intervenit decaderea sau daca se produce ori subzista o vatamare, in conditiile in care apelanta nu reclama survenirea unei incalcari a dispozitiilor procedurale referitoare la institutiile enumerate la art. 176 Cod de procedura civila, concluzia este aceea ca, nulitatea probelor administrate de parati este una conditionata. Potrivit art. 175 al. 1 Cod de procedura civila, actul de procedura este lovit de nulitate daca prin nerespectarea cerintei legale s-a adus partii o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin desfiintarea acestuia. Apelanta nu a facut dovada vatamarii suferite prin incuviintarea probelor propuse de parati peste termenul legal, in conditiile in care contesta incuviintarea pentru acestia a probei cu inscrisuri si a probei testimoniale. Astfel, in legatura cu inscrisurile depuse de parati, insasi apelanta recunoaste ca acestea nu prezinta relevanta in raport de obiectul cererii, si, intr-adevar, prima instanta nu a facut referire, in argumentarea solutiei pronuntate, la aceste inscrisuri, iar in privinta martorului S. A.-N., paratii au renuntat la audierea acestuia, la termenul din 15.11.2013 – act de dispozitie consemnat in incheierea redactata, fila 325 fond.
In aceste conditii, este evident ca reclamanta nu a suferit vreo vatamare care sa nu poata fi inlaturata decat prin desfiintarea probelor propuse de parati.
Al doilea motiv de apel invocat, antameaza cumva discutiile asupra fondului actiunii deduse judecatii. Apelanta-reclamanta critica faptul ca, prima instanta, in urma modificarii cererii initiale de chemare in judecata, desi s-a constatat investita cu o actiune de partaj succesoral, cu incalcarea principiului contradictorialitatii, fara a pune in discutia partilor noua incadrare juridica, prin considerentele sentintei pronuntate se considera investita si cu o actiune in constatare, pe care o respinge in considerarea art. 35 teza a doua Cod de procedura civila, pe temei ca reclamanta ar avea deschisa calea unei actiuni in realizare, respectiv procedura de iesire din indiviziune pe cale notariala sau judecatoreasca.
Aceasta critica este gasita intemeiata de catre instanta de apel. Astfel, actiunea de partaj succesoral cu care reclamanta a investit instanta prin modificarea cererii sale initiale, presupune, de regula, asa cum, de altfel, si-a detaliat reclamanta capetele de cerere, doua aspecte: atat efectuarea dezbaterii succesorale (in sensul constatarii deschiderii succesiunii defunctului, a calitatii de mostenitor dupa de cujus, a cotelor succesorale cuvenite, a componentei masei de partaj), cat si iesirea efectiva din indiviziune prin atribuirea bunului a carui partajare se solicita, in materialitatea lui. Art. 983 al. 1 si 2 Cod de procedura civila, avand denumirea marginala „partajul judiciar” stipuleaza ca „(1) Instanta va stabili bunurile supuse impartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia (...). (2) Instanta va face imparteala in natura. In temeiul celor stabilite potrivit alin. (1), ea procedeaza la formarea loturilor si la atribuirea lor (...)”.
Cod de procedura civila recunoaste necesitatea parcurgerii celor doua etape in solutionarea unui partaj succesoral, fara ca acest lucru sa insemne ca instanta ar fi sesizata si cu o actiune in constatare, care sa-si aiba temei juridic in dispozitiile art. 35 Cod de procedura civila, desi stabilirea aspectelor ce tin de efectuarea dezbaterii succesorale, asa cum s-au detaliat mai sus, se reflecta in dispozitivul hotararii judecatoresti prin consacrata mentiune a „constatarii” (deschiderii succesiunii, calitatii de mostenitori, cotelor-parti cuvenite succesorilor, componentei masei de partaj).
Sub acest aspect, in mod incorect retine prima instanta ca solicitarea de constatare a calitatii de succesori pentru reclamanta si paratul H. C.P.este supusa regulii subsidiaritatii actiunii in constatare in raport cu cea de realizare. De altfel, in mod contradictoriu prima instanta retine ca reclamanta ar avea la indemana actiunea in realizare, a partajului notarial sau judecatoresc, pierzand din vedere ca aceasta constituia chiar obiectul actiunii modificate, cu solutionarea careia o investise reclamanta la data de 14.06.2013.
Prima instanta, pornind mai intai analiza spetei deduse judecatii din perspectiva existentei sau nu a creantei invocata ca detinuta de defuncta impotriva paratilor, si ajungand la concluzia inexistentei acesteia, intrucat aceasta era singurul bun pentru care s-a solicitat in prezentul dosar partajul, in mod nelegal ajunge la concluzia netemeiniciei solicitarilor ce tineau de efectuarea dezbaterii succesorale si care trebuiau analizate in primul rand. Critica adusa de reclamanta sentintei atacate este intemeiata, intrucat nimic nu impiedica prima instanta, in situatia data, a inexistentei in cauza a vreunui certificat de mostenitor privind succesiunea defunctei, a admite in parte actiunea de partaj succesoral si a se pronunta cu privire la deschiderea succesiunii defunctei H. E., constatarea calitatii de mostenitori si a cotelor-parti cuvenite succesorilor, chiar in situatia in care, in urma probatoriului administrat, concluziona asupra inexistentei in patrimoniul defunctei a bunului solicitat, cu consecinta respingerii cererii de iesire din indiviziune.
Un argument in plus care sa sustina aceasta solutie il reprezinta si faptul ca, prin Legea nr. 146/1997 aplicabila la momentul formularii cererii reclamantei, art. 3 lit. c stabileste in sarcina titularului cererii obligatia platii unei taxe judiciare de timbru pentru capatul de cerere privind stabilirea calitatii de mostenitor, distincte de taxa datorata pentru stabilirea masei succesorale si pentru cererea de partaj propriu-zis. Cum reclamantei i s-a solicitat plata acestei taxe, iar aceasta s-a conformat, achitand-o, acest capat de cerere trebuia sa beneficieze de o analiza pe fondul sau.
In consecinta, fata de cele expuse, in temeiul art. 480 al. 2 Cod de procedura civila, apelul formulat de reclamanta este fondat cu privire la acest punct, iar in urma admiterii, se va schimba sentinta apelata si se va admite in parte actiunea avand ca obiect partaj succesoral formulata de reclamanta C. C.M. in contradictoriu cu paratul H. C.-P., constatandu-se ca, la data de 8.04.2013, s-a deschis, prin deces, succesiunea defunctei H. E., cu ultimul domiciliu in mun. Iasi, jud. Iasi, potrivit certificatului de deces aflat in copie la fila 14 fond.
Urmeaza a se constata ca reclamanta si paratul H. C.P. au calitatea de mostenitori ai defunctei, in temeiul art. 975 Cod civil (cu mentiunea ca referirile la Codul civil, in partea de considerente ce au in vedere efectuarea dezbaterii succesorale, se vor considera a fi facute la noul Cod civil – Legea nr. 287/2009, aplicabil in cauza, fata de data survenirii decesului defunctei H. E. si fata de interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009), ca descendenti de gradul I, cu cate o cota egala din mostenire, de ½ fiecare, in considerarea dispozitiilor art. 975 al. 4 noul Cod civil: „Mostenirea sau partea din mostenire care li se cuvine descendentilor se imparte intre acestia in mod egal, cand vin la mostenire in nume propriu”.
Instanta va respinge, ca neintemeiata, solicitarea reclamantei de aplicare a dispozitiilor art. 1119 al. 1 Cod civil fata de paratul H. C.P., in sensul de a se retine ca paratul nu are niciun drept cu privire la bunul – dreptul de creanta detinut de defuncta – a carui retinere la masa de partaj s-a solicitat. Potrivit textului de lege invocat, denumit „acceptarea fortata”, „Succesibilul care, cu rea-credinta, a sustras ori a ascuns bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donatie supusa raportului ori reductiunii este considerat ca a acceptat mostenirea, (...) nu va avea insa niciun drept cu privire la bunurile sustrase sau ascunse si, dupa caz, va fi obligat sa raporteze ori sa reduca donatia ascunsa fara a participa la distribuirea bunului donat.”
Din cuprinsul prevederilor textului de lege mentionat, se desprinde concluzia ca, pentru admiterea unei astfel de cereri, trebuie indeplinite, cumulativ, trei conditii, respectiv: sa existe o fapta de ascundere sau sustragere a unor bunuri din patrimoniul succesoral, fapta sa fie savarsita de un succesibil, iar fapta sa fi fost facuta cu rea-credinta, cu intentia de a frauda si pagubi pe comostenitori. In speta insa, la momentul la care reclamanta invoca fapta paratului, respectiv data de 29.12.2008, nu era vorba de vreun patrimoniu succesoral, mama partilor decedand la mai mult de patru ani dupa acest moment (8.04.2013). In consecinta, reclamata fapta nu a vizat un bun din succesiune, succesiunea nefiind deschisa, astfel ca, nefiind indeplinita prima conditie, nu mai prezinta relevanta analiza indeplinirii celorlalte doua conditii, fata de caracterul lor cumulativ.
Subsecventele motive de apel, urmand desfasurarea lor punctuala din cererea apelantei, au in vedere solutia data cererii de constatare a existentei in masa succesorala a unei creante a defunctei H. E., in suma de 142.730 lei, impreuna cu dobanda legala.
Reclamanta a facut dovada ca, la data de 29.12.2008, mama H. E.detinea in contul deschis la Piraeus Bank – Sucursala Iasi nr. cod IBAN, suma de 142.730 lei. Instanta investita in acest dosar a fost chemata a analiza daca, prin ordinul de plata intocmit la data de 29.12.2008 de paratul H. C.P., in calitatea sa de imputernicit pe contul bancar al mamei sale, prin care acesta a transferat in contul bancar al paratei P.A.Ca. cu nr. cod IBAN deschis la BCR – Sucursala Iasi, suma de 142.730 lei, respectiva suma a iesit in mod valabil din patrimoniul titularei de cont H.E. – caz in care bunul nu mai facea parte din masa succesorala a acesteia la momentul deschiderii succesiunii sale prin deces, ori parasirea patrimoniului acesteia nu a avut o baza legala – caz in care, mostenitorii defunctei pot cere aducerea sumei la masa de partaj.
Reclamanta a invocat o nelegala iesire a sumei de bani din patrimoniul mamei sale, justificata prin aceea ca, la momentul efectuarii transferului bancar de catre paratul imputernicit pe cont, starea de sanatate a mamei titulare a contului o impiedica sa inteleaga si sa consimta la realizarea acestei operatiuni bancare. Cu privire la aceasta solicitare, reclamanta nu a indicat in cuprinsul actiunii adresate primei instante temeiul juridic al cererii, ci s-a limitat doar la expunerea unor fapte. Potrivit art. 22 al. 4 Cod de procedura civila, „judecatorul da sau restabileste calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii, chiar daca partile le-au dat o alta denumire.” In consecinta, in situatia in care partea doar deduce judecatii acte sau fapte juridice, judecatorul este cel chemat a stabili si aplica textul de lege corect, situatiei de fapt expuse de catre parte.
Cu toate acestea, desi prima instanta nu a invocat nici ea vreun temei juridic pentru care a procedat la analiza situatiei juridice si a consecintelor operatiunii de transfer bancar efectuate de paratul H. C.P. ca imputernicit al titularei de cont H. E., in drept, toata expunerea de motive a primei instante are ca punct de pornire, desi neindicata in termeni concreti, obligatia mandatarului de a da socoteala mandantului despre operatiunile facute in temeiul mandatului. Aceasta constituie, totodata, insasi legitimarea procesuala a reclamantei de a aduce in atentia instantei verificarea modului in care s-a respectat contractul de mandat acordat de defuncta paratului H. C.P. pentru perioada 24.12.2008-17.01.2012, in lipsa acestei perspective, neexistand vreun alt temei de drept care sa justifice analizarea fondului cererii reclamantei de a se cerceta validitatea actului juridic efectuat de paratul fratele sau. Aceasta intrucat actul juridic contestat nu emana in mod direct de la defuncta H. E., ci era un act juridic efectuat de mandatarul H.C.P., in numele mandantei H. E..
Din aceste motive, faptul ca reclamanta face vorbire, in concret, abia prin cererea de apel, de obligatia mandatarului H. Catalin-Petru de a da seama mostenitorilor titularei de cont H.E.despre sumele retrase din cont, nu poate reprezenta un plus petita, asa cum a invocat aparatorul paratilor prin concluziile asupra apelului. Apelanta nu isi modifica in apel cererile, fapt ce nici nu ar fi fost admisibil, fata de prevederile clare ale art. 478 al. 3 Cod de procedura civila, ci, pastrandu-si aceleasi pretentii formulate si la prima instanta, da forma concreta temeiurilor de drept de la care se porneste analiza cauzei sale, temeiuri avute implicit in vedere de catre prima instanta. De altfel, de remarcat este faptul ca, prin intampinarile depuse, intimatii-parati si-au asumat faptul ca „prin criticile aduse, apelanta nu vine cu nimic nou in argumentatie, de natura sa zdruncine legalitatea si temeinicia sentintei atacate”, precum si faptul ca, si in ipoteza in care „petentul ar fi gresit temeiul de drept sau nu l-ar fi indicat deloc, instantei ii revenea obligatia sa (...) motiveze ea corect, in drept, ca rezultat al cercetarii judecatoresti.”
In plus, art. 478 al. 4 Cod de procedura civila da posibilitate partilor de a explicita in apel pretentiile care au fost cuprinse implicit in cererile sau apararile adresate primei instante, fara ca aceasta sa fie considerata a reprezenta o noua cerere.
Trebuie facuta precizarea ca, aceasta obligatie de a da socoteala, va fi analizata din perspectiva Codului civil de la 1864, intrucat contractul de mandat dintre mandanta H.E.si mandatarul H.C.P.a luat nastere la data de 24.11.2008 (potrivit adresei nr. 1025/12.06.2013 emisa de Piraeus Bank Sucursala Iasi, in copie la fila 312 fond), iar fata de prevederile art. 3
din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, ”actele si faptele juridice incheiate (...) inainte de intrarea in vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii (...) lor.”
Posibilitatea acordata paratului H.C.P.de a retrage sume de bani din contul bancar deschis de defuncta la Piraeus Bank – Sucursala Iasi, in virtutea clauzei de imputernicire, constituie un mandat, beneficiarul unei astfel de clauze avand obligatia sa dea socoteala mandantei pentru sumele de care a dispus in aceste conditii. Incetarea contractului de mandat la data de 17.01.2012, data la care contul a fost inchis, nu il exonera pe mandatar de obligatia de da socoteala pentru modul de indeplinire a mandatului, cu particularitatea ca, fata de survenirea decesului mandantei la data de 8.04.2013, aceasta obligatie se executa fata de mostenitorul solicitant, fiind o obligatie cu caracter patrimonial, care se transmite pe cale succesorala. Esenta obligatiei de a da socoteala consta in a justifica modul de utilizare a acestor bani, care trebuia facut in interesul mandantei si conform dispozitiilor acesteia. Potrivit art. 1541 Cod civil vechi, ”mandatarul este dator, oricand i se va cere, a da seama mandantului de lucrarile sale.”
Apelanta-reclamanta a sustinut ca remiterea, prin transfer bancar, a sumei de 142.730 lei catre parata P.A.C., nu avea nicio justificare, reprezentand un act juridic initiat de cei doi parati, fara consimtamantul defunctei. Intimatii-parati au sustinut ca transferul sumei in cauza a avut la baza dorinta defunctei de a restitui paratei P.A.C. cea mai mare parte a mai multor imprumuturi luate de la aceasta, in decursul unei lungi perioade de timp, intr-un cuantum totalizat de 150.000 lei.
Prima instanta a retinut, exprimandu-si totusi incertitudinea (”pare”), ca mentiunea inserata in cuprinsul ordinului de plata ar converge spre exprimarea restituirii unui imprumut. Explicatia folosita in cuprinsul ordinului de plata, ”c.v. imprumut” este insa echivoca, neexistand temei pentru interpretarea ei, dincolo de orice dubiu, in sensul retinut de prima instanta, al restituirii. Termenul ”contravaloare”, reprezentand echivalent in bani, poate avea – in egala masura – legatura atat cu acordarea, cat si cu restituirea unui imprumut.
Paratul H.C.P.a dispus de respectiva suma mare de bani, fara a face dovada ca avea vreo dispozitie din partea defunctei si fara sa dovedeasca faptul ca suma in cauza a fost folosita in interesul mandantei, respectiv conform vointei acesteia. In mod gresit retine prima instanta ca persoana imputernicita este indrituita sa actioneze intocmai ca si titularul contului, fara a mai face alte distinctii. Aceasta asertiune este valabila doar in ceea ce priveste raporturile dintre mandatarul H.C.P.si institutia bancara la care mandanta avea contul deschis, pe care-i acordase imputernicire. In raporturile dintre mandanta si mandatar insa, operatiunea efectuata de acesta din urma era absolut necesar sa aiba la baza o imputernicire speciala pentru efectuarea acelui act de dispozitie. Niciuna din probele administrate de parati nu a relevat existenta unui astfel de mandat. Or, in lipsa vreunui alt mandat care sa-i confere intimatului-parat imputernicirea de a dispune in modul in care a dispus de sumele existente in contul defunctei, acesta avea obligatia sa justifice in ce fel a utilizat sumele respective.
Nu poate fi retinuta critica adusa de apelanta, in sensul ca trebuia depus la dosar contractul de mandat prin care defuncta l-a imputernicit pe paratul H.C.P.sa efectueze operatiuni pe contul sau bancar, dat fiind ca adresa nr. 1025/2013 a Piraeus Bank Sucursala Iasi, aflata in copie la fila 312 fond, era suficienta pentru dovedirea calitatii paratului de persoana imputernicita a efectua operatiuni pe contul defunctei, in intervalul de timp acolo mentionat, iar instanta nu fusese investita cu o cerere de constatare nulitate/anulare a acestei imputerniciri, pentru a proceda la verificarea indeplinirii conditiilor sale de validitate.
Apararea intimatului-parat, legata de existenta unui imprumut contabilizat in timp, pe care defuncta H.E.l-ar fi facut de la nepoata P.A.C., nu este sustinuta de nicio proba, nici macar de prezumtii judiciare care, potrivit art. 329 Cod de procedura civila, trebuie sa aiba greutate si puterea de a naste probabilitatea faptului pretins. Din contra, prezumtiile judiciare ar conduce catre concluzia inexistentei vreunei datorii a defunctei de o valoare atat de mare. Conversatiile purtate intre reclamanta si paratul H.C.P.prin e-mail, la nivelul lunii iunie 2008, nu relevau existenta unei astfel de datorii care, fata de cuantumul sau major, nu ar fi putut fi trecuta cu vederea. Discutiile purtate, conform extrasului de la fila 108 fond, aveau legatura cu problema ingrijirii defunctei, iar pentru obtinerea de fonduri pentru asigurarea acestei ingrijiri, s-a luat in discutie vinderea terenului detinut de defuncta, in suprafata de 519 mp curti-constructii, situat in intravilanul municipiului Iasi, str. Oancea, nr. 22. Atat timp cat s-a sustinut ca sumele imprumutate de defuncta erau destinate ajutorarii celor doi copii, nu este credibil ca acestia, ca oameni de onoare ce s-au indicat amandoi a fi, sa nu fi cunoscut despre neindeplinirea de catre defuncta a obligatiei – pretins existente – de restituire a unor sume atat de importante. Cu toate acestea, niciun moment nu s-a pus problema in cuprinsul acestor conversatii, de a fi necesara instrainarea acelui teren pentru ca, din suma obtinuta ca pret, sa poata fi restituit imprumutul datand din urma cu multi ani. Vanzarea terenului in cauza a fost efectuata, de altfel, la scurt timp (mai putin de trei luni) dupa purtarea acestor conversatii, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3.987 din 16.09.2008 - BNP M.R.-M..
Intimata-parata P.A.C. nu a facut dovada detinerii unor sume atat de mari de bani, care sa depaseasca nevoile propriei sale intretineri in asa masura, incat sa poata fi puse la dispozitia defunctei rude, cu termen de restituire dupa foarte multi ani (cel putin 10). Inscrisurile depuse de intimata-parata la filele 41-46 apel, reprezentand veniturile obtinute de parata si de defuncta din munca, nu releva existenta unei diferente coplesitoare intre veniturile celor doua. Astfel, doar cu titlul de exemplu, la nivelul datei de 1.07.1994 intimata obtinea lunar venituri de 225.500 lei, iar defuncta de 159.660 lei; la nivelul datei de 1.10.1995 intimata obtinea lunar venituri de 343.350 lei, iar defuncta de 230.625 lei; la nivelul datei de 1.10.1996 intimata obtinea lunar venituri de 400.346 lei, iar defuncta de 243.118 lei. De altfel, parata nu a indicat, in concret, ce suma a acordat defunctei cu titlu de imprumut, la ce date, limitandu-se a arata ca ar fi fost vorba de sume acordate succesiv. Cu atat mai mult in acest caz, partile intre care ar fi intervenit imprumuturile ar fi avut nevoie macar de intocmirea unor notari personale – ce puteau fi folosite ca probe in temeiul art. 1185 Cod civil de la 1864, pentru a nu pierde din vedere cuantumul imprumuturilor mereu adaugate. Este adevarat ca intre defuncta si intimata-parata, in considerarea relatiei de rudenie, se prezuma imposibilitatea morala a constituirii unui inscris doveditor. Aceasta insa, nu-i scutea pe parati de obligatia de a dovedi cu alte mijloace de proba pretinsele imprumuturi.
Pentru operatiunea bancara dispusa de mandatarul H. C.-P., nu s-a facut dovada ca acesta ar fi dat socoteala mandantei H.E., iar concluzia expertizei medico-legale efectuate in stadiul apelului, in sensul ca, la data de 29.12.2008, defuncta avea diminuata capacitatea psihica, are semnificatia diminuarii intelegerii, in mod critic si predictiv, a consecintelor social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor si obligatiilor civile, asa cum explica art. 211 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. In aceste conditii, se naste o puternica indoiala asupra concordantei dintre modul de folosire a sumei de 142.730 lei si vointa si dispozitia defunctei, precum si o puternica suspiciune asupra modului in care paratul H.C.P., in calitatea sa de mandatar, s-a desocotit fata de mandanta in timpul vietii acesteia, in conditiile in care competenta psihica a mandantei, diminuata la acel moment, a cunoscut o continua deteriorare, pana la lipsa acesteia, atestata la data de 31.07.2012, conform expertizei efectuate sub nr. 355/PSH de Institutul de Medicina Legala Iasi in dosarul nr. 31212/245/2011 al Judecatoriei Iasi (in copie la filele 160-161 fond), ceea ce a exclus posibilitatea unei desocotiri valabile pentru sumele existente in contul bancar al defunctei.
Concluzionand, Tribunalul retine ca, atat timp cat reclamanta a facut dovada existentei in contul defunctei, la data de 29.12.2008, a sumei de 142.730 lei, paratul H.C.P.era cel care trebuia sa dovedeasca faptul ca operatiunea prin care suma a iesit din contul si din patrimoniul defunctei mandante, a avut la baza, dincolo de orice dubiu, consimtamantul titularei de cont. In lipsa acestei dovezi, caracterul fraudulos al iesirii sumei de bani din patrimoniul defunctei, in sensul nedovedirii intrebuintarii ei in folosul mandantei, face necesara retinerea acesteia la masa de partaj, chiar daca suma nu mai exista, fizic, concret, in patrimoniul defunctei, la data deschiderii succesiunii. In lipsa indeplinirii obligatiei mandatarului-mostenitor al defunctei, de a da socoteala mandantei despre indeplinirea mandatului, suma in cauza poate face obiect al desocotirii intre cei doi mostenitori
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Partaj; Succesiuni, mosteniri
Succesiune. Partaj - Decizie nr. 594/A din data de 18.10.2016EMITEREA DECIZIEI DE IMPUNERE DUPA REINSER?IA DEBITORULUI IN CIRCUITUL ECONOMIC - Decizie nr. 1168/C din data de 22.11.2017
CONTESTA?IA LA EXECUTARE FORMULATA DE UN CREDITOR IPOTECAR, BANCA, PRIN CARE SE SOLICITA ANULAREA PROCESULUI VERBAL DE DISTRIBUIRE A PRE?ULUI IN CARE SE REGASESC ?I SUMELE DE BANI DISTRIBUITE ALTOR EXECUTORI JUDECATORE?TI CARE AU INCEPUT EXECUTAREA ACELUI - Decizie nr. 25/RC din data de 10.04.2017
OBLIGA?IA DE ELIBERARE A PA?APOARTELOR – MINORI NEINCLU?I IN CERTIFICATELE DE CETA?ENIE ALE PARIN?ILOR - Sentinta civila nr. 620/C din data de 09.05.2017
ACORDAREA DESPAGUBIRII PENTRU INCETAREA ANTICIPATA A CONTRACTULUI - Decizie nr. 140/AC din data de 08.05.2017
EXPRESIA BUNEI CREDIN?E LA INCHEIEREA ?I EXECUTAREA CONTRACTULUI, IN CONTEXTUL IN CARE NU A FOST DUBLATA PRINTR-O CLAUZA IDENTICA, IN FAVOAREA INTIMATULUI, APLICABILA IN SITUA?IA INCETARII CONTRACTULUI DIN CULPA FURNIZORULUI - Decizie nr. 186/AC din data de 22.05.2017
ACORDAREA DE DESPAGUBIRI PENTRU INCETAREA ANTICIPATA A CONTRACTULUI DE PRESTARI SERVICII DE TELEFONIE - Decizie nr. 201/AC din data de 07.06.2017
CONTRAVALOAREA JUSTEI DESPAGUBIRI PENTRU INCETAREA ANTICIPATA A CONTRACTULUI CU TELEKOM SA INAINTE DE EXPIRAREA DURATEI CONTRACTUALE DE 24 DE LUNI. - Decizie nr. 20/Ac din data de 16.01.2017
SUSPENDARE EXECUTARE ACT EMIS DE AUTORITA?ILE LOCALE - Sentinta civila nr. 1163/C din data de 07.11.2017
AC?IUNE IN CONSTATARE CLAUZE ABUZIVE - Sentinta civila nr. 15/AC din data de 16.01.2017
SUSPENDARE DISPOZI?IEI ?EFULUI POLI?IEI RUTIERE PRIN CARE SE SUSPENDA DREPTUL DE CONDUCERE - Sentinta civila nr. 840/C din data de 11.08.2017
FAPTA ILICITA IMPUTATA PARATEI DE COCONTRACTANTUL SAU CE CONSTA IN OMITEREA INDEPLINIRII OBLIGA?IILOR ASUMATE PRIN CONVEN?IE - Sentinta civila nr. 728/C din data de 14.06.2017
CESIUNEA CREAN?ELOR REZULTATE DIN CONTRACTELE INCHEIATE CU INSTITU?IILE PUBLICE - Sentinta civila nr. 618/C din data de 09.05.2017
CONTESTA?IE LA EXECUTARE – SUSPENDARE EXECUTARE - Decizie nr. 70/AC din data de 27.02.2017
OBLIGATIVITATEA PROCEDURII PREALABILE IN CAZUL ATACARII IN INSTAN?A A HOTARARII CONSILIULUI LOCAL - Sentinta civila nr. 916/C din data de 19.09.2017
ACORDAREA DIFEREN?EI DE SALARIU REPREZENTAND INCLUDEREA PREMIULUI ANUAL IN SALARIUL LUNAR - Sentinta civila nr. 780/C din data de 27.06.2017
PRETEN?II - Sentinta civila nr. 479/C din data de 29.03.2017
EMITEREA DECIZIEI DE IMPUNERE DUPA REINSER?IA DEBITORULUI IN CIRCUITUL ECONOMIC - Sentinta civila nr. 1168/C din data de 22.11.2016
ACORDUL NOTARIAL AL VECINILOR PENTRU ELIBERAREA AUTORIZA?IEI DE CONSTRUIRE - Sentinta civila nr. 665/C din data de 23.05.2017
TERMENUL DE EMITEREA DECIZIEI DE IMPUTARE CONFORM ART. 85 DIN LEGEA NR. 188/1999 - Sentinta civila nr. 747/C din data de 20.06.2017