Plangere la Legea nr. 18/1991. Dovada continuitatii posesiei terenurilor ce au fost preluate abuziv, in lipsa identificarii tuturor inscrisurilor vechi ce atesta proprietatea, poate fi completata cu pretentii referitoare la intinderea proprietatilor,...

Plangere la Legea nr. 18/1991. Dovada continuitatii posesiei terenurilor ce au fost preluate abuziv, in lipsa identificarii tuturor inscrisurilor vechi ce atesta proprietatea, poate fi completata cu pretentii referitoare la intinderea proprietatilor, derivate din inscrisuri cu putere de a naste probabilitatea.

Sectia civila. Decizia  civila 205/RC din 02.03.2010.

Prin sentinta civila nr. 1344 pronuntata la data de 4.05.2009 de Judecatoria Roman a fost admisa plangerea formulata de petentii B. E. si  B.M.impotriva hotararii nr. 7249/17.10.2008 emisa de Comisia judeteana Neamt pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor  precum si impotriva hotararii nr. 142/2008 a Comisiei municipale Roman de fond funciar, si in consecinta:
Au fost anulate cele doua hotarari indicate mai sus, iar in favoarea petentilor, in calitate de mostenitori ai defunctilor B. M. G. si B. G., a fost reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafata de 14,19 ha. teren situat in mun. Roman, din care 9,69 ha teren arabil si 4,50 pasune.
Pentru a hotari acestea, prima instanta a retinut din actele si lucrarile dosarului, ca petentii sunt fiii defunctilor B. M. G. si B.G.. In baza legilor fondului funciar au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor care au apartinut autorilor lor. Conform procesului verbal de mostenire din luna iulie 1951 , masa succesorala dupa defunctul B.M. G.cuprindea terenuri situate pe teritoriul mun. Roman , respectiv 6 ha pe raza orasului si 5 ha in cartierul Nicolae Balcescu, diferenta pana la 14,35 ha reprezentand teren nedeclarat si o mica parte situat pe raza comunei Tamaseni, jud. Neamt.
In baza HCM 308/1953, a fost preluata de stat de la defuncta B.G. suprafata totala de 14,35 ha situata pe raza mun. Roman. Din acest teren 9,85 ha era arabil si 4,50 ha pasune.
Defuncta B. G., cunoscuta si ca Z., a detinut si alte terenuri situate pe teritoriul mun. Roman si a comunelor limitrofe. Aceste terenuri sunt inscrise in adeverinta de rol nr. 3066/1.06.1991 si sunt distincte de suprafata de 14,35 ha cu privire la care s-a emis hotararea contestata, fiind amplasate la punctele „La Bolohan”, „Calea Ferata” si „La Lutca”. Pentru aceste suprafete de teren, prin aplicarea unui procent de diminuare, petentilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata totala de 5,23 ha, eliberandu-li-se titluri de proprietate. Terenurile din cele doua titluri de proprietate au fost inscrise la rolul agricol al defunctei B. G. din perioada 1959-1963, fiind preluate de stat in baza Decretului nr. 115/1959, potrivit mentiunilor de la subsolul extrasului de rol agricol.
Pentru terenurile provenite de la defunctul B. M. G.,  Comisia municipala de fond funciar Roman, prin hotararea nr. 48/16.11.2001, a stabilit includerea in anexa 39 pentru a primi despagubiri conform art. 17 din Legea nr. 1/2000. Aceasta hotarare cuprinde, de fapt, o recunoastere a dreptului de proprietate al petentilor asupra terenurilor preluate de stat in baza HCM 308/1953, terenuri distincte fata de cele incluse la rolul agricol din perioada 1959 – 1963.
Ulterior, prin hotararea nr. 90/08.06.2007, petentilor li s-a  restituit in cota echivalenta suprafata de 0,71 ha teren arabil intravilan in solele A 133 si Aerodrom, pe teren liber, la dispozitia Comisiei, potrivit art. 16 alin. 1 din lege, cu motivarea ca pe vechiul amplasament sunt deja emise titluri de proprietate.
Petentii au formulat contestatie impotriva acestei hotarari, dar Comisia municipala a respins cererea cu motivarea ca terenurile inregistrate in evidenta agricola din perioada 1959 – 1963 ar fi aceleasi cu cele predate la stat conform HCM 308/1953 si Decretul nr. 115/1959. Prin aceeasi hotarare s-a dispus revocarea hotararii Comisiei municipale Roman nr. 90/08.06.2007, inrautatindu-li-se situatia in propria contestatie.
Cu inscrisurile depuse si prin declaratiile celor doi martori, petentii au facut dovada faptului ca defunctul lor tata a avut teren in mun. Roman, pe str. Viitorului, dobandit anterior anului 1945. Comisia municipala Roman pentru aplicarea legilor fondului funciar a sustinut ca nu exista continuitate in ceea ce priveste dovedirea unui drept de proprietate pentru terenurile indicate in actele de vanzare cumparare anterioare anului 1945, dar nu a facut vreo dovada ca ar fi fost instrainate de antecesorii petentilor.
Potrivit raportului de expertiza efectuat, terenul care a apartinut defunctului B. M. G. este ocupat in prezent de mai multe persoane, astfel ca fata de toate acestea, in baza art. 53 si urm. din Legea nr. 18/1991, a fost admisa plangerea asa cum a fost formulata.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat recurs ambele intimate Comisia municipala Roman pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si Comisia judeteana Neamt pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, aratand ca petentii au obtinut reconstituirea dreptului de proprietate, desi exista neconcordante intre datele furnizate de acestia cu privire la amplasamentul si intinderea terenurilor solicitate. Terenurile incluse in titlurile de proprietate emise petentilor includ si cele 6 ha indicate ca ramase de pe urma tatalui si avand amplasamentul „6 ha pe raza orasului”.
Terenurile pentru care li s-a reconstituit deja dreptul de proprietate sunt singurele terenuri inscrise in registrele agricole si este prea mare coincidenta ca in procesul verbal care cuprinde terenurile ramase dupa defunctul B. Gh. sa figureze in anul 1951 6 ha pe raza orasului si 5 ha in cartier N. Balcescu, si exact aceste terenuri, cu 5,50 ha in loc de 6, sa figureze in anul 1953 si in anii urmatori in registrul agricol.
Actul depus de petenti, referitor la situatia terenurilor trecute in proprietatea statului conform HCM nr. 308/1953, nu poarta numar si data, astfel ca nici nu se poate sti daca a fost intocmit in 1953 si daca a fost urmat de o preluare a terenurilor, sau nu a fost pus in practica pana in 1960, cand in fapt s-au preluat terenurile din registrul agricol.
Mai arata ca initial au inclus petentii in anexa 39 pentru a primi despagubiri in baza art. 17 din Legea 1/2000, ulterior insa, au constatat ca nu exista continuitate in dovedirea dreptului de proprietate pentru terenurile indicate in actele de vanzare anterioare anului 1945, astfel ca prin hotararea nr. 142/2008 s-a respins cererea petentilor, fiind revocata si hotararea nr. 90/2007.
Instanta de fond, desi indica faptul ca terenul identificat a fi fostul amplasament este ocupat in totalitate in prezent, fiind emise titluri de proprietate, nu s-a pronuntat asupra modalitatii efective de reconstituire a dreptului de proprietate si nu s-a pronuntat nici asupra cererii petentilor de a li se acorda despagubiri, desi acestia au sustinut ca nu doresc restituirea in natura si nu doresc sa atace titlurile deja emise.
Intimatii-petenti au formulat intampinare solicitand respingerea recursurilor formulate, reluand argumentele pe care si-au fundamentat plangerea, aratand ca terenurile detinute de mama lor si cele ce au fost detinute de tata sunt distincte, fapt ce reiese din insusi amplasamentul acestora. Terenurile provenind de la mama au amplasamentul mentionat in registrul agricol, pentru care li s-au eliberat si titluri de proprietate, iar terenurile provenite de la tata au amplasamentul specificat in procesul verbal de mostenire din 1951 si in procesele verbale de impunere a taxelor comunale. Acelasi lucru retine si expertul in lucrarea efectuata, respectiv ca terenurile din registrul agricol nu au nici o legatura cu suprafata de 14,35 ha. Desi au obtinut o recunoastere initiala a dreptului lor, printr-o hotarare a comisiei, ulterior, in urma contestatiei petentilor cu privire la amplasamentul acordat, li s-a inrautatit situatia in propria lor cale de atac.
Fata de contestarea cuprinsului actului din 1953, arata ca a obtinut o copie conforma cu originalul a tabelului cuprinzand situatia terenurilor preluate in anul 1953, chiar de la Comisia municipala Roman, de unde rezulta ca originalul pe care il contesta se afla chiar in arhiva lor.
Analizand recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate si a tuturor dispozitiilor legale incidente in cauza, in temeiul art. 3041 Cod de procedura civila, tribunalul le considera ca fiind fondate, sens in care le va admite, pentru urmatoarele considerente:
Prin actele de vesnica vanzare depuse in copie la filele 32-34 si 36 dosar fond, datand din anii 1933, 1935, petentii au facut dovada faptului ca autorul lor, G. M. B., a avut in proprietate teren pe teritoriul orasului Roman, pe str. Viitorului, mostenit de la tatal sau, M.P. B. (conform inscrisului de la fila 35). Dat fiind acest amplasament precizat, este evident ca tatal lor era proprietarul unor terenuri avand un amplasament diferit de cel ce apare evidentiat in registrul agricol intocmit incepand cu anul 1953 pe numele mamei petentilor, B.G. si in care apar terenuri cu alte amplasamente, precum Lutca, Bolohan, calea ferata.
Din acest punct de vedere, sustinerea recurentelor in sensul ca terenul mostenit de la tatal petentilor este in fapt acelasi cu cel mostenit de la mama, si pentru care acestia au obtinut deja reconstituirea dreptului de proprietate, nu poate fi retinuta ca dovedita, ramanand o simpla presupunere a acestora, demonstrata, asa cum s-a aratat, a fi nefondata.  
Intr-adevar autorul petentilor a avut teren in strada Viitorului, iar continuitatea detinerii acestor proprietati a fost de asemenea dovedita in cauza, desi acesta constituie unul din motivele pentru care cererea de reconstituire formulata a fost respinsa. Astfel, procesele verbale de impunere aflate in copie la fila 38 probeaza ca autorul petentilor detinea aceste terenuri ca proprietar la nivelul anilor 1946-1949, revenindu-i si sarcina legala a platii impozitului. Mai mult decat atat, din probatoriul administrat, rezulta ca autorul petentilor a detinut in strada Viitorului mai mult teren decat cel pentru care au fost identificate in arhive acte de proprietate, intrucat separat de cele 2,30 ha pentru care au fost depuse actele de la filele 32-34, prin actul de proprietate al unui vecin, aflat in copie la fila 36, s-a facut dovada ca la nivelul anului 1946 (de cand dateaza actul la care s-a facut referire), Gh. B. mai detinea si alte terenuri in acelasi amplasament, actul vechi al vecinului Petcu mentionandu-l ca vecinatate estica.
Dat fiind amplasamentul celor 2,30 ha pentru care au fost prezentate acte de proprietate, astfel cum sunt evidentiate in schita intocmita de expert la fila 113, comparativ cu schita aflata la fila 131, in care apare pozitionata in plan si proprietatea Petcu, rezulta in mod evident ca intr-adevar, autorul petentilor a detinut in acel punct o suprafata de teren mai mare decat cea pentru care au putut fi prezentate acte vechi de proprietate.
Toate aceste elemente, coroborate si cu declaratiile martorilor audiati in cauza, care confirma ca autorul petentilor a avut in str. Viitorului in jur de 9-10 ha, fac ca sustinerile petentilor sa fie probate, in mare parte. Potrivit art. 11 din Legea 18/1991, dovada suprafetei preluate abuziv este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de inscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrarii in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaratii de martori. Legile reparatorii ale fondului funciar au permis administrarea unui probatoriu foarte larg, astfel ca petentii au dovedit atat cu inscrisuri reprezentand acte vechi de proprietate, cat si cu alte inscrisuri care au tangenta cu dreptul de proprietate, iar in completare si cu declaratii de martori, mare parte a pretentiilor solicitate.
La momentul preluarii abuzive a acestor terenuri, in inscrisul denumit Situatia terenurilor trecute in proprietatea statului conform HCM 308/1953, de la mama petentilor apar preluate 14,35 ha existente in 8 trupuri, pe raza localitatilor Roman si Tamaseni. Insa din acest inscris si din nici o alta proba administrata in cauza nu rezulta cat din suprafata totala de 14,35 ha teren se afla la momentul preluarii pe raza orasului Roman si cat pe raza comunei Tamaseni, iar faptul ca din cele 14,35 ha doar 0,16 ha s-ar fi aflat pe raza comunei, iar restul in strada Viitorului, nu este decat pura afirmatie a petentilor, nesustinuta de nici o proba.
Coroborand insa dovada proprietatii avute de bunicul petentilor in jurul anului 1935 cu dovada continuitatii acestei proprietati, facuta, asa cum s-a aratat, pentru anii 1946-1949, si continuata cu procesul verbal de mostenire intocmit in anul 1951 si aflat in copie la fila 29, devine credibila prezumtia ca, suprafetele de teren de 6 ha pe raza orasului Roman si 5 ha in cartierul N. Balcescu declarate in mentionatul act, se refera la terenul situat in str. Viitorului. Aceasta proba, aflata, cronologic, cel mai aproape de momentul preluarii realizate in anul 1953, demonstreaza ca defunctul B. Gh., la momentul decesului, detinea in proprietate in oras o suprafata totalizata de 11 ha.
Prin urmare, petentii au facut dovada proprietatii detinute de autorul lor, precum si a continuitatii dreptului pana la momentul preluarii abuzive, doar pentru o intindere a proprietatii de 11 ha teren, intre procesul verbal din 1951 si tabelul preluarii intervenite in anul 1953 nemaiexistand nici un inscris care sa ateste existenta unei proprietatii mai intinse. Asa dupa cum s-a aratat, sustinerea ca din cele 14,35 ha teren 14,19 ha ar fi fost pe raza orasului nu a fost dovedita prin nici un mijloc de proba.
Sustinerea recurentelor legata de actul de preluare a terenurilor in anul 1953, cum ca ar fi fost intocmit ulterior si nepus in practica pana in anul 1960, este de asemenea o simpla supozitie a acestora, nefundamentata pe vreo proba.
In aceste conditii, in temeiul art. 312 al. 2 si 3, raportat la art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila, pentru toate considerentele ce au fost expuse, recursurile promovate au fost admise, iar sentinta recurata a fost modificata in parte, numai sub aspectul intinderii dreptului recunoscut petentilor, ca fiind dovedit doar pentru 11 ha, iar nu pentru 14,19 ha.
Faptul ca recurenta Comisia municipala Roman nu mai are teren la dispozitie, (ultimul motiv de recurs invocat), nu poate vatama dreptul dovedit al petentilor. Acestora le-a fost respinsa cererea de reconstituire formulata in temeiul Legii 169/1997, pe motiv ca terenurile solicitate s-ar suprapune cu cele pentru care li s-a reconstituit deja dreptul de proprietate. In plangerea formulata, petentii si-au probat indreptatirea de a li se reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafata de 11 ha teren, urmand ca in punerea in aplicare a acestei solutii, comisia locala sa verifice daca este posibila atribuirea vreunei parti din teren pe vechiul amplasament, in caz contrar urmand a face aplicarea dispozitiilor art. 10 din HG 890/2005.
Asadar, masurile reparatorii efective de care vor beneficia in final petentii sunt chestiuni care tin de punerea in executare, la nivelul comisiei locale, a prezentei hotarari prin care petentilor li s-a recunoscut indreptatirea de a beneficia de prevederile reparatorii ale legilor fondului funciar pentru terenul preluat abuziv, precum si intinderea acestei indreptatiri. De altfel, petentii nici nu au formulat, asa cum arata recurentele, cerere de despagubiri, asupra careia sa fi fost tinuta instanta de fond a se pronunta, in permanenta dansii aratand ca doresc sa li se atribuie alte amplasamente.