Drept civil - nulitatea absoluta a contractului de imprumut garantat prin ipoteca.

Pe rolul Tribunalului Neamt a fost inregistrata sub nr. /245/2013 la data de 23.10.2013 cererea reclamantei NS de a se constata, in contradictoriu cu paratul ZD, nulitatea contractului de imprumut nr. 3149/25.11.2010, autentificat de BNP HI, lipsind obiectul si cauza fiind falsa, a se radia ipoteca asupra imobilului situat in Iasi, instituita prin contractul de imprumut mai sus mentionat si a fi obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata. Prin concluziile la fond, reclamanta a revenit, aratand ca nu mai solicita obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata. 
Cauza a fost inregistrata ca urmare a declinarii competentei solutionarii acesteia de catre Judecatoria Iasi, prin sentinta civila nr. 11185/11.09.2013. Prin aceasta sentinta, prima instanta sesizata a retinut ca, potrivit art. 94 lit. j Cod de procedura civila, Judecatoriile judeca orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti, iar conform art. 95 pct. 1 Cod de procedura civila, tribunalele judeca in prima instanta, toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante. Intrucat cauza deduce analizei un litigiu evaluabil in bani, valoarea obiectului litigiului fiind data in primul capat de cerere de valoarea contractului de imprumut a carui nulitate se solicita, 60.000 euro, valoarea ajunge, conform cursului BNR de la data introducerea actiunii, la 264.600 lei, atragand competenta de prima instanta a Tribunalului.
Capatul al doilea de cerere depinde de solutia data primului, in conditiile art. 99 Cod de procedura civila, iar potrivit art. 107 Cod de procedura civila, cererile de chemare in judecata se depun la instanta domiciliului paratului, in cauza paratul avand domiciliul in Piatra Neamt, ce nu se afla in raza de competenta a Judecatoriei Iasi.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 130 raportat la art. 94 lit. j, 95 si 107 al. 1 Cod de procedura civila, Judecatoria Iasi si-a declinat competenta materiala si teritoriala in favoarea Tribunalului Neamt.     
In motivarea cererii sale introductive de instanta, reclamanta a aratat ca la data de 25 noiembrie 2010, a incheiat cu paratul un contract de imprumut cu ipoteca ce poarta numarul 3149. La aceeasi data, dar anterior acestui moment, intre S.C A. S.R.L, reprezentata de consilier juridic ZD si S.C R. S.R.L, s-a incheiat un precontract de inchiriere cu promisiune de vanzare, in cadrul caruia dansa a fost de acord sa garanteze in favoarea S.C A. S.R.L, reprezentata prin acelasi ZD, o ipoteca de rang 1 pe imobilul proprietatea sa situat in Iasi.
In urma discutiilor comune purtate, paratul a propus ca aceasta garantie sa formeze obiectul contractului de imprumut autentificat de BNP HD si I, imprumut care, in fapt, nu a fost niciodata acordat. Acest act s-a incheiat in forma aceasta, dar erau prevazute termene de plata ce corespundeau cu termenele din precontractul celor 2 societati. A fost incheiat pentru ca reclamanta, tert in acel contract, care nu poarta numar si data, sa garanteze ducerea lui la indeplinire.
In cadrul precontractului, obiect a format un sistem de difuzare si proiectie digitala 4D si efecte, cu un avans de 46.000 euro si 60.000 euro platibili in rate. Pentru aceste rate a garantat reclamanta, incheind acel contract de imprumut care nu a existat niciodata, acest document autentificat avand mai mult aspectul unei declaratii, nefiind trecut si atestat ca ar fi primit banii „imprumutati", in fata notarului.
Un al doilea moment al relatiilor il reprezinta contractul de inchiriere cu promisiune de vanzare, ce are acelasi obiect, aceleasi parti, dar care a fost renegociat si are ca pret suma de 38.000 euro. In urma acestor renegocieri, partile au reziliat teoretic primul contract, ZD rupand acel precontract (exemplarul lor), castigand astfel increderea reclamantei si a celor de la S.C R. S.R.L. Pentru ca la acea data, cei de la R. nu aveau la indemana primul contract, nu au facut acelasi lucru cu exemplarul lor, astfel ca inca mai detin acel prim precontract.
In cadrul acestor renegocieri, cei de la S.C A. S.R.L impreuna cu paratul, au promis ridicarea ipotecii instituite, insa acest lucru a fost tergiversat, pentru ca in prezent paratul sa o notifice in calitate de imprumutata si sa solicite restituirea sumelor de bani din acest contract, ceea ce dovedeste intentiile sale frauduloase si de rea-credinta.
Actul purtand denumirea de „contract de imprumut" a fost perfectat doar cu intentia de a garanta in relatiile dintre cele 2 societati comerciale, motivat si de faptul ca reclamanta a participat la realizarea obiectului de activitate a S.C R.S.R.L, dar intelegerea partilor a fost renegociata si urma ca acest contract de imprumut sa nu mai aiba eficienta, motivat de faptul ca era accesoriu acelui prim precontract renegociat de parti si reziliat prin incheierea celui de-al doilea contract, ce are acelasi obiect.
In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 948 si urm. Cod civil.
Prin incheierea pronuntata la data de 24.04.2013 de Judecatoria Iasi, a fost admisa cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, reclamanta fiind scutita de plata taxei de 6757 lei pentru primul capat de cerere si de 8 lei pentru al doilea capat de cerere. 
In dovedire, reclamanta s-a folosit de proba cu inscrisuri, depunand in copie contractului de imprumut nr. 3149/25.11.2010, autentificat de BNP HI, raspuns la notificare trimis la data de 11.03.2013 paratului, impreuna cu confirmarea de primire, precontract de inchiriere cu promisiune de vanzare incheiat intre S.C A. S.R.L si S.C R. S.R.L, nedatat, contract de inchiriere cu promisiune de vanzare, de asemenea nedatat, incheiat intre aceleasi doua societati comerciale, notificarea comunicata de parat reclamantei prin BEJ NT sub nr. 9/2013, declaratie data de numitul NNI si autentificata sub nr. 5/25.01.2011 de BNP US, inscris incheiat intre DM si SC la data de 1.02.2011, formulare de expediere sume de bani prin serviciul OMV – WE la datele de 29.12.2010, 20.12.2010, 16.12.2010, 29.01.2011, transcrierea unui SMS primit de la numarul de telefon indicat a apartine aparatorului S.C A. S.R.L, pe numarul de telefon al aparatorului reclamantei. De asemenea, reclamanta a solicitat luarea unui interogatoriu paratului si audierea in calitate de martor a numitului NN.
Paratul a depus intampinare invocand exceptia necompetentei materiale si teritoriale a Judecatoriei Iasi, exceptii ce au fost admise prin sentinta civila nr. 11185/11.09.2013 prin care prima instanta investita si-a declinat competenta in favoarea Tribunalului Neamt.
Pe fondul actiunii, paratul a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata. A aratat ca in luna octombrie 2010 intre reprezentantii S.C. A. S.R.L si NN, administratorul S.C R.S.R.L au avut loc discutii cu privire la un sistem de difuzare si proiectie digitala 4D si efecte, intentia initiala a reprezentantului R. fiind de achizitionare a unui aparat nou, cu plata in rate, motiv pentru care a fost incheiat precontractul de inchiriere cu promisiune de vanzare. Ulterior, d-nul NN a decis sa inchirieze un sistem de difuzare si proiectie digitala 4D si efecte second-hand, pretul acestuia fiind mai mic. In acest context, intre cele doua societati a fost incheiat contractul inregistrat sub nr. 26/5.11.2011, avand ca obiect inchirierea si promisiunea de vanzare a unui astfel de sistem.
Predarea obiectului material al contractului s-a facut la data de 11.11.2010, asa cum s-a consemnat in procesul-verbal incheiat. Pana in prezent S.C R. S.R.L nu a achitat nici macar in parte suma datorata, de 26.000 euro, pentru acest motiv apelandu-se la instantele judecatoresti, solicitandu-se rezilierea contractului si reposesia obiectului material, cerere ce a facut obiectul dosarului nr. xxxx al Judecatoriei Piatra Neamt, actiunea fiind admisa prin sentinta civila nr. 964/25.02.2012.
Intr-adevar, anterior incheierii contractului de promisiune de vanzare, intre parti a fost incheiat un precontract, ulterior, potrivit vointei partilor, clauzele din precontract fiind modificate, prin incheierea in data de 5.11.2010 a contractului de inchiriere, precontractul ramanand fara obiect.
Prin actiune se incearca a se da o alta interpretare contextului in care a fost acordat acest imprumut, reclamanta recunoscand insa ca a fost de acord sa garanteze cu imobilul proprietatea sa imprumutul acordat, suma de bani urmand sa fie folosita de aceasta conform intelegerii dintre ea si administratorul S.C R. S.R.L. In acest sens, la data de 25.01.2011, numitul NN a dat o declaratie notariala prin care recunoaste ca a inchiriat de la S.C A. S.R.L sistemul de difuzare si proiectie digitala 4D si efecte, precizand ca NS a avut o contributie de 50% la realizarea obiectului de activitate al societatii.
In data de 25.01.2012 a fost emisa factura nr. 1 catre NS pentru suma de 270.000 lei, avand ca obiect sistemul proprietatea S.C A. S.R.L, ulterior reclamanta facand o oferta Primariei  Piatra Neamt prin care isi arata disponibilitatea de a vinde sistemul, desi acesta era proprietatea S.C A. S.R.L, nefiind platit de S.C R. S.R.L.
Cauzele de nulitate invocate nu sunt motivate si nici intemeiate. De altfel, desi reclamanta sustine ca obiectul contractului de imprumut lipseste, aceasta a restituit urmatoarele sume de bani: 5.800 lei (16.12.2010), 5.000 lei (20.12.2010), 9.000 lei (29.12.2010) si 21.250 lei (29.01.2011).
Privitor la cel de-al doilea capat de cerere, avand in vedere cuantumul sumei acordate ca imprumut, solicitarea de instituire a unei ipoteci imobiliare este legala, legitima si justificata.
In dovedire, paratul a depus in copie inscrisuri: sentinta civila nr. -/25.02.2012 a Judecatoriei Piatra Neamt, proces-verbal de predare-primire incheiat la data de 11.11.2010, declaratie data de numitul NN si autentificata sub nr. 5/25.01.2011 de BNP UE, factura nr. 1/25.01.2012, contract de vanzare-cumparare comerciala intre reclamanta si Primaria mun. Piatra Neamt, semnat doar de reclamanta, formulare de expediere sume de bani prin serviciul OMV – WE la datele de 29.12.2010, 20.12.2010, 16.12.2010, 29.01.2011, extras Ecris dosar nr. xxxx atestand anularea recursului S.C R. S.R.L ca netimbrat prin decizia civila nr. -/RCOM/27.01.2014 a Tribunalului Neamt Sectia a II-a Civila si de Contencios Administrativ si Fiscal, rezolutia de neincepere a urmaririi penale data la 14.08.2013 de Parchetul de pe langa Judecatoria Piatra Neamt in dosar nr. xxxx, referatul intocmit de I.P.J Neamt in mentionatul dosar, cu propunere de neincepere a urmaririi penale, notificarea nr. 28/25.01.2013 trimisa reclamantei, cu dovada comunicarii, notificarea comunicata reclamantei prin BEJ NT sub nr. 9/2013, cu dovada comunicarii, publicatie de vanzare imobiliara nr. 62/9.07.2013 emisa de BEJ ZC, cerere de interventie formulata de parat in procedura executarii silite din dosarul nr. xxxxx al BEJ ZC, incheierea din 6.08.2013 a BEJ ZC privind inregistrarea cererii de interventie a altor creditori, cererea de recurs formulata de S.C R. S.R.L impotriva sentintei civile pronuntate de Judecatoria Piatra Neamt in dosarul nr. xxxx. De asemenea, paratul a solicitat luarea unui interogatoriu reclamantei si audierea in calitate de martor a numitului D.A.
In raspuns la intampinarea depusa de parat, reclamanta a aratat ca precontractul de inchiriere (primul contract) a fost incheiat anterior datei „contractului de imprumut" cu ipoteca nr. 3149/25.11.2010. La acel moment, acest act era o garantie pentru executarea precontractului, dar cum acel precontract a fost reziliat si inlocuit de vointa partilor prin incheierea unui al doilea contract la o valoare substantial mai mica, intelegerea partilor a fost de ridicare a ipotecii instituita pe proprietatea dansei.
Cel de-al doilea contract poarta in mod suspect un numar si o data pe care paratul o invedereaza instantei, respectiv 26/5.11.2011, adnotare care nu exista pe exemplarul original aflat in posesia S.C R. S.R.L si in realitate al doilea contract a fost incheiat dupa data de 25.11.2010 - data perfectarii ”imprumutului" cu ipoteca.
Aspectele invederate in legatura cu dosarul nr. xxx nu o privesc pe reclamanta, aceasta neavand nicio calitate in S.C R. S.R.L, iar dosarul mentionat a avut ca obiect rezilierea celui de-al doilea contract, la care dansa nu a mai interferat ca garant. Pe de alta parte, la data litigiului dosarului xxxx exista o cesiune de parti sociale a structurii actionariatului in S.C R. S.R.L.
Factura nr. 1/25.01.2012 de achizitionare a sistemului digital 4D a fost anulata motivat de faptul ca S.C R. S.R.L nu putea vinde acest sistem, nedetinand acte de provenienta, respectiv o factura emisa de proprietara S.C A. S.R.L, astfel ca nu s-a putut concretiza acest transfer si factura nu a produs niciodata efecte.
Mai arata reclamanta ca a participat la realizarea obiectului de activitate a S.C R. S.R.L cu investitii personale, dar acest lucru nu-i incumba, raportat la structura actionariatului, in care dansa nu exista.
Cel de-al doilea contract a reziliat primul contract, astfel ca acest contract de imprumut a ramas fara efecte juridice, el avand doar rolul de a garanta suma din primul contract. Mai mult decat atat, imprumutul cu ipoteca de 60.000 euro depaseste cu mult valoarea celui de-al doilea contract (26.000 euro + 12.000 euro) pe care paratul il recunoaste si a urmarit a fi reziliat in instanta. Fiind de buna-credinta, si pentru faptul ca relatiile comerciale intre cele doua societati erau inca in desfasurare, dansa a asteptat ca paratul sa mearga la notar pentru a ridica ipoteca, lucru ce nu numai ca nu s-a intamplat, dar paratul acum o notifica cu intentiile sale de a executa acest imprumut ce nu a existat niciodata. 
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine actiunea formulata ca fiind intemeiata, sub aspectul ambelor capete de cerere, pentru urmatoarele considerente:
Sub aspectul legii aplicabile rationae temporis, tribunalul retine ca actiunea formulata trebuie analizata din perspectiva reglementarilor Codului civil de la 1864, dat fiind ca potrivit art. 5 al. 1 din Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispozitiile Codului civil (nou) se aplica tuturor actelor si faptelor incheiate sau, dupa caz, produse ori savarsite dupa intrarea sa in vigoare. In cauza insa, actul juridic incheiat intre parti a intervenit la data de 25.11.2010, anterior intrarii in vigoare a Noului Cod civil, la data de 1.10.2011.
Ca si cauze de nulitate a contractului de imprumut autentificat de BNP HI sub nr. 3149/25.11.2010, reclamanta a invocat lipsa obiectului si cauza falsa. Potrivit art. 948 Cod civil, printre conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii se enumera si un obiect determinat si o cauza ilicita. Art. 962 Cod civil stipuleaza ca obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din parti se obliga. Asadar, prin acesta se intelege conduita partilor stabilita prin acel act juridic, adica actiunile sau inactiunile la care sunt indreptatite ori de care sunt tinute partile. Particularizand in concret obiectul unei conventii de imprumut cum este cea care a intervenit intre reclamanta si parat prin contractul autentificat sub nr. 3149/25.11.2010, se retine ca actiunile la care partile s-au angajat sunt urmatoarele: paratul sa remita reclamantei suma de 60.000 euro, iar reclamanta sa restituie esalonat aceasta suma primita, la anumite date convenite in contract. 
Reclamanta solicita prin actiunea sa a se constata ca actul juridic a carui nulitate se solicita consfinteste o obligatie a sa de a restitui o suma de bani pe care nu a primit-o, astfel incat contractul este lipsit de obiect.
Lipsa obiectului invocata trebuie avuta in vedere in stransa legatura cu lipsa cauzei actului juridic, respectiv o cauza falsa. Cauza a fost definita in literatura juridica a cuprinde doua elemente: scopul imediat, numit si scopul obligatiei („causa proxima”) care prezinta un caracter abstract si invariabil in cadrul fiecarei categorii de acte juridice si scopul mediat, numit si scopul actului juridic („causa remota”, motivul determinant al incheierii fiecarui act juridic in parte) care prezinta un caracter concret si variabil in functie de specificul actului juridic respectiv. Sanctiunea nulitatii absolute este determinata de lipsa cauzei ca scop imediat, iar nu de motivele care au determinat partile sa incheie un anumit act juridic (causa remota).
In speta de fata, ambele parti recunosc ca actul incheiat intre ele ca persoane fizice are o anumita legatura cu actele juridice incheiate intre doua societati comerciale, respectiv S.C R. S.R.L, al carui administrator la momentul anului 2010, NN, se afla in relatii de prietenie cu reclamanta si S.C A. S.R.L, la care la nivelul aceluiasi an, paratul avea calitatea de consilier juridic. Insa fiecare din parti sustine ca legatura cu aceste acte isi are fundamente diferite. Intre cele doua societati comerciale s-a incheiat initial un precontract de inchiriere cu promisiune de vanzare, avand ca obiect un sistem de difuzare si proiectie digitala 4D si efecte, iar ulterior un contract de inchiriere cu promisiune de vanzare. Niciunul dintre aceste doua acte juridice nu poarta vreun numar de inregistrare si nu este datat. Paratul a aratat ca al doilea act, cel denumit contract, ar fi intervenit la data de 5.11.2010, avand numarul 26, asa cum S.C A. a sustinut in cadrul dosarului nr. xxxx al Judecatoriei Piatra Neamt ce a avut ca obiect cererea de reziliere a acestui contract.
Aceasta data nu poate fi retinuta ca opozabila reclamantei din prezentul dosar, cat timp reprezinta o datare facuta unilateral de catre S.C A. S.R.L, iar nu asumata prin semnatura ori recunoscuta de catre S.C R. S.R.L.
Sustinerile divergente ale partilor au vizat si succesiunea diferita in timp a actelor care atesta desfasurarea relatiilor comerciale dintre S.C A. S.R.L si S.C R. S.R.L. Astfel, reclamanta a sustinut ca incheierea contractului de imprumut a intervenit ulterior incheierii precontractului dintre societati dar anterior incheierii contractului dintre acestea, iar martorul audiat la solicitarea acesteia a confirmat, adaugand ca intre momentul incheierii precontractului si momentul incheierii contractului de imprumut, cele doua societati au procedat la predarea-primirea echipamentului tehnic constand in sistem de difuzare si proiectie digitala 4D si efecte. Paratul insa, a sustinut ca succesiunea evenimentelor a fost urmatoarea: incheierea precontractului, apoi a contractului dintre societati, predarea-primirea echipamentului si in final incheierea contractului de imprumut.
Dintre aceste patru momente enumerate, pot fi localizate in timp cu data certa doar momentul predarii-primirii echipamentului, atestat prin procesul-verbal incheiat intre reprezentantii celor doua societati si aflat in copie la filele 80-81 dosar Judecatoria Iasi, in care se consemneaza data de 11.11.2010 si momentul incheierii contractului de imprumut intre partile prezentului dosar, ca fiind cel de 25.11.2010, actul fiind autentificat notarial, astfel ca sub acest aspect sunt incidente dispozitiile art. 100 al. 1 si al. 2 lit. b din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale. Celelalte doua acte juridice intervenite intre societatile comerciale, pentru motivele mai sus aratate, nu pot fi localizate cu precizie in timp.
In primul act intervenit intre cele doua societati comerciale si denumit precontract de inchiriere cu promisiune de vanzare, aflat in copie la filele 12-14 dosarul Judecatoriei Iasi, partile contractante s-au inteles cu privire la achizitionarea de catre S.C R. S.R.L a unui sistem de difuzare si proiectie digitala 4D si efecte, pentru care s-a stabilit ca pret al inchirierii suma de 106.000 euro, din care 46.000 euro reprezentand avans, iar 60.000 euro platibili in rate lunare. Prin acest precontract, beneficiarul S.C R. S.R.L se obliga la Capitolul 4 punctul 2 sa constituie in favoarea furnizorului  (S.C A. S.R.L) pana la data de 28.10.2010, o ipoteca de rang I asupra imobilului proprietatea reclamantei NR, situat in Iasi, ipoteca menita a garanta indeplinirea de catre S.C R. S.R.L a obligatiilor financiare asumate prin acel precontract.
Ulterior intre cele doua societati a intervenit un act intitulat contract de inchiriere cu promisiune de vanzare, aflat in copie la filele 15-17 dosarul Judecatoriei Iasi, avand de asemenea ca obiect achizitionarea de catre S.C R. S.R.L a unui sistem de difuzare si proiectie digitala 4D si efecte, pentru care s-a stabilit ca pret al inchirierii suma de 26.000 euro, din care 6.000 euro reprezentand avans, iar 20.000 euro platibili in rate lunare. Prin incheierea acestui contract, ambele parti au recunoscut ca primul act, denumit precontract, nu si-a mai produs efectele.
Din probatoriul administrat in dosar, respectiv inscrisuri, interogatoriile partilor si depozitiile martorilor, tribunalul a concluzionat asupra dovedirii de catre reclamanta a celor sustinute prin actiune. Astfel, in virtutea obligatiei asumate de S.C R. S.R.L prin precontract, sumele ce urmau a fi platite catre S.C A. S.R.L trebuiau garantate printr-o ipoteca pe care reclamanta a fost de acord sa o instituie asupra unui imobil proprietatea sa. Intrucat reclamanta nu a fost parte in contractul intervenit intre societatile comerciale, ipoteca pe care a instituit-o asupra proprietatii sale trebuia sa aiba la baza incheierea unui act juridic prin care dansa sa-si asume o obligatie de plata, data fiind natura de act accesoriu a instituirii unei ipoteci, ca garantie a realizarii unei creante. In acest context, partile au recurs la artificiul incheierii fictive a contractului de imprumut, doar pentru ca S.C R. S.R.L sa poata respecta obligatia asumata in precontract, aceea de instituire ipoteca in favoarea furnizorului, reprezentat in acel precontract chiar de catre parat.
De altfel, tocmai pentru ca reclamanta nu avea calitatea de asociat sau actionar in S.C R. S.R.L, iar prin contractul de imprumut isi asumase (fictiv) o obligatie de plata care nu era a sa, ci a S.C R. S.R.L, pentru a avea o garantie ca in cazul in care se va vedea executata in temeiul contractului de imprumut sa se poata regresa impotriva adevaratului beneficiar al bunului in valoare de 60.000 euro, reprezentantul S.C R. S.R.L a dat declaratia autentificata sub nr. 5/25.01.2011 de BNP US, prin care ii recunoaste reclamantei un drept de creanta asupra societatii, in suma de 60.000 euro, ca suma cu care reclamanta a creditat din surse financiare proprii S.C R. S.R.L.        
Reclamanta a sustinut in permanenta ca obiectul precontractului si cel al contractului a vizat unul si acelasi echipament de difuzare si proiectie digitala, in vreme ce paratul a aratat ca primul act, precontractul, a avut in vedere un echipament nou, iar contractul un echipament second-hand. Din mentiunile procesului-verbal de predare-primire a echipamentului, incheiat la data de 11.11.2010, semnat de reprezentanti ai ambelor societati comerciale, rezulta ca obiectul predarii l-a constituit un <<sistem de difuzare si proiectie digitala 4D si efecte asa cum este descris in ”precontractul de inchiriere cu promisiune de vanzare” la Cap. 2 (Obiectul contractului), incheiat intre cele doua parti>>. Ambele parti au recunoscut ca predarea a avut ca obiect echipamentul existent in mall-ul din Bacau, asadar unul second-hand. Consecinta logica este ca si precontractul a avut ca obiect, asa cum a sustinut reclamanta, un echipament folosit, iar nu unul nou, cum a sustinut paratul.
Mai mult decat atat, in acelasi proces-verbal de predare-primire se mentioneaza ca beneficiarul declara ca a primit bunurile mentionate in precontract in stare perfecta si se obliga, sub sanctiunea pierderii oricarui drept de folosinta, sa semneze si sa-si insuseasca contractul de inchiriere cu promisiune de vanzare initiat de furnizor. Asadar, se face din nou referire la precontract, iar din modul de formulare rezulta fara niciun dubiu ca momentul predarii-primirii echipamentului a fost anterior incheierii contractului de inchiriere cu promisiune de vanzare, asa cum a sustinut reclamanta, iar nu ulterior, cum a sustinut in mod neintemeiat paratul.
O alta aparare a paratului care este contrazisa de probele administrate, are in vedere destinatia sumelor pentru care s-a facut dovada ca au fost expediate prin serviciul OMV- WE. La filele 87-90 dosar Judecatoria Iasi s-a facut dovada expedierii urmatoarelor sume de bani: la data de 16.12.2010 NS a expediat catre DM suma de 5800 lei; la data de 20.12.2010 NN a expediat catre aceeasi DM suma de 5000 lei; la data de 29.12.2010 NN a expediat catre DM suma de 9000 lei; la data de 29.01.2011 SC a expediat catre DG suma de 21250 lei. Cu privire la aceste sume, reclamanta a sustinut ca au reprezentat plati facute in onorarea contractului de inchiriere cu promisiune de vanzare incheiat intre S.C A. S.R.L si S.C R. S.R.L, in vreme ce paratul a sustinut ca aceste sume au reprezentat o restituire partiala a imprumutului autentificat sub nr. 3149/25.11.2010. Ca justificare a faptului ca platile erau facute catre alte persoane decat el, imprumutatorul, paratul a sustinut ca prin natura serviciului sau efectueaza frecvente deplasari in tara si in strainatate, iar familia DG sunt finii sai de cununie si incasau acei bani in numele lui, remitandu-i la intoarcerea in localitatea de domiciliu.
Tribunalul apreciaza ca nu pot fi retinute aceste aparari. Pe de o parte, prin contractul de imprumut autentificat sub nr. 3149/25.11.2010, partile au convenit ca sumele de bani sa fie achitate in numerar, dar au stipulat si alternativa achitarii intr-un cont deschis pe numele paratului la OTP Bank Sucursala Piatra Neamt. In aceste conditii, daca raportul juridic intervenit intre parti, persoane fizice, nu avea nicio legatura cu cele doua contracte incheiate intre societati, asa cum a raspuns paratul in interogatoriu la intrebarea nr. 25, nu exista nicio justificare care sa se incadreze intr-o logica prezumabila, pentru ca reclamanta sa nu vireze ratele de restituire a imprumutului in contul imprumutatorului si sa apeleze la transferul acestora catre alte persoane, respectiv administratorul firmei S.C A.S.R.L, DM si sotul acesteia, DA. Pe de alta parte, desi sustine ca reclamanta i-ar fi restituit in total suma de 41050 lei (echivalentul a mai mult de 9000 euro), in notificarea trimisa reclamantei prin BEJ NT la data de 26.02.2013, paratul o someaza pe reclamanta sa achite suma integrala, de 60.000 euro, iar prin cererea de interventie in procedura executarii silite initiata de BEJ ZC in dosarul nr. xxx la cererea unui creditor al reclamantei, AS, la data de 29.07.2013 paratul solicita inscrierea pe lista creditorilor cu suma de 60.000 euro pe care o indica a fi nerestituita.
Inconsecventa atitudinii paratului este accentuata si de depozitia martorului audiat la solicitarea sa, care a sustinut ca S.C R. S.R.L nu a achitat nicio suma din obligatiile contractuale asumate cu privire la achizitionarea echipamentului de proiectie, desi la fila 29 reclamanta a depus copia unui inscris neautentificat, redactat de administratorul S.C A. S.R.L, DM, care atesta primirea la data de 1.02.2011 de la numitul SC a sumei de 10.000 euro ”diferenta rate restante pentru cinema 7D”. In ciuda acestei mentiuni clare a ceea ce reprezenta aceasta suma, folosirea termenului de diferenta implicand ideea ca anterior mai fusesera efectuate si alte plati pentru achitarea echipamentului, aparatorul paratului sustine la ultimul termen de judecata, contrar oricaror evidente, ca acea suma reprezenta tot o restituire a imprumutului intervenit intre cele doua persoane fizice parti in prezentul dosar.
Aceste aspecte de fapt rezultate din probele administrate, coroborate cu imprejurarea ca, asa cum a declarat martorul NN, care a aratat ca a asistat la discutiile dintre parti legate de termenele de restituire a sumei ce aparea ca imprumutata, partile au convenit sa pastreze ca date de restituire termenele de plata stabilite in precontractul incheiat intre societati, converg catre concluzia ca obiectul si cauza contractului de imprumut nu exista, acest act juridic incheiat intre parti avand legatura indisolubila cu relatiile desfasurate intre cele doua societati comerciale si avand doar menirea de a asigura respectarea obligatiei S.C R. S.R.L de a constitui in favoarea S.C A. S.R.L o garantie reala imobiliara pentru respectarea termenilor contractuali conveniti prin precontractul incheiat.
In contextul tuturor acestor aspecte de fapt relevate de probele administrate in cauza, tribunalul va inlatura din depozitia martorului DA, audiat la solicitarea paratului, sustinerea acestuia cum ca ar fi vazut intamplator, fara a fi solicitat de parti a fi martor, cum paratul i-ar fi remis reclamantei, la sfarsitul lunii noiembrie 2010, o importanta suma de bani in valuta, in cafeneaua G., aceasta declaratie neputand fi coroborata cu restul probelor efectuate.  
Lipsa cauzei contractului de imprumut nu poate fi acoperita de faptul ca paratul ar fi urmarit sa se asigure ca societatea comerciala pe care a reprezentat-o in precontract va primi sumele convenite ca pret al inchirierii sistemului de difuzare si proiectie digitala. In cazul contractelor de imprumut, scopul imediat il constituie prefigurarea mentala de catre fiecare parte a prestatiei efectuate. Or, in speta, a lipsit atat intentia paratului de a remite efectiv reclamantei suma de 60.000 euro cu titlu de imprumut, cat si intentia reclamantei de a restitui paratului aceasta suma neprimita, actul fiind incheiat doar pentru a se putea institui garantia imobiliara.
Partile au avut reprezentarea clara a faptului ca, in realitate, reclamanta nu va primi, iar paratul nu va da vreo suma de bani, fiind constiente de actul simulat la care au recurs si de consecintele lui. In aceste conditii, lipseste unul dintre elementele ce intra in structura cauzei, respectiv scopul imediat, ceea ce echivaleaza cu absenta unui element esential al actului juridic, astfel incat sanctiunea este nulitatea absoluta. Prin cele expuse in considerentele ce preced, prezumtia prevazuta de  art. 967 Cod civil a fost rasturnata, instanta constatand cauza falsa in considerarea careia partile s-au obligat la contraprestatii. Desi clauzele contractuale s-au format prin consimtamantul partilor, au fost fondate pe o cauza falsa, iar in acord cu prevederile art. 966 Cod civil, obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa nu poate avea niciun efect.
Avand in vedere principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului principal, dat fiind ca acceptul reclamantei de a se lua inscriptie ipotecara asupra apartamentului reprezinta un accesoriu al contractului de imprumut, contractul va fi anulat in totalitatea lui. Prin raspunsul la interogatoriu, intrebarea nr. 24, paratul a confirmat ca ipoteca instituita asupra apartamentului reclamantei nu garanta si executarea contractului incheiat ulterior intre societatile comerciale, care viza o suma mult mai mica drept pret al inchirierii (26.000 euro fata de suma de 106.000 euro din primul act, denumit precontract).
Fata de cele retinute, urmeaza a fi admisa actiunea reclamantei si a se constata nulitatea absoluta a contractului de imprumut garantat prin ipoteca incheiat intre parti – reclamanta in calitate de imprumutat si parat in calitate de imprumutator – si autentificat sub nr. 3149/25.11.2010 de BNP HI.
Potrivit art. 1800 al. 1 pct. 1 Cod civil, privilegiile si ipotecile se sting prin stingerea obligatiei principale. Aceasta include si nulitatea obligatiei principale, care atrage desfiintarea ipotecii, astfel ca in temeiul art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare, in forma anterioara modificarilor aduse prin Noul Cod civil, (care potrivit art. 76 din Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil se aplica numai actelor juridice incheiate dupa intrarea in vigoarea a Codului civil) va fi admis si capatul de cerere accesoriu al actiunii reclamantei, avand ca obiect radierea ipotecii instituite in favoarea paratului si inscrisa in Cartea Funciara a mun. Iasi prin incheierea nr. 98555/29.11.2010 a O.C.P.I Iasi asupra imobilului reclamantei, apartament compus din trei camere plus dependinte, situat in mun. Iasi. Acest text de lege indreptateste orice persoana interesata a cere rectificarea inscrierilor din cartea funciara, daca printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat ca inscrierea sau actul in temeiul caruia s-a efectuat inscrierea nu a fost valabil.
Instanta va face in cauza si aplicarea dispozitiilor art. 18 din O.U.G nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila, potrivit carora cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin incuviintarea ajutorului public judiciar vor fi puse in sarcina celeilalte parti, daca aceasta a cazut in pretentiile sale. Partea cazuta in pretentii va fi obligata la plata catre stat a acestor sume.
Intrucat prin incheierea pronuntata la data de 24.04.2013 in prezentul dosar de Judecatoria Iasi, reclamanta NS a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru datorata pentru cele doua capete de cerere ale actiunii, in cuantum total de 6.765 lei, iar paratul este cazut in pretentii, acesta va fi obligat sa plateasca catre stat suma mentionata, cu titlu de cheltuieli judiciare.