Cerere de rejudecare dupa extradare Conditii. Potrivit art.522 ind.1 alin.1 Cod proc. penala, in cazul extradarii unei persoane ...

Cerere de rejudecare dupa extradare                        Domeniu asociat:
Conditii.                                                                        Cooperare judiciara
Potrivit art.522 ind.1 alin.1 Cod proc.                       internationala
penala, in cazul extradarii unei persoane
judecate si condamnate in lipsa, cauza poate
fi rejudecata de catre instanta romana care
a judecat in prima instanta, la cererea
condamnatului. Prin urmare, rejudecarea nu
este obligatorie, cererea putand fi respinsa
daca instanta constata ca cel condamnat a
avut cunostinta de procesul penal.
(sentinta penala nr.183/P/2010)



S-a inregistrat la aceasta instanta, cererea de rejudecare dupa extradare, formulata in conditiile art. 5221 Cod procedura penala, de condamnat.
Acesta a sustinut ca in ceea ce-l priveste, nu au fost respectate dispozitiile procedurale privind citarea persoanelor cu domiciliul in strainatate si nici cele privind asigurarea prezentei inculpatului la judecata pentru audiere, inclusiv prin mandat de aducere, aspecte absolut necesare pentru stabilirea adevarului si a existentei faptei.
Condamnatul a mai invocat faptul ca procurorul de caz, i-a incalcat drepturile procedurale si drepturile constitutionale, prin manipularea declaratiilor partilor vatamate, cu scopul de a obtine condamnarea sa, transformand o actiune personala intr-un caz penal, manifestand dispret fata de adevar, situatie in care nu a mai functionat prezumtia de nevinovatie.
Condamnatul a aratat ca Tribunalul Neamt a respins propunerea privind arestarea sa preventiva, iar Curtea de Apel Bacau a inlaturat masura interdictiei de a nu parasi tara, intrucat nu existau dovezi ca a savarsit vreo infractiune.
De asemenea, in momentul in care a fost trimis in judecata, nu i-a fost pus la dispozitie rechizitoriul intocmit de procuror.
Condamnatul a precizat ca, atunci cand a restituit pasaportul, autoritatile  judiciare i-au permis sa plece din tara, existand si un proces verbal din care rezulta ca nu s-a sustras de la judecata, iar Curtea de Apel Bacau a apreciat ca nefiind necesara mentinerea masurii arestarii preventive luata impotriva sa.
In consecinta, a fost judecat si condamnat, desi la dosar nu au fost administrate alte probe, iar audierea sa era necesara, fiind vorba de o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de patru ani.
Pentru motivele expuse, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei si pronuntarea unei solutii de achitare, intrucat este nevinovat.
Examinand lucrarile si materialul din dosarul cauzei, se retin urmatoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Neamt, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului, pentru comiterea infractiunilor prevazute de art. 197 alin.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 201 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 201 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 189 alin.1,2 Cod penal, art. 20 raportat la art. 197 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
Prin sentinta penala pronuntata de Tribunalul Neamt, a fost condamnat inculpatul, prin schimbarea incadrarii juridice data faptelor prin rechizitoriu, la urmatoarele pedepse:
- 3 ani inchisoare si 1(un) an pedeapsa complementara, pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 20 raportat la art. 197 alin.1 Cod penal si 7 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 189 alin.1,2 Cod penal – parte vatamata;
- 5 ani inchisoare si 2 ani pedeapsa complementara, pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 197 alin.1 Cod penal si 7 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 189 alin.1,2 Cod penal – parte vatamata;
- 5 ani inchisoare si 2 ani pedeapsa complementara, pentru savarsirea  infractiunii prevazuta de art. 197 alin.1 Cod penal si 7 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 189 alin.1,2 Cod penal – parte vatamata;
- 10 ani inchisoare si 5 ani pedeapsa complementara, pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 197 alin.1,3 teza I Cod penal si 8 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 189 alin.1,2 Cod penal – parte vatamata;
- 10 ani inchisoare si 5 ani pedeapsa complementara, pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 197 alin.1,3 teza I Cod penal si 8 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 189 alin.1,2 Cod penal – parte vatamata.
In temeiul art. 33 lit.a, art. 34 lit.b si art. 35 alin.3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa principala cea mai grea, de 10 ani inchisoare si pedeapsa complementara cea mai grea, de 5 ani inchisoare.
 Impotriva cestei sentinte, inculpatul a exercitat prin aparator, caile legale de atac, respectiv apel si recurs, dar prin decizia penala, Curtea de Apel Bacau a respins ca nefondat, apelul inculpatului, iar prin decizia, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins ca nefondat, recursul declarat de acelasi inculpat. 
  Dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, Tribunalul Neamt a emis, mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr. 42/P/2009, la data de 12.01.2010, mandatul de urmarire internationala in vederea extradarii, iar la data de 29.01.2010, mandatul european de arestare. In baza acestor mandate, condamnatul a fost arestat provizoriu, la data de 17.03.3010, de catre autoritatile judiciare italiene, in vederea predarii catre Romania, predarea inculpatului realizandu-se la data de 05.07.2010.
Potrivit art. 5221 Cod procedura penala, in cazul extradarii active a persoanei judecate si condamnate in lipsa, cauza poate fi rejudecata de catre instanta romana care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului.  Rejudecarea cauzei de catre instanta romana nu este obligatorie, cererea de rejudecare formulata de condamnat putand fi respinsa, daca instanta constata ca cel condamnat a avut cunostinta de procesul penal, intrucat a dat declaratii in cursul urmaririi penale, insa s-a sustras de la judecata, parasind tara, iar pe tot parcursul procesului penal a fost reprezentat de un aparator din oficiu.
In speta, inculpatul a dat mai multe declaratii in cursul urmaririi penale, precum si in instanta, cu ocazia audierii, atunci cand a fost prezentat pentru solutionarea propunerii procurorului privind arestarea sa preventiva. Tribunalul Neamt nu a dispus arestarea preventiva a condamnatului, ci a luat fata de acesta, masura obligarii de a nu parasi tara, masura inlaturata in recursul inculpatului, de Curtea de Apel Bacau.
Masura dispusa de instanta de recurs, a vizat doar verificarea indeplinirii conditiilor prevazute de art. 143 Cod procedura penala, la luarea, respectiv inlaturarea masurii obligarii de a nu parasi tara, prevazuta de art. 145 Cod procedura penala, nefacand obiectul examinarii sentintei instantei de fond sub aspectul probelor, sau, a vinovatiei sau nevinovatiei condamnatului.
Acesta, neavand nicio restrictie privind libera sa miscare in spatiul european, a parasit tara, sustragandu-se finalizarii urmaririi penale si judecatii, necomunicand organelor judiciare romane, tara si locul in care s-a aflat.
                       Judecarea condamnatului in prima instanta, s-a efectuat in lipsa acestuia, care a fost reprezentat de aparator desemnat din oficiu, iar la instantele de apel si recurs, a fost reprezentat de aparator ales.
In aceste conditii, sustinerea condamnatului ca i-a fost incalcat dreptul la aparare, nu poate fi primita, acesta cunoscand foarte bine de procesul penal desfasurat in Romania, in toate fazele procesuale.
                    Referitor la procedura de citire, se retine ca inculpatul nu putea fi citat in strainatate atata timp cat nu a comunicat adresa unde locuia si s-a sustras de la judecata, iar prezenta acestuia in instanta nu trebuia asigurata, intrucat nu figura arestat.
  In consecinta, inculpatului nu i-au fost incalcate in cursul procesului penal de fata, nici drepturile procedurale si nici cele constitutionale. Cererea de rejudecare formulata  in conditiile art. 5221  Cod procedura penala, este admisibila in principiu, doar in situatia in care condamnatul nu a avut cunostinta ca a fost inceputa urmarirea penala impotriva sa.
   Fata de cele ce preced, s-a respins ca nefondata, cererea de rejudecare dupa extradare, formulata de condamnat.