Gresita retinere a starii de recidiva in cazul infractiunii de amenintare

Recurs. Gresita retinere a starii de recidiva in cazul infractiunii de amenintare

Art. 37, 39 c. pen,
      Art.193 c.pen,

      Dat fiind faptul ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de amenintare, prev. si ped. de art.193 c. pen este de la 3 luni la un an sau amenda, savarsirea unei asemenea fapte nu poate atrage starea de recidiva postexecutorie, prin retinerea art.37 lit. b c. pen, intrucat, pentru a fi in prezenta starii de recidiva este necesar ca, persoana condamnata sa savarseasca din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an.

      Curtea de Apel Oradea, Sectia penala
Decizia penala nr.54/R din 2 februarie 2010

      Prin sentinta penala nr.218/19.12.2008 pronuntata de Judecatoria Negresti Oas in dosar nr.440/266/2008, in baza art. 345 alin.1 Cod de procedura penala  raportat  la art.192 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.c, art.76 lit  e si art.37 lit. b Cod penal  a fost condamnat inculpatul CI, pentru savarsirea  infractiunii  de violare de  domiciliu   la pedeapsa de 5000 lei amenda; in baza art. 345  alin.2 Cod de procedura penala raportat art.193 Cod penal cu aplicarea art.74  lit.c, art.76 lit.e.  si art. 37 lit  b Cod penal a fost condamnat acelasi inculpat pentru savarsirea infractiunii de amenintare  la pedeapsa de 1000 lei  amenda; in baza art. 11 pct. 2 lit.a  Cod de procedura penala raportat  la  art.10  lit. d  Cod de procedura penala a fost achitat acelasi inculpat pentru savarsirea  infractiunii  de uz  de fals  prev. si ped.  de art. 291 Cod penal; urmand ca in baza art.33 lit.a si art.34 lit.c Cod penal inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5000 lei amenda.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca inculpatul ascultat fiind in faza urmaririi penale a procesului in legatura cu acuzatiile formulate pe seama sa, acesta a sustinut ca nu a savarsit faptele intrucat la data de 20.07.2006 nu se afla  in localitatea Certeze. A sustinut inculpatul in declaratia  lui ca a  plecat  din localitatea  Certeze  in data  de 19.07.2006 si a ajuns  in localitatea Targoviste  din jud. Dambovita  unde a ramas  in interes de serviciu  pana in data de  22.07. 2006 .
In cursul cercetarii judecatoresti inculpatul a refuzat sa dea declaratii in legatura  cu faptele  ce formau obiectul acuzatiei formulate pe seama lui.
Din declaratiile date de partea vatamata in cursul urmarii penale si cercetarii judecatoresti a rezultat ca intre familia inculpatului si cea a partii vatamate exista vechi relatii dusmanoase generate de litigiile purtate avand ca obiect granituirea unei proprietati funciare. Sosirea unui camion cu materiale de constructie la locuinta partii vatamate in data de 20.07.2006 a facut sa reizbucneasca cearta intre partea vatamata si inculpat legata de apartenenta proprietatii asupra terenului  litigios. Pe fondul certei, inculpatul a patruns in curtea locuintei  partii vatamate in ciuda opozitiei intampinate din partea paznicului locuintei, a aruncat cu piatra urmarind sa o loveasca pe partea vatamata, si a amenintat-o pe aceasta  ca o va omori.
Pentru a evita sa fie  lovita de inculpat  partea vatamata s-a  retras in spatele paznicului - martorul MC, iar inculpatul l-a lovit cu piatra pe acesta.
Tot din declaratiile partii vatamate a rezultat ca acesta il cunoaste  pe inculpat  ca fiind o persoana predispusa la acte de violenta fizica si de aceea atat la momentul savarsirii faptei cat si dupa savarsirea faptei a trait temerea ca inculpatul va savarsi  fapta cu care a amenintat-o, aceia de a o omori.
Declaratiile martorilor MC,  TS si KLA se coroboreaza cu declaratiile partii vatamate. Martorii au sustinut ca in data de 20.07.2006 erau prezenti la locuinta partii vatamate unde executau niste lucrari de constructie. In momentul cand la locuinta partii vatamate a sosit un camion incarcat cu materiale de constructii s-a iscat o cearta intre inculpat si partea vatamata  legata de apartenenta  proprietatii  terenului peste care  a trecut  camionul  pentru a accede in  curtea locuintei partii vatamate. Aflandu-se sub stapanirea unei vizibile stari furie  inculpatul a patruns in curtea locuintei partii vatamate si a alergat prin curte dupa martorul MC care indeplinind serviciul de paza a locuintei partii vatamate  s-a opus ca inculpatul sa patrunda in curte. De asemenea martorii au declarat ca aruncand cu o piatra in directia partii vatamate inculpatul l-a lovit cu piatra pe martorul MC si ca inculpatul a parasit curtea locuintei partii vatamate numai dupa ce  martorul  MC  a folosit un spray lacrimogen .
Martorul MC a relatat ca inculpatul a amenintat-o pe partea vatamata ca o va omori in timp ce ceilalti martori au aratat ca inculpatul a  profanat amenintari la adresa partii vatamate dar nu au  retinut  cu savarsirea carei infractiuni sau fapte pagubitoare a fost amenintata partea vatamata.
Desi in faza de urmarire penala  inculpatul a relatat ca in data de 20.07.2006 nu a fost prezent in localitatea Certeze deci nu putea savarsi fapta retinuta in sarcina lui, sustinerea inculpatului este contrazisa de declaratia facuta de acesta in cauza penala ce s-a solutionat prin sentinta penala nr.28/02.02.2007 a Judecatoriei Negresti Oas.
Din considerentele deciziei penale nr.135/R/2007 a Tribunalului Satu Mare aflata in copie la fila  84  din dosarul de urmarire penala a rezultat ca prin sentinta penala nr.28702.02. 2007 Judecatoria Negresti Oas l-a condamnat pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de lovire prev. si ped.  de art.180  alin.2 Cod penal  impotriva martorului MC din cauza de fata. Asa cum tribunalul a aratat  in decizia  mentionata  inculpatul a fost ascultat la judecatorie in legatura  cu fapta de care a fost inculpat si a recunoscut ca la data de  20.07.2006  a avut loc o altercatie  fizica intre el si martorul MC care pazea la data respectiva locuinta partii vatamate  din cauza de fata.
Coroborand declaratia partii vatamate cu cea a martorilor ascultati si cu datele consemnate de decizia penala nr.135/R/2007 a Tribunalului Satu Mare instanta concluzioneaza ca se dovedeste in mod neechivoc vinovatia inculpatului pentru faptele de a fi patruns fara drept la data de 20.07.2006 in curtea locuintei partii vatamate si de a o fi amenintat pe partea vatamata ca va savarsi impotriva ei  infractiunea de omor.
Astfel, instanta de fond a retinut ca faptele savarsite de inculpat intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de violare  de domiciliu  prev. si ped. de art. 192 al.1 Cod pen. si amenintare prev. si ped. de art.193 C. pen.
Pentru savarsirea primei infractiuni instanta de fond l-a condamnat  pe inculpat  la pedeapsa de 5000 lei  amenda, iar pentru savarsirea  infractiunii de amenintare  inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de  1000 lei  amenda.
Pluralitatea de infractiuni savarsita de inculpat realizeaza cerintele legii prevazute pentru concursul real de infractiuni motiv pentru care facand  aplicarea  disp.art.33 lit."c" Cod de procedura penala instanta de fond a dispus ca inculpatul sa execute  pedeapsa cea mai grea, aceea  de  5000 lei amenda. 
Inculpatul a fost trimis in judecata si pentru infractiunea de uz de fals, dupa ce acesta a fost scos de sub urmarire penala pentru savarsirea infractiuni de  fals  in inscrisuri sub semnatura privata. Temeiul scoaterii inculpatului de sub urmarire penala  pentru savarsirea  infractiunii de   fals in inscrisuri  sub semnatura privata  a fost acela ca fapta inculpatului nu ar intruni  latura obiectiva  specifica  acestei infractiuni . S-a apreciat ca desi inculpatul a  semnat  delegatia  emisa in numele  SC GIORGIANA SRL pe care a completat-o cu date  nereale  intrucat actiunea sa materiala nu a fost savarsita in vreuna din modalitatile prevazute de lege, contrafacerea  scrierii , subscrierii  ori alterarea scrierii nu ar fi indeplinita cerinta laturii obiective a infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata. Totusi folosind ulterior inscrisul  falsificat  de el inculpatul  s-ar  face vinovat  de savarsirea infractiunii  de uz de  fals.
Dincolo  de incoerenta  argumentelor invocate  in adoptarea de catre procuror a solutiilor aratate mai sus referitoare la acuzatiile de fals in inscrisuri sub semnatura privata si uz de fals formulate pe seama inculpatului  instanta de fond a considerat relevant sa sublinieze urmatoarele:
Delegatia emisa de o societate comerciala  constituie un inscris sub semnatura privata intrucat societatile comerciale nu se includ  in categoria unitatilor prev. de art. 145 Cod penal.
Infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata  include sub aspectul laturii obiective si folosirea inscrisului falsificat cu conditia ca  in ce priveste latura  subiectiva scopul urmarit de faptuitor  sa fie producerea unei consecinte juridice. Prin urmare in ipoteza folosirii inscrisului  falsificat  chiar  de catre autorul falsului, uzul de  fals  este absorbit  in mod  natural in falsul in inscrisul sub semnatura privata.
In acest caz uzul de fals neavand o existenta autonoma  fapta  nu se poate  fragmenta in doua infractiuni (fals in inscrisuri  sub semnatura privata  si uz de fals) trebuind sa i se aplice tratament  juridic unic.
Cum pentru infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata inculpatul a fost scos de sub urmarire penala  apreciindu-se ca fapta sa nu intruneste conditia  laturii obiective specifice  acestei infractiuni si pentru uzul de fals a trebuit instanta sa aplice  acelasi tratament  juridic  inculpatului.
      Pentru considerentele invocate instanta de fond in temeiul art.11 pct.2  lit. a raportat la art.10 lit.a Cod de procedura penala l-a achitat pe inculpat pentru savarsirea  infractiunii  de uz de fals prevazuta de art.290 Cod penal.
      In termen legal, impotriva acestei hotarari, a declarat apel inculpatul, criticand solutia pronuntata sub aspectul faptului ca in mod eronat prima instanta a dispus condamnarea sa pentru infractiunile ce i se retin in sarcina, in conditiile in care el nici macar nu a fost in localitate la data savarsirii acestora, imprejurare dovedita cu delegatiile aflate la dosarul cauzei, si care in conditiile distantelor dintre localitatile unde s-a realizat deplasarea erau aproape imposibil de parcurs in aceeasi zi.
      Tot in dovedirea faptului ca nu se face vinovat de savarsirea infractiunilor ce i se imputa, apelantul a depus la dosarul cauzei sentinta penala nr.81 din 24 aprilie 2008, pronuntata in dosar 1362/266/2006, prin care in plangerea formulata de numita CM, agentul de paza a fost achitat de sub acuzatia savarsirii infractiunii comise la data la care in privinta apelantului se sustine savarsirea faptei.
      In motivele de apel sustinute oral in instanta s-a mai sustinut si faptul ca inculpatului i-a fost incalcat dreptul la aparare in cadrul solutionarii cauzei, avand in vedere ca la termenul la care s-a solutionat fondul cauzei, aparatorul desemnat din oficiu ca urmare a rezilierii contractului de asistenta juridica de catre aparatorul ales, nu a pus concluzii pe fondul cauzei, solicitand amanarea pronuntarii pentru a depune concluzii scrise, insa acest lucru nu s-a intamplat.
      Prin decizia penala nr.69/A din 16 aprilie 2009, pronuntata de Tribunalul Satu Mare, in baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedura penala, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat CI, impotriva sentintei penale numarul 218 din 19 decembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Negresti Oas in dosar numar 440/266/2008.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a constatat ca apelul declarat in cauza prin prisma motivelor invocate, este nefondat si s-a impus respingerea lui.
      Critica formulata hotararii primei instante cu privire la incalcarea dreptului la aparare in privinta inculpatului este nefondata, atata vreme cat infractiunile pentru care inculpatul apelant a fost trimis in judecata nu sunt dintre cele pentru care asistenta juridica sa fie obligatorie. Retinerea de catre instanta de fond a faptului ca inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu in forma prevazuta de art.192 al. 2 Cod penal care prevede limite de pedeapsa ce impun asistenta juridica obligatorie potrivit disp. art.171 al.3, este apreciata ca o eroare asupra careia instanta a revenit din moment ce a pronuntat solutia in fondul cauzei fara concluziile aparatorului desemnat din oficiu. 
      Nici apararea formulata in sensul ca inculpatul nu a fost audiat in cursul cercetarii judecatoresti nu a putut fi primita, atata vreme cat prezent fiind in instanta, potrivit mentiunilor din incheierea de sedinta din 24 octombrie, acesta a declarat ca doreste sa se abtina de la a face orice declaratii.
      Analizand pe fondul cauzei solutia pronuntata de Judecatoria Negresti Oas, tribunalul a apreciat ca aceasta este legala si temeinica sub toate aspectele.
      Astfel, cu referire la infractiunile de violare de domiciliu si amenintare retinute in sarcina inculpatului, constand in faptele comise in data de 20 iulie 2006, probatoriul administrat in cursul urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti confirma fara niciun dubiu vinovatia sa in comiterea lor.   
      Este lipsita de orice relevanta juridica imprejurarea ca inculpatul la data la care se sustine comiterea faptelor nu ar fi fost in localitate. Daca aceasta sustinere ar fi fost reala inculpatul ar fi invocat-o inca de la inceput in apararea sa si nu numai ulterior.
      De altfel, din lecturarea considerentelor sentintei penale numarul 28 din data de 2 februarie 2007 pronuntata de Judecatoria Negresti Oas in dosar 1193/266/2006, aflata la fila 41, 42 din dosarul de urmarire penala, dosar sub care s-a solutionat plangerea formulata de inculpatul apelant din prezenta cauza impotriva agentului de paza al Folda Security, se retine ca CI a reclamat altercatia cu agentul de paza savarsita la data de 20 iulie 2006 in jurul pranzului, astfel ca sustinerea ca ar fi fost plecat in delegatie si nu ar fi putut fi prezent la incidentul produs in acea zi apare ca fiind absolut nereala.
      Incidentul reclamat in acel dosar de catre inculpat este acelasi cu cel ce face obiectul judecatii in prezenta cauza.
      Martorii audiati in cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti, respectiv MC, Troncas si Kato au confirmat imprejurarea ca inculpatul a patruns in curtea partii vatamate in ciuda opozitiei ferme din partea acesteia si a agentului de paza cu care s-a judecat in dosarul mai sus indicat si ca ulterior a amenintat-o cu moartea pe partea vatamata.
      Sub aspectul solutiei pronuntate pentru aceste fapte, respectiv infractiunea de violare de domiciliu realizata in forma comisiva si de amenintare, solutia pronuntata de prima instanta este legala si temeinica, cum de altfel legala si temeinica este si solutia pronuntata pentru savarsirea infractiunii de uz de fals, in raport de care, pentru egalitate de tratament juridic cu cel aplicat pentru fals si instigare la fals material in inscrisuri sun semnatura privata, instanta a dispus achitarea in temeiul art. 10 lit.d Cod de procedura penala.
      In raport de considerentele mai sus retinute, apelul declarat in cauza de inculpat s-a impus a fi respins ca nefondat, potrivit prevederilor art.379 pct.1 lit.b Cod de procedura penala, hotararea primei instante, legala si temeinica fiind impunandu-se a fi mentinuta in totalitate.
Impotriva acestei decizii, partea vatamata DM a declarat recurs in termen, solicitand admiterea acestuia, casarea hotararii recurate si majorarea pedepsei aplicate inculpatului pe motiv ca acesta nu a recunoscut savarsirea faptelor retinute in sarcina sa, fiind falsa sustinerea inculpatului ca era plecat din localitate avand in vedere declaratiile date la dosarul cauzei si martorii care au fost prezenti, iar pe de alta parte, chiar in acea zi inculpatul a facut o plangere penala impotriva agentului de paza, deci este falsa aceasta sustinere. Pe de alta parte, chiar daca pentru infractiunile de fals si uz de fals a fost scos de sub urmarire penala, considera ca instanta, la dozarea pedepsei pentru infractiunile care i le-a retinut, totusi trebuia sa tina seama si de acest aspect. Inculpatul nu numai ca nu a regretat fapta, dar a si incercat prin declaratiile pe care le-a dat initial sa ascunda si sa zadarniceasca aflarea adevarului in acest dosar, sens in care solicita a se tine seama de persoana infractorului si faptul ca inculpatul pe toata perioada procesului penal a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, drept pentru care solicita sa i se mareasca pedeapsa aplicata.
      Impotriva aceleiasi decizii, a declarat recurs si inculpatul CI, solicitand admiterea acestuia, casarea hotararii recurate si casarea hotararii recurate cu consecinta achitarii inculpatului in baza dispozitiilor art.11 pct.2 lit.c raportat la art.10 lit.c din Codul de procedura penala, cu motivarea ca, din probele administrate la dosar rezulta ca in perioada 19.07 - 22.o7.2006, inculpatul a fost plecat din localitatea Certeze, aflandu-se in Targoviste, astfel incat nu avea cum sa comita faptele retinute in sarcina lui.
      Verificand recursurile declarate in cauza prin prisma motivelor invocate si a celor care, potrivit legii se verifica din oficiu, instanta constata ca recursul partii vatamate este inadmisibil, urmand a-l respinge ca atare, in timp ce recursul inculpatului este fondat, insa pentru motivele invocate de reprezentantul Parchetului.
      In ceea ce priveste recursul partii vatamate, acesta este inadmisibil, intrucat aceasta nu a declarat apel in prezenta cauza, si, in acest caz, potrivit art.385/1 alin.4 c.p.p., partea vatamata putea declara recurs impotriva deciziei pronuntate in apel, daca prin decizia pronuntata in apel a fost modificata solutia din sentinta si numai cu privire la aceasta modificare, ceea ce nu este cazul in speta, apelul inculpatului declarat in cauza fiind respins.
      In ceea ce priveste recursul declarat de inculpat, solicitarea acestuia privind achitarea sa cu art.10 lit. c c.p.p. pe motiv ca la data cand au fost comise faptele, acesta nu se afla in localitate, nu este in concordanta cu probele administrate in cauza, probele administrate in cauza atestand faptul ca inculpatul a savarsit infractiunile de tulburare in posesie, respectiv amenintare fata de partea vatamata. Astfel martorul TS (f.17 dosar I instanta) sustine ca in urma cu doi ani inculpatul, dorind sa impiedice intrarea unui camion care transporta materiale pentru partea vatamata pe drumul lateral pe care-l considera proprietatea sa, a incercat sa-l impiedice pe acesta sa intre in curtea partii vatamate, si e posibil sa-i fi adresat si amenintari acesteia desi nu mai retine exact dupa atata timp. Acelasi martor sustine ca, inculpatul, cu aceeasi ocazie, l-a lovit cu o piatra pe martorul MC. Afirmatiile martorului Troncos sunt sustinute de martorul KL (f.18 dosar I inst) si de MC (f.19 dosar I inst), ultimul sustinand si faptul ca inculpatul a amenintat-o cu moartea pe partea vatamata. De asemenea, fata de faptele comise, imprejurarile in care au fost comise acestea, fata de persoana inculpatului, instanta de recurs apreciaza ca pedepsele aplicate acestuia sunt just individualizate.
      Recursul inculpatului se impune a fi insa admis pe motiv ca, in mod nelegal prima instanta a retinut in sarcina inculpatului starea de recidiva postexecutorie in ceea ce priveste infractiunea de amenintare, prev. de art.193 c. pen, atata vreme cat pedeapsa prevazuta de lege pentru aceasta fapta este inchisoarea pana la un an, iar pentru a fi in prezenta recidivei postexecutorii potrivit art.37 lit. b c. pen, este necesar ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita sa fie "mai mare de un an", ceea ce nu este cazul in speta. Pentru acest motiv, urmeaza a admite recursul inculpatului, in sensul ca va inlatura aplicarea dispozitiilor art. 37 lit.b Cod penal in ceea ce priveste infractiunea prev. de art. 193 Cod penal.
      Vazand aceasta stare de fapt, instanta de recurs a respins ca inadmisibil recursul declarat de partea vatamata DM.
      In baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala,
      A admis recursul penal declarat de inculpat recurent CI,  impotriva deciziei penale nr. 69/A din 16.04.2009 pronuntata de Tribunalul Satu Mare si a sentintei penale nr. 218 din 19 decembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Negresti Oas pe care le-a casat si modificat in sensul ca :
      A descontopit pedeapsa rezultanta aplicata inc. CI, de 5000 lei amenda penala in pedepsele individuale.
      A inlaturat aplicarea dispozitiilor art. 37 lit.b Cod penal in ceea ce priveste infractiunea prev. de art. 193 Cod penal, a mentinut aplicarea prev. art. 74 lit. c si 76 lit. e Cod penal si in consecinta a redus pedeapsa de la 1000 lei amenda penala la 250 lei amenda penala.
      In baza art. 33, 34 Cod penal a contopit aceasta pedeapsa cu pedeapsa de 5000 lei amenda penala aplicata inc. CI pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 192 al. 1 Cod penal cu art. 74 lit. c si 76 lit. e  cu art. 37 lit. b Cod penal, in pedeapsa cea mai grea de : 5000 lei amenda penala.