Casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante ca urmare a necercetarii fondului.

Casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante ca urmare a necercetarii fondului.

DECIZIA CIVILA NR. 185/RC/24.02.2009  (dosar nr. 6707/279/2007)


Prin sentinta civila nr. 2480 pronuntata la data de 3.06.2008 de Judecatoria Piatra Neamt a fost admisa exceptia de netimbrare si au fost anulate ca insuficient timbrate cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii H.M. si H. I. in contradictoriu cu parata S.C. Electrolux Romania S.A., si cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientii H. L. D., H. F. M. si O. H. F.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Piatra Neamt la data de 06.11.2007, sub nr. 6707/279/2007, reclamantii au chemat in judecata pe parata, solicitand obligarea acesteia la reactualizarea sumei de 79.252,91 lei conform indicelui preturilor de consum si rata inflatiei, de la data ramanerii definitive si irevocabile a sentintei civile nr.641 din data de 15.02.2006 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt si pana la data de 17.09.2007, data la care reclamantii au intrat efectiv in posesia sumei a carei actualizare o solicita, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, reclamantii au aratat ca la data de 04.02.2004 in locuinta lor a izbucnit un incendiu produs din cauza unui defect de fabricatie al unei combine frigorifice produsa de parata, urmare acestui eveniment unele bunuri mobile din apartamentul reclamantilor fiind distruse, altele grav deteriorate, iar altele, partial afectate de incendiu, au fost recuperate. Prin sentinta civila nr. 641 din data de 15.02.2006 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, ramasa definitiva, irevocabila si investita cu formula executorie, parata a fost obligata sa plateasca reclamantilor suma de 79.252,91 lei reprezentand daune materiale si morale, pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de acel incident, precum si cheltuieli de judecata. Avand in vedere ca preturile au crescut intr-un ritm galopant, precum si faptul ca sentinta a ramas definitiva si irevocabila la data de 15.02.2006 si ca pana la data la care paratul si-a indeplinit obligatia stabilita de instanta a trecut 1 an si 7 luni, se impune reactualizarea sumei in discutie.
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat anularea cererii de chemare in judecata ca informa, iar in subsidiar respingerea acesteia ca prematura, inadmisibila sau neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.
In motivare a aratat ca se impune anularea cererii in raport de dispozitiile art. 112 alin. 3 din Codul de procedura civila, intrucat reclamantii nu au indicat obiectul cererii de chemare in judecata astfel incat sa se poata stabili in mod corect cadrul procesual obiectiv si subiectiv.
In cauza a fost formulata cerere de interventie in interes propriu de catre numitii H. L. D., H. F. M. si O. H. F. ..
In sedinta publica din data de 18.03.2008, instanta de fond a pus in vedere reclamantilor si intervenientilor sa precizeze valoarea obiectului cererilor si sa timbreze la valoarea declarata. Reclamantii si intervenientii au precizat ca pretentiile lor sunt concretizate la suma de 11.260,576 lei, iar timbrajul a fost completat cu suma de 760 lei taxa judiciara de timbru si 3 lei, timbru judiciar.
Parata a invocat exceptia de insuficienta timbrare a cererii de chemare in judecata si a cererii de interventie in interes propriu.
Analizand exceptia invocata, prima instanta a constatat ca, potrivit dispozitiilor art. 20 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat. In cauza de fata, abia la cincilea termen de judecata s-a precizat obiectul cauzei, iar pentru suma precizata, s-au achitat ca taxe judiciare de timbru in cursul judecatii suma totala de 780 lei, atat pentru cererea principala, cat si pentru cererea de interventie. Fata de precizarea obiectului fiecareia dintre cereri, taxa judiciara de timbru ce era necesar a fi achitata de reclamanti s-a considerat ca era de 781,56 lei (in raport de suma de 9971,776 lei solicitata), iar cea ce trebuia a fi achitata de intervenienti era in cuantum de 109 lei (in raport de suma de 1288,8 lei solicitata).
Intrucat reclamantii si intervenientii au beneficiat de asistenta juridica din partea unui aparator, instanta a apreciat ca exceptia invocata este fondata si ca principiul rolului activ nu trebuie invocat mai mult decat este necesar, eventual in temeiul acestui principiu urmand ca instanta sa efectueze si munca aparatorului. Considerand inadmisibil ca timp de 5 termene de judecata sa nu se poata stabili in mod efectiv elementele care contureaza derularea ulterioara a unui proces civil (obiect, timbraj, competenta) pentru ca mai apoi, sa soliciti ca instanta sa calculeze la al 6 termen de judecata timbrajul pentru a se putea achita in mod corespunzator, cu atat mai mult cu cat aceasta obligatie era de indeplinit odata cu depunerea cererii de chemare in judecata, prima instanta a admis exceptia invocata si a anulat cererea principala si cererea de interventie ca insuficient timbrate.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat recurs reclamantii si intervenientii, aratand ca nu au precizat inca din actiunea introductiva cuantumul reactualizarii solicitate, intrucat aceasta valoare urma a fi comunicata de catre Directia de Statistica Neamt. La nici unul din termenele de judecata acordate in cauza instanta nu le-a pus in vedere cuantumul exact al taxei de timbru si nici ca valoarea taxei achitate ar fi trebuit sa fie mai mare, mai mica sau ca este corecta. Neexcluzand posibilitatea ca si avocatii sa greseasca la calculul cuantumului taxei de timbru, recurentii au considerat ca aici trebuia sa intervina rolul activ al instantei, care avea indatorirea de a starui pentru a preveni orice greseala in derularea unui proces.
Intimata a formulat intampinare solicitand anularea recursului in temeiul art. 3021 al. 1 Cod de procedura civila, intrucat nu se indica hotararea care se ataca. Mai mult, cererea este indreptata impotriva incheierii pronuntate la data de 27.05.2008, aceasta fiind de fapt o incheiere premergatoare, prin care a fost amanata pronuntarea, si care potrivit art. 282 al.2 si art. 316 Cod de procedura civila, nu se poate ataca decat odata cu fondul cauzei. A mai invocat totodata exceptia tardivitatii formularii recursului, considerand ca intrucat societatii intimate sentinta i-a fost comunicata la data de 22.10.2008, prezuma ca reclamantilor, care au domiciliul in Piatra Neamt, le-a fost comunicata aceasta sentinta cel putin in aceeasi perioada, astfel ca termenul de declarare a recursului era deja expirat la data de 15.12.2008.
Recurentii au precizat ulterior ca au inteles sa declare recurs impotriva sentinta civila nr. 2480/2008, dintr-o eroare de redactare fiind inserata mentiunea ca ar formula recurs impotriva incheierii pronuntate la 27.05.2008.
Analizand mai intai exceptiile invocate de intimata, tribunalul retine ca acestea nu sunt intemeiate, urmand a fi respinse.
Mai intai asupra exceptiei tardivitatii formularii recursului, se constata ca, potrivit dovezilor de comunicare a sentintei recurate, hotararea instantei de fond a fost comunicata recurentilor la data de 21.10.2008. De la acest moment, termenul de 15 zile reglementat de art. 301 Cod de procedura civila pentru formularea in termen a recursului, incepe a se calcula in conformitate cu dispozitiile art. 101 al. 1 Cod de procedura civila, pe zile libere, neintrand in calcul nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul. Potrivit acestor norme procedurale, ultima zi de declarare a caii de atac pentru reclamanti si intervenienti a fost data de 6.11.2008. Verificand cererea de recurs, se constata ca aceasta a fost depusa in temeiul art. 302 Cod de procedura civila la instanta a carei hotarare se ataca, de catre avocata recurentilor, purtand ca data de primire ziua de 4.11.2008. Prin urmare, cererea de recurs a fost formulata in interiorul termenului legal, nefiind intemeiata sustinerea ca ar fi tardiva. Intimata s-a raportat in calcularea termenului, la data de 15.12.2008, care este data inregistrarii cererii de recurs pe rolul tribunalului, nu a depunerii cererii.
In ceea ce priveste exceptia nulitatii cererii de recurs, tribunalul constata ca intr-adevar, potrivit dispozitiilor art. 3021 al. 1 lit. b Cod de procedura civila, cererea de recurs trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii, indicarea hotararii care se ataca. In cererea de recurs formulata de reclamanti si de intervenienti se mentioneaza ca se declara calea de atac impotriva incheierii pronuntate la data de 27.05.2008, care este de fapt incheierea de inchidere a dezbaterilor si de amanare a pronuntarii. Insa din detalierea motivelor de  recurs reiese fara nici un dubiu ca, ceea ce se contesta este solutia de anulare a cererii ca insuficient timbrata, ceea ce s-a dispus prin sentinta civila pronuntata la data de 3.06.2008, incheierea mentionata necuprinzand nici o alta masura dispusa de instanta, cu exceptia amanarii pronuntarii.
     In aceste conditii, pentru a nu exista o violare a art. 6 CEDO prin instituirea unor norme formale si rigide ce trebuie respectate pentru introducerea unui recurs, si printr-un formalism excesiv care sa impiedice justitiabilii sa aiba acces la o instanta, in teorie s-a conturat conceptia potrivit careia, mentionarea gresita a hotararii nu atrage sanctiunea nulitatii cererii, daca aceasta cuprinde suficiente elemente care sa permita identificarea cu certitudine a hotararii. In prezenta speta, dat fiind ca intreaga motivare a recursului vizeaza solutia de anulare ca insuficient timbrata a cererii, aducand argumente pentru a combate cele consemnate de prima instanta in considerentele sentintei nr. 2480, nu poate fi negat ca intentia recurentilor a fost aceea de a ataca sentinta pronuntata, iar nu doar incheierea premergatoare, mentionarea incheierii in modul de redactare putand fi interpretata ca o eroare materiala care nu ii poate impiedica pe justitiabili a se prevala de caile de atac la care legea ii indreptateste. 
In urma respingerii exceptiilor neintemeiate invocate, tribunalul, analizand recursul formulat, il considera fondat pentru cele ce se vor detalia in continuare. Este adevarat ca dispozitiile Legii nr. 146/1997 privitoare la taxele de timbru stipuleaza obligatia platii anticipate a acestora, anterior depunerii cererii la instanta. Asa cum a retinut si instanta de fond, dispozitiile art. 35 din Ordinul nr. 760/1999 privind normele metodologice de aplicare a Legii 146/1997, permit instantelor sa inregistreze si actiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligand partea sa plateasca taxele pana la primul termen de judecata. Alineatul 3 al aceluiasi articol stipuleaza insa in continuare ca, in cazul in care taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal, in momentul inregistrarii actiunii, instanta judecatoreasca va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata. 
Asa fiind, este adevarat ca actiunea formulata de recurentii reclamanti nu indeplinea la momentul inregistrarii, in mod riguros conditiile legale privitoare la continutul unei cereri de chemare in judecata, in sensul ca obiectul cererii nu era evaluat dupa pretuirea reclamantilor, iar aceasta lipsa a fost complinita abia dupa acordarea mai multor termene de judecata pentru precizarea acestei valori, insa aceasta imprejurare nu putea in nici un caz scuti instanta de obligatia de a pune in vedere recurentilor cuantumul legal datorat al taxelor de timbru. A acorda termen pentru plata taxei de timbru fara a preciza cuantumul acesteia si a anula apoi cererea ca insuficient timbrata, pentru ca doar in cuprinsul considerentelor sa se precizeze cuantumul exact al taxelor de timbru la care recurentii erau indatorati, reprezinta o incalcare a dreptului de acces la justitie garantat de art. 6 paragraful 1 al CEDO. 
Desi dreptul la justitie nu este absolut si impune, chiar prin natura sa, o reglementare din partea statului, o limitare a accesului la justitie nu se conciliaza cu art. 6 CEDO decat daca tinde catre un scop legitim si daca exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat, fara ca acest drept sa fie restrans pana in punctul in care se gaseste atins in esenta lui. Chiar daca recurentii au beneficiat de aparare calificata, obligatia instantei de a le aduce la cunostinta cuantumul acestor taxe, era instituita de dispozitiile legale enuntate mai sus si se circumscria limitelor principiului rolului activ al instantei, neintrand in contradictie cu acesta. Asa cum au sustinut si recurentii in cererea lor, faptul de a lasa posibilitatea calcularii taxelor de timbru in sarcina avocatului partilor indatorate, nu echivaleaza cu a scoate aceste calcule de sub cenzura instantei si a nu impune judecatorului ca, in cazul in care sesizeaza existenta unor erori de calcul, sa aduca la cunostinta partilor aceasta imprejurare, impreuna cu punerea in vederea partii a obligatiei de plata a diferentei de taxa, in cuantumul ramas neachitat. 
Anularea unei cereri ca insuficient timbrata, in alte conditii decat cele tocmai descrise, este o solutie de nelegalitate, ce echivaleaza cu o incalcare a dreptului de acces la justitie, in temeiul art. 312 al. 2 si 5 cu raportare la 304 pct. 9 Cod de procedura civila, recursul declarat urmand a fi admis. Intrucat prima instanta nu a intrat in cercetarea fondului, se va casa sentinta si trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante, cu obligatia pentru recurenti de a completa cuantumul taxei de timbru potrivit calculelor detaliate de instanta de fond in considerentele sentintei.