Aplicarea Ordinului 50/1990, ale H.G. nr. 456/1990, H.G. 261/22.02.2011 si ale Ordinului MICHP nr. 969/04.06.1990 inainte si dupa anul 2001.

Aplicarea Ordinului 50/1990, ale H.G. nr. 456/1990, H.G. 261/22.02.2011 si ale Ordinului MICHP nr. 969/04.06.1990 inainte si dupa anul 2001.

Sectia I civila. Sentinta civila nr. 1207/22.09.2011


Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr. /103/2010 din 15.04.2010, reclamantii B.I., S. C., etc. au chemat in judecata parata SC „AZOCHIM” SRL, cu sediul in Savinesti, str. Uzinei, nr.2, judetul Neamt, prin lichidator judiciar, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate ca au prestat activitate profesionala in grupa I de munca, timp de lucru 100% si sa fie obligata parata sa emita pentru fiecare reclamant in parte o adeverinta din care sa rezulte  perioada lucrata in grupa I de munca, astfel cum este aceasta individualizata in tabelul anexat actiunii.
In motivarea actiunii, ce potrivit dispozitiilor art.270 din Codul muncii republicat este scutita de plata taxei judiciare de timbru, reclamantii arata ca au desfasurat activitate in grupa a-II-a de munca in cadrul SC „AZOCHIM” SA, in conditii grele de munca, intr-un mediu toxic, avand in vedere obiectul de activitate al unitatii parate, respectiv producerea de nitrocalcar, azotat de amoniu granulat, uree, ingrasaminte lichide tip UAN, alte produse secundare si semifabricate complete.
Sustin reclamantii ca de la data angajarii si pana la momentul incetarii raporturilor de munca, parata ar fi trebuit sa le acorde grupa I de munca, cu consecinta reducerii varstei de pensionare, motivat de faptul ca si-au desfasurat activitatea in conditii deosebite  fapt ce a influentat  negativ starea de sanatate fizica si psihica a acestora, in conditiile in care la locul de munca se inregistra un grad de toxicitate ridicat, cu noxe, radiatii si atmosfera incarcata cu praf de fosforita, fara a exista posibilitatea de a inlatura efectele produse asupra starii de sanatate.
Intrucat Constitutia Romaniei, prin dispozitiile art. 22 si 34 consacra in termeni clari dreptul la viata, la integritate psihica si dreptul la ocrotirea sanatatii, in masura in care aceste drepturi fundamentale nu pot fi protejate, se impune a se acorda o compensatie pentru pierderea prematura a dreptului la viata  cauzate de conditiile de munca extrem nocive, compensatie care se materializeaza in cazul de fata prin incadrarea in grupa de munca corespunzatoare.
Prin Legea nr.319/2006 privind securitatea si sanatatea in munca s-au reglementat notiunile de locuri de munca in conditii deosebite, zone periculoase si activitati periculoase (art.5 din lege), putandu-se astfel constata ca, in raport de cele reglementate de  actul normativ, activitatea desfasurata de reclamanti se justifica a fi incadrata in grupa I de munca intrucat acestia lucrau permanent intr-un mediu cu expunere la risc pentru sanatatea si integritatea lor, in preajma unor instalatii extrem de periculoase, in mediu toxic cu emisii majore de noxe si cu posibilitatea declansarii unor boli profesionale, cu risc inalt de accidentare, cauzate de procesul tehnologic.
Mai arata reclamantii ca nu  s-au solicitat nici compensatii banesti si nici administrarea de alimente de protectie, ci scurtarea perioadei de expunere la substantele nocive, acest lucru fiind posibil prin incadrarea corespunzatoare in conditii deosebite de munca, mai ales ca odata cu inaintarea in varsta scade si capacitatea organismului de aparare la factorii nocivi atat din punct de vedere fizic si psihic, organismul fiind expus la boli incurabile.
In drept, reclamantii si-au intemeiat cererea pe dispozitiile art.49 Cod procedura civila, Ordinul 50/1990, art.248 alin.1 si 3 Codul muncii si art.19 alin.4 din Legea nr.13/2000.
In dovedire, reclamantii au inteles sa se foloseasca de proba cu inscrisuri, anexand in copie cartile de munca, precum si de proba cu expertiza tehnica in specialitatea chimie.
Parata SC „AZOCHIM” SA Savinesti, prin lichidator judiciar nu a formulat intampinare si nici nu a solicitat administrarea de dovezi in aparare.
Pentru primul termen de judecata acordat in aceasta cauza la data de 04.06.2010, s-a formulat cerere de interventie in interes propriu de intervenientul I. C., cerere incuviintata in principiu la acelasi termen de judecata la care tribunalul a dispus totodata si disjungerea cererilor formulate de fiecare reclamant in parte si respectiv de intervenient, in scopul unei judicioase administrari a probatoriului.
In aceste conditii cererea formulata de reclamantul C. C.  a fost disjunsa si inregistrata separat in cadrul prezentului dosar inregistrat sub nr. /103/2010, prin aceasta sus numitul reclamant solicitand  sa se constate ca perioada  08.07.1977-02.10.2001 in care a lucrat ca lacatus mecanic in cadrul unitatii parate se incadreaza in grupa I de munca cu obligarea fostului angajator la emiterea unei adeverinte in acest sens.
La acelasi termen de judecata din 04.06.2010, tribunalul a invocat, in raport de temeiul de drept al cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost precizat de aparatorul ales al reclamantului, ca fiind reprezentat de dispozitiile art.111 Cod procedura civila, exceptia inadmisibilitatii actiunii in constatare.
Raspunzand exceptiei invocate, reclamantul a aratat ca exceptia inadmisibilitatii actiunii este o exceptie de fond, peremptorie, ce nu poate fi analizata de instanta decat in urma administrarii de probe, intrucat in caz contrar s-ar incalca accesul liber la justitie, cu consecinte extrem de grave pentru reclamant.
In sustinerea acestui raspuns reclamantul reitereaza motivele din cererea introductiva de instanta referitoare la mediu de lucru in conditii deosebite, ce justifica incadrarea sa grupa I de munca.
De asemenea, se mai invoca de reclamant si existenta unei practici judiciare unitare in aceasta materie, facandu-se referire la mai multe  hotarari judecatoresti pronuntate in cauze similare, prin care s-au recunoscut drepturile solicitate privind incadrarea in grupe superioare de munca. In atare conditii, in cauza de fata nu s-ar putea pronunta o solutie contrara invocandu-se in acest sens Cauza Beian prin care CEDO a statuat ca a existat o incalcare a art.6 alin.1 din Conventie, art.14 din Conventie, combinat cu art.1 din Protocolul 1 la Conventie pe considerentul ca instantele judecatoresti au pronuntat hotarari contradictorii in aceleasi cauze, provocand un prejudiciu partii prin neuniformizarea jurisprudentei.
In completarea temeiurilor de drept ale cererii initiale, reclamantul a inteles sa se prevaleze si de dispozitiile H.G. 481/1990, art.2 din Decretul – lege nr.68/1990, art.19 alin.4 din Legea 19/2000, art.248 alin.1 si 3 din Codul muncii, art.14 din CEDO combinat cu art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie, jurisprudenta CEDO (Cauza Tatar si Tatar vs. Romania – dreptul la un mediu sanatos, Cauza Bacila vs. Romania  – condamnare pentru poluare si Cauza Beian vs. Romania – practica neunitara).
Parata SC „AZOCHIM” SA Savinesti  prin lichidator judiciar, a solicitat respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii, intrucat prin actiunea de fata reclamantul a inteles sa solicite obligarea unitatii parate la acordarea grupei I de munca pentru perioada lucrata, conform contractului individual de munca, in raport de conditiile deosebite de munca in care si-a desfasurat activitatea, temeiul de drept al acestei solicitari fiind reprezentat de prevederile Ordinului 50/1990, ale art.19 alin.4 din Legea 19/2000 cu modificarile ulterioare si ale art.248 alin.1 si 3 din Codul muncii.
Apreciaza parata ca actiunea reclamantului poate fi analizata pe fond, in acest scop fiind insa necesar a se efectua o expertiza tehnica de specialitate pentru a se putea verifica conditiile concrete de munca in care
si-a desfasurat activitatea reclamantul care sa justifice incadrarea in grupa I de munca. De altfel, acest punct de vedere a fost insusit deja in doua cauze similare de catre Tribunalul Neamt, ce in urma administrarii probei cu expertiza a admis actiunile formulate prin doua hotarari judecatoresti, devenite irevocabile, respectiv sentinta civila nr.1/C/14.01.2010 si sentinta civila nr.294/C/09.03.2010.
La termenul de judecata din 19.11.2010 tribunalul a revenit asupra exceptiei inadmisibilitatii actiunii, exceptie ce a fost ridicata din oficiu, apreciind ca nu se mai impune sustinerea sa in raport cu precizarile formulate de reclamant asupra obiectului actiunii si a temeiurilor de drept ale acesteia.
La solicitarea reclamantului, in cauza s-a administrat proba cu inscrisuri, fiind anexate in copie buletinele de noxe din perioada vizata in actiune, documentatia ce a stat la baza incadrarii salariatilor in grupe de munca, conform Ordinului 50/1990 (filele 25 – 114 vol. II) precum  si proba cu expertiza tehnica in specialitatea chimie, concluziile acesteia fiind anexate la dosarul cauzei , unde a mai fost depus si „Tabelul cu incadrarea locurilor de munca la SC AZOCHIM SA” inregistrat sub nr.381/03.02.1997.
Tribunalul, analizand actele si lucrarile dosarului constata ca prezenta actiune nu este intemeiata, urmand sa o respinga in consecinta pentru considerentele ce se vor expune in continuare.
Prin cererea introductiva de instanta,astfel cum a fost ulterior precizata sub aspectul temeiurilor de fapt si de drept, reclamantul C. C. a solicitat sa se constate ca perioada 08.07.1977-02.10.2001 in care a lucrat ca lacatus mecanic     in cadrul  unitatii   parate se incadreaza in grupa I de munca cu consecinta obligarii fostului angajator la eliberarea unei adeverinte in care sa fie atestata perioada lucrata in grupa I de munca.
Din verificarea mentiunilor inregistrate in carnetul sau de munca ,  tribunalul retine ca reclamantul, in perioadele anterior mentionate, a fost  salariatul unitatii parate, in calitate de lacatus mecanic  lucrand  in cadrul Sectiei Mecanica si al Atelierului CUPS, activitatea  desfasurata  fiind  incadrata  in  grupa  a  II  a  de  munca,  conform  dispozitiilor  Ordinului  nr.50/1990, ale art. 2  din H.G.  nr. 559/1990  privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimica si petrochimica si Ordinului  nr.969/1990, in procent de 100%.
Potrivit dispozitiei legale cadru privind incadrarea in gupele I si II  de munca , reprezentata de Ordinul nr.50/1990, aceasta se realiza in situatia in care, cu toate masurile luate de unitate pentru normalizarea conditiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activitatile, meseriile, functiile) prevazute in aceste grupe depasea nivelul maxim admis prevazut in Normele republicane de protectie a muncii, existenta conditiilor deosebite la locurile de munca cu noxe fiind necesar sa rezulte  din determinarile de noxe, efectuate de catre organele Ministerului Sanatatii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unitatilor. Aceste determinari trebuiau confirmate de catre inspectorii de stat teritoriali pentru protectia muncii care, la data efectuarii analizei, constatau  daca  s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a conditiilor si ca toate instalatiile de protectie a muncii functionau normal ( art.4 si 5 din Ordin).
In conformitate cu aceeasi prevedere legala anterior citata,  nominalizarea  persoanelor care se incadreaza  in grupele I si II de munca  se realiza  de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare ,  etc .
In  aplicarea  prevederilor  legale  sus  invocate,unitatea parata  a  fost  aprobat  Tabelul  nr. 381/03.02.1997   de  incadrare  a  personalului   din cadrul S.C. Azochim S.A. in  grupa  I si II  de  munca,  conform  Ordinului  MM-MS  nr.50  din  05.05.1990,  HG  nr.559/17.05.1990  si  a  Ordinului  nr.969/04.06.1990 , a Ordinului nr.125/1990 si a Ordinului nr.1566/1995.
De mentionat  insa ca la momentului aparitiei Ordinului nr.50/1990 unitatea parata a procedat  direct la incadrarea fiecarui salariat in grupa de munca corespunzatoare,  cum este si cazul reclamantului  din prezenta actiune ce a fost incadrat  pentru toata perioada lucrata in cadrul acestei unitati in grupa a II a de munca, fara a se  mai face aceasta nominalizare prin  Tabelul ce s-a intocmit abia in anul 1997, si care a fost inregistrat sub nr.318/1997 ,tabel conform caruia locul de munca al acestuia se regasea in continuare incadrat in grupa a II a de munca.
In acest sens se impune a se sublinia ca, la momentul actual unitatea parata se afla in procedura falimentului, iar in arhive unitatii nu s-au putut identifica decat partial buletinele de masuratori ale noxelor inregistrate in unitate dupa anul 1990 , precum si un studiu cu privite la gradul de poluare in perimetrul extrauzinal  al S.C. Azochim S.A, ce a fost insotit de un studiu de impact si de analiza  impactului ecologic asupra mediului.
Revenind la situatia reclamantului se constata ca nominalizarea si incadrarea  in grupa a II a  de munca a locurilor unde acesta  si-a desfasurat efectiv activitatea s-a realizat cu  respectarea actelor normative la care s-a facut anterior referire, in niciunul dintre acestea meseria de lacatus mecanic, neregasindu-se printre cele mentionate in anexele la respective acte normative ca incadrandu-se in grupa I  de munca, aceeasi situatia regasindu-se si in privinta locurilor de munca unde cel in cauza a lucrat efectiv.
  Astfel, raportat la obiectul de activitate al unitatii parate, tribunalul retine ca nu toate sectiile si compartimentele, inclusiv cele din procesul productiv au fost nominalizate de actele normative anterior citate, ca incadrandu-se in grupa I de munca, relevanta deosebita avand in acest sens H.G. nr.456/1990, H.G. nr.559/1990 si Ordinul nr. 969/1990. Din coroborarea continutului acestor documente reiese ca in privinta ingrasamintelor chimice complexe (azot,fosfor,potasiu) numai activitatea de fabricare, granulare, conditionare, incarcare, ambalare, depozitare, descarcare si manipulare se incadra in grupa I  de munca ( vezi  punctul 14 din Anexa la H.G. nr.456/1990), in vreme ce restul activitatilor din cadrul unitatii de profil chimic se incadra in grupa a II a de munca, astfel cum rezulta neindoielnic din continutul listei anexa la Ordinul nr.969/1990.
Prin urmare, chiar  daca la momentul aparitiei reglementarilor legale in aceasta materie parata nu a procedat la nominalizarea si incadrarea pe unitate a locurilor de munca, prin  intocmirea unui tabel centralizator cu toate locurile de munca din sectiile si compartimentele sale, se constata ca s-a procedat individual la aceasta nominalizare si incadrare, fapt atestat de mentiunile din carnetul de munca al reclamantului, unde s-a inscris, chiar de la aparitia respectivelor acte normative ca activitatea prestata de acesta in meseria mai sus aratata se incadreaza in gupa a II a de munca, timp de lucru 100% conform art.5 din Lista anexa la Ordinul nr.969/1990.
Cat timp activitatea desfasurata de reclamant si locurile de munca unde a lucrat efectiv apar nominalizate ca incadrandu-se in grupa a II  a de munca, conform actelor normative anterior citate, aceste incadrari legale nu pot fi ignorate,  unitatea parata nefacand decat sa procedeze la aplicarea lor intocmai , neputandu-se sustine ca acordarea grupei a II a de munca ar fi fost rezultatul unei  eronate aplicari a respectivelor  prevederi legale.
Se  impune de asemenea, a se sublinia ca in cauza de fata nu ne aflam in situatia in care activitatile desfasurate de reclamant nu  s-ar regasi nominalizate  in niciunul dintre actele normative din acest domeniu, pentru a se justifica o eventuala extindere a aplicarii lor, inclusiv sub aspectul incadrarii intr-o grupa superioara de munca, intrucat desi la momentul elaborarii si adoptarii lor respectivele ordine sau hotarari de guvern nu puteau avea caracter exhaustiv , data fiind multitudinea si complexitatea activitatilor de fabricatie si productie din diferitele domenii ale economiei, totusi, pentru functiile detinute de reclamanta si locurile de munca unde a desfasurat efectiv activitate aceste activitati se regasesc enumerate in textele de lege.
 Din examinarea motivelor de fapt ale actiunii reclamantului tribunalul  observa ca, pe langa  invocarea  conditiilor nocive in care aceasta si-a desfasurat activitatea,  se  contesta practic insasi corectitudinea actelor normative din acest domeniu sub aspectul nominalizarii diferitelor activitati ca incadrandu-se in grupa I sau II  de munca, sustinandu-se in acest context ca procesul de productie din cadrul unitatii parate genera noxe atat de toxice si o poluare a mediului inconjurator  atat de grava, incat s-ar fi justificat ca toti salariatii sa beneficieze de incadrare in grupa I  de munca.
Dincolo de faptul ca legalitatea respectivelor acte normative nu poate face obiectul analizei in prezenta cauza, nefiind de competenta acestei instante, ce  nu a fost, de altfel, investita cu o asemenea solicitare formulata pe cale  principala sau incidentala, se impune a se arata ca vointa legiuitorului asa cum a fost exprimata prin Ordinul 50/1990 a fost aceea de a acorda un beneficiu angajatilor ce erau incadrati in locuri de munca, isi desfasurau activitatea sau se incadrau in categorii profesionale care implicau un grad ridicat de noxe, conditii nefavorabile de climat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc de explozie, iradieri sau infectare, etc,  inclusiv pentru cei care au lucrat in aceste conditii anterior anului 1990, astfel ca pentru perioada 1 ianuarie 1976 – 31 decembrie 1989 , incadrarea nu a fost conditionata de  existenta buletinelor de determinare a noxelor , realizandu-se cu toate acestea  diferentiat pe cele doua grupe de munca tinandu-se cont tocmai de gradul de expunere la factorii mai sus mentionati  pentru fiecare salariat sau categorie de salariati.
Cat priveste perioada ulterioara aparitiei Ordinului nr.50/1990 si a celorlalte acte normative din acelasi domeniu, pentru care incadrarea in grupe de munca a fost  conditionata de existenta buletinelor de determinare a noxelor, dat fiind ca la nivelul unitatii parate nu s-au putut identifica decat un numar nesemnificativ de asemenea documente, s-a incuviintat in cauza efectuarea unei expertize tehnice in specialitatea chimie pentru a se verifica, functie de obiectul de activitate al unitatii parate , care erau conditiile concrete de munca din sectiile sau compartimentele unde a lucrat reclamantul  si daca acestea justificau o eventuala incadrare intr-o grupa superioara de munca,si implicit a corectitudinii incadrarii reclamantului  in grupa a II  a de munca , concluziile acestei lucrari intocmita  de expert P. C. fiind anexate la  dosarul cauzei.
Cu toate ca obiectivele expertizei incuviintate au fost clar si explicit formulate, cu trimitere directa la verificarea situatiei concrete a locurilor de munca si a activitatilor desfasurate de reclamant, din examinarea continutului acestei lucrari se constata ca aceasta cuprinde in  cea mai mare parte aprecieri  de ordin general legate de obiectul de activitate al S.C. Azochim S.A. si de poluarea mediului inconjurator generata de aceasta unitate, cu referiri la diferite boli profesionale si alte consecinte daunatoare ale sanatatii desprinse insa pe baza  unor articole din presa centrala sau locala, a unor studii medicale ce nu au legatura cu cauza de fata ori a unor rapoarte ori studii de impact asupra mediului inconjurator  intocmite chiar de catre unitatea parata in perioada 1996- 2005. Astfel, dupa cum se poate observa din analiza acestei lucrari de specialitate  verificarea conditiilor concrete de munca ale reclamantului s-a rezumat aproape exclusiv la descrierea amplasarii sectiei unde reclamantul si-a desfasurat activitatea, ce se afla in vecinatatea unor sectoare de activitate incadrate in grupa  I de munca,   de la care s-ar fi transmis noxe ori alti factori poluanti si catre sectorul celui dintai, acesta constituind in fapt unicul considerent, alaturi de poluarea existenta in general pe intreaga platforma uzinala ,  pe care experta isi intemeiaza concluzia conform careia s-ar justifica incadrarea intr-o grupa superioara de munca. De asemenea nu poate fi ignorat faptul ca, in loc sa verifice in concret si sa descrie situatia locurilor de munca unde si-a desfasurat activitatea in mod efectiv reclamantul prin raportare la procesele tehnologice implicate de munca acestuia si de materiile prime utilizate de cel in cauza , cu referire si la eventualele buletine privind masuratorile noxelor in masura in acestea au putut fi identificate in arhiva unitatii, experta s-a rezumat la  prezentarea aspectelor de ordin general legate de locatie, cu referiri la alte compartimente sau sectoare decat  cele ce interesau in cauza, facand  sublinieri, deosebit de importante, in opinia sa, legate de poluarea  grava generata insa de o alta unitate de profil invecinata, respectiv S.C. Fibrex Savinesti. De asemenea, in lucrarea sa experta face referiri inclusiv la mai multe articole de presa ce vizau activitatea desfasurata de acest agent economic si potentiala poluare pe care o poate genera; ori, dincolo de faptul ca respectivele comentarii si relatari in presa vizeaza o perioada ulterioara celei solicitate a se analiza in cauza de fata ,nu poate fi considerat acceptabil ca pentru formularea unor concluzii stiintifice, stfel cum s-au solicitat prin lucrarea de fata sa se invoce si sa se utilizeze ca material de documentare unul sau mai multe articole de presa din diferite ziare ce nu sunt de specialitate in domeniu, fiind asadar lipsite de orice fundament si suport tehnico-stiintific.
Cum concluziile acestei expertize s-au formulat nu pe baza verificarii situatiilor de fapt solicitate a fi avute in vedere de instanta relativ la activitatea concreta a reclamantului din prezenta actiune, reprezentand doar rezultatul generalizarii unor aspecte extrase din articole de presa, studii medicale sau de mediu fara legatura cu cauza sau cu perioada vizata de actiune, tribunalul nu va putea lua in considerare aceasta proba, apreciind  pe baza  celor anterior expuse ca exista suficiente temeiuri care sa justifice inlaturarea sa din cauza.
In  consecinta,  tribunalul constata ca, activitatea  desfasurata  de  reclamant  in  perioada  mentionata  in  petitul  actiunii    se  incadreaza  in   grupa  a  II - a  de  munca, in procent de 100%,  conform  prevederilor Ordinului nr.50/1990,  ale H.G. nr.456/1990  si  ale Ordinului  MICHP  nr.969/04.06.1990,   astfel  dupa  cum ,  in  mod  corect si  legal  a  fost  incadrata  de  unitatea  parata, nesubzistand niciun fel de temeiuri legale pentru schimbarea acestei incadrari .
In ceea ce priveste perioada ulterioara anului  2001, tribunalul retine ca a intervenit abrogarea Ordinului nr .50/1990  si a celorlalte acte normative ce au fost mai sus citate, prin Legea nr.19/2000( intrata in vigoare incepand cu 01.04.2001) si respectiv prin H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001 privind criteriile si metodologia de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, astfel ca ulterior acestor date nu mai putem vorbi de  incadrarea  locurilor de munca pe grupe de munca ,ci in conditii deosebite,operatiune ce se realizeaza dupa o metodologie  si o procedura detaliata pe larg in ultima hotarare de guvern la care am facut referire.
Cum reclamantul a inteles insa sa solicite acordarea grupei I  de munca iar nu a conditiilor deosebite, si pentru o perioada ulterioara datei de 01.04.2001, tribunalul constata ca o asemenea solicitare nu mai poate fi analizata pe fond,  ca urmare a abrogarii prevederilor legale ce reglementau conditiile de acordare a acesteia, neputandu-se sustine o eventuala aplicare prin analogie a dispozitiilor H.G. nr.261/2001, in lipsa unei solicitari exprese din partea reclamantului, ce a beneficiat de asistenta juridica calificata prin aparator ales in acest dosar inca de la momentul redactarii actiunii, tribunalul fiind tinut sub acest aspect a se pronunta in limitele investirii sale astfel cum au fost acestea stabilite prin cererea de chemare in judecata precizata prin raspunsul la exceptia inadmisibilitatii actiunii la care s-a facut referire mai sus.
Pe  de  alta  parte, nu poate fi ignorat nici faptul ca desi  reclamantul a cunoscut despre incadrarea data locurilor sale de munca  in grupa a II a inca de la momentul aparitiei actelor normative anterior citate, respectiv din anul 1990,  date fiind mentiunile din carnetul sau  de munca din perioada vizata de actiune, acesta nu a inteles sa le conteste la acel moment, desi aspectele de fapt care  sunt invocate in prezenta actiune pentru sustinerea solicitarii de acordare a grupei I de munca, ce vizeaza poluarea generata de platforma de la Azochim ii erau pe deplin cunoscute inca din acea perioada.
In acest context trebuie subliniat  faptul ca promovarea actiunii de fata s-a realizat dupa aparitia O.G. 100/2008, act normativ prin care persoanelor incadrate in grupa I si II  de munca, li s-a acordat pe langa beneficiul reducerii varstei de pensionare prevazute de Legea nr. 19/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, si pe acela ar cresterii punctajului pentru activitatea desfasurata in aceste conditii, punctaj care se acorda insa diferentiat pentru cele doua grupe de munca, fiind evident mai mare cel prevazut pentru grupa I de munca.
Astfel,  se observa ca practic, prin intermediul acestei actiuni reclamantul urmareste sa-si majoreze in mod absolut nejustificat punctajul pe baza caruia se determina drepturile sale de pensie, iar nu de reducerea varstei de pensionare ,intrucat acest beneficiu a fost recunoscut titularilor de pensii din sistemul asigurarilor sociale de stat inca de la aparitia Legii nr.19/2000, inclusiv reclamantului din cauza de fata prin acordarea grupei a II a  de munca.
Prin urmare, se constata ca daca s-ar recunoaste reclamantului grupa I de munca, acesta ar beneficia de majorarea nejustificata a punctajului  in vederea stabilirii drepturilor de sale de pensie intru-un cuantum majorat, fara a fi platit contributiile la fondul de asigurari sociale de stat la nivelul drepturilor salariale cuvenite prin incadrare in grupa I de munca.
In acest fel s-ar ajunge la crearea unei situatii discriminatorii in raport cu persoanele ce au desfasurat efectiv activitate in grupa I de munca, care au fost in mod corect incadrati in aceasta grupa de munca de angajatori, primind salarizarea corespunzatoare si achitand contributiile la bugetul asigurarilor sociale de stat raportat la veniturile salariale astfel determinate.
Asadar, contrar celor afirmate de reclamant nu se poate vorbi de discriminare pe considerentul neacordarii grupei I  de munca tuturor salariatilor din cadrul societatii parate unde se sustine ca a existat poluare si un mediu nociv de lucru, cat timp conditiile de munca ale acestora erau diferite, actele normative fiind emise nu in considerarea poluarii mediului inconjurator generata  de acesti agenti economici, intrucat o asemenea poluare era suportata nu numai de lucratorii din respectiva unitate, dar si de intreaga populatie din zonele invecinate sau limitrofe, aceste aspecte neavand legatura insa cu cauza de fata, ci a conditiilor  deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
A recunoaste tuturor salariatilor din cadrul unitatii parate grupa I de munca, indiferent de locul unde si-au desfasurat activitatea insemna implicit a-i discrimina pe acei angajati care au lucrat efectiv in locuri de munca incadrate in grupa I de munca ,conform actelor normative mai sus mentionate, care au lucrat in conditii mult mai grele comparativ cu ceilalti salariati din unitate , cu privire la care s-a recunoscut oricum suportarea si de catre acestia a consecintelor negative generate de mediul de lucru, dar care erau mai reduse, acordandu-li-se in consecinta grupa a II a de munca.
Prin urmare nu se poate vorbi in aceasta cauza de discriminare in sensul prevazut de O.G. nr.137/2000 ,salariatii in cauza neaflandu-se in situatii similare sau comparabile, diferenta de tratament sub aspectul incadrarii locurilor de munca cu influenta asupra salarizarii si a celorlalte drepturi de asigurari sociale  fiind pe deplin justificata de conditiile de munca diferite  in care si-au desfasurat in concret  activitatea fiecare dintre acestia.
Pe de alta parte, cat timp reclamantul nu a avut vreodata recunoscuta grupa I de munca, pe toata durata cat a desfasurat activitate in cadrul unitatii parate in functiile anterior mentionate aceasta fiind incadrata in grupa a II a de munca, nu se poate vor existenta unei incalcari a art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, intrucat protectia impotriva discriminarii este conferita de norma europeana doar in legatura cu drepturile aparate si recunoscute de prezenta conventie, cel in cauza nefiind in masura sa probeze existenta unui drept de proprietate asupra bunului reprezentat de beneficiile de ordin social sau pecuniar cuvenite in  urma incadrarii in grupa I de munca, cat timp nu i s-a recunoscut vreodata un asemenea drept sau macar indreptatirea la o asemenea recunoastere, de natura a-i genera cel putin o speranta legitima in legatura cu acest drept.
 Faptul ca alti salariati ce au lucrat in conditii identice au beneficiat de grupa I de munca nu a fost dovedit de reclamant, iar in ceea ce jurisprudenta invocata in cauza nu poate determina admiterea cererii acestuia atat timp cat nu a fost facuta dovada existenta a conditiilor identice sau similare de munca.
In aceste conditii nu se poate retine nici existenta unei incalcari a dreptului la un proces echitabil consacrat  de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, determinata de existenta unei practici neunitare a instantelor de judecata in aceeasi problema de drept, cu referire la Cauza Beian contra Romaniei, din simplul considerent ca actiunile judecatoresti solutionate prin sentintele civile nr. nr.1/C/14.01.2010 si nr.294/C/09.03.2010 pronuntate de Tribunalul Neamt  , au  avut doar in principiu un obiect similar cu cel din cauza de fata, respectiv  incadrarea in grupa I de munca,  persoanele respective vizand  alte perioade si  desfasurandu-si  activitatea alte locuri de munca decat cel in care a lucrat reclamantul din cauza de fata, solutionarea unor asemenea cereri presupunand analizarea situatiei ce se particularizeaza pe fiecare salariat, functie de elementele anterior mentionate  care nu permit extragerea unor concluzii cu valabilitate generala pentru toti salariatii din cadrul societatii parate. Simplul fapt ca toate aceste persoane au fost salariatii aceleiasi unitati economice ,nu inseamna ca acestia s-au aflat in situatii similare, cat timp asa cum s-a subliniat, conditiile de munca efective difereau de la o sectie la alta, respectivele  diferente constituind si motive pentru  incadrarea in grupe distincte de munca,  astfel ca nici hotararile judecatoresti pronuntate  asupra actiunilor promovate de acestia pot fi invocate ca precedent de natura a justifica pronuntarea unei solutii similare si in prezenta actiune.
In concluzie, fara a contesta mediul toxic existent pe platforma S.C. AZOCHIM S.A., tribunalul apreciaza ca nu se  acorda grupa I de munca tuturor persoanelor ce au lucrat la aceasta societate intrucat s-ar ajunge la  incalcarea vointei legiuitorului, care a inteles sa stabileasca criterii exacte de incadrare in grupa I respectiv grupa a II-a de munca, creandu-se  o inechitate in defavoarea celor care efectiv si-au desfasurat activitatea in conditiile pentru care legiuitorul a stabilit incadrarea in grupa I de munca.
Pentru toate aceste considerente de natura a invedera netemeinicia sustinerilor reclamantului, ce in mod corect a fost incadrata in grupa a II de munca, cu respectarea actelor normative anterior mentionate, tribunalul a respins in consecinta actiunea formulata.